TEORII ALE DEZVOLTARII CARIEREI - TEORIA LUI SUPER – DURATA DE VIATA SI SPATIUL DE VIATA

Teoriile carierei ajuta la clarificarea procesului de orientare si ofera indrumari pentru practicieni. Una dintre cele mai cunoscute teorii, cea a lui Holland a avut o influenta majora asupra elaborarii de chestionare si alte materiale de sprijin pentru activitatile de consiliere.

Dezvoltarea ca si componenta a consilierii si orientarii carierei este ilustrata prin teoria cu privire la durata si spatiul de viata apartinand lui Super. Aceasta teorie robusta si cuprinzatoare ofera un cadru excelent pentru elaborarea programelor de interventie in cariera.

Procesul de dezvoltare a carierei poate fi considerat si proces de invatare. Acesta este documentat cu ajutorul teoriei invatarii sociale a lui Krumboltz. Aspectul actual al procesului de luarea a deciziei a fost, de asemenea, subiect al teoriei dezvoltarii.

Un model compensatoriu este explicat prin referire la modelul asteptarilor elaborat de Vroom.

TEORIA LUI SUPER – DURATA DE VIATA SI SPATIUL DE VIATA. Desi aceasta teorie reprezinta rezultatul a 60 de ani de cercetari si reflectii si de feedback de la practicieni, Super nu considera ca teoria lui este „comprehensiva“, ci doar o „teorie segmentala“, care se mai poate inca dezvolta. Dupa parerea lui, teoria duratei vietii si spatiului de viata este de fapt un set de teorii reunite in mod larg, care se ocupa de aspectele specifice ale dezvoltarii carierei si formeaza cadrul unei intelegeri mai bune a procesului de dezvoltare a carierei si a consilierii.

Aceasta teorie este construita in jurul a 14 afirmatii care pot fi grupate in jurul unor componente cheie mai ample ale procesului de dezvoltare a carierei. Fundamentala in aceasta teorie este ideea conceptiei de sine. Aceasta este semnificatia subiectiva acordata calitatilor, intereselor, valorilor si alegerilor, precum si modului in care ele sunt integrate in temele de viata. Aceasta semnificatie subiectiva poate fi diferita fata de masuratorile obiective prin care se identifica o persoana. Potrivirea dintre perspectivele subiective si obiective ne ofera o idee despre „realismul“ si „acuratetea“ auto-evaluarii. Conceptia de sine este definitorie pentru toate rolurile din viata, din aceasta facand parte si conceptia despre cariera. Totalitatea conceptelor despre sine ofera imaginea despre sine.

Super si-a intemeiat afirmatiile pe observatia potrivit careia sfera de calitati, caracteristici personale si alte trasaturi necesare pentru cele mai multe ocupatii este limitata. Nu exista foarte multe ocupatii care sa aiba nevoie de o deprindere, calitate sau cunostinte atat de specifice, incat sa-i excluda pe cei mai multi oameni. Pe de alta parte, sfera calitatilor si a caracteristicilor celor mai multe persoane este atat de ampla, incat fiecare persoana indeplineste cerintele necesare pentru a avea succes in multe ocupatii. Evident, persoana care va indeplini cel mai bine cerintele necesare pentru munca respectiva va avea, probabil, cele mai bune performante. Pe de alta parte, persoana care poseda mai putine trasaturi ideale pentru munca respectiva va avea performante mai putin stralucite, dar atat timp cat persoana depaseste minimul cerut, performanta va ramane satisfacatoare.

In toate ocupatiile, modelul de calitati si deprinderi pentru respectiva ocupatie este supus schimbarii. Acelasi lucru se intampla si cu persoanele. Sub influenta procesului de invatare din momentul exercitarii unei profesii, persoana poate sa-si largeasca si sa-si imbunatateasca deprinderile, ba chiar sa-si dezvolte o alta conceptie de sine.

Fiecare stadiu de dezvoltare se caracterizeaza prin anumite activitati specifice si este legat, intr-o anumita masura, de varsta. Conceptul stadiului de viata este sustinut de multi autori si cercetari stiintifice, desi pot exista anumite discrepante referitore la varsta si stadii. Dupa parerea lui Super, se pot identifica urmatoarele stadii:

Stadiul de crestere (de la 4 la 10 ani) care include patru sarcini de dezvoltare majore: aparitia preocuparii pentru viitor (preocuparea pentru cariera), cresterea controlului personal asupra propriei vieti (controlul), convingerea ca trebuie sa fie obtinute rezultate in scoala si la munca (convingerea) si dobandirea unor deprinderi si atitudini de munca competenta (competenta).

Stadiul de explorare (de la 14 la 24 de ani) presupune constientizarea faptului ca ocupatia este unul din aspectele esentiale ale vietii: tanarul adolescent isi va exprima optiunile de cariera. Acestea sunt, adesea, nerealiste si temporare. Prin faurirea unor visuri si prin testarea in conditii nepericuloase (activitati la scoala, jocuri pe roluri cu colegii de generatie etc.), adolescentul isi va dezvolta o mai buna intelegere a propriei persoane si a lumii inconjuratoare (cristalizarea identitatii). Aceasta va conduce la restrangerea cercului de optiuni si va ajuta adolescentii sa devina mai realisti (specificarea alegerii). Dupa partea initiala a acestui stadiu, adolescentul mai mare sau deja tanarul adult, in functie de situatia individuala si de cariera educationala, va incerca sa exercite o ocupatie si deci, sa faca o alegere ocupationala.

Stadiul de stabilizare (de la 24 la 44 de ani) este legat de intalnirea cu adevarata experienta de munca. Tanarul adult trebuie sa-si asigure locul intr-o organizatie, prin adaptarea la regulile acesteia si prin performante satisfacatoare. Faza de mijloc a acestui stadiu implica si consolidarea pozitiei prin acumularea de eficienta si dexteritate. A treia sarcina este avansarea la noi niveluri de responsabilitate. Aceasta ultima sarcina nu este mereu evidenta si realizata intotdeauna de multi lucratori.

Stadiul de mentinere (de la 45 la 65 de ani) este stadiul preocuparii pentru efectuarea in mod satisfacator a muncii, mentinerea in functie prin revizuiri, schimbari si introducerea de inovatii pentru a se evita rutina sau pentru a se descoperi noi provocari. Este si stadiul problemelor (crizei) de la mijlocul vietii ( „chiar imi doresc sa fac acest lucru urmatorii 20 de ani?“)

Dezangajarea (peste varsta de 65 de ani) implica acea parte a vietii caracterizata prin despartirea de ocupatie si pensionare. Aceasta va conduce la o noua structura si stil de viata.

Oamenii pot fi ajutati in dezvoltarea carierei daca li se acorda sprijin in dezvoltarea abilitatilor de a explora si de a alege si in a-si identifica interesele si in a-si descoperi punctele forte si pe cele slabe si construi o imagine de sine pozitiva.

Aceasta inseamna ca in programele de orientare scolara, elevii trebuie sa aiba posibilitatea de a se auto-explora, in asa fel incat sa-si descopere propriile preferinte, capacitati etc. Trebuie, de asemenea, sa exploreze mediul pietei muncii, nu numai sa dobandeasca cunostinte mai bune despre aceasta, ci sa si testeze ceea ce se potriveste cu profilul lor. Si, in sfarsit, se pune problema pregatirii pentru luarea deciziei.

Importanta acestei teorii pentru practica orientarii este extrem de mare. Aceasta ofera un cadru pentru interventia in cariera unor persoane precum si pentru activitati de educatie in vederea alegerii carierei in mediul scolar sau in afara acestuia.

Consilierea individuala este construita in jurul a ceea ce Super numeste „Evaluarea si Consilierea Dezvoltarii Carierei“ (C-DAC). Acest program reprezinta un model intrinsec de potrivire, dar adauga o noua dimensiune legata de proeminenta acestor roluri, de valori, de maturitatea si adaptabilitatea carierei si de conceptul ocupational despre sine.

Desi abordarea C-DAC precum si modelul Holland sunt construite in jurul mai multor teste si chestionare elaborate de Super si echipa acestuia, aplicabilitatea acestora este mai putin rigida. Intregul sprijin acordat nu este foarte mult legat de test. Informatiile esentiale necesare pentru activitatile de consiliere pot fi adunate in moduri diferite. Pot fi folosite metode ca observatia, interviul, dar se poate apela si la testele standardizate etc.

Cele mai importante in cadrul acestei teorii sunt conceptele utilizate pentru a nuanta ideea de potrivire (proeminenta rolurilor de viata, identitatea vocationala, maturitatea, conceptul vocational despre sine) si pentru constientizarea faptului ca aceasta corelare este un proces continuu, repetat ori de cate ori elevul trebuie sa ia o decizie in legatura cu cariera sa. Aceasta sprijina notiunea unei consilieri ciclice si a unui proces evolutiv.

De asemenea, pentru practica orientarii scolare, in aceasta teorie este foarte importanta recunoasterea importantei mediului si a unor indicatii asupra modului in care poate fi inteles rolul acestuia.