Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» Principii si reguli didactice


Principii si reguli didactice




I.       Principii si reguli didactice

Notiuni introductive




Ca orice sistem cu autoreglare, procesul de invatamant functioneaza cu respectarea unei normativitati, activitatea instructiv-educativa incadrandu-se in premisiuni sirestrictii care-i asigura eficienta.

In activitatea instructiv-educativa au fost stabilite unele „reguli” prin a caror respectare se pot obtine rezultate pozitive. Pe masura ce stiintele psihopedagogice au progresat si s-a ajuns la descoperirea legitatilor specifice fenomenelor educative, acestea au fost exprimate in principii, iar aplicarea practica a lor s-a concretizat in norme si reguli.

Principiile didactice sunt cerinte cu caracter logic privind esenta procesului de invatamant a caror cunoastere si respectare conditioneaza realizarea obiectivelor acestuia. Pentru educator, aceste cerinte constituie idei calauzitoare in organizarea si conducerea activitatii instructiv-educative, in vederea realizarii optime asarcinilor educatiei.

Orice ectivitate sociala se desfasoara in conformitate cu anumite reguli sau norme. Conform opiniei lui I. Tudosescu „o norma nu este altceva decat o regula sau o propozitie prescriptiva, care stabileste cum trebuie sa actioneze sau sa se comporte un agent in condtii determinate, pentru ca interventia sa sa fie eficienta si sa se bucure de o calificare favorabila”. Normele suntprescriptii si indicatii praxiologice dovedite eficient in activitatea anterioara.

Normele sau regulile didactice se aplica in activitatea de predare si invatare, pe care o reglementeaza in aplicarea asigurarii unei eficiente sporite. Ele se refera la continutul invatamantului( volum, calitate, accesibilitate), la sectionarea si ordonarea cunostintelor(„de la concret la abstract”, „de la usor la greu”), la alegerea si utilizarea mijloacelor si a metodelor de invatamant, a formelor de organizare a activitatii, a proceselor evolutive.

Principiile didactice exprima cerinte logice ale procesului de invatamant luat in ansamblu, avand deci caracter universal.

Trasaturile caracteristice ale principiilor didactice

Principiile didacticii exprima cerinte generale legate de esenta procesului de invatamant ca: legitatile formarii si dezvoltarii psihice a personalitatii, cele privind cunoasterea in invatamant, (cunoasterea de tip scolar), cele ale procesului comunicarii si intercomunicarii, ale procesului invatarii, etc.

a.       Caracterul general al principiilor didacticii rezulta din fundamentele lor, din legitatile pe care le exprima, pricum si din faptul ca ele vizeaza esenta procesului de invatamant. De aceea respectarea lor se impune in toate componentele sistemului umit proces de invatamant, (obiective, continuturi, metode, mijloace, etc).

b.      Caracterul normativ al principiilor didacticii consta in functia orientativa si reglatoare a lor. Orientarea filosofica a activitatii instructyic-educative, bazata pe generalizarea rezultatelor stiintifice, pune in evidenta faptul ca „rolul principal al principiilor didacticii consta in relatia dintre cunoastere si actiune, intre teorie si practica”. Functia lor orientatica si reglatoare apare mai evidenta in metodologia didactica.; aplicarea lor in practica ofera garantia reusitei, a realizarii optimale a obiectivelor educatiei in cadrul procesului de invatamant.

c.       Caracterul dinamic al princiilor didacticii consta in faptul ca ele nu au fost formulate odata pentru totdeauna, ci au evoluat in pas cu dezvoltarea societatii, a stiintelor si a invatamantului, in raport cu tipul de educatie a fiecarei epoci, vazat pe conceptia respectiva despre om, despre viata.

d.      Caracterul sistematic al principiilo didacticii: consta in faptul ca el exprima carinte ale procesului de invatamat, care functioneaza ca un sistem; prin inter-reactiile dintre componentele (subsistemele) sale, sistemul are menirea de a realiza obiectivele educatie, de a pune bazele formarii omului dezvoltat integral. Princiile acestui proces nu vor putea asigura onditii optime de punere in actiune a logitatilor acestui proces, decat in masura in care vor fi considerate si aplicate ca un tot unitar, incalcarea unuia dintre ele putand conduce la anularea efectului pozitiv al celorlalte.

II.    Conceptul de principiu didactic

Delimitari conceptuale

In literatura pedagocica, atat numarul cat si delimitarea principiilor didactice si formularea lor variaza de la un autor la altul, in rapot de criteriul care sta la baza tazonomiei respective. Astefel, in ceea ce priveste formularea principiilor didacticii intalnim o varietate de modalitati. Unii autori, depasind domeniul instruirii, vorbesc de principii ale didacticii care vizeaza „actiunea educationala”, „educatia scolara”, „organizarea influentelor educative”.

Comenius, este primul ganditor modern care a formulat si a teoretizat in mod explicit principiile educative in monumentala sa lucrare „Didactica magna” (1970). Aproape toate princi[iile didactice recunoscute in prezent isi au originea in reflectiile profunde ale pedagogului ceh.

Cateva dintre principiile explicate de comenius inca din 1632 care rezoneaza cu cele mai actuale principii ale invatamantului sunt:

Educatia se va incepe de pimpuriu, inainte ca mintea sa fie corupta;

Se va proceda de la general la special;

Se va proceda de la usor la greu;

Nimeni nu va fi supraincarcat cu prea multa materie;

Totul se va preda intuitiv;

Totul se va preda pentru utilizarea prezenta;

Cunostintele se vor aseza pe o baza solida;

Tot ce succeda se va baza pe ceea ce preceda;



Totul va fi organizat pe masura mintii, a memoriei si a limbii;

Toate se vor consolida prin exercitii continue;

Tot ce este unit laolalta se va preda impreuna;

Tot ce se invata trebuie predat asa cum este si cum a aparut, adica prin prezentarea cauzelor;

La fiecare lucru ne vom opri atat timp cat este necesar, spre a fi inteles;

Executarea se invata executand;

Exercitiul ca incepe cu elemente, iar nu cu lucruri complicate.

Principiile evocate de Comenius sunt considerate a fi intuitii geniale, care, unele dintre ele, au primit abia in secolul nostru o consacrare si o fundamentare teoretica (principiile educatiei permanente, al predarii interdisciplinare, al cunoasterii holistice a realitatii, etc.).

La pedagogul francez Rene’ Hubert, pe langa principiile specifice fiecarei laturi a educatiei, mai sesizam invocarea a cinci principii fundamentale ale actiunii educatieve, acestea fiind conexate la scopil educatiei:

Principiul maturizarii specifice (educatia trebuie sa fie un ajutor dat omului pentru a    functiona plenar din punct de vedere biologic, prin educatia corpului).

Principiul socializarii si profesionalizarii(indevidul este supus unei formari in perspectiva insertiei in structurile cosiale si a indeplinirii unor sarcini practice de producere a anumitor bunuri)’

Principiile civilizarii (educatia are menirea de a-l introduce pe om in cultura prin cunoastere, incorporarea si crearea valorilor sedimentate la un moment dat);

Prncipiul individualizarii (educatia demna de acest nume are obligatia de a cultiva libertatea creativa a individului, de a-l face autonom, stapan si responsabil de gandirea si faptele sale);

Principiul spiritualizarii (prin intermediul instructiei si formarii, omul trebuie sa ajunga la un sens inalt, mai ales raportandu-se la transcedenta, ca sinteza a tuturor demersurilor educative).

Majoritatea manualelor de pedagogie fac referiri la urmatoarele principii didactice:

Principiul integrarii teoriei cu practica;

Principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale;

Principiul accesibilitatii cunostintelor, priceperilor si deprinderilor;

Principiul sistematizarii si continuitatii in invatare;

Principiul corelatiei dintre senzorial si rational/ corect si abstract in invatare;

Principiul participarii active si constiente a elevului/ studentului in activitatea de predare- invatare- evaluare;

Principiul insusirii temeinice a cunostintelor/ priceperilor/ deprinderilor.

Clasificarea principiilor didactice

Princiile didactice statornice si admise deja de comunitatea pedagogilor permit o clasificare pronind de la mai multe criterii.

Spre exemplu:

a.       Principii avand caracter general:

Principiul integrarii organice a teoriei co practica;



Principiul luarii in consideratie a particulatitatilor de varsta si individuale;

b.      Principiile care se impun cu dominanta asupra continutului invatamantului:

Principiul accesabilitatii cunostintelor, priceperilor, deprinderilor;

Principiul sistematizarii si continuitatii in invatare;

c.       Principiile care actioneaza asupra metalogiei didactice si a formelor de organizare a activitatilor:

Principiul corelatiei dintre senzational si rational, dintre concret si abstract in predare- invatare (principiul intuitiei);

Principiul insusirii constiente si active;

Principiul insusirii temeinice a cunostintelor si obligatiilor.

Este evident ca aceste principii actioneaza contextualizat, ele sunt mai mult/ mai ales „elemente de pragmatica instruirii decat suporturi normative”. De aceea sunt foarte importante in formarea cadrelor didactice, educatorilor.    Revalorizarea parmanent, practic in primul rand, teoretic in ultima instanta principiile didactice sunt structuri operationale generale, de tip axiologic, cu caracter praxiologic.

III. Caracterizarea principiilor didactice

Principiul integrarii teoriei cu practica.

Principiul corelativitatii dintre teorie si practica ne atentioneaza asupra faptului ca tot ceea ce se insuseste in activitate didactica se cere a fi valorificat in activitatile ulterioare, fie ca acestea sunt activitati de invatare, fie ca sunt activitati materiale. In acelasi timp, aceasta regula se refera la faptul ca ceea ce se invata in perspectiva unei aplicatii concrete, imdiate sau de viitor se insuseste mult mai temeinic si cu o motivatie puternica.

Intregul continut vehiculat de profesor va fi in asa fel dimenisionatincat sa se raporteze la experiente posibile sau la deziderate interiorizate de catre subiectii cu care se lucreaza. Chiar daca finalitatea invatarii nu este constientizate direct, prin sesizarea unor consecinte imediate, elevii trebuie pusi in situatia de a lua act de importanta unor cunostinte in contexte dintre cele mai variate, unele dintre acestea neavute in vedere in momentul accedarii la cunostintele abstracte.

Dupa unii autori sensul aplicarii acestui principiu sunt multiple. In fond „integrarea teoriei- practica” este foarte complexa: practica poate di luata ca baza de plecare in cunoastere, ca fundament al ei; invatarea trebuie realizata „prin punerea in situatii faptice, prin experimentarea (partiala sau totala ) a unor actiuni reale saau posibile, prin rezolvarea unor probleme care tin de aspectele practice ale vietii”. Este avidenta necesitatea respectarii acestui principiu in cazul invatamantului „profesional” (care pregateste intr-o profesie).

Pentru educatori principiul impune proiectarea- realizarea unor strategii educative centrate pe exemplificari relevante, corelari esentiale, exersari sau antrenamente, exercitii si problematizari cu caracter practic aplicativ. Un proiect de acest tip trebuie sa considere si celelalte principii didactice. Este dificil sa oferi exemple relevante unor elevi sau studenti ale caror particularitati psihologice individuale si de varsta sunt neexploatate.

Principiul in discutie pretinde si o lectura suplimentara, si anume preluarea practicii ca baza de plecare in cunoastere, ca punct de plecare in emergenta si fixarea unor teze ideatice, abstrase din/ de realitate. In spatele unei realizati oarecare elevii pot fi invatati sa sesizeze relatii si raporturi noi, sa „vada idei”.

Astfel acest principiu ne invita la un dialog permanent intre teoretic si practic, la realizarea unei complementaritati intre cunoasterea intuitiva si cea rationala, ca modalitate singura de sporire a cunoasterii si experientei. In raportarea omului la realitate, se evita astfel caderea fie in intelectualism ingust, fie in empirism grosier.

Principiul respectarii particalaritatilor de varsta si individuale.

Acest principiu ne atentioneaza asupra faptului ca este bine sa pronim de la datele persoanei de educat, de la natura sa interioara, si sa nu fortam nepermis de mult peste limitele pe care le ingaduie varsta si caracteristicile individuale. Educatia in conformitate cu natura (fie in sensul imprimat de J. A. Comenius, dupa care este indicat sa luam lectii de la gradinar, care nu forteaza natura, fie in sensul dat de J. J. Rousseau, dupa care suntem obligati sa respectam natura interioara a copilului, sa plecam de la acesta) pare a fi o regula de aur in masura in care este pusa in paranteza persoana, efectul educativ este diminuat sau nul. Nu ne putem juca sau nu putem face experimente cu minte si sufletul copiilor. Firea omeneasca isi are un mers firesc care trebuie cunoscut si respectat. Asta nu inseamna ca nu se accepta anumite conditionari. Tot ce se da elevilor va fi dimensionat in raport cu psihicul lor; continuturile ideatice vor fi relativizate la varste si persoane, relatia dintre profesor si elev va fi reglata permanent in functie de permisivitatea situatiilor psihologice.

Principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale isi gaseste fundamentarea psihologica in relatia care se instituie intre invatare si dezvoltare. Se stie ca trecerea la structuri cognitive superioare se face sub impulsul exersarii si invatari. Realul este asimilat prin intermediul structurilor de cunoastere deja existente care, la randul lor, suporta o acomodare permanenta in raport cu „zona celei de apropiate dezvoltarii”, in sensul ca se va da elevului maximum din ceea ce el poate sa asimileze la un moment dat si care in va permite dezvoltarea psihica in perspectiva.

La fel ca si alte principii, acesta se aplica atat la dimensiunile educatiei cat si la cele ale procesului de invatamant, respectarea lui impunandu-se in toate componentele acestui proces (obiective, continut, metodologie etc.)

Principiul accesabilitatii cunostintelor, priceperilor si deprinderilor

Acest principiu deriva din principiul luarii in consideratie a particularitatilor ce varsta si individuale, raportandu-se cu precadere, la continutul procesului de invatamant. El exprima cerinta racordarii cunostintelor, priceperilor si deprinderilor la posibilitatile psihice ale varstei elevilor, care se realizeaza prin selectionarea si gradarea cunostintelor si a sarcinilor de invatare pe care le primesc elevii.



Racordarea gradului de dificultate a sarcinilor la nivelul particularitatilor de varsta si individuale in ceea ce priveste continutul invatamantului, presupune cunostinte la nivelul de intelegere al elevilor, dar nu exclude efortul pentru insusirea acestora. Esentialul in activitatea de invatare nu consta in ocolirea dificultatilor, a greutatilor ci, dinpotriva, in invingerea lor printr-un efort gradat. Accesiblie sunt acele cunostinte pe care elevii le pot asimila prin efort personal, cu ajutorul si sub indrumarea invatatorului/profesorului.

Accesibilitatea cunostintelor este o cerinta care se impune in elaborarea planurilor de invatamant, a programelor si a manualelor scolare. Locul principal, inca, unde se realizeaza in mod creator cerintele principiului accesibilitatii cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, esste activitatea din clasa, lectia al carei continut reprezinta prelucrarea pedagogica a materialului de invatat, astfel incat sa poata fi insusit, cu un efort normal, de catre elevi, si sa exercite valente formative cat mai bogate. Una din operatiile principale pe care invatatorul/profesorul le efectueaza in pregatirea lectiei, este accesibilizarea cunostintelor. Un plus de claritate si de accesibilitate a cunostintelor se poate dobandi mai ales in timpul desfasurarii lectiei in explicare, interpretarea si descoperirea notiunilor, a definitiilor, regulilor , prin efortul comun al profesorului si al elevilor.

In concluzie, cunoasterea si respectarea normativitatii procesului de invatamant, a sistemului principiilor sale, cnduce la ridicarea calitatii invatamantului, la sporirea eficientei lui.

Principiul sistematizarii si continuitatii in invatare

Principiul invocat se poate asigura la doua niveluri:

a.       la nivelul politicii scolare, prin structurarea unui sistem de invatamant coerent si deschis, prin avansarea unor documente scolare care sa stipuleze explicit coordonari intre disciplinele care se predau la diferite paliere ale invamantului;

b.      la nivelul procesului didactic propriu- zis, prin predarea coerenta si continua de catre profesor sau invatator.

Principiul in atentie vizeaza doua aspecte: realizarea sistematizarii si asigurarea continuitatii in predare- invatare- evaluare. Sisematizarea ofertei edcationale presupune integrarea in conexiuni logice, psihologice/ pedagogice (a informatiei). Proiectarea unor strategii coerente sau macar multidisciplinare. „Ordonarea” informatiei trebuie sa respecte logica disciplinei de invatamant/ stiintei particulare in forma liniara, caracteristica, genetica dar si logica invatarii. Este recomandabila evitarea secventierilor; se vorbeste despre o „cunostinta supradisciplinara” care ar asigura o anumita structuralitate si integrativitate a cunostintelor destul de eterogene sub astectul continutului

Continuitatea in actul predarii si invatarii presupune asigurarea unei treceri si evolutii firesti, naturale,de la antecedentul la consecventul explicativ. Ptredarea se va realiza intr-o viziune ________, globala, prin asigurarea unei legaturi in timp a cunostintelor care se vehiculeaza.

De regula, continuitatea este asigurata prin succesiunea disciplinelor postulate in planul de invatamant sau prin logica interna a disciplinei scolare. De multe ori insa, profesorul ca fi nevoit sa intervina pentru a evita unele rupturi, discuntinuitati in materia pe care o preda. Nerespectarea acestei cerinte antreneaza aparitia unor goluri sau regrese in invatare si in cele din urma, a manifestarii unor cazuri de insucces scolar. Educatia se face in mod continuu, consecvent, esalonat, si nu in salturi, intr-o maniera sparadica. Esalonarea riguroasa a activitatii educative se realizeaza prin proiectarea didactica (intocmirea planificarilor calendaristice si realizarea proiectelor de tehnologie didactica).

S-a demonstrat ca, consecintele respectarii acestui principiu constau in formarea deprinderilor de munca sistematica, a perseverentei, a constiinciozitatii, a spiritului de disciplina in gandire si actiune, a unui stil de munca eficienta si coerenta.

Principiul corelatiei dintre senzorial si rational, dintre concret si abstract (principiul intuitiei)

Exprima faptul ca in procesul de invatamant cunoasterea se realizeaa prin treceri succesive de la concret la abstract si invers.

Cunoasterea se realizeaza sub forma unor cicluri care se inchid si se deschid continuu. Acest principiu preconizeaza cerinta generala ca inchiderea si deschiderea ciclurilor, prin alterarea concretului si abstractului,sa se faca nu numai in concordanta cu particularitatile materialului si informatiei ce urmeaza a fi asimilate,ci si cu nivelul de dezvoltare ontogenetica a elevilor. Cercetarile contemporane evidentiaza tot mai mult faptul ca in locul unei conceptii mecaniciste ce stipuleaza o ordine liniara intre concret si abstract, intre senzorial si rational se impune conceptia alternantei si unitatii didactice dintre ele. De aceea indicatia pe care o mai intalnim uneori confirm careia insusirea cunostintelor ar trebui sa proneasca intotdeauna de la cunoasterea senzoriala pentru a ajunge la formarea notiunilor si se pare depasita si in contradictie cu esenta acustui principiu.

Transpusa pe plan didactic cunoasterea senzoriala este cunoscuta sub denumirea de intuitie. Fara a se suprapune, intuitie, in sensul cel mai larg, inseamna cunoastere nemijlocita. Ea se realizeaza sub forma imaginii care, intotdeauna, este concreta si individualizata, exprimand ceva bine delimitat si precis conturat. In acest sens ea poate fi act moral, a unei opere de arta, etc. Interpretata in acest fel intuitia este prezenta nu numai in educatia intelectuala, ci si in cea morala, estetica, fizica, etc.

Principalele functii didactice ale intuitiei sunt:

functia principana a intuitiei este aceea ca asigura material faptic, sub forma neprezentarilor,in vederea prelucrarii si elaborarii generalizarilor.

Functia de concretizare a intuitiei imprima cunoasterii un sens contrat celui de mai sus, deplasarea avand loc de la abstract la concret.

Modul in care se realizeaza cele doua functii ale intuitiei depinde de situatia concreta in care ne aflam, cat si de obiectivele pe care le urmarim. Insa in cazul educatiei intelectuale, morale sau estetice, a diferitelor obiecte de invatamant sau in vazut aceluiasi obiect de la o clasa la alta, aceste functii se vor intrepatrunde cu totul altfel. Pe fondul acestei diversitati, Z. P. Dieres vorbeste despre necesitatea aplicarii a doua principii si anume principiul variabilitatii perceptuale si principiul concretizarilor multiple. Primul se refera la procesul de abstractizare si stipuleaza ca pentru a se putea abstrage atribul sau atributele clasei, trebuie sa fie perceputa in conditii si situatii diferite. Al doilea are in vedere procesul de concretizare si preconizeaza ca acelasi concept sau aceeasi structira sa fie aplicare la o multime de cazuri particulare.

Eficienta respectarii acestui principiu poate fi maxima, daca profesoara va actiona in concordanta cu o serie de norme, cum ar fi: folosirea rationala a materialului didactic, selectarea materialului potrivit functiei pe care o indeplineste intuitia, dezvoltarea raportului dintre cuvant si intuitie, solicitarea intensa a elevului in efectuarea unor activitati variate de observare, selectare, analiza, sinteza, comparatie, verbalizare, dirijare atenta a observatiei elevilor spre ceea ce este constant in cunoastere etc.

6. Principiul participarii active si constiente a elevului in activitatea sa de predare, invatare, evaluare

Acest principiu exprima cerinta sa ca insusirea cunostintelor de catre elevi sa se faca printr-un proces de prelucrare a acestora prin efort propriu, pentru a ajunge la intelegerea lor, la sesizarea trasaturilor esentiale.

In acceptia invatamantului traditional, predarea consta in transmiterea informatiilor de catre invatator/ profesor, iar invatarea in preluarea lor de catre elevi. Invatamantul nostru modern pune in primul plan, elevul.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate