Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
Probleme si limite ale metodei experimentale. raportul de cercetare


Probleme si limite ale metodei experimentale. raportul de cercetare




PROBLEME SI LIMITE ALE METODEI EXPERIMENTALE. RAPORTUL DE CERCETARE

1. Probleme etice ale cercetarii experimentale

Dupa o perioada de contestare vehementa a abuzului de teste, la mijlocul secolului al XX-lea, care a dus in S.U.A. la abordarea si statuarea legala a profesiei de psiholog de catre Senat, ultimele decade au evidentiat un al doilea val de revolta indreptat de aceasta data asupra dreptului psihologilor de a face experiente pe animale, si cu atat mai mult pe alti oameni. In consecinta Consiliul Reprezentantilor al Asociatiei Psihologilor Americani (APA) a votat in 24 ianuarie 1981 Principiile Etice ale Psihologilor, o reformulare mai stricta a celor noua principii etice care constituiau Standardele Etice al Psihologilor, votat in 1979, la care se adauga un al zecelea, referitor la grija si uzul animalelor in experimente. Le enumeram, comentandu-le pe scurt, utilizand opiniile lui Solso si Johnson (1989, pp. 105-120), cu mentiunea ca Asociatia Psihologilor din Romania are in curs de elaborare regulamentul care sa legifereze aceste probleme.




1.1. Principiul responsabilitatii

'Asigurand servicii, psihologii mentin cele mai mari standarde ale profesiei lor. Ei accepta responsabilitatea privind consecintele actelor lor si depun toate eforturile pentru a se asigura ca aceste servicii sunt folosite corespunzator'. Dand credit propriei munci desfasurate, psihologii au responsabilitatea pentru selectia subiectilor de cercetare, a metodelor utilizate in investigatie, analiza si raportarea datelor.

1.2. Principiul competentei

'Mentinerea unor inalte standarde de competenta este responsabilitatea impartasita de toti psihologii in interesul publicului si al profesiei lor ca un tot. Psihologii recunosc granitele competentei lor si limitele tehnicilor utilizate. Ei ofera doar acele servicii si utilizeaza doar acele tehnici pentru care sunt calificati prin formare si experienta. In acele zone in care nu exista standarde recunoscute, ei isi iau toate precautiile necesare pentru a proteja bunastarea clientilor. Ei mentin cunoasterea informatiei stiintifice curente si profesionale corelat cu serviciile oferite'. In legatura cu experimentarea, acest principiu sugereaza ca cercetarea va aborda doar acele teme ce sunt in acord cu formatia, competenta, antrenamentul si experienta sa, mai ales cand lucreaza in domeniul clinic.

1.3. Principiul standardelor morale si legale

'Privitor la propriul lor comportament, psihologii sunt sensibili la apararea standardelor comunitatii in care traiesc si la impactul posibil pe care formarea sau abaterea de la aceste standarde o poate avea asupra calitatii standardelor lor ca psihologi () dar si la posibilul impact pe care comportamentul lor public l-ar putea avea asupra capacitatii colegilor de breasla de a-si indeplini datoriile profesionale'.

Cercetatorul va trebuie sa observe si sa cunoasca cele mai importante standarde, reguli si legi ale comunitatii, pentru a nu veni in conflict cu ele si a rezolva potentialele conflicte servind interesul public.

1.4. Principiul declaratiilor publice

'In public, in declaratiile ce contin informatii psihologice sau opinii profesionale, ori informatii despre produse psihologice, publicatii si servicii, psihologii isi bazeaza afirmatiile pe descoperirile stiintifice acceptabile psihologic, cu deplina recunoastere a limitelor si nesigurantei acestora'. Senzationalismul, exagerarea sau superficialitatea vor fi dezavuate, inclusiv pentru psihologii din cercetare, ce ofera servicii, produse sau publicatii.

1.5. Principiul confidentialitatii

Psihologul are din capul locului obligatia de a respecta confidentialitatea informatiilor obtinute de la persoane in cursul muncii lui ca psiholog. El dezvaluie asemenea informatii altora numai cu consimtamantul reprezentantului legal al persoanei, exceptie facand circumstantele neobisnuite in care procedand astfel ar rezulta un pericol clar pentru persoana respectiva sau pentru altii'. In munca experimentala, psihologul culege o informatie personala, pe care o va face cunoscuta doar cu acordul celui in cauza, sau deghizand-o. Cand consimtamantul nu este posibil (copil, bolnav psihic), protectia interesului persoanei va fi cea care primeaza.

1.6. Bunastarea consumatorului

Psihologul respecta integritatea si bunastarea oamenilor si a grupurilor cu care lucreaza (). Psihologul informeaza detaliat consumatorii asupra scopului si naturii procedurii evaluative, de tratament, educationala sau de antrenament, si in mod liber instiinteaza clientii sai, studentii sau participantii la cercetare ca au libertatea alegerii in legatura cu participarea'. Pentru ca cercetarea presupune intruziunea experimentala este esential sa se respecte integritatea oamenilor. Psihologul nu-si va exploata studentii, clientii sau subordonatii, in munca experimentala va evita relatia 'duala', in care subiectul cercetarii este in acelasi timp prieten apropriat sau ruda. 'Intimitatea sexuala cu clientii este neetica ', dupa standardele APA!

1.7. Principiul relatiilor profesionale

'Psihologii actioneaza cu atentie in legatura cu nevoile, competentele specifice si obligatiile colegilor psihologi sau din alte profesii. Ei respecta prerogativele si obligatiile institutiilor si organismelor cu care acesti colegi sunt asociati'. Conducand cercetari in alte institutii sau organizatii, decat cea proprie, cercetatorul trebuie sa aiba autorizatia corespunzatoare. Cand cercetarea presupune colaborarea, aceasta va fi recunoscuta, chiar si pentru contributiile minore.

1.8. Principiul tehnicilor de evaluare

'In dezvoltarea, publicarea si utilizarea tehnicilor de evaluare, psihologii vor face toate eforturile pentru a promova bunastarea si interesele clientului. Vor veghea asupra relei utilizari a rezultatelor. Vor respecta dreptul clientului de a cunoaste rezultatele, interpretarea data si bazele pentru concluzii si recomandari. Psihologii vor face toate eforturile pentru a mentine securitatea testelor si a altor tehnici de evaluare in cadrul limitarilor si normelor legale. Ei se straduiesc sa se asigure de utilizarea corecta a tehnicilor de evaluare de catre altii'. Acestea presupun ca, daca in munca de cercetare sunt folosite teste, el va da explicatii detaliate asupra naturii testului si a rezultatelor obtinute. Utilizarea tehnicilor psihologice de evaluare de catre persoane necalificate este interzisa.

1.9. Cercetarea cu participanti umani

'Decizia de a dezvolta o cercetare ramane la latitudinea judecatii psihologului individual, despre cat de mult contribuie ea la stiinta psihologica si la bunastarea fiintei umane. Dupa ce a luat decizia sa conduca o cercetare, psihologul va lua in considerare directiile alternative in care energiile si resursele de cercetare ar putea fi investite. Pe bazele acestor consideratii, psihologul deruleaza investigatia cu respect si consideratie pentru demnitatea si bunastarea persoanelor care participa, avand cunostinta de reglementarile de stat si de standardele profesionale ce guverneaza conducerea cercetarilor cu fiinte umane'.

Cercetatorul va trebui sa fie garantul drepturilor participantilor umani, mai ales acolo unde exista un risc pentru subiectul cercetarii. In acest caz experimentatorul va clarifica rolul si responsabilitatile fiecarui subiect, informand participantii despre acest risc si marimea lui. Cercetarile cu copii reclama proceduri de protectie speciale, mai severe. Atunci cand produc deceptie sau dezamagire, participantii vor fi informati cat mai curand. Orice subiect are dreptul sa se retraga in orice moment din experiment. Procedurile care produc suferinta sau pagube nu vor fi utilizate decat in circumstante exceptionale, aprobate de comisii speciale de etica. In final, cand se prezinta rezultatele, se pastreaza confidentialitatea subiectilor.

1.10. Grija si utilizarea animalelor

'Un investigator al comportamentului animalelor se straduieste sa inteleaga in avans principiile de baza ale comportamentului si/sau sa contribuie la imbunatatirea sanatatii si bunastarii umane. In atingerea acestor obiective, investigatorul se asigura de bunastarea animalelor si le trateaza uman. Cand nu exista reglementari legale, protectia imediata a animalului ramane o problema de constiinta a omului de stiinta'. Cand utilizeaza animale, experimentatorul va avea grija sa supravegheze ingrijirea lor, in ce priveste confortul si sanatatea. Cand responsabilitatea sa si-o deleaga altcuiva, el este obligat sa dea in mod explicit instructiuni cu privire la tratamentul animalelor, pentru a minimiza disconfortul, suferinta sau boala. Supunerea lor la proceduri ce produc suferinta se va face numai daca scopurile o justifica si nu exista proceduri alternative. Cand trebuie ucise, aceasta se va face rapid si fara a provoca suferinta.

Un aspect special al consideratiilor etice etice este posibilitatea ca subiectii sa fie inselati in mod deliberat, situatie in care comisia de etica profesionala trebuie sa isi dea acordul.

Ca o concluzie generala, cercetatorul isi ia toate masurile de precautie pentru a nu provoca durere, pericol, suferinta sau alt neajuns pe termen lung, iar in cazul in care exista un risc pentru subiectii sai, el trebuie sa aiba o aprobare speciala eliberata de comisia de etica a organizatiei sale profesionale.

2. Limitari epistemologice ale metodei experimentale

Cu multe decenii in urma, Einstein sublinia dependenta rezultatelor obtinute de metoda sau instrumentul de investigatie utilizate, si aceasta chiar in lumea fenomenelor fizice. In psihologie, intruziunea experimentala este mult mai evidenta, deoarece cercetarea 'navaleste in aceasta desfasurare, o constrange si creeaza la limita un obiect diferit de cel pe care ne-am propus sa-l studiem' (Richelle, M., 1995, p. 177). Aceasta nu inseamna sa abandonam metodele, sau sa le schimbam, ci pur si simplu ele trebuie sa devina obiectul reflexiei epistemologice.

Problema distorsiunii se pune pretutindeni in psihologie, deoarece comportamentul este generat prin chiar interactiunea organismului cu mediul sau. Pastrarea insertiei comportamentului in mediul sau natural, in raport cu care s-a format si are o valoare adaptativa, este cu atat mai importanta in etologie, in psihologia clinica sau a copilului. Acesta insa ar insemna cantonarea exclusiva a acestor ramuri ale psihologiei in metode descriptive, sau cel mult corelationale. Depasind nivelul observatiei, aceste discipline vor dori la un moment dat sa experimenteze, pentru a surprinde clar si fara echivoc o relatie cauzala, sesizata doar prin observatie.

Experimentul natural da sansa manipularii experimentale in conditiile unor distorsiuni minime. Cand situatia o cere etologul reconstituie in mic, in conditii de laborator, o replica a nisei de mediu sau a biotopului pentru a ajunge la relatii cu adevarat stiintifice (adica la relatii cauzale). Experimentele lui Harlow (1959), care au incercat sa surprinda consecintele in plan comportamental al privarii puilor de macaci de grija materna, sau de prezenta altor maimute, au furnizat date extrem de relevante, in conditii de laborator.

In privinta clinicianului sau a specialistului in psihologia copilului vom vedea ca opozitia mediu natural-mediu artificial este extrem de greu de transat, din cauza diversitatii indefinite a mediului natural. Chiar daca anumite conditii apar doar in acest mediu (angoasa de separatie de la 8 luni), deci nu pot fi introduse in laborator, altele se preteaza la experimentul de teren (lasand conduita respectiva in context natural si introducand variabila independenta in acest cadru), dar si mai multe pot fi transferate in conditiile strict controlate ale laboratorului. Pentru a-l cita din nou pe Richelle, 'subiectul uman, prin bunavointa sa si aptitudinile de a intelege instructajele verbale, reprezinta, in unele privinte, un subiect ideal de cercetare, un veritabil colaborator uneori al psihologului, mai degraba decat un subiect' (idem, p. 180).



3. Limitari spatio - temporale ale metodei experimentale

Dimensiunea in timp si spatiu a fenomenelor creeaza probleme nu numai pentru psihologie, ci pentru multe alte stiinte, motiv pentru care ele nu trec de nivelul descriptiv: diviziunea muncii, formarea claselor sociale, cresterea sau declinul unor civilizatii depasesc cu mult viata unui om, deci nu vor putea fi nicicand introduse in laborator si studiate experimental.

Numeroase probleme de psihologia dezvoltarii nu sunt accesibile experimentarii, deoarece extinderea temporala este prea mare, fiind apropiata (sau mai mare) de a cercetatorului, si cu atat mai mult anumite fenomene ce tin de evolutia si dinamica grupurilor mari.

4. Surse de distorsiune ale metodei experimentale

Pe langa efectele de ordine si de prelungire, ce se pot tine sub control prin contrabalansare, pe langa reactivitate (data de constiinta subiectilor ca sunt observati) de care am vorbit deja la controlul variabilei dependente, sau difuzarea tratamentului, care tine de variabila independenta, exista multe alte surse de eroare ce pot afecta rezultatele unei cercetari experimentale.

Efectul de maturare are loc in experimente cu desfasurare temporala ampla, pe parcursul lui subiectii fiind implicati in procesul propriei evolutii naturale. Diferenta dintre doua masuratori poate fi datorata acestei cauze si nu manipularii experimentale in sine, de unde necesitatea grupului de control, similar in toate privintele celui experimental.

Degradarea instrumentului de masurare arata ca exista o uzura, uneori fizica, alteori morala, a instrumentului care face ca validitatea masuratorilor sa descreasca. Testele de personalitate sunt relevante in acest sens.

Regresia statistica, observata inca de Galton, indica tendinta valorilor extreme (care sunt marea sursa de varianta) de a se apropia de medie, ca urmare a masuratorilor repetate. Studiind efectul unei metode psihoterapeutice asupra anxietatii si folosind grupe contrastante (foarte anxiosi si neanxiosi), s-ar putea ca diminuarea nivelului general de anxietate sa nu indice eficienta tratamentului, ci regresia statistica a datelor.

'Moartea experimentala', adica pierderea unor subiecti pe parcursul desfasurarii experimentului, datorata retragerii voluntare, oboselii, demotivarii sau conditiilor conjuncturale. Cand numarul acestora este insemnat, pretestul si posttestul pot da diferente semnificative, datorate nu manipularii experimentale, ci modificarii grupului initial. Recomandarea este ca acesta sa fie suficient de mare pentru a compensa pierderile inerente de pe parcurs.

Efectul compensarii pune membrii grupului de control in situatia de a depasi starea de frustrare, aparuta din cauza faptului de a nu fi fost alesi in grupul experimental, prin raspunsuri compensatorii.

Efectul resemnarii, inversa decat precedentul, dar relativ tot la membrii lotului de control, consta in raspunsurile mai slabe ale acestora ca urmare a demotivarii produse de faptul de a nu fi fost alesi sa participe la experiment.

Efectul Pygmalion si profetia care se autoimplineste au mai fost mentionate si cu alte ocazii.

Efectul de incluziune al variabilei independente face ca modificarile celei dependente sa fie provocata nu de variabila independenta, prezentata a fi sursa variabilitatii, ci de o alta variabila mascata ('inclusa'), care trebuie determinata si manipulata experimental ea insasi. I. Radu si colaboratorii (1993, p. 41) vorbesc si de 'efectul cumulativ' de efecte negative, invocat nu pentru a diminua increderea in experiment, care ramane principala sursa de certitudine in stiinta, ci pentru a invita la prudenta, circumspectie si atitudine constructiva, elemente prin care metoda isi dezvaluie de fapt potentialul real.

In aceasta ordine de idei precizarile facute de Kurt Danziger (apud Zlate, M., 2000, p. 132) sunt importante: experimentul a devenit in psihologie o forma a practicii sociale, o forma de interactiune umana; interpretarea experimentului se face tot mai mult in corelatie cu alte metode de cercetare. Acestea au dus la modificarea experimentului clasic, institutionalizat de Wundt, printr-o 'permanenta translatie el tinzand sa devina o intreprindere colectiva' (op. cit., p. 132).

B. RAPORTUL DE CERCETARE

Un raport de cercetare include toti pasii indicati in capitolul precedent, care pot fi rezumati la patru parti: Introducere, Metode, Rezultate si Discutii. Cum referiri la aceste probleme au fost facute in paginile anterioare, rezumam fiecare secventa in parte.

Introducerea prezinta problema, stadiul ei prin constructele ipotetice, asa cum sunt ele definite de literatura de specialitate; aici se pune in ecuatie raportul dintre variabile pentru populatia in studiu si se defineste ipoteza.

Metoda descrie designul experimental si datele culese.

Rezultatele vor cuprinde prelucrarile statistice efectuate.

Discutiile vor interpreta rezultatele in termenii variabilelor, incercand extinderea gradului de generalitate prin largirea relatiilor dintre constructele ipotetice initiale.

Succesul unei cercetari depinde si de buna comunicare a descoperirilor celorlalti membri ai comunitatii stiintifice, intr-o maniera compatibila cu politicile editoriale moderne. Majoritatea jurnalelor psihologice subscriu la Ghidul Stilistic al APA Publication Manual (1983), din care fiecare cercetator serios ar trebui sa aiba o copie. In principiu, scrierea stiintifica este un instrument ce se formeaza si se perfectioneaza prin practica. Aceasta inseamna ca incepatorul va fi incurajat sa-si revizuiasca sau sa rescrie de multe ori un material pana va fi acceptat spre publicare.

1. Cateva reguli de stil

Claritatea este o cerinta de baza a stilului stiintific, de aceea scrierea trebuie sa fie precisa in ce priveste cuvintele, fara ambiguitati, ordonata in prezentarea ideilor, economica in expresie, cu consideratie pentru cititori. Un scriitor de succes isi incurajeaza cititorii sa citeasca facandu-le sarcina agreabila, conducandu-i din idee in idee intr-o maniera ce rezulta din gandirea clara si dezvoltarea logica a discursului.

Scrierea stiintifica, spre deosebire de exprimarea curenta, utilizeaza termeni neambigui, definiti operational: expresii ca 'in mica masura', 'in cea mai mare parte', 'au fost folosite teste de inteligenta', nu sunt recomandabile, pentru ca ele nu specifica cu precizie intelesul si nici nu spun ce teste au fost folosite.

Ideile trebuie sa fie dezvoltate logic, principiu foarte important mai ales in introducere si in parte de discutii, unde trebuie selectate cele mai pertinente studii, prezentate intr-o ordine care sa permita cititorului intelegerea dezvoltarii progresive a experimentelor sau teoriilor anterioare.

Corectitudinea gramaticala si dezvoltarea paragrafelor sunt foarte importante. Se vor evita cuvintele confuze, propozitiile vor fi corecte tehnic, statuand clar intelesul intentionat a fi transmis. O greseala raspandita este de a incorpora prea multe idei intr-un paragraf. Acesta trebuie sa aiba o idee directoare, sustinuta de celelalte propozitii din paragraf, organizarea acestora facandu-se in jurul unui principiu major.



2. Componentele unui raport de cercetare (formatul APA)

In acelasi timp este foarte important sa tinem cont de limitarile spatiului pus la dispozitie si sa evitam redundanta. Va fi transmisa doar informatia necesara, expusa clar si ilustrata doar o singura data. Iata, in rezumat, cateva reguli de stil:

Autorul doar indica procedeul statistic utilizat, pentru ca se presupune ca cititorul , el insusi psiholog competent, cunoaste aceste procedee.

Autorul va oferi informatii pe care cititorul nu le poate gasi in alta parte, legate de modul cum si-a conturat ipoteza, gandurile si actiunile sale de cercetare, semnificatia rezultatelor, deschiderile pe care acestea le ocazioneaza.

Referindu-se la un studiu complet, raportul de cercetare (articolul stiintific) va fi scris la timpul trecut.

Sursele de informare vor fi citate folosind doar numele autorului si anul, fie ca subiect al unei propozitii: 'Ionescu (1992) a definit conduita participativa' sau 'Conduita participativa a fost definita (Ionescu, 1992)'. Cand un articol are trei pana la sase autori, vor fi citati cu totii prima data, ulterior doar primul dintre ei, urmat de prescurtarea si altii ('s.a.').

Pentru a nu consuma din spatiul destinat articolului (raportului) se vor evita citatele, reproducand in rezumat ideea.

Pentru a preveni confuziile, se va folosi terminologia psihologica, iar cand un termen nu are o semnificatie stiintifica larg acceptata, el va fi definit clar si va fi folosit ca atare ulterior.

Prescurtarile vor fi evitate, iar abrevierilor vor fi folosite doar daca un termen ce apare frecvent in articol este alcatuit dintr-o secventa mai lunga de cuvinte. In aceasta situatie se defineste termenul complet cand este utilizat prima data si se da acronimul in paranteza, dupa care va fi folosit doar acesta (cu exceptia situatiei cand este primul cuvant din propozitie).

Numerele de la 0 la 9 vor fi redate in cuvinte, peste 10 cu cifre.

Se vor prefera expresiile precise, evitand cuvintele cu doua intelesuri. 'Am vazut', 'am auzit', 'am uitat' etc. vor fi evitate (nu putem fi siguri ca aceste evenimente au avut loc), folosind in schimb expresiile 'participantilor li s-a prezentat o imagine, un desen, un sunet' etc.

Desi are multa libertate in privinta stilului in care scrie, autorul articolului are foarte putina libertate in ce priveste structura de ansamblu a raportului sau, pentru care APA da urmatorul model:

1. Titlul, autorul, afilierea

2. Abstractul

3. Revista literaturii, problema si ipoteza ce va fi testata

4. Metoda (subiecti, aparate si materiale, procedura)

5. Rezultate

6. Discutii (si uneori rezumatul)

7. Referinte bibliografice

2.1. Titlul, autorul si afilierea

Titlul va fi o scurta propozitie, nu mai mare de 12 cuvinte, despre subiectul investigat. Autorii folosesc frecvent propozitii de tipul 'efectul lui asupra ', care da deja cititorului indicii despre variabila independenta si dependenta. Titlul este urmat de numele autorului si afilierea lui.

2.2. Abstractul (rezumatul)

In acesta autorul va rezuma esenta articolului. Desi uzual el nu depaseste 150 de cuvinte, cercetatorul va incerca sa identifice problema, metodele, rezultatele si o interpretare abreviata a datelor. Abstractul este desemnat sa intereseze, sa informeze cititorul si sa prezinte de asemenea o structura ce contribuie la intelegerea ulterioara a articolului.

. Revista literaturii, problema, ipotezele (toate pot fi considerate a fi introducerea).

Articolele incep in mod tipic cu o revista a problemelor si a rezultatelor din domeniu. Acestea trebuie prezentate in secventa logica. Definirea problemei si a ipotezei sunt continute frecvent intr-un singur paragraf sau chiar o propozitie. Ipoteza poate fi expusa intr-o propozitie de tip 'daca atunci '. In mod frecvent aici pot fi identificate variabila dependenta si independenta.

2.4. Metoda

Metoda descrie designul experimental suficient de detaliat pentru a permite replicarea experimentului. Aici sunt de regula trei parti: subiectii, aparatele si materialele, procedura. Toate variabilele independente sau altele care ar putea afecta rezultatele vor fi identificate si, daca este posibil, controlate. Daca procedeul experimental a fost descris intr-o cercetare anterioara, este posibila simplificarea prin citarea sursei originale.

2.5. Rezultatele

Aici vor fi raportate toate datele relevante generate de experiment si analiza acestora. In aditie fata de datele din text, ele pot fi prezentate sub forma de tabele si de grafice. Se va incerca, din cauza limitarii de spatiu, sa se prezinte cat mai mult material, in cea mai succinta forma. Toate graficele si tabelele trebuie sa aiba o explicatie, comentariu in text.

Sintetizand rezultatele, experimentatorul va folosi acele tehnici statistice care se potrivesc cel mai bine celor descoperite.

2.6. Discutii

Scopul acestei sectiuni este acela de a interpreta rezultatele experimentului, de a evidentia orice rezerva in legatura cu rezultatele, de a nota similitudinile si diferentele dintre aceste rezultate si cele descoperite de alti cercetatori, de a sugera viitoare investigatii si, mai ales, de a semnala implicatiile rezultatelor pentru teoria si practica ariei specifice de cercetare.

2.7. Referinte bibliografice

In aceasta sectiune vor aparea toate materialele si sursele citate in articol. Formatul general este: numele autorului (autorilor), titlul, jurnalul, anul de publicare, volumul si paginile. Fiecare referinta va fi tiparita sub forma unui paragraf.

Autoevaluare

Analizati maniera in care fundamenteaza cercetarea stiintifica principiile responsabilitatii si al competentei, asa cum sunt ele definite de Principiile Etice ale Psihologilor Americani.

Scrieti cate un mic eseu (doua pagini) despre relevanta principilor 9 si 10 (cercetarea cu subiecti umani, grija si utilizarea animalelor) asupra cercetarii experimentale.(Sursa suplimentara: McDaniel, S., Hepworth, J., Doherty, W.J., Mihaescu, V., Psihoterapia ca sistem, Ed. Polirom, Iasi, 1996, pp. 188-197).

Exemplificati limitarile de ordin epistemologic ale metodei experimentale in scoala, clinica sau etologie, abordand doar unul dintre cele trei domenii.

Evaluati ponderea cu care intervin cele mai frecvente surse de distorsiune la experimentele organizate in scoala.



Analizati cateva tipuri de probleme si maniera in care pot fi ele abordate experimental in gradinita, scoala generala, liceu si invatamantul superior.

Completati problemele de stil in redactarea raportului de cercetate (Sursa: Anitei, M., Introducere in psihologia experimentala, Casa de editura si presa 'Viata Romaneasca', Bucuresti, 2000, pp. 179-180).

Scrieti un mic eseu (trei pagini) despre etica si cercetarea stiintifica. Plecand de la Introducere in psihologie. Istoric si metode a lui Parot si Richelle, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995, pp. 285-293.

Nota: Temele 3, 4 si 5 sunt obligatorii, celelalte sunt destinate aprofundarii cunostintelor.

Bibliografie pentru metoda experimentala in psihologie

Anitei, M., Introducere in psihologia experimentala, Casa de editura si presa 'Viata Romaneasca', Bucuresti, 2000.

Bernstein, D.A., Roy, E.J., Srull, T.K., Wickens, C.D., Psyhology, Houghton Mifflin Company, Boston, Dallas etc., 1998.

Chelcea, S., Experimentul in psihosociologie, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982.

McDaniel, S., Hepworth, J., Doherty, W.J., Mihailescu, V., Psihoterapia ca sistem, Ed. Polirom, Iasi, 1996.

Doron, R., Parot, F., Dictionar de psihologie, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1999.

Dragan, I., Nicola, I., Cercetarea psihopedagogica, Ed. Tipomur, Targu-Mures, 1993.

Hayes, N., Orrell, S., Introducere in psihologie, Ed. All, Bucuresti, 1997.

Muster, D., Metodologia cercetarii in educatie si invatamant, Ed. Litera, Bucuresti, 1985.

Robinson, P.W., Fundamentals of Experimental Psyhology, Prentice-Hall, Inc., Englewood Cliffs, New - Jersey, 1981.

Rosca, Al., Metodologie si tehnici experimentale in psihologie, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1971.

Radu, I., coord, Miclea, M., Albu, M., Nemes, S., Moldovan, O., Szamoskzi, St, Metodologie psihopedagogica si analiza datelor, Ed. Sincron, Cluj, 1993.

Parot. F., Richelle, M., Introducere in psihologie. Istoric si metode, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995.

Smith, B.D., Psychology. Science and Understanding, McGraw Hill, Boston, Massachusetts etc., 1998.

Solso, R.L., Johnson, H.H., An Introduction to Experimental Design, in Psychology. A Case Approach, Harper and Row Publishers, New York, Grand Rapids etc., 1989.

Zlate, M., Introducere in psihologie, Ed. Polirom, Iasi, 2000.

14. ABORDAREA SOCIOMETRICA A GRUPULUI DE ELEVI

Scopul unitatii de curs:

familiarizarea cu problematica de ansamblu a grupurilor, cu particularizare pe clasa de elevi vazuta ca grup;

evidentierea valentelor practic-aplicative ale metodei sociometrice in contextul grupurilor scolare.

Obiective operationale:

Dupa parcurgerea acestei unitati, cursantul va putea:

sa aiba o intelegere clara a caracteristicilor, dinamicii si evolutiei clasei de elevi si a altor colective de elevi ca grupuri psihosociale;

sa construiasca si sa aplice un test sociometric;

sa construiasca si sa evalueze o sociomatrice;

sa alcatuiasca sociograma ca instrument de apreciere si de evaluare a unui membru al grupului si a grupului in ansamblul sau din perspectiva sociometrica;

sa determine sfera de aplicatie si utilitatea practica a metodei sociometrice in scoala si in afara ei (grupuri vocationale, sportive etc.).

Planul unitatii de curs:

1. Introducere

2. Grupurile scolare din perspectiva psihosociala

3. Metodele sociometrice

3.1. Construirea chestionarului

3.2. Aplicarea testului sociometric

3.3. Analiza rezultatelor si alcatuirea matricii sociometrice

3.4. Alcatuirea sociogramei

4.Utilizarea metodei sociometrice in scoala si in educatie

Autoevaluare

Bibliografie

Anexe








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate