Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» Obiectivele educatiei fizice in invatamantul superior de neprofil – competente specifice


Obiectivele educatiei fizice in invatamantul superior de neprofil – competente specifice




Obiectivele educatiei fizice in invatamantul superior de neprofil – competente specifice

Programa este documentul care prevede, in principal, continutul procesului de instruire la nivelul diferitelor subsisteme ale educatiei fizice. Pentru educatia fizica din invatamantul de stat, reprezinta documentul oficial principal, elaborat de ministerul de resort pentru comisii formate de cadre didactice cu pregatire profesionala deosebita si experienta bogata in predarea acestei discipline.

In toate tarile europene este recunoscuta importanta si necesitatea extrema a predarii educatiei fizice in cadrul scolilor. Exista o unanimitate si asupra obiectivelor individuale si a finalitatilor sociale de urmarit prin intermediul acestui invatamant, existand multe asemanari si deosebiri in continutul programelor ca si in conceptiile pedagogiei generale. Totusi transferul in practica inregistreaza mari deosebiri de la o tara la alta in functie de dotarile de care se dispune precum si in functie de modul de receptionare si prelucrare a informatiilor de catre subiecti.




In afara programei de educatie fizica mai sunt si alte documente oficiale, care trebuie sa fie in mod obligatoriu respectate – ca si programa. Este vorba de unele instructiuni, dispozitii, ordine ale Ministerului Educatiei si Cercetarii, Ministerului Tineretului si Sportului sau ale altor ministere cu atributii si responsabilitati pe linia educatiei fizice in diferitele sale subsisteme.

Orice programa de educatie fizica, in lipsa unor manuale de specialitate, cuprinde si alte aspecte colaterale continutului procesului instructiv-educativ la nivelul esalonului sau subsistemului respectiv.

In general, indiferent de subsistemul careia i se adreseaza, o programa de educatie fizica este structurata pe urmatoarele capitole:

Obiective generale ale educatiei fizice la subsistemul respectiv.

Indicatii de aplicare a programei.

Continutul procesului de instruire pentru fiecare componenta a modelului de educatie fizica:

capacitatea de organizare („rezolvata” prin exercitii de front si formatii);

dezvoltarea fizica armonioasa (complexe de exercitii libere, cu obiect, cu partener, la aparate, etc);

calitatile motrice de baza (viteza, indemanare, rezistenta, forta);

deprinderile si priceperile motrice de baza si utilitar-aplicative (mers, alergare, saritura, aruncare, prindere, transport de obiecte, catarare, escaladare, tarare, etc.);

deprinderile si priceperile motrice specifice unor probe si ramuri sportive. Pentru educatia fizica scolara, de exemplu, sunt cuprinse:

deprinderi si priceperi din atletism: alergare de viteza, alergare de rezistenta, alergare peste obstacole, saritura in lungime cu elan din alergare, aruncarea mingii de oina sau a greutatii;

deprinderi si priceperi din gimnastica, elemente si procedee tehnice din gimnastica acrobatica, sarituri cu sprijin si ritmica;

deprinderi si priceperi motrice din jocurile sportive: handbal, baschet, volei, fotbal, rugby, oina;

deprinderi si priceperi motrice din unele sporturi de sezon (pentru unitatile de invatamant cu conditii corespunzatoare): schi, patinaj, sanie, inot.

cunostinte teoretice de specialitate. Pentru fiecare componenta a modelului de educatie fizica, programa prevede, in mod expres, urmatoarele trei elemente:

obiectivele instructiv-educative specifice;

sistemele de actionare (la modul general, adica a „grupelor de exercitii”) pentru fiecare esalon de subiecti;

indicatii metodice.

anexe (modele de planuri, tabele cu normele pentru unele probe de control, etc)[1].

Orice programa de educatie fizica trebuie sa indeplineasca anumite conditii, care se constituie in urmatoarele principale caracteristici:

are caracter obligatoriu, in sensul ca prevederile sale trebuie respectate la nivelul subsistemului pentru care este elaborata.

asigura o baza unitara, multilaterala si continuu ascendenta de pregatire pentru subiecti, imbinand caracterul linear cu cel concentric al instruirii. Caracterul linear se caracterizeaza in faptul ca in instruire apar permanent, de la un an la altul sau de la o etapa la alta, elemente noi care trebuie invatate. Caracterul concentric consta in faptul ca intotdeauna elementele de instruire insusite anterior sunt reluate, exersate in scopul consolidarii si perfectionarii lor.





asigura o relativa tratare diferentiata a subiectilor, in functie de sex, privind continutul instruirii.

ofera prioritate functiei formative a instruirii, in comparatie cu functia informativa. Functia formativa se refera la capacitatea subiectilor cu tehnici individuale sau microgrup si cu obisnuinte de aplicare in viata sau in situatii competitive speciale a ceea ce se insuseste de catre acestia.

Functia informativa este si ea prezenta, deoarece fara ea nu ar putea exista cea formativa. Subiectii trebuie sa invete elemente noi, sa cunoasca cat mai multe din diferitele componente ale modului de educatie fizica pentru ca sa poata aplica cele „invatate” in functie de necesitati.

are un caracter dinamic, in sensul ca este un „model” deschis. Din cauza comenzii sociale, cu care programa trebuie sa fie in concordanta, periodic (aproximativ la 8-10 ani) asistam la schimbarea acesteia, in anumite proportii (deci nu in ceea ce priveste elementele esentiale).

In orice activitate umana, obiectivele sunt prioritati de diferite niveluri sau ranguri. Prin obiective, se realizeaza, in timp, functiile activitatii umane respective.

In consecinta, obiectivele deriva din functiile activitatii respective si se subordoneaza acestora. Doar in unele situatii (activitatile organizatorice concrete si curente, cum este lectia, de exemplu), obiectivele se identifica cu sarcinile specifice (este cazul obiectivelor operationale, valabile pentru temele lectiei sau ale altei activitati concrete).

Obiectivele generale ale educatiei fizice si sportului, cele mai apropiate de functii, sunt considerate ca fiind de nivelul sau de rangul I si aceasta nu ca importanta, ci din punct de vedere al ierarhizarii, deoarece toate obiectivele sunt importante.

Intr-un mod relativ, incercand o ierarhizare a obiectivelor educatiei fizice, se poate deduce ca cele de rangul/nivelul al II-lea ar fi cele specifice (obiectivele educatiei fizice a tinerei generatii, sportul pentru toti, etc). Obiectivele de rangul al III-lea ar fi cele specifice „fragmentelor” din fiecare subsistem (obiectivele pentru educatia fizica la prescolari, scolari, gimnaziu, obiectivele sportului de performanta) - Carstea (2000).

Exista multe clasificari ale obiectivelor, majoritatea dintre ele fiind valabile si pentru educatia fizica si sport[2].

Cea mai raspandita clasificare este in functie de laturile procesului de practicare a exercitiilor fizice: instruirea si educatia (deci, obiective de instruire si obiective de educatie).

O alta clasificare a obiectivelor educatiei fizice si sportului, foarte raspandita este cea care le grupeaza in[3]:

cognitive;

psihomotorii;

sociale;

afective.

Studentul este o persoana care prin varsta si pozitia sa in cadrul societatii este inca o personalitate in formare, educabila, motiv pentru care este obiectul unui studiu atent al cadrelor didactice universitare sub indrumarea carora isi desfasoara activitatea, incluzand aici si activitatea de educatie fizica, care sub multe aspecte are o contributie majora in dezvoltarea lui ca viitor membru cu drepturi si obligatii depline in cadrul societatii, problematica pe deplin relevata de obiectivele educatiei fizice in invatamantul superior, prin cuprinderea studentilor in practicarea sistematica si organizata a exercitiilor fizice si a sportului.

Stiintele educatiei promoveaza tot mai insistent orientarea potrivit careia, subiectii trebuie inzestrati cu competente in diferite directii, corespunzatoare disciplinelor din aria curriculara. Prin competenta intr-un domeniu se intelege “ capacitatea de a produce cutare sau cutare conduita”(R. Doron, F. Parot, Dictionar de psihologie, 1999).

Exista situatii in care subiectii cunosc si recunosc cele invatate, insa punerea corecta, efectiva in practica nu se realizeaza satisfacator. In acest caz putem vorbi de competenta potentiala, care se realizeaza in urma procesului de invatare sau constituie o treapta sau etapa a acestui proces. Aceasta treapta este si rezultatul unei anumite conceptii despre strategia de invatare urmata, subiectul fiind lasat sa descopere singur, ulterior modalitatile de aplicare concreta, conform solicitarilor din mediu. Se mai vorbeste de competenta perceputa, ca o constructie cognitiva a subiectului, a opiniei despre propria valoare in plan cognitiv, motric sau social. Aceasta are rol reglator pe plan motivational, deoarece subiectul se orienteaza catre activitatile in care se simte competent. In acest sens se desprinde rolul esential jucat de cadrul didactic in formarea acestui tip de competenta, la subiectii mai putin dotati motric, pentru a le forma convingerea de a exersa continuu pentru propria capacitate, cu atat mai mult cu cat invatamantul trebuie sa formeze competente minimale, adica subiectii sa poata indeplini la nivel corespunzator o sarcina data (sa promoveze). A promova inseamna trepta inferioara a cunostintelor, deprinderilor, priceperilor motrice, calitatilor motrice, treapta acceptabila in functie de criteriile sistemului de evaluare. In concluzie, promovarea presupune ca minima competenta a fost atinsa sau depasita .

Stabilirea competentelor la educatia fizica in invatamantul superior, creeaza o noua optica a profesorilor si subiectilor fata de ce trebuie sa stie si sa cunoasca studentii, cu alte cuvinte, finalitatile educatiei fizice. Astfel, priceperea asigura posibilitatea alegerii raspunsului motric in situatii problematice, tipice si atipice, in timp ce competenta este strans legata de eficienta rezultatului sau actiunii intregi.

Asadar, se vor urmari obiectivele generale si specifice ca[5]:

-o buna dezvoltare fizica si constientizarea subiectilor asupra efectelor benefice pe care le au mijloacele educatiei fizice asupra organismului

mentinerea starii de sanatate si cresterea capacitatii de adaptare la conditii variate:




studentii sa-si autoevalueze evolutia dezvoltarii fizice;

sa actioneze fara riscul periclitarii starii de sanatate in conditii climaterice variate.

favorizarea unei motricitati optime si insusirea unor elemente de baza din practicarea unor ramuri de sport:

sa actioneze eficient in activitati motrice variate folosind deprinderile si calitatile motrice de baza;

sa foloseasca procedeele tehnice specifice ramurilor de sport invatate, respectand regulamentul specific.

formarea si consolidarea unui sistem de cunostinte practice si teoretice (igienice, fiziologice, metodice, tehnice, organizatorice), in concordanta cu sarcinile generale ale invatamantului superior, de instruire multilaterala, integrat in cerintele societatii contemporane;

stimularea si mentinerea constanta a interesului pentru practicarea independenta a exercitiilor fizice si sportului;

socializarea studentilor prin activitatea sportiva datorita mediului in care se desfasoara activitatile, fie ca practicanti, fie ca spectatori, influentand atat fizicul cat si psihicul, dezvoltand personalitatea, intarind respectul de sine, oferind o diversitate de contacte sociale;

modelarea starilor psihocomportamentale si transpunerea acestora in practica vietii sociale (fair-play, spirit de echipa, responsabilitate, perseverenta, incredere, stapanire de sine, etc.);

asigurarea efectelor de compensare asupra activitatii intelectuale, a prevenirii sedentarismului, invingerii stressului si oboselii;

formarea unor cunostinte legate de influenta mijloacelor educatiei fizice asupra organismului; efort si dozare a acestuia.

Alaturi de acestea, am putea adauga ca obiective importante:

formarea unui stil de viata sanatos cu practicarea miscarii in aer liber, revigorarea activitatilor turistice, a vietii in excursii si tabere;

alternativa la modalitatile mai nocive de petrecere a timpului liber in baruri prin practicarea sporturilor preferate;

inlaturarea deprinderilor vicioase legate de droguri, tutun, alcool, prin efectuarea unor eforturi fizice placute, care sa contracareze interesul in privinta unor obiceiuri daunatoare;

formarea unor grupuri de prieteni care sa fie interesati de aceste obiective care mentin un stil de viata armonios si atragerea cat mai multor tineri catre acest mod de viata.



Carstea, Gh., Educatie fizica, teoria si bazele metodicii, Bucuresti 1997

Zeigler, E., Physical Education and Sport – an introduction. Lea&Febiger, Philadelphia, 1982

Herbrard, A., L’education physique et sportive, Ed. Revue EPS, Paris 1986

Dragnea, A., colaboratorii, Teoria educatiei fizice si sportului, Editura FEST, Bucuresti 2002

Firea, E., metodica educatiei fizice scolare, Bucuresti, 1984




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate