Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» Insertia tehnicilor moderne in demersul educativ traditional


Insertia tehnicilor moderne in demersul educativ traditional




Insertia tehnicilor moderne in demersul educativ traditional

Educatorul modern este un formator aprioric. Desi, pana in prezent, nu s-a definit profesorul ideal este totusi aproape unanim impartasita opinia dupa care predarea poarta amprenta vie a personalitatii celui care o practica. Drept urmare se incearca sa se determine in ce masura personalitatea profesorului este o variabila cauzala, responsabila de reusita sau de nereusita invatarii. Se estimeaza ca dincolo de caracteristicile biologice ca cele de varsta si de sex, profesorul ar putea influenta determinant invatarea si rezultatele acesteia, atitudinile si interesele, aspiratiile si orientarile profesionale ale celor care invata prin comportamentele si atitudinile sale, prin empatie si relatiile acestuia cu subiectii educatiei.

Personalitatea educatorului




Din acest punct de vedere Ausubel si Robinson aduc in discutie anumite aptitudini cognitive si profesional-didactice ale profesorului, competentele acestuia si o serie de caracteristici intelectuale, afectiv-emotionale, comportamentale si caracteriale, cum ar fi: inteligenta, capacitatea comunicativa, motivatia profesional-didactica, atitudinile si autoritatea profesorului in clasa, modul de relationare cu elevii, empatia, capacitatea de imaginatie creatoare si spiritul de dreptate, expectantele inalte, respectul de sine si de interesul pentru elevi etc.

Heil contureaza imaginea a trei tipuri de profesori plecand de la structurile motivationale ce caracterizeaza profesorii si rezultatele induse de elevi:

Profesorii ce se caracterizeaza prin vehementa, impulsivitate si spontaneitate , ce apreciaza elevii silitori si conformisti;

Profesorul perfect integrat ce se caracterizeaza prin autocontrol, spirit de ordine si orientare spre scop, eficient in predarea la toate grupurile de elevi, dar mai ales la cei anxiosi si ostili;

Profesorul ce se caracterizeaza prin anxietate, teama si tendinta de a se supraconforma regulamentului, cel mai putin eficient dintre toti.

A.E. Bergin (1970) ajunge la concluzia ca profesorii eficienti sunt cei prietenosi, veseli, intelegatori, virtuosi, sociabili, cu stabilitate afectiva, cei care intretin relatii personale bune; dupa alti pedagogi cei care sunt plini     de viata, stimulatori, inventivi, entuziasti fata de materia pe care o predau, inovatori.

Urmand aceste concluzii, Bergin arata ca unii elevi sunt afectati in mai mare masura de trasaturile profesorului decat fata de altii: elevii dotati depind in mai putina masura de talentul pedagogic al profesorului, pentru ei fiind important in primul rand stimulentul intelectual, competenta si daruirea profesorului fata de materia sa. Pentru cei mai multi insa, persoana profesorului poate servi in mod efectiv in clasa drept model pentru invatarea prin imitare; poate inspira in alegerea unei cariere prin insuflarea unei daruiri pentru meseria pe care o exercita.

La polul opus sunt atitudinile negativiste ale unor elevi manifestate fata de unele materii din cauza comportamentului profesorului. Cei care sunt insensibili, negativi, neincrezatori pot usor genera aversiuni ale elevilor , chiar si fobii fata de scoala la copiii cu predispozitii de teama, cu tendinte de izolare.

Incercand sa insumam toate caracteristicile enumerate pana acum ajungem la o definitie care trebuie sa aduca in discutie o personalitate indeajuns de flexibila pentru a-si ameliora strategia didactica dupa caracteristicile psiho-temperamentale ale elevilor, indeajuns de concilianta pentru a media si gasi rezolvari viabile diferitelor inconveniente aparute in demersul educativ, un facilitator care sa transfere informatia din planul stiintific in cel al posibilitatii receptarii eficiente pentru diferite varste scolare, un participant obiectiv si mai ales activ la formarea celor implicati in invatare.

Competenta profesional-didactica

Influentele ce provin din partea personalitatii profesorului sunt completate de efectele ce decurg din calitatea instruirii in aspecte cum ar fi claritatea, natura intrebarilor, caracterul organizat, sistematizat de prezentare, coerenta comportamentelor didactice, ingeniozitate si inovatie, interesul, entuziasmul si implicarea activa, gestiunea timpului, adaptabilitatea la diferite situatii neprevazute in proiectarea initiala a lectiilor. Decisiva in aceasta privinta este competenta profesional-didactica in cele doua laturi indisolubile ale acesteia:

Competenta stiintifica ( de specialitate), adica modul in care profesorul isi reprezinta materia de predat;

Competenta psiho-pedagogica, in aspectele ei principale, precum capacitatea de percepere a situatiilor de invatare, cunoasterea disponibilitatilor mantale si fizice ale elevilor, abilitatile didactice, stilurile de predare, claritate si expresivitatea comunicarii, capacitatea de utilizare a feed-back-ului, maniera in care valorifica principiile didactice, imbina metode si tehnici, inoveaza si experimenteaza.

Sintetizand, ceea ce ghideaza activitatea din clasa, este cultura comportamentala proprie pe care un profesor si-o formeaza cu privire la procesul predarii. Este vorba de acele cunostinte si convingeri personale, de acel sistem de valori sau de acea conceptie sau de filozofie proprie asupra predarii, de acea intelepciune practica acumulata in timp care il determina sa constientizeze si sa imbunatateasca tot timpul propriile comportamente specific didactice.

Influenta variabilelor de context

Profesorul actioneaza intotdeauna prin intermediul unui context de solicitari, conditii si resurse care presupun schimbari semnificative de atitudini si comportamente, de roluri si strategii. Este vorba mai intai de mediul scolar propriu-zis cu multimea subvariabilelor sale: nivel de cerinte, materie de predat, clasa de elevi, elevul ca personalitate distincta, resursele scolii, ambianta colegiala, autoritatea directorilor.





Repertoriul comportamental al profesorului

Este evident ca variatele procese de invatare solicita tipuri diferite de comportamente ce vin din partea profesorului. Prin faptul ca majoritatea acestora sunt acte verbale sau nonverbale exista posibilitatea cercetarii lor obiective prin utilizarea unor metode observativ-descriptive si explicativ-normative. Asemenea analize orientate in directia radiografierii predarii, incearca sa stabileasca predominanta unora sau altora dintre comportamentele pedagogice, si in raport cu acestea sa se demonstreze potentialitatile pedagogice ale predarii, calitatea    instruirii si, pornind de aici, sa se intrevada posibile schimbari calitative in actul predarii in raport de reconsiderarea valorica a unora dintre aceste comportamente comunicative ale profesorului.

E. Bayer realizeaza un inventar sinteza al unor astfel de comportamente verbale:

Comportamente de organizare – de captare si mentinere a atentiei, reglare a disciplinei, mentinere a coeziunii clasei, reglare si mediere a relatiilor interpersonale, control al participarii active a elevilor, justificarea interventiilor, aplanarea conflictelor etc;

Comportamente de impunere – de informatii, de exercitii, sarcini, metode , opinii, rezumate, sinteze, prescriptii, indicatii, de metode de actiune , de stimulare;

Comportamente de dezvoltare - de stimulare, solicitare, interogatie, de motivatie, de incitare, de clasificare, de valorificare a unor informatii, de orientare si structurare a cercetarii, de rezumare, sistematizare, sugerare de alternative;

Comportamente de personalizare - a informatiei, de invitare a elevilor sa isi comunice propriile experiente, de receptare a exteriorizarii spontane a experientei lor proprii; de incurajare a expresivitatii;

Comportamente de interpretare - a situatiilor personale, de individualizare;

Comportamente de feed-back si evaluare - pozitiva si negativa, de atitudine, de reactie, de corectie;

Comportamente de concretizare - de exemplificare, demonstratie;

Comportamente de afectivitate – pozitiva, lauda, recunoastere, recompensa, sau negativa, critica, admonestare, respingere, sanctionare.

Pornindu-se de la analiza comportamentelor de predare ce stau sub influenta calitatilor personale ale cadrului didactic, G. de Landsheere propune descrierea a trei tipuri de personalitate:

Profesorul predominant afectiv – care acorda multa importanta calitatii relatiilor cu elevii, comportandu-se prietenos si cu caldura; preocupat mai mult de persoana elevilor decat de materia predata;

Profesorul dominant cognitiv a carui atentie se concentreaza asupra materiei; bine organizat, sistematic si riguros in prezentarea materiei si in evaluare;

Profesorul creator, cu gandire divergenta; ii stimuleaza pe elevi; cauta si in acelasi timp cultiva originalitatea la elevi.



Predarea ca dirijare a invatarii

Conceputa ca un act de dirijare, predarea apare ca: un complex de procedee de prezentare a materiei si forme rationale de indrumare de tipul planificarii, proiectarii, programarii, precizarii obiectivelor, strategiilor de instruire si evaluare, ajungandu-se pana la forme mai sofisticate de dirijare prin intermediul soft-urilor educationale incredintate calculatorului, dar si ca un ansamblu de prescriptii – enunturi de reguli, instructiuni, indicatii, orientari, aprecieri, incurajari.

Predarea ca instanta decizionala

Managementul educational confera predarii semnificatia unui proces decizional , definind predarea ca un ansamblu de decizii care preced, insotesc si urmeaza activitatea de predare-invatare. In esenta este vorba de decizii intentionale, de continut ,de metode, de control, de reglaj. Adoptate inainte, in timpul si dupa desfasurarea procesului de instruire, ceea ce exprima libertatea de decizie ce apartine oricarui cadru didactic legat de alegerea, organizarea si folosirea mijloacelor necesare, ca si revizuirea si schimbarea acestora pe parcursul derularii procesuale atunci cand situatia o cere.

Predarea ca gestiune a invatarii

Devine tot mai vizibila tendinta de evolutie a conceptului de predare spre integrare in sfera de cuprindere a teoriei conducerii sau a managenetului educational. In consecinta daca pentru elevi a invata inseamna a obtine o inlantuire de schimbari constante si progresive in comportament, atunci pentru profesor a preda inseamna a initia o serie de actiuni cu scopul de a provoca si de a impulsiona asemenea schimbari.

A preda inseamna a prevedea schimbarile asteptate, a determina directiile schimbarilor, a stabili natura respectivelor schimbari, a selecta, a prezenta materia noua, a adapta continuturile, a stimula si a dirija, a gestiona, a anticipa, a asigura feed-back-ul, a asigura conditii necesare memorarii, a monitoriza, a respecta regulile si normele, a evalua si auto-evalua, a investiga si a aduce inovatii proceselor de predare.

Formele predarii

Predarea poate lua forme diferite: frontala, modalitatea traditionala; grupale sau colective; microgrupale sau pe echipe; duale sau in pereche individuale si mixte, fiecare dintre aceste variante asimilandu-si functii relativ diferite. Sistemul modern european pune accent pe formele de activitate microgrupale atat din ratiuni de ordin social-practic, cat si din motive pedagogice. Curentul european promoveaza spiritul de echipa si indeplinirea sarcinilor de lucru in urma unui efort de grup. Individul trebuie astfel ajutat sa-si elaboreze asemenea forme de gandire si de actiune comunitare, sa-si dezvolte aptitudine si atitudine cooperante pentru a fi in stare sa raspunda adecvat asteptarilor sociale. Cultivarea spiritului de echipa a devenit astfel un imperativ al educatiei moderne.

Lucrul in grup ofera posibilitatea subiectilor sa colaboreze intre ei, sa participe la discutii si dezbateri, la activitati de cercetare, de realizare de micro-proiecte si jocuri de rol. O astfel de colaborare este benefica sub mai multe aspecte si contribuie la imbunatatirea eficientei invatarii. Cercetarea a evidentiat aspecte pozitive in modul de rezolvare a problemelor, in alegerea solutiilor, operatii care cer originalitate si intuitie, inventivitate si creativitate. Adeseori grupul ajunge la solutii pe care nici cel mai performant membru al sau nu ar fi putut ajunge lucrand solitar – assembly effect. Acest efect este rezultatul cooperarii, al interdependentei eforturilor, al unor relatii interpersonale, o modalitate de verificare, de control reciproc, care genereaza nevoia de adaptare a comportamentului la conditiile concrete ale situatiei de invatare.

Profesorul poate da spre rezolvare sarcini diferite asa incat, dupa tipul de sarcini sa constituie grupuri de lucru dirijat, grupuri de dezbatere, grupuri de cercetare, grupuri de activitati creative, grupuri de discutii libere, grupuri de asimilare, grupuri de opinii, grupuri de evaluare.

Predarea ca lucru pe grupe

Profesorul ofera spre indeplinire o sarcina unui grup de elevi lasandu-le libertatea de a se organiza. Sarcina respectiva trebuie sa fie indeajuns de cuprinzatoare asa incat fiecare dintre membrii echipei sa-si asume o etapa in indeplinirea acesteia. Este ideal ca membrii echipei sa convina democratic asupra sarcinilor de indeplinit, fiecare individ sa isi negocieze contributia tinand cont de abilitati, preferinte, relatii interpersonale etc.

Elaborarea unui poster ecologic cu tema Un mediu educogen presupune ca un membrii grupei sa se ocupe de documentare, de sistematizarea informatiei, de conceperea posterului, de amplasare si tehnoredactare, ilustrare, difuzare. Cooperarea membrilor va duce la un produs final unitar care sa ii reprezinte pe toti si in care sa se regaseasca fiecare in parte.

Elaborarea unei brosuri de prezentare a unui edificiu local cu tema Reper al orasului meu poate implica activ membrii grupei in documentare, in medierea contactului cu institutiile si personalitatile locale, participarea in activitatile comunitatii, prezenta la evenimente culturale care se pot transforma in experienta de invatare care pot fi impartasite colegilor. Membrii grupei se reunesc pentru a contura o strategie de abordare a acestei cerinte, stabilesc pasii de realizare si trec la indeplinirea acestora. In final se poate realiza o monografie a orasului natal la care a participat intreaga clasa de elevi.

Portretul este o activitate ce impune grupei descrierea unui portret al unui membru din familia unui elev dintr-o alta grupa. Activitatea este o provocare pentru colegi care vor incerca sa intuiasca trasaturile de caracter ale persoanei plecand de la cele fizice. Rezultatul grupei este confruntata cu descrierea realizata de posesorul de drept al portretului. Activitatea devine astfel una recreativa, incitanta, inovatoare.



Predarea ca lucru in perechi

Aceasta tehnica de predare incurajeaza elevii sa se ajute unii pe ceilalti lucrand impreuna, controlandu-se si corectandu-se si stimulandu-se reciproc. Poate fi o forma de acordate de asistenta din partea elevilor mai buni celor cu rezultate mai slabe in vederea imbunatatirii invatarii si a facilitarii integrarii in viata clasei.

Intrucat un asemenea parteneriat se bazeaza pe principiul muncii voluntare si pe sentimentul increderii, este recomandabil ca partenerii sa se selecteze in mod benevol unul pe celalalt.

Indeplinirea unei sarcini de lucru in doi elimina timiditatea, incurajeaza inovatia si stimuleaza cooperarea pentru un interes comun.

Reconstituirea unei text pornind de la informatii primite de catre cei doi membrii care presupun imbinarea lor prin efort comun de descoperire, imbinare si elaborare este o activitate pretabila acestei tehnici de lucru.

Povestitorul clasei ofera celor doi coechipieri posibilitatea de a crea o povestire plecand de la niste repere date care pot fi imagini, propozitii, cuvinte cheie etc. Imaginatia si cooperarea pot conduce activitatea spre o finalizare remarcabila. Spiritul competitiv dintre perechi poate genera creatia autentica.

Jocul de rol care poate fi adaptat situatiilor multiple ale vietii cotidiene si poate exploata experienta de viata a elevilor, fiind un bun barometru in evaluarea disponibilitatii elevilor de a se transpune in pielea diferitelor personaje, de a se comporta adecvat personalitatii pe care o reprezinta etc.

Predarea arta si stiinta

Predarea este o problema de aptitudine si de creatie. Ea lasa loc actului liber, spontaneitatii in gandire si in actiune, imaginatiei constructive, subtilitatii intuitiei si maiestriei pedagogice, trasaturi ce dau posibilitate fiecarui profesor sa-si puna in valoare talentul pedagogic cu care este inzestrat. Este firesc, prin urmare, ca profesorii care isi fac meseria cu har, care isi pun in valoare talentul pedagogic si experienta pozitiva sa fie incontestabil considerati si ca niste artisti adevarati.

Referinte bibliografice

Ausubel,D.P.; Robinson,F.S., Invatarea scolara. O introducere in psihologia pedagogica.(trad.), Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti ,1981.

Birzea, C., Arta si stiinta educatiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti ,1995.

Calin, M., Procesul instructiv-educativ , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti ,1995.

Cerghit,I.; Sisteme de instruire alternative si complementare. Structuri, stiluri si strategii, Editura Aramis, Bucuresti, 2002, pag. 256-259

Ionescu, M.;Radu, I., Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1995




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate