Continutul si structura lectiei

Continutul si structura lectiei

Specialistii din domeniul pedagogiei si ai specialitatii au promovat diferite modalitati de structurare a lectiei, aplicand atat principii de ordin general, cat si unele cu caracter particular pentru anumite discipline de invatamant, cu scopul de a se asigura parcurgerea unor etape logice care sa ordoneze derularea lectiei, in vederea atingerii unor obiective imediate ale acesteia, cat si a obiectivelor stabilite pentru un intreg ciclu de lectii planificate pentru diferite unitati de invatare/categorii de continuturi. Pentru predarea disciplinelor de invatamant cu caracter teoretic, in privinta structurii lectiei, specialisti ai domeniului au adoptat o terminologie specifica diferitelor situatii care pot fi intalnite pe parcursul lectiilor, denumindu-le etape, situatii de instruire, secvente sau momente, in care urmeaza sa se rezolve problematica de natura teoretico/metodica impusa de scopul lectiei sau a sistemului de lectii. Din punct de vedere al continutului, lectia de educatie fizica se deosebeste de lectiile de la celelalte discipline de invatamant intrucat are in principal un caracter practic.

Continutul lectei este format din totalitatea sistemelor de actionare concretizate in mijloace practice (exercitii fizice ca reprezentari partiale sau totale ale deprinderilor motrice) si mijloace verbale (cuvantul ca modalitati de transmitere a cunostintelor si notiunilor teoretice) ca modalitati de exercutie si transmitere a deprinderilor si priceperilor motrice. Fiecarei lectii ii este specific un anumit continut care depinde de temele si obiectivele operationale. La disciplina educatie fizica si sport, problematica structurii lectiei a preocupat specialistii din etape istorice indepartate, promovandu-se mai multe variante de concepere a structurii acesteia. Dintre acestea cea mai frecventa structura de lectie aplicata pe o perioada mai indelungata de timp a fost lectia pe trei parti: pregatitoare, fundamentala si de incheiere, cuprinzand in fiecare dintre acestea o serie de subdiviziuni organizatorice sau metodice. Acest mod de abordare a prezentat unele avantaje sub aspectul abordarii sintetice a terminologiei referitoare la structura lectiei, atagand atentia profesorului asupra parcurgerii unor etape obligatorii, de realizarea carora se leaga eficienta activitatii didactice. Conform Dictionarului descriptiv si explicativ de notiuni si termeni, 2002 pag 360, stuctura lectiei reprezinta „forma si modul de organizare a continutului lectiei, grupati pe parti (verigi) care se coreleaza cazual in vederea asigurarii unitatii ei didactice (scop, metoda, timp, spatiu)”. Structura lectiei de educatie fizica este putin variabila in comparatie cu partea de continut. Totusi intre structura si continut exista un raport de interdependenta. Structura reprezinta demersul de organizare a actiunilor iar continutul reprezinta substanta prin care se realizeaza procesul instructiv-educativ. In ultimele decenii, specialistii din domeniul teoriei si metodicii predarii educatiei fizice scolare au considerat ca este necesar ca elementele structurale ale lectiei sa fie mai bine obiectivizate, in scopul creserii contributiei acesteia la realizarea scopului si a sarcinilor educatiei fizice de la nivelul invatamantului preuniversitar. Ca urmare s-a cazut de acord ca structura lectiilor (la modul gerneral) privita teoretic, in totalitatea sa sa se compuna din mai multe verigi, dupa cum urmeaza:

1.     organizarea colectivului de elevi;

2.     pregatirea organismului pentru efort;

3.     influentarea selectiva a aparatului locomotor sau optimizarea dezvoltarii fizice;

4.     dezvoltarea (educarea) calitatilor motrice viteza sau indemanare;

5.     invatarea/consolidarea/perfectionarea/vrerificarea deprinderilor sau/si priceperilor motrice;

6.     dezvoltarea (educarea) calitatilor motrice forta sau rezistenta;

7.     linistirea organismului (revenirea dupa efort la un nivel apropiat fata de inceputul lectiei);

8.     aprecieri asupra desfasurarii lectiei si recomandari pentru activitatea viitoare.

Din punct de vedere practic, in nici una din lectii, indiferent de tipul acestora, nu pot exista toate cele opt verigi mentionate. In oricare lectie, de regula, vor fi prezente verigile 1, 2, 3, 5, 7, 8 care se manifesta in mod distinct sau asociate intre ele, avand obiective continuturi si durate variabile, iar in unele situatii unele dintre aceste verigi pot chiar lipsi. Adoptarea unei anumite structuri de lectie este determinata de o multitudine de factori obiectivi, cum ar fi:

nivelul de invatamant si clase la care se preda;

volumul de ore prevazut in planurile de invatamant;

mediul geografic si climateric existent si manifestarile atmosferice din zona;

infrastructura bazei sportive din aer liber si din interior;

modalitatile de organizare a lectiei – cu clasa sau pe grupe de optiuni;

etapa din anul scolar respectiv etc.

Ca un element de noutate in privinta imbunatatirii structurii lectiei formulam o propunere care se refera la introducerea unor verigi constante inaintea si pe durata unor etape, in scopul dezvoltarii calitatii motrice, care vor fi plasate in lectii portivit cu particularitatile acestora.  Pentru a asigura eficienta scontata, elaborarea planului de lectie, presupune respectarea urmatoarelor cerinte:

consemnarea indicatorilor de recunoastere si analiza reprezentati de resursele umane, materiale specifice si inscrierea lor in partea stanga a planului de lectie;

precizarea clara a temelor si obiectivelor lectiilor, scrise in partea dreapta a planului de lectie;

respectarea structurii lectiei de educatie fizica si stabilirea continutului, dozarii, formatiilor de lucru specifice fiecarei verigi in parte.