Competitia - mijloc complex de stimulare si evaluare a potentialului studentilor - educatie fizica si sport

Competitia - mijloc complex de stimulare si evaluare a potentialului studentilor - educatie fizica si sport

Competitia este un fenomen caracteristic fiintei umane, nascut din dorinta naturala de intrecere. Omul, in ontogeneza este caracterizat de aparitia inca din primele momente de constienta, de dorinta de intrecere cu sine si cu altii, dorinta care, pe masura trecerii timpului, se contureaza tot mai mult si ajunge sa-l caracterizeze intreaga viata psihica si sociala

Intrecerea este fenomenul care sta la baza intregii ierarhizari sociale, producand individului (in caz de reusita) satisfactii din cele mai profunde sau (in caz de nereusita) stari sufletesti de dezamagire, furie, dar si dorinta de a reveni, de revansa si implicit de perfectionare prin munca pentru un viitor succes. In acest sens, activitatea sportiva a fost si este singura activitate sociala care valorifica in mod sistematic si continuu, pentru diferite varste, dorinta de intrecere [1]

Competitia este mijloc si metoda de pregatire.

Competitia are rol important in ceea ce priveste dezvoltarea capacitatii biologice.

Competitia contribuie la dezvoltarea tuturor proceselor psihice (atentia, memoria, procesele afective, volitive, aptitudini, etc.).

Competitia ofera participantului posibilitati superioare de a rezolva probleme, de a actiona, de a colabora, de a lua decizii.

Competitia dezvolta sentimentul de apartenenta la grup si capacitatea de colaborare.

Competitia este un eveniment cultural ce promoveaza valori morale si estetice.

Competitia face posibil schimbul de informatii in numeroase directii, ea fiind considerata un adevarat factor de reglare si dezvoltare sociala.

Din punct de vedere psihologic, competitia ii apare individului ca un prilej de manifestare a capacitatilor si a pregatirii sale, ca un prilej de evidentiere sau, cel putin, ca un moment de evaluare a ceea ce poate. In competitie doresti sa-i intreci pe "altii", singur sau impreuna cu "altii", lucru care stimuleaza, incurajeaza. Adversarul de acum poate fi prietenul de dinainte sau de dupa competitie.

Competitia sportiva reflecta comportamentul activ al participantilor si valorizeaza unitatea bio-psiho-sociala a personalitatii, ca autoexprimare a individului in conditii de intrecere. In cadrul competitiei, ponderea factorilor psihici, fizici si sociali difera atat in functie de specificul ramurilor de sport si probelor sportive, dar si de forma de organizare.

Indiferent ca este vorba de sport de performanta, sport pentru toti sau sport adaptat, competitiile sunt caracterizate de aspiratiile spre rezultate superioare si de emotiile si bucuriile inerente unei astfel de activitati. Rezultatul obtinut, satisfactiile resimtite pe durata competitiei, inainte sau dupa aceasta pot incuraja studentii pentru continuarea pregatirii si pot declansa noi obiective. Chiar si infrangerile, rezultatele nesatisfacatoare pot stimula individul in dorinta lui de autodepasire. Participarea la competitie este motivata nu de putine ori de placerea de a se intrece cu altii si de a fi impreuna cu coechipierii, de a practica miscarea in cadrul unor reguli sportive bine definite si respectate. Competitiile reprezinta, astfel, campul de promovare a nazuintelor spre perfectionare, pentru formarea unor trasaturi pozitive de caracter si a unor moduri de comportare conforme cu normele in vigoare (fair-play), precum si pentru dezvoltarea creativitatii si gasirii de solutii la situatiile inedite din concurs. Prin participarea la competitii ne putem "descoperi" disponibilitati si resurse de ordin fizic, moral si spiritual pe care, altfel, nici nu le banuiam si care s-au putut manifesta in aceasta ambianta a sanselor egale. Autodepasirea semnifica si evidentiaza "bogatia fiintei umane", om inteles ca "univers plenar", care are nevoie de o multitudine de manifestari, multitudine data de gama trebuintelor si motivelor sale, care sunt si se cer a fi satisfacute. Tendinta catre autodepasire reprezinta o trasatura definitorie a omului, indiferent de domeniul in care activeaza.

In timpul competitiilor, trairile afective ale tinerilor sunt variate si intense si nu de putine ori sunt traite si dupa incheierea acesteia, ore si chiar zile, ecoul lor resimtindu-se si marcand viata si comportamentul acestora mult timp dupa incetarea competitiei. Succesul sau esecul vor ramane imprimate in mintea lui.

Competitia sportiva, considerata a fi "cel mai frumos fleac din lume", reprezinta forta motrice in dezvoltarea istorica a performantei, ea reda in forme specifice legea intrecerii inter-umane, manifestata ludic in cadrul ramurilor si probelor sportive (S. Teodorescu , 2000). rezultatul competitional superior asigura obtinerea unor valori simbolice si materiale, considerate ca mobiluri motivationale. Semnificatia sociala a premiului se imbina cu motivele subiective individuale, ambele avand radacini in conditionarea materiala a activitatii, chiar daca indivizii isi dau seama sau nu de acest fapt (M. Epuran[3], 2001).

Competitia are darul de a-i ambitiona pe competitori. Fenomenul este de natura psiho-sociala si poarta amprenta reflectarii in creierul omului a relatiilor cu semenii. Dar nu numai competitia, si simpla prezenta a altora atunci cand efectuam o anumita activitate este de natura sa ne sporeasca nivelul activarii. M. Epuran[4], citandu-l pe Allport (2001), denumeste acest lucru "facilitatea sociala", fenomen de crestere a performantei in "situatie de coactiune", cand mai multe persoane au de indeplinit aceeasi sarcina. Avem de-a face cu "emulatia inter­personala", deosebita de situatia competitiva propriu-zisa. Mecanismul facilitarii sociale a fost descris de R.B. Zajonc (1965), citat de M. Epuran (2001), prin teoria "drive-ului" (a actionarii sau impulsului) de crestere a nivelului motivational, avand drept urmare aparitia "raspunsului dominant". Acest raspuns, insa, poate fi corect sau gresit, dupa cum sarcina de indeplinit este bine sau slab stapanita. In prima situatie, este vorba de facilitare, iar in cea de-a doua, de perturbare a efectuarii actiunii. Teoria lui "U" inversat (Yerkes-Dodson, 1908) prezinta influenta activarii asupra performantei si sustine nu numai efectul pozitiv si efectul negativ al prezentei altora, aceasta situatie intalnindu-se in cadrul actiunilor sau sarcinilor insuficient controlate-invatate sau in conditiile unei motivatii prea mari.

Emulatia este sentimentul care indeamna la egalarea sau intrecerea altuia si poate fi considerata ca principiu propulsator si dinamizator al competitiei.

Caracterizata ca sentiment care indeamna la a rivaliza cu cineva, emulatia este, in fond, seva activitatii sportive, scopul tuturor fiind imbunatatirea performantelor in raport cu altii dar si cu sine insusi. Lupta cu sine pentru propria perfectionare si cultivare este lupta impotriva slabiciunilor, lipsurilor, vechilor deprinderi gresite. Prezenta sanselor de progres stimuleaza vointa, imaginatia si mobilizeaza efectiv competitia.

Competitia este o manifestare sociala, fiecare participant facand parte dintr-o echipa, un club sau o reprezentativa; de aici, deriva un complex de atitudini si conduite de colaborare, cooperare, intrajutorare.

In cooperare este prezenta motivatia de apartenenta, de acceptare si de securitate, membrii grupului urmarind un scop comun si organizandu-si actiunile pentru depasirea grupului opus. Cel mai elocvent este intalnita cooperarea in jocurile sportive. In grup, sportivii au impresia unei energii sporite, sunt mai increzatori in ei, "indraznesc mai mult".

Participarea la competitie este atat o raspundere individuala, cat si colectiva. Nu este suficient ca individul sa fie constient de misiunea sa pentru ca activitatea sa decurga bine, cu maximum de eficienta. S-a observat de multa vreme faptul ca randamentul grupurilor sportive este conditionat nu numai de valorile indivizilor care le compun, si de gradul de organizare al colectivului, intelegand prin organizare un scop unic, nazuinte comune, relatii reciproce de simpatie, omogenitate. (M. Epuran[6], 2001)

Luand in considerare aceste beneficii oferite de competitia sportiva si pornind de la obiectivele activitatii de educatie fizica si sport in invatamantul superior, precum si pentru o mai buna stimulare a studentilor in aceste institutii, se organizeaza anual intreceri sportive de mare anvergura la care tinerii participa cu interes atat ca sportivi cat si ca spectatori

Anual, sunt organizate intreceri studentesti cum ar fi: "Cupa anilor I", "Campionatul Universitatilor" (Campionatul Universitatii, Politehniada, xxxxxxxx) competitii organizate cu diverse ocazii, precum si turnee internationale.

Aceste activitati au ca finalitate alcatuirea clasamentelor si recompensarea invingatorilor carora li se recunoaste astfel valoarea, ceea ce produce efecte favorabile in plan psihologic si social.

De un mare success se bucura competitiile pe Centre Universitare la toate disciplinele sportive, ce angreneaza un mare numar de studenti, competitii ce se desfasoara la un inalt nivel de maiestrie tehnica si tactica.

Intr-o lume in permanenta schimbare si restructurare este obligatorie reorientarea, reconsiderarea intregului fenomen al educatiei din perspectiva viitorului, in incercarea de echipare a noilor generatii cu unele cunostinte materiale si spirituale, capabile sa asigure o relativa supravietuire pe teritoriul plin de surprize al zilei de maine.

Transformarea educatiei intr-o veritabila prioritate nationala si constituirea unei oferte viabile si autentic reformatoare in contextul reformei de ansamblu a societatii romanesti, reprezinta optiuni fundamentale ale conducerii invatamantului. Obiectivele fundamentale ale reformei nu pot fi decat convergente cu cele ale dezvoltarii sociale viitoare, institutiile de invatamant superior functionand ca focare ale modernizarii, generatoare de cunoastere stiintifica, expertiza tehnologica si valori spirituale, centre culturale si civice promotoare ale valorilor nationale si relatiilor internationale

Programele de studiu vor avea in vedere modularizarea continuturilor axate pe cultura generala, profesionalizare si specializare.

Sistemul national de educatie fizica si sport din tara noastra cuprinde un ansamblu de unitati organizatorice, iar continutul activitatii acestora trebuie sa realizeze perfectionarea dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice in randul tuturor categoriilor de populatie in concordanta cu prioritatile specifice comenzii sociale prezente si de perspectiva. Se poate afirma ca in Romania exista un bun sistem de educatie fizica si sport.

Sistemul romanesc de educatie fizica si sport beneficiaza de o temeinica orientare stiintifica a fenomenului de practicare a exercitiilor fizice ale educatiei fizice cat si ale sporturilor. Existenta numeroaselor discipline cu statut stiintific, a cercetarilor si publicatiilor multi si interdisciplinare reprezinta elemente mai mult decat justificative in sensul mentionat.

Invatamantul superior, ca ultima veriga a sistemului de scolarizare, ofera mediul optim si influenteaza pozitiv procesul de dezvoltare si revitalizare a potentialului biologic si a vocatiei pentru miscare la tineri.

Educatia fizica din invatamantul superior, ca activitate institutionalizata presupune selectia celor mai adecvate si eficiente exercitii fizice in concordanta cu normele pedagogice, fiziologice specifice caracteristicilor de varsta, sex si finalitati educationale.

Formarea complexa a personalitatii in timpul studentiei cu toate componentele necesare integrarii tinerilor in viata sociala, constituie unul din scopurile esentiale ale procesului de educatie desfasurat in invatamantul superior. Studentul strabate un drum al vietii sociale, raspunzand exigentelor raporturilor sociale, devenind purtatorul activ al acestora.

In educatia fizica care se adreseaza tinerei generatii, prioritate trebuie sa aiba tendintele de tip euristic, care solicita foarte mult manifestarea imaginatiei si creativitatea subiectilor cuprinsi in procesul instructiv-educativ.

Conducatorul procesului de practicare a exercitiilor fizice, respectiv autonomia specialistului, trebuie vazuta si analizata prin modul de raportare fata de programa, tehnologie didactica si planificare. Dezvoltarea creativitatii studentilor, a capacitatii lor de organizare, autoconducere si autoapreciere, trebuie corelata cu programa activitatii in cadrul careia sta modelul de educatie fizica din invatamantul superior pe care cadrul didactic il cunoaste cel mai bine.

Cadrul didactic din invatamantul superior la educatie fizica realizeaza planul tematic anual, planul calendaristic, selectioneaza sistemele de actionare, succesiunea acestora, programarea probelor de control, ordinea de abordare a temelor, precizarea obiectivelor operationale, dozarea mijloacelor, stabileste formatiile de lucru, continutul indicatiilor metodice. Exercitiile se executa independent, stimuland la studenti efortul de autocontrol, autoevaluare, autoreglare.

Selectionarea, restructurarea sau reorganizarea deprinderilor si priceperilor motrice in lectia de educatie fizica din invatamantul superior, trebuie sa se concretizeze in intreceri bilaterale in cadrul jocurilor sportive, trasee sau parcursuri aplicative, structuri si procedee tehnice de executie a actiunilor motrice, linie de elemente si procedee, etc.

In invatamantul superior de neprofil, instruirea studentilor nu trebuie transformata in scop in sine, sistemul de cunostinte, priceperi, deprinderi motrice trebuie sa aiba valoare practica, aplicativa si sa-si gaseasca posibilitati de utilizare in viitoarea profesie. Continutul lectiilor trebuie reorientat in functie de specificul profesiei, asigurandu-se posibilitatea aplicarii in practica a exercitiilor si cunostintelor insusite in lectie. Cadrul didactic trebuie sa orienteze activitatea de educatie fizica in functie de solicitarile la care va fi supus viitorul specialist. Dezvoltarea fizica armonioasa, perfectionarea capacitatii motrice trebuie sa se faca in concordanta cu necesitatile viitoarei activitati profesionale.

Studentul este o persoana care prin varsta si pozitia sa in cadrul societatii, este inca o personalitate in formare, educabila, motiv pentru care este obiectul unui studiu atent al cadrelor didactice universitare, sub indrumarea carora isi desfasoara activitatea, incluzand aici si activitatea de educatie fizica, care sub multe aspecte are o contributie majora in dezvoltarea lui ca viitor membru in cadrul societatii.

Stabilirea competentelor la educatia fizica din invatamantul superior, creeaza o noua optica a cadrelor didactice si a studentilor. Astfel, perceperea asigura posibilitatea alegerii raspunsului motric in situatii problematice, tipice si atipice.

Ca obiective generale si specifice se vor urmari: mentinerea starii de sanatate, autoevaluarea evolutiei dezvoltarii fizice, favorizarea unei motricitati optime pentru practicarea unor ramuri de sport, actionarea eficienta in activitati motrice variate folosind calitatile motrice de baza, practicarea independenta a sportului, prevenirea sedentarismului, invingerea stresului si a oboselii, formarea unui stil de viata sanatos, miscarea in aer liber, practicarea sporturilor preferate, inlaturarea deprinderilor vicioase legate de droguri, tutun, alcool, efectuarea unor eforturi fizice placute, mentinerea unui stil de viata armonios.

Educatia fizica si sportul universitar au valente deosebite pe linie integrativa, dand posibilitatea studentilor de a trai in comunitate, prietenie, de a apartine unui grup, influenta colectivului fiind foarte puternica. Este timpul sa redam tinerilor bucuria miscarii, sa refacem ambitia performantei, sa stimulam spiritul competitiei in egala masura cu spiritul de fair-play.

Pentru desfasurarea lectiei de educatie fizica la nivel universitar, programa cuprinde o gama diversificata de mijloace prin care sa se poata indeplini ansamblul functiilor si obiectivelor activitatii de educatie fizica si sport. Mijloacele asigura transpunerea continutului instructiv-educativ si pregatirea studentilor in vederea obtinerii unor abilitati, capacitati sau performante sportive care apartin sferei fizice si psihice, a personalitatii acestora.

Exersarea facuta in scopul insusirii deprinderilor si priceperilor motrice are ca efect si dezvoltarea calitatilor motrice. Orice deprindere sau pricepere motrica din disciplinele sportive pentru care opteaza studentii pot deveni mijloace pentru dezvoltarea calitatilor motrice. Actionarea speciala si stiintifica pentru dezvoltarea unei calitati motrice, implica si efecte pozitive si indirecte asupra celorlalte calitati motrice.

Activitatea sportiva independenta ce cuprinde activitati numeroase si variate ca sporturi de echipa, individuale, excursii, drumetii, gimnastica aerobica si recuperatorie care se desfasoara in cadrul institutiei de invatamant, pe alte baze sportive, la domiciliul studentului sau in mijlocul naturii, valorifica cunostintele si deprinderile motrice acumulate in facultate.

In invatamantul universitar romanesc, concursurile si competitiile universitare, reprezinta finalitatea lectiilor extracurriculare, materializarea pregatirii efectuate cu studentii in cadrul acestora. Concursurile si competitiile universitare se organizeaza periodic, pe ramuri de sport si constau in campionate universitare, cupe pe ani de studii, crosuri universitare, alte competitii traditionale la nivel de institut, precum si competitii internationale studentesti.

Lectiile de educatie fizica si sport la nivel universitar se desfasoara dupa un continut orientat spre dezvoltarea motricitatii generale, a calitatilor motrice, a formarii obisnuintei de practicare sistematica a exercitiilor fizice in mod independent.

Pentru evaluarea eficientei metodologice folosite si dirijarea pe baze obiective a procesului instructiv educativ, in cadrul activitatii de educatie fizica din invatamantul superior de neprofil, functioneaza un sistem unitar de verificare, apreciere si depistare a studentilor, care cuprinde cerinte, probe si norme de control ce vizeaza participarea la lectii, progresul realizat pe principalii indicatori de motricitate, nivelul de pregatire a acestora.

Varsta de adult tanar este o perioada de tranzitie dominanta. In aceasta etapa este specifica vigoarea fizica dublata de inteligenta, memorie, abilitati, aptitudini deplin utilizabile si bun randament. O mare stapanire a propriilor posibilitati si forte creeaza un sentiment de plinatate, de forta fizica si spirituala, antrenata in lupta pentru telurile propuse, pentru constituirea familiei si stabilirea locului in societate.

Perioada tineretii este esentiala pentru supravietuirea speciei. Tineretea este o perioada de foarte mari perfectionari senzoriale, perceptive si motrice.

Societatea si institutiile de invatamant au rol determinant in ceea ce priveste integrarea sociala si profesionala, ceea ce constituie nu numai o conditie de adaptare ci si una de mentinere a sanatatii fizice si mintale, de dezvoltare armonioasa a personalitatii.