Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» Tehnici si strategii de control si rezolvare a conflictelor


Tehnici si strategii de control si rezolvare a conflictelor




Tehnici si strategii de control si rezolvare a conflictelor

Tehnici de comunicare. Este un consens al specialistilor asupra asertiunii ca in controlul conflictului esentiale sunt tehnicile de comunicare si de analiza. Dificultatile si blocajele ce intervin in comunicarea dintre parti accelereaza si intensifica de multe ori un conflict. Pentru obtinerea unei relatii calitative de comunicare este necesar ca partile sa utilizeze tehnici cum ar fi ascultarea activa, tehnici de limbaj si restructurarea deprinderilor. Ascultarea activa inseamna a intelege nu doar cuvintele, ci a patrunde dincolo de sensul acestora. Tehnicile de limbaj sunt cele cu ajutorul carora se reduce nivelul de evocare a cuvintelor emotionale ca blamul, acuzarea (Tidwell A., 1998, p.189).

In desfasurarea lui, conflictul se bazeaza pe comunicare. In demersul rezolvarii conflictului o atentie deosebita trebuie acordata caracteristicilor comunicarii, acestea reprezentand cauza cea mai frecventa a construirii unor situatii conflictuale:




intelegerea si perceperea diferita a unor situatii si a elementelor sale;

inexistenta unui limbaj comun;

blocaje si distorsiuni in comunicare;

lipsa abilitatilor de a comunica;

recunoasterea limbajului starilor afective etc.

Analiza conflictului. Literatura consacrata rezolvarii conflictului insista asupra unui alt aspect esential si complementar comunicarii ca tehnica de rezolvare a conflictului, si anume structura situatiei conflictuale.

Diversitatea situatiilor conflictuale si cauzele ce le justifica, evidentiate de noi anterior, servesc ca suport in realizarea unei structuri a situatiei conflictuale, a unei 'harti a conflictului' ca prim pas in solutionarea problemei.

Structura situatiei conflictuale trebuie sa reflecte:

cauzele obiective ale conflictului;

interpretarile date acestora de catre cele doua parti;

canalele de comunicare existente;

presiunile exteme care se exercita asupra partilor;

sistemul de motivatii care sustin comportamentul participantilor in situatia conflictuala (trebuinte, temeri, expectante).

Analiza conflictului presupune elaborarea hartii conflictului si structurarea segmentelor acestuia.

Dupa Wehr (1979), 'intocmirea hartii este primul pas in interventia cu scop de management al unui conflict. Ea ofera atat celui care intervine, cat si partilor aflate in conflict, o mai clara intelegere a originilor, naturii, dinamicii si posibilitatilor de rezolvare a conflictului (TidwellA.,1998,p.

Intr-o viziune teoretica similara, modelul celor 5 P al lui G. Tillet reprezinta o schema pentru realizarea hartii conflictului (op. cit.). Cele cinci elemente sunt: problema, participantii, trecutul, presiunile si proiectiile. Acest model este un foarte bun instrument analitic ce deschide o pluralitate de perspective asupra conflictului si a cailor de solutionare a acestuia.

Un alt model de a intocmi harta conflictului, surprinzand astfel interactiunea unor fapte si aspecte ce ar putea ramane neobservate, propun Helena Comelius si Shoshana Faire (1996, p. Pasii urmati in elaborarea hartii conflictului sunt:

Pasul I: Care este problema? Formulati problema in termeni largi. Concentrati-va asupra naturii subiectului sau problemei care ar trebui reprezentata intr-o harta. Pastrati un caracter deschis definirii conflictului.

Pasul II: Cine este implicat in conflict? Hotarati care sunt persoanele implicate in conflict. Se poate inscrie pe o lista fiecare individ sau echipe intregi, sectii, grupuri ori organizatii. Daca persoanele implicate au nevoi asemanatoare in ceea ce priveste natura conflictului, ele pot fi grupate laolalta.

Pasul III: Ce vor cei aflati in conflict? Pentru fiecare parte majora implicata, listati nevoile si temerile importante, care au semnificatie pentru problema aflata in discutie. Prin aceasta schitare a nevoilor si preocuparilor, deschidem perspectiva intelegerii situatiei problematice si largim gama de posibilitati rezolutive care vor putea fi utilizate in momentul cand harta va fi definitiva.

Nevoile. Acest termen poate desemna dorintele, valorile, interesele sau lucrurile la care individul aspira. Uneori, in alcatuirea unei harti se divagheaza cand unul dintre cei de fata incepe sa vorbeasca despre problema sa proprie, in timp ce dumneavoastra reprezentati pe harta nevoile unei persoane.

Temeri. Acestea pot fi preocupari, anxietati, griji. Ele trebuie mentionate pe harta. Unul din avantajele hartii consta in posibilitatea de a formula in cuvinte si de a constientiza temerile irationale.

In studiile si activitatile practice ce au ca scop probarea, imbunatatirea si descoperirea unor metode de rezolvare a conflictelor, noi pledam pentru elaborarea genogramei conflictului alaturi de harta conflictului si delimitarea si considerarea expectantelor partilor aflate in conflict impreuna cu temerile si dorintele acestora. Consideram ca in acest mod se cunoaste dinamica conflictului si se pot elabora solutii multiple pentru rezolvarea lui (M. Caluschi, Probleme de psihologie sociala, 2001).

Autorii citati demonstreaza avantajele intocmirii hartii conflictului, rolul acesteia in demersul rezolutiv. Harta conflictului este utila managerului deoarece:

releva noi directii de analiza si interpretare;

sprijina intelegerea reciproca a unor puncte de vedere diferite;



ofera cadrul de comunicare si de exprimare a nevoilor;

structureaza dialogul si diminueaza emotiile negative;

sustine comunicarea empatica dintre participanti;

Genograma si harta conflictului ofera posibilitatea vizualizarii dinamicii conflictului. Se argumenteaza, asadar, ca multe din strategiile de rezolvare a conflictelor au la baza comunicarea si cresterea increderii reciproce, intarirea relatiilor de cooperare intre persoanele sau grupurile oponente.

Strategia victorie victorie

In teoria rezolvarii conflictului s-au elaborat mai multe orientari, directii generale si planuri de actiune denumite strategii de rezolvare a conflictelor.

Strategia este 'arta' celui ce conduce o lupta intr-o anumita directie si conform unui principiu unitar (Paul Popescu Neveanu, 1978, p.

Avand ca punct de plecare comunicarea, empatizarea si intelegerea celuilalt si urmarind imbunatatirea, consolidarea relatiilor interpersonale si gasirea unor solutii constructive pentru situatia conflictuala, Helena Comelius si Shoshana Faire (1996, p. supun atentiei celor interesati (manageri, cadre didactice, politicieni etc.) strategia victorie-victorie. Etapele acestei strategii sunt urmatoarele:

Pasul I: Aflati de ce le trebuie persoanelor in conflict ceea ce vor.

Pasul II: Gasiti punctele de corespondenta intre diferente.

Pasul III: Schitati noi optiuni, prin care fiecare sa obtina cat mai mult din ceea ce necesita.

Pasul IV: Lucrati impreuna. Demonstrati ca sunteti parteneri, si nu adversari. Orientarea acestei strategii este spre situarea ambilor parteneri in postura de castigator. Ambii accepta solutia, pentru ca este o rezultanta a eforturilor comune pe parcursul intregului proces. Directiile si indicatiile clare si practice pe care le ofera aceasta strategie reprezinta un alt punct in favoarea utilitatii si viabilitatii strategiei in solutionarea conflictului.

James Fleming (1998, p. sugereaza, de asemenea, cateva moduri de comportament in caz de conflict, subscriind ideii de castig pentru ambele parti.

in cazul unei situatii conflictuale, preia controlul. Ai grija sa nu existe persoane ce ies ranite din conflict.

Nu personaliza, lasa dezbaterile si discutiile sa curga liber avand insa grija sa nu se transforme intr-un atac la persoana.

Daca esti in mijlocul unui conflict si acest lucru te nemultumeste, fii cinstit si recunoaste deschis acest lucru. Gandeste-te ca exista si alte modalitati de rezolvare a conflictului. Fa ca si ceilalti sa-si rezolve diferendele fara a abuza de interlocutorii lor sau fara a afisa atitudini negative.

Spune celor din jur ca un conflict care nu duce la o imbunatatire a situatiei reprezinta o irosire inutila de timp, energie si bani.

Aceste coordonate comportamentale, oferite de J. Fleming, sunt utile atat in insusirea de catre viitorii manageri a abilitatilor de rezolvare a conflictelor in care vor fi implicati personal, cat si a celor ce intervin la nivelul echipei de lucru sau de conducere in dezamorsarea conflictelor, ar spune G. Kennedy (1998, p. Negocierea este in acelasi timp un proces de rezolvare a unui conflict apamt intre doua sau mai multe parti si in care ambele isi modifica solicitarile pentm a ajunge la un compromis reciproc acceptabil.

Foarte multe probleme organizationale solicita solutionarea lor prin negociere. Managerul poarta tratative cu sefii, cu colegii, cu subalternii si, asa cum apreciaza Z. Bogathy (1999, p, competenta in negociere joaca un rol constructiv in solutionarea problemelor. Psihologul schiteaza cateva conditii in care abordarea negocierii este o strategie potrivita si cateva caracteristici ale situatiei de negociere (op. cit., p. Apelarea la aceasta strategie este adecvata in situatia in care interesele sunt diferite, chiar contradictorii, dar grupurile se afla in interdependenta si o eventuala intelegere prezinta avantaje pentru ambele parti. Situatia de negociere are urmatoarele trasaturi:

conflictele se prezinta in confruntarea dintre interese opuse, dar dependente reciproc;

oamenii supraapreciaza semnificatia intereselor proprii, dar sunt atenti la teritoriile intelegerii posibile;

informatiile transmise sunt reale, dar unilaterale. Ele se refera mai ales la aspecte pozitive, pentru a scoate in evidenta propriul grup;

contactul dintre grupuri este limitat la cativa purtatori de cuvant;

-jignirile personale sunt refulate sau prezentate in mod indirect (cu umor);

a treia parte este antrenata numai daca negocierile au esuat.

Negocierea implica efectuarea unor schimbari - a da ceva pentru a primi ceva in schimb;este de fapt o cautare a unui acord.



O strategie a negocierii este delimitata de Helena Comelius si Shoshana Faire (1996, p. strategie gandita in patru etape:pregatirea, interactiunea, negocierea, incheierea.

Pregatirea

Care sunt nevoile? Care sunt temerile? Care este rezultatul scontat?

Colectare de fapte.

Lucrati asupra cazului celuilalt intocmai ca la al dvs.

Procedati astfel incat partenerului sa-i fie usor sa spuna 'da'.

Interactiunea

Ascultati punctul de vedere al celuilalt. Prezentati problema din perspectiva dumneavoastra.

Negocierea

Intr-o negociere realmente reusita fiecare are de castigat.

Evitati un final de tipul victorie-infrangere.

Puneti intrebari pentru a tine negocierea sub control.

Faceti deosebire intre persoana si problema. Fiti dur cu problema, si nu cu persoana.

Medierea. Frecvent utilizata in controlul, managerierea sau rezolvarea conflictelor este medierea. A media inseamna a interveni intre partile ostile si a le conduce spre rezolvarea conflictului.

Mediatorul incearca sa gaseasca un punct de vedere obiectiv si neutru. El ofera garantia ca fiecare parte isi prezinta punctul de vedere, dar asculta si perspectiva celuilalt, indrumandu-i pe cei doi spre gasirea unor solutii satisfacatoare.

Asadar, medierea implica o forma de interventie impartiala din partea unui tert neutru, care nu poate impune o solutie, dar poate ajuta partile sa o gaseasca. Mediatorii intervin atunci cand negociatorii nu reusesc sa elimine divergentele aparute intre parti.

Negociatorul care cunoaste procesul de negociere, precum si metodele ce trebuie aplicate in confruntarea cu negocierile dificile, se poate angaja in rolul de negociator-mediator. In acest caz el trebuie sa incerce sa fie impartial si sa aplice tehnicile medierii in vederea gasirii unui drum spre stabilirea acordului. Intr-o intreprindere, organizatie, atunci cand izbucneste o criza, mediatorul este de cele mai multe ori solicitat sa intervina pentru dezamorsarea acesteia.

Conflictologii considera ca orice mediator trebuie sa cunoasca si sa respecte cerintele cuprinse in memoratorul pentru mediere.

El prezinta urmatoarele reguli de baza:

Ca mediator orice persoana va trebui sa se prezinte si sa explice rolul pe care si-l asuma.

Idei ce trebuie punctate (dupa Helena Comelius, Shoshana Faire, 1996, p.

sunteti aici ca sa rezolvam o problema;

nu invinuiti pe nimeni;

nu va dezvinovatiti;

nu intrerupeti;

spuneti adevarul.

Ascultati-l pe fiecare inparte:

fiecare povesteste ce i s-a intamplat, ceilalti asculta;

fiecare ascultator va repeta cele auzite pentru a se asigura ca a inteles corect;

fiecare din cei de fata isi prezinta sentimentele vizavi de problema in cauza.

Rezolvati conflictul:

fiecare isi prezinta dorintele in vederea incheierii acordului;



mediatorul ajuta ambele parti sa stabileasca o intelegere corecta;

intelegerea poate fi consemnata in scris si semnata de fiecare. Ca proces, medierea cuprinde urmatoarele etape:

Inceputul.

Aranjati locurile (sa nu se stea fata in fata), inregistrarea discutiilor si programarea pe ore. Precizati rolurile fiecaruia. Subliniati necesitatea implicarii enunturilor 'Eu', a focalizarii si participarii egale.

Desfasurarea.

Folositi reprezentarea grafica a conflictului (generarea conflictului), rezumarea punctelor-cheie fiind foarte utila. Definiti terenul comun. Sugestiile trebuie efectuate sub forma de optiuni, nu de directive. Permiteti instalarea tacerii si a pauzelor. Mentineti orientarea spre viitor, atitudinea pozitiva si actiunea. Folositi intrebarile pentru a restructura conceptele generatoare de conflicte.

Incheierea.

Stabiliti cateva acorduri. Consemnati-le in scris. Cereti participantilor sa rezerve timp pentru a trece in revista progresele. (Multumiti-le pentru participare si sarbatoriti!)

Privita prin prisma acestor etape, medierea are ca obiectiv a transforma rivalii in parteneri care vor rezolva impreuna problemele cazand de acord asupra solutiilor, simtindu-se satisfacuti ca si-au rezolvat dezacordurile, fara resentimente si nemultumiri.

Problema rezolvarii creatoare a conflictelor o intalnim la reprezentantii Scolii de Creatologie de la Buffalo. Contributii in delimitarea unor tehnici si a unor strategii de rezolvare a conflictelor prin creativitate are Scoala Mirabilis din lasi.

O alta modalitate de a obtine un rezultat benefic si constructiv din conflict o constituie capacitatea noastra creatoare. Rezolvarea conflictului m mod creativ, asa cum sustin creatologii (Marily Fryer, 1998, p. implica valorificarea motivatiilor generate de conflict pentru a crea ceva superior. Competenta in rezolvarea conflictelor in mod creativ se poate consolida practicand creativitatea in orice domeniu al vietii noastre. O pregatire sistematica in creativitate se poate realiza prin intermediul grupurilor creative, Mariana Caluschi propunand grupul creativ de formare. Activitatea interna de colaborare in cadrul grupului, stimularea imaginatiei si a abilitatilor creative sub indrumarea mentorului constituie o baza solida pentru formarea competentei de rezolvare creativa a conflictelor.

Aceasta strategie de rezolvare a conflictelor isi are originea in Procesul de Rezolvare Creativa a Problemelor (CPS), conceput de Alex Osbom si dezvoltat mai tarziu de Pames, ce consta intr-o serie de etape deliberate prin care putem progresa atunci cand cautam solutii creative la probleme. Marilyn Fryer (1998, p. arata ca acest proces presupune a gandi intr-o gama vasta de directii, dintr-o multitudine de perspective, pentru ca apoi sa ingustam aria pana la efectuarea unei singure alegeri.

Etapele rezolvarii problemelor, identificate de Pames (1985), se constituie in urmatoarea succesiune:

descoperirea obiectivului - a face un pas inapoi de la o problema prezentata pentru a obtine o viziune mai larga;

descoperirea elementului - colectarea tuturor datelor necesare construirii unei imagini coerente a intregii situatii;

descoperirea problemei - importanta in obtinerea unei solutii satisfacatoare;

descoperirea ideii - generarea unei game de solutii noi;

descoperirea solutiei - gasirea criteriului de evaluare a solutiilor deja generate;

descoperirea acceptului - urmareste acceptarea si implementarea ideilor unei persoane (Pames S.J.,

Scopul CPS este acela de a extinde limitele gandirii pentru a ajunge la managementul creativ al conflictului si la rezolvarea sa. Abordarea creativa a unui conflict, apreciaza creatologii Helena Comelius si Shoshana Faire (1996, p. inseamna transformarea acestuia in sansa, inseamna sa extragi din orice situatie nucleul ce poate fi valorificat. Raspunsul creativ presupune o intelegere mai profunda a propriilor trairi fata de o anumita situatie, aprecierea punctelor de vedere ale celorlalti, extinderea posibilitatilor rezolutive spre solutii noi.

Existenta conflictului este o premisa a schimbarii si reechilibrarii necesare, orice limita contine si posibilitatea depasirii ei, orice conflict poate constitui o sursa de progres, o oportunitate:

'Conflictul poate fi pozitiv sau negativ, constructiv sau distructiv, in functie de ceea ce facem noi din el. Transformarea de aceasta maniera a conflictului este totusi o arta care necesita o pregatire speciala'. Consideram ca insusirea artei de a rezolva conflictele creator presupune stimularea, dezvoltarea si manifestarea potentialului creator propriu sau, asa cum aprecia Mariana Caluschi (1997, p. este necesara formarea prin creativitate a specialistului (managerului) in rezolvarea conflictului.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate