Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» Strategii de transformare a accesului in influenta


Strategii de transformare a accesului in influenta




Strategii de transformare a accesului in influenta

  • Succesul in lobby
  • „Regulile de aur” ale lobbyului eficient
    • Van Schendelen - Machiavelli in Brussles; Strategia celor trei P
    • Vanderberghe – Lobbying in the European Union
    • Casssidy – European Lobbying guide – A guide on whom and how to lobby
    • Clamen – Les régles d Or du lobbying
    • Kimmons – Lobbying strategies



Strategii de transformare a accesului in influenta

In capitolele anterioare am descris structura institutionala si decizionala a Uniunii Europene, plecand de la ideea ca primul lucru pe care trebuie sa-l cunoasca un lobbyst este sistemul cu care doreste sa interactioneze. Apoi, am prezentat logica de acces la institutii, punctele de acces si regulile de acces. Intreaga teorie a accesului s-a bazat pe faptul ca influenta este un concept greu de masurat, pe cand accesul la decidenti este mai usor de identificat. Totusi, accesul nu inseamna influenta iar, asa cum am aratat in introducere, lobbyul presupune „o influenta formala asupra decidentilor politici pentru a influenta continutul unei decizii” (Andersen si Eliassen apud. Coman 2005, p. 164). Influenta am convenit s-o definim drept: „capacitatea unui subiect politic de a modifica opiniile, atitudinile si comportamentul altora in directia dorita” (Tamas 1996, p. 131). In acest context, capitolul de fata va reda cateva strategii si „reguli de aur” privind lobbyul eficient. Aceste „sfaturi” sunt preluate atat din mediul academic cat si de la practicieni.

Succesul in lobby

Inainte de arata cum se face un lobby eficient, consideram necesar sa raspundem la intrebarea: in ce consta lobbyul eficient? Van Schendelen ofera un raspuns in acest sens.

Scopul ultim al unei grup de interese organizat care recurge la o campanie de lobby este sa obtina o victorie completa si categorica, adica sa determine rezultatul dorit din partea UE, sa-si construiasca o alianta puternica cu ceilalti actori interesati si sa depaseasca confortabil opozitia (Van Schendelen 2002, p. 91). Totusi, Van Schendelen considera ca sansele ca asa ceva sa se intample in realitate sunt destul de mici si asta pentru ca „concurenta in UE este de obicei extrem de puternica si dura. Oficialii europeni sunt presati din mai multe directii, competitorii considera ca este in interesul lor comun sa previna ca un jucator sa castige totul iar alte grupuri de interese de acasa s-ar putea simti amenintate daca cineva reuseste sa obtina o victorie totala la nivelul UE”(ibidem). In aceste conditii, victoriile mai mici sau partiale, compromisurile sau chiar doar mentinerea propriei pozitii sunt privite de cele mai multe ori drept rezultatele maxime care pot fi obtinute. Cu alte cuvinte, „victoria totala este in mod normal doar un vis, iar infrangerea totala doar un cosmar. Amandoua se produc rar, dar in mod paradoxal, amandoua sunt utile. Fara visul de a deveni castigatorul absolut sau fara cosmarul de a pierde patetic, nici un jucator nu poate spera sa devina competitiv”(ibidem

Van Schendelen arata si ce anume poate urmari un lobbyst. Astfel, cei mai multi isi doresc modificari ale legislatiei UE, si asta pentru ca se presupune ca aceasta va fi obligatorie pentru cei la care se refera si datorita superioritatii legislatiei comunitare asupra dreptului national al statelor membre. Astfel, un grup de interese isi poate dori: o schimbare a Tratatelor, un act de legislatie secundara (regulament, directiva, decizie), o decizie a Curtii de Justitie sau acordarea unei exceptii de la o regula. La fel, se poate urmari obtinerea unui act legislativ derivat, cum ar fi alocarea unei subventii sau o unei deduceri, inceperea sau amanarea unei inspectii. Ar putea fi aparent doar un simplu detaliu: un termen limita, o sanctiune, un formular, un cuvant, o definitie, un numar, o virgula sau orice ce altceva care ar putea fi relevant pentru lobbyst (Van Schendelen 2002, p. 92

Desi legislatia reprezinta principalul domeniu de lobby exista si alte obiective care pot fi urmarite, cum ar fi obtinerea sprijinului unui oficial european, construirea unei anumite agende, ocuparea unei pozitii intr-un comitet sau comisie, obtinerea unei informatii cruciale, un favor financiar, prioritate intr-o licitatie(ibidem). De asemenea, ceilalti actori pot oferi bunuri cum ar fi respect, informatii, suport, o retea de contacte sau chiar favoruri care nu au legatura cu UE, cum ar fi cooperare pentru realizarea unei politici publice la nivel national sau incheierea unui contract comercial(ibidem).

Pe langa acest lobby, pe care am putea sa-l numim „constructiv”, se poate promova si un lobby „neconstructiv”. Astfel, un grup de interese poate urmari si realizarea de non-evenimente, cum ar fi respingerea unei propuneri legislative, intarzierea unei decizii, blocarea procesului decizional sau scoaterea de pe agenda a unei probleme(ibidem). „De fapt, cu cat o arena este mai competitiva, cu atat comportamentul de influenta este indreptat spre prevenirea unui rezultat nedorit decat spre promovarea unui rezultat dorit. Pe un teren competitiv, care este pe deasupra si complex si dinamic, este intotdeauna mai usor sa blochezi decat sa promovezi o masura si este mai prudent sa joci defensiv decat ofensiv” (ibidem). Totusi, „nici un grup de presiune nu poate face doar un joc negativ, pentru ca daca ar face-o ar deveni un renegat”(ibidem).

„Regulile de aur” ale lobbyului eficient

In continuare vom raspunde la intrebarea: cum se face un lobby eficient in Uniunea Europeana? In acest sens am selectat cinci surse diferite ce cuprind sfaturi si strategii privind activitatea de lobby.

Van Schendelen - Machiavelli in Brussles

Vom incepe prin a prezenta sfaturile si observatiile venite din partea unui persoane care are dubla calitate de profesor universitar si lobbyst.

Van Schendelen a identificat patru categorii de factori, a caror utilizare pot determina obtinerea unui rezultat favorabil din partea decidentilor europeni. Cele patru categorii de factori sunt: culturali, formali, operationali si decizionali(op. cit., pp. 98-101).

Factorii culturali se refera la concepte politice, valori politice generale si valori specifice europene. Acesti factori apar, de obicei, atunci cand exista probleme conceptuale sau de definitie intre actori. De exemplu, definirea conceptului de ciocolata sau a riscului in ceea ce priveste produsele modificate genetic sunt astfel de factori[1]. Valorile specifice europene, numite de Van Schendelen „new regime values”, se refera la concepte cum ar fi subsidiaritatea, transparenta, proportionalitatea, coordonarea si reciprocitatea. Acesti factori pot fi folositi pentru a promova sau bloca o politica. Astfel, subsidiaritatea a fost folosita impotriva politicilor ecologice si sociale europene, transparenta pentru a bloca sau zadarnici realizarea unor negocieri eficiente iar reciprocitatea pentru a intarzia deschiderea pietei feroviale sau a celei de gaze naturale(op. cit., p. 99).

Factorii formali constau in „alocarea de puteri formale unor actori selectati”(ibidem). Astfel, „rezultatul final poate fi diferit daca Parlamentul European decide folosind consultarea sau co-decizia, Consiliul voteaza cu majoritate sau unanimitate, un dosar este repartizat la un anumit Directorat General al Comisiei si nu la altul, la fel si in cazul comisiilor parlamentare si a grupurilor de lucru ale Consiliului; conteaza daca implementarea unei norme legislative sau o inspectie este realizata de functionari europeni, birocrati nationali, autoritatile regionale sau de catre organizatii private, sau daca un act capata caracterul obligatoriu a unui regulament, directiva, decizie sau caracterul orientativ al unui aviz sau recomandare” (ibidem). Daca toti factorii sunt utilizati, acestia ofera posibilitati repetate de promovare sau blocare. „Cand un grup de interese se simte afectat de o propunere a Comisiei privind legislatia secundara poate in primul rand sa foloseasca PE impotriva Comisiei, apoi Consiliul impotriva PE si in al treilea rand Curtea de Justitie impotriva fiecareia dintre aceste institutii” (ibidem).





Factorii operationali se refera la resurse materiale cum sunt suportul logistic, personalul si bugetul si la resurse mai putin tangibile ca informatia si sustinerea. Acesti factori pot influenta rezultatul final. Exista cazuri cand lipsa resurselor a determinat Parlamentul European sau Directoratele Generale sa amane sau sa anuleze consultari cu unele dintre partile interesate de un anumit proiect legislativ(idem, p. 100).

Van Schendelen analizeaza cu precadere trei factori operationali pe care ii considera importanti, respectiv prietenia cu actorii importanti, ambitiile personale ale actorilor si limba nativa a actorilor. Astfel, folosind prietenia ca un instrument, se pot atinge rezultatele dorite. De exemplu, un parlamentar european are acces mai usor la proprii colegi de partid din comisiile parlamentare sau Consiliu. De asemenea, prietenia dintre diferitii eurobirocrati poate fi exploatata. De obicei, o decizie este luata folosind o limba de lucru (mai ales Engleza sau Franceza) si apoi tradusa in celelalte limbi. Totusi exista multe cuvinte cheie care sunt traduse fara sa fi existat o definitie comuna. In plus, nu exista doua limbi complet identice din punct de vedere semantic(idem, pp. 100-101).

Factorii decizionali apar pentru ca in cazul oricarei decizii exista grupuri pro si contra. Pentru a realiza negocieri reusite un grup de interese trebuie, in primul rand, sa-si promoveze pozitia sau cererea inca de la inceputul procesului legislativ. Iar, in al doilea rand, trebuie sa ofere ceva de interes si celorlalte parti implicate, atat actorilor europeni cat si celorlalte grupuri de interese, pentru ca altfel risca sa fie ignorat sau contracarat(idem, p. 101).

Strategia celor trei P

Pentru a descrie cea mai buna metoda de a face un lobby eficient, Van Schendelen a introdus asa-numita strategie al celor 3 P: Persoane, Pozitii, Proceduri. Acesta consta in a incerca sa asezi cele mai prietenoase persoane in cele mai bune pozitii, in cele mai eficiente proceduri(op.cit., pp. 105-109).

Daca reprezentantii unui grup de interese au prieteni care lucreaza la Directoratul General din cadrul Comisiei care schiteaza un anumit proiect legislativ, care are legatura cu interesele acelui grup, si daca impartasesc cu acesti eurobirocrati, aceleasi valori, interese sau chiar nationalitate, toate acestea pot constitui un avantaj pentru acel grup de interese.

Grupul de interese ar trebui sa fie interesat si in a obtine pozitii importante in procesul decizional, cum ar fi cea de presedinte sau raportor in cadrul comitetelor consultative sau al grupurilor de experti patronate de catre Comisie.

Nu in ultimul rand, grupurile de interese ar trebui sa aiba in vedere ce procedura legislativa trebuie folosita pentru a adopta un anumit act comunitar: co-decizia se deosebeste de consultare cand vine vorba de Parlamentul European, la fel cum votul prin majoritate calificata nu inseamna acelasi lucru cu unanimitatea in cadrul Consiliului. Van Schendelen da exemplul unei propuneri a Comisiei privind taxarea: daca aceasta este reincadrata ca o masura ce tine de piata comuna, nu mai necesita vot unanim in cadrul Consiliului. Ca in orice proces legislativ, si aici totul este o chestiune de interpretare.

Vandenberghe - Lobbying in the European Union

Urmatoarea lista de sfaturi a fost realizata de catre un consultant de afaceri publice american, care lucreaza in Bruxelles:

Creeaza-ti o retea de informatii – Transparenta informatiei este o problema in UE si obtinerea de informatii in timp util va fi o provocare majora. Media de specialitate, inclusiv cea electronica, trateaza evolutiile politice si legislative din UE. Totusi propria ta retea din cadrul institutiilor UE si a altor asociatii iti vor oferi un sistem de alerta indispensabil si un mijloc de a accesa informatii vitale.

Fii proactiv – Cu cat intervii mai rapid in procesul legislativ, cu atat vei fi mai eficient. Construieste-ti relatii inainte de a avea nevoie de ceva anume. Programeaza intalniri introductive cu oficialii si alte persoane de contact pentru a va cunoaste si a face schimb de opinii. Asta va va ajuta sa adoptati abordarea potrivita cu fiecare oficial.

Cunoaste-ti auditoriul – Inainte de a contacta un departament guvernamental, intelege agenda si interesele acelui departament. In Comisia Europeana, de exemplu, Directoratul General I (Relatii comerciale externe), va avea interese diferite fata de Directoratul General III (Industria europeana). Adaptarea mesajului tau la intereselor lor te va ajuta sa le atragi atentia si sa influentezi luarea deciziilor.

Subscrie principiilor integrarii europene – Cazul tau ar trebui sa fie intotdeauna prezentat ca aducand o contributie obiectivelor integrarii europene, care se bazeaza pe o serie de principii, cum sunt libera circulatie a bunurilor si persoanelor, coeziunea sociala, lupta impotriva somajului si competitivitatea. Accentuarea acestor principii, pe care se bazeaza intreaga legislatie si toate initiativele europene, iti vor spori sansele de reusita.

Formeaza aliante; cunoaste-ti opozantii – Se intampla foarte rar ca un singur grup de interese sa influenteze in mod decisiv o lege. Construirea de aliante cu grupuri cu interese similare este indispensabila pentru campania de lobby. In unele cazuri, poti sa creezi o organizatie ad hoc, care sa reprezinte o astfel alianta ce face lobby intr-o anumita problema.

Afla cine iti sunt opozantii. Argumentatia ta va fi mai eficienta daca ia in considerare si ceea ce sustin opozantii.

Respecta principiul ierarhiei reale in procesul legislativ – Majoritatea legislatiei, in anumite etape, este scrisa de catre experti si oficiali de la un nivel inferior. In multe cazuri, acesti experti reprezinta principalul tau punct de plecare. Include-i in abordarea ta si le vei castiga respectul. Apelarea la esalonul politic superior va fi productiva cand ai de-a face cu un blocaj, cu reavointa in a rezolva o problema sau cu mize politice importante.



Joaca jocul reciprocitatii – Nu lua niciodata fara sa dai. De partea decidentilor UE exista o nevoie aparenta si cronica de date despre piata, informatii despre industrie si expertiza. Cea mai buna modalitate de a castiga atentia oficialilor UE si in acelasi timp de a influenta indirect pe decidenti este sa le oferi aceste date. Se poate ajunge chiar ca propria ta informatie sa fie folosita de legiuitorii europeni.

Ofera intotdeauna o alternativa acceptabila atunci cand incerci sa impiedici sau sa modifici o reglementare. Oferind informatii si sustinere Comisiei in domenii care nu tin de interesele tale directe pot, de asemenea, sa iti sporeasca credibilitatea si sa te ajute sa iti promovezi interesele primare.

Intotdeauna cultiva-ti relatiile (Always follow up) - Unul dintre secretele unui lobby de succes este ca orice scrisoare pe care o scrii, orice contact pe care il faci, orice initiativa pe care o iei sa o dezvolti(to follow up). Scriind o scrisoare de multumire unui oficial pe care l-ai intalnit, iti va oferi ocazia sa iti reafirmi argumente si ce anume astepti de la acesta.

Fii constient de diferentele culturale – Un oficial cu origini portugheze se va exprima diferit fata de un german, un deputat britanic va avea asteptari diferite decat colegul sau grec. Familiarizeaza-te cu aceste diferente.”

(Vanderberghe, K., Lobbying in the European Union, 1995, apud. PE 329.438, pp. 20-21)

Cassidy – European Lobbying Guide – A guide on whom and how to lobby

Indicatiile ce urmeaza vin din partea unui fost membru al Parlamentului European:

Sa intervii devreme – Incearca sa anticipezi planurile de viitor ale Comisiei, prin monitorizarea ofertelor de licitatie si prin cultivarea de relatii cu oficialii din reprezentantele permanente si din departamentele guvernelor nationale.

Incearca sa intelegi ceea ce se vrea – Comisia nu poate impune directive fara acordul Consiliului si, in cazul co-deciziei, si al Parlamentului.

Lucreaza cu ceilalti, cauta aliati – Datorita procedurii de co-decizie, proiectele de directive creeaza nevoia unui lobby coerent. Un exemplu de lobby incoerent in ultimii ani il reprezinta proiectul de directiva privind copyright-ul pe Internet, cand numeroase organisme comerciale si industriale, precum si alte grupuri de presiune, au facut lobby in mod separat. Multe dintre ele ar fi avut rezultate mai bune si un impact mai mare, daca ar fi fost capabile sa lucreze impreuna. Oficialii, parlamentarii si membrii Comitetului Economic si Social si ai Comitetului Regiunilor devin foarte frustrati cand mai mult de un grup de presiune spune cam acelasi lucru, dar in cuvinte diferite. Aceasta poate conduce doar la confuzii oribile.

Nu fii negativ – Grupurile de presiune nu pot, pur si simplu, sa intoarca spatele procesului legislativ in speranta ca proiectele de directive vor disparea pur si simplu. Ocazional acest lucru se intampla, dar numai dupa un timp foarte lung. Altele, ca de exemplu al cincilea proiect de directiva privind Legea companiilor europene, se afla in discutie inca din 1972  (lucrarea citata a fost publicata in 2000 - n.n.).

Atentie la detaliu – Zicala „dracul sta in detaliu” nu trebuie uitata. De multe ori detaliile proiectelor de directive (cum sunt anexele care contin precizari de ordin tehnic) conduc la „legea consecintelor neintentionate”. Oficialii si parlamentarii vor fi recunoscatori oricui ii poate ajuta sa nu faca gafe. Atentia acordata detaliilor inseamna si sa te asiguri ca urmaresti toate evolutiile care apar de-a lungul procedurii de co-decizie.

Foloseste reprezentantele permanente – Reprezentantele permanente sunt o resursa valoroasa. Acestea considera ca a obtine cel mai avantajos aranjament pentru tara face parte din fisa postului. In cadrul limitelor obligatiilor profesionale, de a fi impartiale intre un interes national sau altul, acestea pot fi foarte utile in a te informa cu privire la ce se intampla si, uneori, pot fi pregatite sa faca sugestii privind tacticile de urmat. Face parte din munca lor sa fie in permanenta la curent cu evolutia unui act normativ, pe masura ce avanseaza in procesul legislativ.

Foloseste reprezentantii nationali – Deputatii europeni, membri Ecosoc si ai Comitetului Regiunilor se afla acolo unde sunt pentru a servi interesele nationale, indiferent de partidele politice de care tin. Membrii comisiilor parlamentare principale, in special raportorii si cei care redacteaza propunerile de rezolutie, sunt deci persoane importante de contact.”

(Cassidy – European Lobbying Guide – A guide on whom and how to lobby, 2002, apud. PE 329.438, pp. 22-23)

Clamen – Les régles d Or du lobbying

„Regulile de aur” de mai jos au fost formulate de Michael Clamen si preluate de pe website-ul www.lobbying-europe.com :

„Fiti profesionisti – trebuie sa cunoasteti:

  • Procesul de decizie – momentele cheie.
  • Oamenii de contact.
  • Orientarile politice.
  • Relatiile la care se poate apela.

Fiti vigilenti - trebuie sa:

  • Cautati informatia.
  • Stabiliti o retea de contacte.
  • Urmariti dosarul vostru.
  • Sa cunoasteti pozitiile adoptate si argumentele care se vehiculeaza.


Fiti precoce – trebuie sa devansati evenimentul:

  • Interveniti mereu atunci cand este posibil.
  • Fiti la originea initiativelor.
  • Aveti grija sa dispuneti de un proiect concret.
  • Pregatiti-va – construiti o argumentatie.

Fiti solidari – in vederea actiunii solidare:

  • Regruparea.
  • Prezentarea drept colectiv plurinational.
  • Atragerea de aliante – construirea unei retele de aliati.
  • Acceptarea compromisului.
  • Asigurarea sprijinului provenit de la anumite administratii nationale.

Fiti „multipli” – trebuie sa:

  • Apelati la mai multi decidenti.
  • Nu neglijati nici un nivel ierarhic, nici o institutie.
  • Multiplicati demersurile, argumentele, verificati sursele de informatie.

Fiti decisi – aceasta presupune:

  • Debarasati-va de prejudecati excesive.
  • Definiti un obiectiv clar.
  • Acceptati investitia pe termen lung.
  • Acceptati ca trebuie sa dati inainte de a primi (informatii, proiecte etc.).
  • Dati dovada de tenacitate, utilizati toate sursele.

Fiti comunicativi – sa stiti sa:

  • Adoptati logica puterilor publice.
  • Va puneti in locul celorlalti.
  • Adoptati limbajul administrativ.
  • Lucrati asupra mesajului vostru, atat din perspectiva formei cat si al continutului.”

( https://www.lobbying-europe.com/mod.php?mod=userpage&page_id=1 )

Kimmons – Lobbying strategies

Chrissie Kimmons identifica mai jos o serie de strategii de lobby pe care marile companii industriale le folosesc in functie de circumstante:

Strategia „gunship” – lobby agresiv, incluzand amenintari de mutare a activitatii daca propunerile de politici nu sunt abandonate (a se folosi doar atunci cand alte tactici nu functioneaza).

Strategia „Kofi Annan”(cunoscut si sub denumirea de „calul troian”) – oferirea de compromisuri reciproc acceptabile decidentilor, o abordare constructiva a problemei (strategie foarte utilizata in Bruxelles)

Strategia „baiatul bun, baiatul rau” („good cop, bad cop”) - o companie sau un grup de lobby adopta o pozitie dura, ceea ce le permite celorlalti sa ocupe prim-planul, promovand ceea ce poate aparea ca o solutie constructiva de compromis.

Strategia „dentistului” – se urmareste, in primul rand, eliminarea problemei cele mai stringente („pull out the worst teeth”) dintr-un anumit act normativ si, apoi, se revine pentru alte modificari.

Strategia „tertului” – contactarea ONG-urilor si a sindicatelor pentru a ajunge la compromisuri asupra unei probleme aflate in disputa.

Strategia „magarului” – o varianta a strategiei „batului si a morcovului”, („stick and carrot”), in care reprezentantii industriilor incearca sa castige de partea lor decidentii politici, exploatandu-le preferintele si interesele, fara a se ajunge insa la coruptie.”

(Kimmons apud. Zoltvany, Patrik, Lobbying EU. Note de curs.)



Astfel, producatorii Belgieni de ciocolata sunt singurii din Europa care produc ciocolata pura. Cf. Van Schendelen 2002, p. 99.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate