Procesele si relatiile de management

Procesele si relatiile de management

In activitatea oricarei unitati economice se intalnesc doua tipuri de procese: procese de executie si procese de management.

Procesele de executie se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca actioneaza direct asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de munca sau indirect, cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de munca, avand drept rezultat obtinerea unor produse, de un anumit grad de prelucrare sau servicii, corespunzator naturii proceselor de productie implicate si obiectivelor prestabilite.

Procesele de management se caracterizeaza, in general, prin faptul ca o parte din forta de munca existenta in unitate actioneaza asupra celeilalte parti majoritare cu scopul de a o atrage in mod organizat la realizarea obiectivelor prestabilite ale unitatii. In acest context procesul de management reprezinta un ansamblu de interventii prin care managerul exercita functiile managementului.

In general, procesul de management poate fi definit prin "ansamblul fazelor, a proceselor, prin care se determina obiectivele unitatii si ale subsistemelor incorporate, resursele si procesele de munca necesare realizarii lor si executantii acestora, prin care se integreaza si controleaza munca personalului, folosind un complex de metode si tehnici in vederea indreptarii cat mai eficiente a ratiunilor ce au determinat infiintarea respectivei unitati". Din conceptul de mai sus rezulta ca, in esenta, el consta in exercitarea functiilor managementului, structurate intr-o succesiune logica pe trei faze

Prima faza cuprinde procesele de munca care vizeaza stabilirea obiectivelor unitatii si ale subdiviziunilor sale organizatorice, cat si cele necesare realizarii scopului propus. Aceasta faza se caracterizeaza prin preponderenta activitatilor previzionale, deci exercitarea functiei de previziune, cat si prin asigurarea manifestarii celorlalte functii ale managementului intr-o viziune prospectiva. Sfera de cuprindere si intensitate a acestor procese se manifesta, cu precadere, la esalonul superior al sistemului de management, in consecinta, deciziile strategice si tactice au prioritate.

Cea de-a doua faza cuprinde activitatea de "operationalizare" in care se manifesta, cu prioritate, functiile managementului: de organizare, de coordonare si antrenare. Dupa ce s-au definit obiectivele unitatii - in prima etapa - este firesc sa se adopte decizii menite sa asigure realizarea acestora, impunandu-se o activitate intensa de organizare a proceselor de munca, coordonarea activitatilor pe fiecare componenta structurala a unitatii si pe ansamblul sau.

Cea de-a treia faza, denumita si faza finala de control - evaluare, cuprinde activitatile cu privire la cuantificarea rezultatelor si compararea cu cele prestabilite, analiza si interpretarea acestora, formularea unor concluzii privitoare la ciclul de management viitor. Desigur, evaluarea rezultatelor nu se realizeaza numai la sfarsitul procesului de management, cat si pe parcurs prin exercitarea functiei de control - evaluare, cand anumite situatii impun adoptarea de decizii corective. Calitatea procesului de management este definita prin urmatoarele trasaturi caracteristice: dinamism, stabilitate, continuitate, consecventa, ciclicitate.

Caracterul dinamic al managementului se manifesta ca urmare a influentelor factorilor interni si externi ai unitatii economice ce presupun mutatii importante in parametrii de functionare a sistemului de management, care la randul sau, adapteaza unitatea la noile conditii.

Stabilitatea este generata de faptul ca in realizarea procesului de management se utilizeaza numai anumite canale de comunicare, prin mijlocirea carora se formeaza baza structurala a sistemului de management, care se consemneaza in acte organizatorice, asigurandu-i astfel stabilitatea.

Continuitatea se regaseste in functie de nivelul de exercitare a managementului si de particularitatile procesului de productie din unitate.

Consecventa este una din trasaturile definitorii ale procesului de management si consta in perseverenta cu care actioneaza pentru realizarea fazelor sale, astfel ca fiecare dintre ele (faze) sa joace un rol esential in cresterea eficientei activitatii de management.

Ciclicitatea este subliniata de faptul ca fiecare act de influentare se termina prin trecerea subsistemului condus la o noua stare, ceea ce marcheaza necesitatea stabilirii unui nou scop a procesului de management sau nevoia de a corecta ori completa scopul precedent si pentru realizarea caruia este necesar un nou act de influentare.

Ca orice activitate umana, procesul de management se impune sa fie organizat. Prin organizarea procesului de management se intelege formarea sistemului de management in timp si spatiu in concordanta cu necesitatea punerii in acord a muncii componentilor unitatii cu performantele prestabilite. Activitatea de organizare a procesului de management presupune structurarea activitatilor pe etape si dupa anumite criterii, normarea si reglementarea desfasurarii lor, stabilirea termenelor de executie, introducerea cerintelor obligatorii in realizarea acestui proces. Perfectionarea procesului de management se refera, in principal, la urmatoarele grupe de probleme: adaptarea permanenta a structurii functionale la cerintele impulsurilor factorilor interni si externi unitatii; perfectionarea sistemului informational in ansamblul sau si a fiecarei componente in parte astfel incat procesul decizional sa se desfasoare in conditii normale; rationalizarea cheltuielilor privind desfasurarea proceselor de management.

Relatiile de management. Relatiile de management reprezinta cea de-a doua componenta definitorie a conceptului stiintei managementului. Relatiile de management pot fi definite ca raporturile care se stabilesc intre componentii unui sistem si intre acestia si componentii altor sisteme in procesele previzionarii, organizarii, coordonarii, antrenarii si control - evaluarii activitatii unitatii. Relatiile de management au o tripla determinare: social - economica, tehnico-materiala, umana.

Determinarea social-economica rezulta din dependenta relatiilor de management, de natura relatiilor de productie. Prin aceasta dependenta se asigura aceleasi caracteristici economico-sociale esentiale unitatilor economice bazate pe aceeasi forma de proprietate. In acest context, se poate afirma ca la acelasi tip de unitati, principalele activitati sunt fundamentate pe aceleasi principii de management, utilizarea anumitor metode de previziune, organizare, motivare a personalului, adoptarea unor modalitati de management participativ sunt identice sau asemanatoare.

Determinarea tehnico-materiala consta in dependenta trasaturilor managementului de caracteristicile muncii si mijloacelor de munca ce constituie suportul tehnico-material al incadrarii unitatilor economice in ramuri si subramuri. In virtutea conditionarii tehnico-materiale, relatiile de management reflecta specificitatea ramurilor sau subramurilor din care fac parte unitatile economice.

Determinarea umana consta in faptul ca o apreciabila influenta asupra relatiilor de management o are si componenta colectivitatii fiecarei unitati economice si cultura sa organizationala. Personalitatea managerilor, specialistilor, muncitorilor etc., care-si desfasoara munca isi pune amprenta asupra relatiilor de management.

Principalii factori care influenteaza relatiile de management intr-o unitate economica sunt: natura proprietatii, dimensiunea sa, complexitatea proceselor de productie, dispersarea teritoriala a subdiviziunilor organizatorice, gradul de autonomie, potentialul uman etc.