Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» Managementul Informatiei


Managementul Informatiei




Managementul Informatiei

Date. Informatii. Cunostinte

Dupa dictionarul Larousse, informatia este definita ca „stire oferita de un ziar, radio sau televiziune. In cibernetica factor cumulativ desemnand pozitia unui sistem si eventual transmis de acel sistem altuia”.

Dupa DEX informatia se refera la o „comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie, lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitatea materialelor de informare si documentare, izvoare, surse. Fiecare din elementele noi in raport cu cunostintele prealabile cuprinse in semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice)”.

Cele doua definitii vizeaza uzul curent in legatura cu conceptul de informatie. Intelesul curent este acela de stire. Exista o legatura intre informatie, stire si cunostinte, cei trei termeni nefiind sinonimi intre ei.




In sens strict etimologic si lingvistic, stiinta care se ocupa cu studiul informatiei, a prelucrarii si transmiterii ei se numeste informatica. In masura in care informatiile respective fac trimitere la lumea viului in general, a omului si a sanatatii sale in special, apare o noua disciplina BIOINFORMATICA.

Deoarece teoria informatiei si prelucrarea acesteia a fost pusa (in perioada postmoderna) in legatura cu prelucrarea automata si utilizarea calculatorului, deseori conceptul de informatica face trimitere doar la dimensiunea tehnica si tehnologica a prelucrarii informatiei. In realitate, informatica studiaza si trebuie sa studieze informatia in ansamblul sau si, cu precadere, impactul realizat de noile tehnici si tehnologii de prelucrare a informatiei asupra comportamentului uman.

Exista diferente intre conceptul de date si acela de informatii . Datele necesita o prelucrare ulterioara pentru a se transforma in informatie, iar informatia presupune constientizare umana.

Informatia poate fi vazuta ca

stare

proces - “presupune o etapa de generare a informatiei, deci mai multi autori.”.

(J. Piaget)

Informatia reprezinta un concept fundamental al societatii actuale.Termenul desemneaza in general, elemente noi in raport cu alte cunostinte prealabile despre realitatea inconjuratoare, elemente cuprinse in simboluri cu semnificatii (date numerice, mesaj scris). Aceste elemente noi trebuie sa prezinte interes pentru primitor si sa-i sporeasca gradul de cunoastere.

Informatia reprezinta un rezultat al creatiei intelectuale a omului in orice domeniu. In epoca actuala, informatia este una dintre principalele surse ce asigura desfasurarea eficienta a oricarei activitati (eficientizarea ei).

Constientizarea caracterului fundamental al informatiei ca sursa vitala a permis aparitia unui proces de comunicare (informare) intre diverse discipline stiintifice, ceea ce a dus la o abordare interdisciplinara (de exemplu biomecanica, biochimie etc).

Succesul agentilor economici in mediul concurential al economiei de piata depinde de capacitatea managerilor de a culege, selecta si prelucra informatiile din mediul inconjurator.

Totalitatea informatiilor culese, prelucrate si utilizate de o firma (spital, universitate, laborator de analize, farmacie, . ) reprezinta continutul esential al sistemului de management al informatiei al firmei (SMI).

La constituirea SMI. o contributie deosebita o are insasi era informationala, creata in etape succesive si care este in prezent apanajul tarilor dezvoltate.

Realizarile stiintei si cunoasterii umane in general constituie stocul de informatii disponibile. Informatiile se regasesc in fiinta umana sub forma de cunostinte si experiente, altele sunt depozitate pe suport material electrono-magnetic.

Perfectionarea suporturilor creste capacitatea de stocare a informatiilor si viteza de circulatie a lor (face posibila trecerea tot mai rapida de la abordarea interdisciplinara la cea transdisciplinara).

Caracterul decisiv (vital) al informatiilor obliga societatea moderna sa actioneze pe doua planuri :

strict informational

managementul informatiei, cu asigurarea cadrului si mijloacelor adecvate de culegere, stocare, prelucrare si utilizare a informatiilor necesare si posibile de obtinut.

Informatia reprezinta nu numai o resursa importanta, vitala pentru desfasurarea activitatii umane, ci este si un rezultat, un produs. Informatia genereaza informatie!

Producerea informatiei se realizeaza prin activitati de cercetare stiintifica, de cunoastere sau de specializare pe culegerea si producerea de informatii.

Conform autorilor Stefan Stossel si D.S. Ogodescu : “Originea informatiei se afla in psihicul uman care constituie locul de intalnire al cunostintelor si realitatii si unde are loc punerea in forma comunicabila a realitatii inconjuratoare.”

Orice ipostaza a realitatii poate fi transpusa in informatie. Realitatea e informationala in masura in care este perceptibila, inteligibila, sau devine receptoare ca suport al sensurilor existentiale umane. Acest proces surprinde realitatea asezand-o in mulaje condensate.

Realitatea nu constituie sursa a informatiei doar in sensul de izvor din care ea curge, ci poate fi ea insasi convertibila in informatie de catre om. Informatiile produse se prezinta sub o multitudine de forme: inventii, inovatii, studii, documentatii, soft-uri, sisteme moderne de organizare si management, proiecte, studii de fezabilitate, consultanta. Aceste forme ale informatiei contureaza un sector aproape distinct, care cunoaste o rapida dezvoltare in economia postmoderna.

Astfel, insasi ideea de economie postmoderna se identifica cu deplasarea sursei de creare a avutiei dinspre zonele „productive” in sens traditional (masini, munca fizica ) catre sfera creatiei intelectuale

Inovatia si creatia intelectuala tind sa devina principalele surse de venituri in conditiile in care ciclurile de viata ale produselor se reduc tot mai mult. Toate aceste restructurari economice au conturat doua concepte noi specifice postmodernitatii : NEW ECONOMY, ECONOMIA INFORMATIONALA.

Tot mai multe tari elaboreaza strategii privind activitatile generatoare de informatii si integritatea lor in macro-strategiile de dezvoltare economica. In ultima perioada, majoritatea tarilor dezvoltate, ca urmare a pierderilor de piata suferite de intreprinderile nationale, a dezechilibrelor comerciale si a problemelor de ajustare stricta, au devenit mai putin preocupate de asigurarea concurentei prin comert liber si mai mult de cresterea competitivitatii firmelor prin informatie.

S-a facut o tranzitie a campului de concurenta din domeniul preturilor care intensifica concurentialitatea, in campul inovarii si informatiei, unde se evita sau se atenueaza pe cat posibil rivalitatile si se promoveaza strategii de cooperare

In ultimii ani, pe piata ideilor a aparut conceptul de co-opetition, adica de prezenta simultana a cooperarii si concurentei. Mai exact spus, cooperarea devine o noua forma a concurentei, iar concurenta devine o noua forma de existenta a cooperarii. Un exemplu concludent in acest sens il reprezinta fuziunile in planul afacerilor. Ele sunt rezultatul intensificarii concurentei. La un anumit nivel de concurenta (cind exista riscul de a fi invins si eliminat de pe piata, solutia finala este contopirea cu o parte a fostei concurente, ajungindu-se la o concurenta intre colosi de dimensiuni inimaginabile. Rezultatul „final” al acestui proces ar putea fi aparitia supermonopolurilor – in plan economic – si a dictaturilor ultradure – in plan politic. Este, de fapt, motivul pentru care dimensiunea etica invadeaza acum toate disciplinele si domeniile de cercetare, in speranta stoparii sau cel putin a temporizarii acestui fenomen. Aparitia conceptului de co-opetition face parte din acelasi proces de eticizare a managementului in general si al managementului informatiei in special. Pentru o intelegere mai buna a acestui proces de dimensiuni globale este indicata studierea Dilemei Detinutilor si a Teoriei jocurilor.

Constientizarea faptului ca informatia e factor principal al cresterii economice si al competitivitatii atat pe plan national, dar si international si mondial, a determinat guvernele multor tari sa adopte masuri care sa stimuleze cercetarea stiintifica, inovarea si sa stimuleze industriile bazate pe informatie.

Caracteristicile informatiei

reprezinta  o resursa vitala

nu se consuma prin utilizare , ci se multiplica

este o marfa speciala

este volatila

este ecologica

O alta caracteristica a informatiei este reprezentata de variabilitatea sistemului din care provine. Daca acesta nu evolueaza (nu se transforma) informatia oferita este minima. Orice modificare a sistemului genereaza informatii, in consecinta informatia exista atunci cand descrie starea actuala a unui fenomen dintr-un sir de evolutii a starilor unui sistem.

Informatia este definita si prin sens, respectiv prin valori de adevar. Astfel o operatie matematica poate sa ne ofere o informatie, dar sa nu ofere un adevar. Dimensiunea semantica si constientizarea informatiilor genereaza seturi de cunostinte fapt care a permis definirea etapei postmoderne cu termenul de „Societate a cunoasterii”, „Economie bazata pe cunoastere”, „Societate informationala”.

Asa cum observa Cornel Havarneanu in lucrarea intitulata „Informatica aplicata in psiho-pedagogie”, analiza informatiilor permite clasificarea acestora in informatii simple si informatii compuse (complexe). Informatia simpla este un fapt unic, referitor la starea unui sistem. De regula, informatia simpla, necorelata cu alte informatii, are o semnificatie saraca. Simpla insumare a doua informatii poate mari acest continut, dar asamblarea a doua sau mai multe informatii genereaza un continut informational mult mai bogat decat simpla insumare a informatiilor primare.

Informatiile se compun prin: a)coordonare;

b)subordonare.

Informatia compusa prin coordonare este informatia rezultata prin imbinarea, intr-o ordine oarecare, a informatiilor elementare pe componente. De exemplu informatiile meteorologice vizeaza: 1) starea timpului – 7 variabile; 2) directia vantului – 8 valori; 3) puterea vantului – 7 valori; 4) temperatura atmosferica – 7 valori; din toate acestea se obtine o informatie finala, coordonata si complexa: starea vremii la un moment dat.





Informatia compusa prin subordonare poate sa imbine elementele legate intre ele intr-un mod precizat de limbaj sau in ordinea in care sunt enuntate. Fiecare element joaca un rol in ansamblu, iar permutarea a doua elemente sau suprimarea unuia denatureaza informatia (daca in adresa unei persoane se schimba numele localitatii sau judetului informatia este denaturata). Fiecare cuvant sau numar este o informatie elementara.

Cele doua tipuri de informatii compuse prezinta unele deosebiri. In informatia compusa prin subordonare, ordinea de prezentare a elementelor este foarte importanta, in special ordinea de includere a elementelor unele in altele. In unele cazuri, natura relatiilor dintre elemente poate fi diferita, de exemplu aceeasi bucata dintr-o piesa muzicala poate fi interpretata diferit de doua persoane (dar nu se schimba esential informatia). In informatiile compuse, informatiile componente si legaturile dintre ele se recunosc cu ajutorul structurii proprii limbajului.

Reducerea informatiei la un model general

Pentru informatiile elementare (simple) conformitatea cu modelul general este foarte clara (este un fenomen variabil; exista un numar finit de elemente; se refera la starea actuala a fenomenului).

Orice tip de informatie, simpla sau compusa, poate fi redusa la un model general. Pentru aceasta, informatia poate divizata in elementele componente, intre care se poate preciza o anumita ordine (in cazul in care aceasta ordine nu rezulta din natura informatiei). Pentru fiecare element se intocmeste o lista a valorilor posibile, apoi se fac toate combinatiile posibile, luandu-se cate un element din fiecare multime componenta.

Exemplu:

Presupunem ca se organizeaza alegeri legislative, fiecare circumscriptie fiind reprezentata prin doi candidati din care trebuie ales doar unul.

Se stabileste ordinea inscrierilor circumscriptiilor:

*la circumscriptia 1 candidatii sunt A si B;

*la circumscriptia 2 candidatii sunt C si D;

*la circumscriptia 3 candidatii sunt E si F;

In caz de egalitate a voturilor se obtine un rezultat de balotaj si se noteaza cu X.

Avand aceste informatii elementare trebuie sa procedam la alegerea tuturor combinatiilor posibile.

a)

A

A

A

A

A

A

A

A

A

C

C

C

D

D

D

X

X

X

E

F

X

E

F

X

E

F

X

b)

B

B

B

B

B

B

B

B

B



C

C

C

D

D

D

X

X

X

E

F

X

E

F

X

E

F

X

c)

X

X

X

X

X

X

X

X

X

C

C

C

D

D

D

X

X

X

E

F

X

E

F

X

E

F

X

Constatam ca in total s-au obtinut 27 de combinatii dintre care doar una va desemna starea actuala a fenomenului. De exemplu [B, C, F] este rezultatul alegerilor din cele trei circumscriptii electorale analizate, dar trebuie sa gasim metoda prin care sa se poata reduce toate informatiile la modelul general. Exista posibilitatea sa scriem cu un alfabet format din 26 de litere si patru semne de punctuatie ( , / . / . Este nevoie de o masina de scris cu 30 de taste. Daca textul este prea scurt il completam cu spatii libere pentru a obtine 160 de semne (considerand ca avem doua randuri de 80 de semne fiecare).



Procedand in acest fel avem textul: „Timp frumos cald”. Textul contine 4 litere, un spatiu, 6 litere, un spatiu, 4 litere, 64 de spatii, apoi un rand cu 80 de spatii. Folosind toate combinatiile posibile de 160 de caractere, este ca si cum am avea o informatie compusa din 160 de elemente, in care fiecare element poate lua 30 de valori posibile. Numarul de combinatii este de 30 160 . Rezultatul este un numar finit cu 236 de cifre.

Procedeul descris se aplica tuturor informatiilor si asigura validitatea modelului general in toate cazurile. Caracterul finit al informatiei obtinute este decisiv pentru a sti in ce grad ne-am apropiat de suma tuturor combinatiilor posibile, precum si de estimarea capacitatii concurentei de a se apropia mai mult sau mai putin decat noi in raport cu numarul total de combinatii posibile. Dintre combinatiile posibile trebuie aleasa cea mai convenabila. In activitatea practica de management realizarea tuturor combinatiilor posibile de alternative de catre manager si echipa sa descrie gradul de performanta al sistemului managerial respectiv.

De exemplu, licitatiile sunt organizate pentru a alege solutia cea mai convenabila, in principiu toti participantii avand acces la informatii. Daca luam cazul unui spital care doreste sa cumpere X tone de cartofi, mult mai eficienta ar fi organizarea unei licitatii la care sa participe ofertanti din mai multe locuri, in acest caz pretul putand sa scada foarte mult datorita concurentei. Astfel exista posibilitatea atingerii a cat mai multor scopuri cu fonduri mai putine.

In reforma sistemului de sanatate din Romania ar trebui luate in calcul si posibilitati ca: privatizarea, surse alternative de finantare, coplati, licitatii etc si gasite combinatiile cele mai eficiente.

Moduri de reprezentare a informatiilor

A)    Numeric

B)    Alfanumeric

C)    Limbaj natural

A)    Reprezentarea numerica a informatiei

In cazul unei variabile cu valori intr-o multime finita, pentru a enunta informatia este necesar sa se desemneze unul dintre elementele acestei multimi. O metoda simpla consta in a intocmi o lista de referinta cu toate starile pe care le poate lua fenomenul intr-o ordine bine definita. Apoi se desemneaza una dintre aceste stari prin rangul pe care il ocupa in multime. Informatia este data printr-un numar, fapt care o scuteste de subtilitatile de expresie specifice limbajelor naturale.

De exemplu, lunile anului pot fi ordonate intr-o multime in ordinea naturala a aparitiei lor. Pentru a desemna o anumita luna se enunta rangul ei in multime, aceasta forma de reprezentare a informatiei are avantajul de a separa informatia pur numerica de modul in care sunt denumite diferitele stari posibile. Astfel un cetatean, indiferent de cetatenie, poate utiliza acelasi mod de a scrie luna din an, cu conditia modificarii numelui pentru limba vorbita:

05/03/02 – pentru Europa – zi / luna / an

03/05/02 – pentru America – luna / zi / an

In acest sens, referindu-ne la aderarea Romaniei la NATO, se poate anticipa o standardizare a modului de prelucrare a informatiei precum si unificarea sistemului de scriere a datelor. O alta predictie care s-ar putea face este aceea referitoare la fuziunea scolilor de management din lume. Pornind de la informatii este esential sa putem face predictii, pentru ca in lume totul se raporteaza la viteza de reactie, la puterea de selectie a informatiilor importante, a manipularii lor in scopurile dorite.

Un alt exemplu de reprezentare numerica a unei informatii compuse este cel referitor la evidenta beneficiarilor unei societati de asigurari. Trebuie sa existe o evidenta clara a tuturor cetatenilor ce intra in sistemul de asigurari sociale de sanatate (in acest caz C.A.S. confruntandu-se cu „munca la negru”).

Evidenta poate fi tinuta sub forma unui numar inscris intr-un spatiu impartit in casute, pentru a se distinge informatiile elementare componente. Mai intai se procedeaza la inventarierea informatiilor elementare necesare si a valorilor posibile pentru fiecare dintre ele. Pentru gen se folosesc doua valori: 1 pentru masculin si 2 pentru feminin. Pentru anul nasterii se face o lista de ranguri ce pot lua 100 de valori, iar pentru luna se pot lua 12 valori. Pentru desemnarea judetului se face lista judetelor in ordine alfabetica, iar fiecarui judet i se atribuie un numar. De asemenea fiecare localitate este reprezentata de un cod numeric. Astfel apare codul numeric personal (CNP) foarte utilizat in Evidenta populatiei si in Evidenta asiguratilor din sistemul ingrijirilor de sanatate.

B) Reprezentarea alfanumerica a informatiei

Se face ordonarea valorilor pe care le poate lua o variabila, iar desemnarea elementelor se face atribuind fiecaruia cate o litera.

De exemplu, pentru evaluarea randamentului unui elev se pot folosi cinci litere cu urmatoarea semnificatie: A - foarte bine; B – bine; C – mediu; D – slab; E – foarte slab.

B)    Reprezentare prin limbaje naturale

In limbajul curent este preferabila folosirea numelor, astfel vom spune Brasov si nu 27, Constanta si nu 14. Este inca imposibil de renuntat la apelul la nume, deoarece exista numere cu semnificatie diferita (codul Romaniei este identic cel al unui judet). Probabil ca treptat se va face o clasificare mondiala in ceea ce priveste codurile. De exemplu toata lumea va avea acelasi numar de telefon pentru aceeasi destinatie (112 cod de urgenta).

Unele mentalitati sau fonduri culturale ale umanitatii nu au recunoscut intotdeauna distinctia existenta intre nume si obiect. In Biblie, numele este intim legat de persoana sau de lucru si spune totul despre acestea. Aici apare ideea de corespondenta eterna si biunivoca intre nume si obiect.

In secolul XIV, Scoala Nominalista de la Oxford ajunge la recunoasterea diferentei intre nume si obiectul numit. William Occam a folosit logica moderna, logica limbajului, gramatica speculativa si stiinta semnificatiei cuvintelor pentru a inlocui lucru si real cu gandire si enunt.

Exemplu. Fie propozitiile:

Omul este un cuvant bisilabic.

Omul alearga.

Omul este specie.

In prima propozitie omul reprezinta insusi numele pronuntat („supositio materialis”), in a doua propozitie termenul reprezinta un oarecare din indivizii reali („supositio personalis”), iar in ultima propozitie reprezinta ceva comun acestor indivizi („supositio simplex”).

Avem de a face cu distinctia dintre cuvant si ceea ce desemneaza cuvantul, adica intre forma si cuvant. Se pune problema care este mai important numele sau continutul?

Orice text poate fi considerat dintr-un dublu punct de vedere:

Ca o succesiune de caractere, permitand ca acest text sa fie recunoscut si identificat printre toate textele de aceeasi lungime care pot fi scrise cu acelasi alfabet.

Un ansamblu de fraze care au o semnificatie si care evoca imagini mai mult sau mai putin precise.

„Informatia este textul luat ca referinta si nu sensul asociat. Nu sensul textului conteaza, ci forma sa , aspectul de reperaj si inregistrare. Informatia este o formula scrisa, susceptibila de a aduce o cunostinta, dar ea este distincta de acea cunostinta”. Acesta este un principiu fundamental al informaticii. Rezulta o separare intre nume si valoarea obiectului, manipulata de informatica si de computer. Forma, numele sau informatia se separa de valoarea sau sensul atribuit acestui nume. Informatica se confrunta cu problema relatiilor dintre structura si sens. Limbajul in care se materializeaza aceste relatii are un rol important in aceasta stiinta.

Cantitatea de informatii

Unii autori nu insista asupra naturii reale a informatiei, ci asupra masurii cantitatii de informatie continuta intr-un mesaj. Cel mai adesea se porneste de la faptul ca textul folosit pentru a da informatii este redundant, si ca lucrurile pot fi spuse mai simplu. De exemplu, in cazul telegramei, numarul cuvintelor dintr-o fraza poate fi redus, fara ca mesajul sa-si piarda sensul. Concluzia este ca numarul literelor nu este o masura a cantitatii de informatie.

S-a considerat ca ceea ce conteaza este numarul de valori pe care il poate lua fenomenul variabil. Astfel, se pune problema daca exista mai multa informatie atunci cand indicam anul de nastere al persoanei ( aproximativ 100 de valori posibile), decat atunci cand indicam genul acesteia (2 valori posibile).

In acelasi timp, daca in legatura cu un lucru cert nu poate exista informatie, in legatura cu un lucru aproape cert exista putina informatie. In concluzie, cantitatea de informatie este legata nu numai de numarul de stari posibile, ci si de probabilitatea de realizare a fiecareia dintre acestea. Astfel, cantitatea de informatie ar f data de numarul de stari posibile si de probabilitatea lor de realizare. Acest mod de a stabili cantitatea de informatie prezinta doua dificultati. In primul rand, in multe cazuri, intocmirea listei exacte a starilor posibile este dificila. In al doilea rand, se ignora probabilitatea reala de aparitie a fiecarei stari.

Pentru a depasi aceste dificultati s-a recurs la o simplificare, admitandu-se ca toate starile au aceeasi posibilitate de aparitie. In acest fel, cantitatea de informatie depinde doar de numarul e stari posibile. In informatia compusa, cantitatea de informatie este legata e fiecare componenta, fiind suma cantitatilor de informatie a elementelor componente. Unitatea de informatie se obtine desemnand una din doua stari care au aceeasi probabilitate de aparitie.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate