SPECIALIZAREA: MANAGEMENT,ANUL II

FUNDAMENTAREA PRODUCTIEI

INTREPRINDERII

1CERINTE, DIRECTII, DATE INITIALE SI ETAPE DE FUNDAMENTARE

FUNDAMENTAREA PRODUCTIEI IN UNITATI NATURALE

FUNDAMENTAREA INDICATORILOR VALORICI AI PRODUCTIEI INTREPRINDERII

1 CERINTE, DIRECTII, DATE INITIALE SI ETAPE DE FUNDAMENTARE

Productia intreprinderii cuprinde ansamblul produselor (bunurilor materiale, lucrarilor si serviciilor) executate de aceasta in perioada considerata, pentru satisfacerea anumitor nevoi, cerinte performante si dorinte ale diferitelor categorii de clienti (beneficiari).

Sub raportul procesului de fundamentare, productia intreprinderii se refera la urmatoarele aspecte principale: domeniile (sectoarele) de activitate in care ea este integrata; nomenclatura produselor executate si oferite pe piata in fiecare domeniu de activitate; gama tipurilor, modelelor si variantelor de produse pentru fiecare pozitie a nomenclatorului; cantitatile de produse, caracteristicile de calitate, functiile de utilizare, costurile de productie, preturile de vanzare prestabilite la nivelul producatorului si termenele de livrare pe feluri de produse; pietele (interne si externe) pe care se comercializeaza produsele; domeniile de folosire a acestora si sfera utilizatorilor; indicatorii valorici pe produse, grupe de produse, sectoare de activitate si pe ansamblul intreprinderii.

Fundamentarea productiei intreprinderii prin folosirea unor politici manageriale adecvate presupune respectarea unor cerinte de baza.

● Luarea in considerare numai a acelor produse si cantitati care au desfacerea asigurata, conform prevederilor din contractele si conventiile incheiate cu beneficiarii, sau informatiilor rezultate din studiile de piata efectuate de intreprindere.

● Respectarea cu strictete a termenelor stabilite in contracte si conventii pentru onorarea comenzilor prin livrarea produselor la beneficiari.

● Asigurarea executarii si oferirii pe piata a unor produse cu un nivel calitativ si cu functii de utilizare adaptate cerintelor individualizate ale clientilor, care sa permita satisfacerea exigentelor de consum sau folosire a acestora.

● Fundamentarea productiei in concordanta cu volumul, structura si caracteristicile resurselor tehnologice, materiale, umane si financiare de care dispune intreprinderea in perioada considerata.

● Asigurarea folosirii eficiente a capacitatilor de productie si a fortelor umane existente in intreprindere.

● Introducerea in nomenclator a unor produse caracterizate prin posibilitati superioare de valorificare a resurselor de materii prime si energie, care permit inlocuirea materialelor deficitare sau poluate, fara ca acesta sa dauneze calitatii produselor oferite.

● Executarea si oferirea pe piata a unor produse noi sau modernizate, care determina sporirea productivitatii muncii, reducerea costurilor de productie si cresterea marjelor unitare de profit.

● Asigurarea, ca tendinta, a specializarii diferitelor verigi din structura intreprinderii pentru realizarea unui profil de productie optim in raport cu dotarea tehnica si tehnologiile existente.

Sintetizand aceste cerinte, se pot stabili trei directii principale de fundamentare a productiei intreprinderii.

1. Fundamentarea productiei intreprinderii in functie de cerintele pietei

La baza acestei directii de fundamentare sta raportul dintre cererea si oferta de produse, dintre vanzare si productie. In evolutia istorica a raportului respectiv, determinanta de caracteristicile care definesc mediul concurential, pot fi identificate trei etape.

Prima etapa, specifica perioadei in care cererea era neindividualizata si depasea substantial oferta de produse, se caracterizeaza prin prioritatea procesului de productie si predominarea productiei de masa sau de serie mare. Sloganul acestei etape "vinde ce se produce", evidentiaza particularitatile din cadrul ei.

Cea de-a doua etapa, aduce un echilibru intre cererea si oferta de produse. Raportul dintre productia de masa si de serie mare, pe de o parte, si productia individuala, de serie mica si mijlocie, pe de alta parte, se modifica in favoarea acesteia din urma, ca urmare a particularizarii cerintelor diferitelor categorii de clienti.

In aceste conditii, se manifesta prioritatea procesului de vanzare, cererea urmand sa fie stimulata prin politici de marketing orientate spre produs. Este etapa in care intreprinderea "produce ce se vinde".

Etapa a treia se caracterizeaza prin identificarea concurentei ca urmare a cresterii numarului de competitori si a gradului de competitivitate a fiecaruia dintre acestia.

Cererea este devansata de oferta de produse si creste ponderea produselor "dedicate" satisfacerii cerintelor particularizate, dorintelor si preferintelor diferitilor clienti.

In aceste conditii, un rol important il are productia executata la comanda, iar pentru stimularea cererii pe piata se utilizeaza politici de marketing-tinta, orientate spre client.

Procesul de vanzare este cel care determina productia si, ca urmare, intreprinderea se confrunta cu exigentele impuse pe intervalul "produce ce s-a vandut deja".

Caracteristicile definitorii ale celei de-a treia etape, specifica perioadei curente, impun cerintele pietei in prim-planul procesului fundamental a productiei. Ele stabilesc ceea ce trebuie sa faca intreprinderea in domeniul productiei sale.

Pe baza studiilor efectuate cu privire la cerintele pietei, intreprinderea primeste raspunsuri la intrebarile: "ce trebuie sa produca?"; "cat trebuie sa produca?"; "cum trebuie sa produca?"; "cand trebuie sa produca?"; "pentru cine trebuie sa produca?".

. Fundamentarea productiei intreprinderii in functie de posibilitatile interne ale acesteia

Marimea, structura si caracteristicile calitative ale resurselor tehnice, materiale si umane aflate la dispozitia intreprinderii, posibilitatile de utilizare a acestora, volumul mijloacelor financiare ce pot fi alocate pentru productie, conditiile tehnologice si manageriale existente reprezinta cei mai importanti factori ai potentialului productiv de la nivelul intreprinderii care conditioneaza si deseori limiteaza ceea ce aceasta poate sa faca in domeniul productiei sale.

In functie de resursele si conditiile ce vor fi asigurate in perioada pentru care se fundamenteaza productia, intreprinderea va decide "ce, cat, cum, cand si pentru cine poate sa produca".

. Fundamentarea productiei intreprinderii in functie de strategia si politicile manageriale adoptate de acesta

Obiectivele, modalitatile de actiune pentru realizarea lor si modul de alocare a resurselor disponibile, stabilite prin strategia economica si politicile manageriale din perioada considerata, determina ceea ce vrea sa faca intreprinderea in domeniul productiei sale.

Fundamentarea productiei in aceasta directie presupune doua etape de analiza previzionala, cu grade diferite de detaliere.

Astfel, intr-o prima etapa, din ansamblul cerintelor pietei se selecteaza acelea care corespund prevederilor din strategia economica si politicile manageriale adoptate de intreprindere pentru perioada de fundamentare.

Dar, cerintele selectate nu contribuie in aceeasi masura la realizarea obiectivelor si directiilor de dezvoltare a intreprinderii asumate prin strategia si politica acesteia.Ca urmare, dupa precizarea cerintelor pietei care pot fi indeplinite cu resursele si in conditiile de care dispune intreprinderea, se vor selecta acele cerinte care contribuie in cea mai mare masura la transpunerea in practica a prevederilor strategiei si politicilor adoptate.

In urma acestor analize, factorii de decizie din sfera productiei hotarasc "ce, cat, cum, cand si pentru cine doresc sa produca"

Prin corelarea concluziilor desprinse din cele trei directii de fundamentare se vor stabili prevederile referitoare la productia intreprinderii pentru perioada urmatoare.

Aceasta rezulta din raspunsurile la cele cinci intrebari si constau in urmatoarele:

"ce va produce?" - nomenclatura produselor si gama tipurilor, variantelor sau metodelor executate;

"cat va produce?" - cantitatile de productie pe diferitele pozitii din nomenclator;

"cum va produce?" - caracteristicile calitative, functiile specifice de utilizare, costurile de productie si marjele de profit unitare prntru fiecare produs;

"cand va produce?" - termenele de livrare pe comenzi;

"pentru cine va produce?" - pietele de desfacere, domeniile de utilizare si clientii pentru fiecare produs.

Pentru fundamentarea productiei intreprinderii este necesara cunoasterea unor date initiale, de pornire care vor fi prezentate sn continuare.

● Prevederile privind productia incluse in strategia economica si politicile manageriale ale intreprinderii pentru perioada de fundamentare.

Ele se refera la: domeniile de activitate in care va opera intreprinderea; obiectivele, optiunile si modalitatile de actiune privind nomenclatorul de produse si diversificarea tipologica a pozitiilor acestuia; politici de pret adoptate; nivelul tehnic si calitativ al produselor executate; evolutia indicatorilor valorici ai productiei; modificarea productiei fizice in raport cu cotele de piata propuse; politica de alocare a resurselor pe domenii de activitate, piete de desfacere, produse si grupe de produse s.a.

● Prevederile contractelor si conventiilor incheiate cu beneficiarii sau informatiile rezultate din situatiile de piata, de prognozare a cererii de produse si a evolutiei preturilor de vanzare pentru perioada considerata.

Aceste prevederi privesc: nomenclatura detaliata a produselor ce vor fi executate; gama tipurilor, metodelor sau variantelor de produse ceruta de clienti; functiile specifice de utilizare si caracteristicile de calitate solicitate; cantitatile de productie corespunzatoare diferitelor pozitii din nomenclator; termenele de livrare si preturile prestabilite, negociate cu beneficiarii produselor sau estimate prin cercetarile de marketing efectuate etc.

● Datele cuprinse in programul de pregatire a productiei, in functie de care se stabilesc termenele calendaristice de intrare in productie a noilor produse asimilate, precum si a proiectelor de imbunatatire constructiva si de modernizare tehnologica a produselor incluse in nomenclatorul curent.

● Datele cu privire la marimea noilor capacitati de productie si termenele calendaristice de punere in functiune a acestora, cuprinse in programul de investitii pentru perioada respectiva.

● Capacitatile de productie existente in diferitele verigi din structura de productie a intreprinderii.

Ele sunt necesare pentru fundamentarea posibilitatii de executare a productiei prevazute cu capacitatile aflate in exploatare si pentru dimensionarea rezervelor de productie existente, in vederea adoptarii unor politici adecvate de valorificare a lor.

● Duratele ciclurilor de productie pe produse si componente ale acestora.

Pe baza lor se stabilesc prioritatile si momentele calendaristice de lansare in productie a diferitelor comenzi, in vederea respectarii termenelor de livrare prestabilite.

● Masurile cu caracter tehnic si organizatoric propuse in domeniul productiei pentru perioada respectiva si eficienta economica a acestora.

Acestea vor asigura posibilitatea executarii productiei prevazute cu resursele si in conditiile existente, realizarea caracteristicilor de calitate si a functiilor de utilizare solicitate de clienti, reducerea costurilor de productie si cresterea marjelor unitare de profit.

Fundamentarea productiei intreprinderii se realizeaza prin parcurgerea etapelor de lucru prevazute in cele ce urmeaza.

● Stabilirea nomenclaturii detaliate a produselor executate si a cantitatilor de productie pe diferite pozitii din nomenclator.

In acest scop se vor folosi informatiile din contractele si conventiile incheiate cu beneficiarii sau cele rezultate din studiile de prognozare a cererii pe diferite piete ale intreprinderii.

Totalitatea obligatiilor de productie asumate pe baza de contracte si conventii formeaza continutul profilului de comenzi al intreprinderii.

● Defalcarea pe trimestre a cantitatilor de productie prevazute pentru produsele din nomenclator, urmarindu-se cu prioritate respectarea termenelor de livrare precizate in contractele si conventiile incheiate cu beneficiarii sau a celor rezultate din studiile de evolutie sezoniera a cererii pe piete.

● Determinarea stocurilor de productie in curs de executie si de produse finite pentru inceputul si sfarsitul perioadei de fundamentare.

Stocurile de productie in curs de executie sunt necesare pentru asigurarea continuitatii procesului de productie.

Stocurile de produse finite au un rol important in cazul intreprinderilor care functioneaza cu productia pe stoc, cum sunt cele cu activitate sezoniera (de fabricare a conservelor din legume si fructe, a zaharului, a uleiului etc.) sau care executa produse cu desfacere predominanta in anumite sezoane (costume de baie, cizme, sandale etc.).

In aceeasi categorie se incadreaza si intreprinderile care, prin politicile adoptate, urmaresc valorificarea unor evolutii conjuncturale ale cererii de produse sau ale preturilor de vanzare.

In astfel de cazuri, stocurile de produse finite trebuie sa fie dimensionate cat mai corect, atat ca marime cat si ca durata, pe baza unor principii economice.

● Dimensionarea indicatorilor valorici ai productiei, in functie de cantitatile de produse pe diferite pozitii ale nomenclatorului.

In acest scop se folosesc preturile de vanzare si tarifele unitare prestabilite, fie prin contractele si conventiile incheiate cu beneficiarii, pe baza de negocieri, fie prin studiile de piata si prognozele de evolutie a preturilor efectuate de intreprindere, pe baza raportului intre cererea si oferta de produse pe diferite piete.

● Elaborarea programelor de productie, prin care se defalca executarea produselor pe diferite verigi de productie si pe perioade scurte de timp, stabilindu-se prioritatile si termenele calendaristice de lansare in productie a diferitelor comenzi.

Obiectivul fundamental ale acestei etape consta in respectarea termenelor de livrare prestabilite pentru onorarea comenzilor.

● Abordarea masurilor tehnice si organizatorice pentru asigurarea conditiilor necesare executarii productiei programate la nivelul tuturor verigilor intreprinderii, acordandu-se o atentie deosebita locurilor inguste.

Atunci cand este cazul se va urmari valorificarea, in limita posibilitatilor, a rezervelor potentiale de productie existente in verigile intreprinderii, prin asumarea unor comenzi suplimentare sau a unor obligatii pe linia cooperarii in productie.

● Organizarea sistemului de urmarire, control si evaluare in domeniul realizarii prevederilor de productie si al asigurarii conditiilor impuse de desfasurarea procesului de productie conform cerintelor.

FUNDAMENTAREA PRODUCTIEI IN UNITATI NATURALE

Productia in unitati naturale este definita printr-un ansamblu de indicatori care precizeaza volumul productiei pe feluri, tipuri, modele si variante de produse, exprimat in unitati naturale adecvate.

Unitatile naturale sunt acele unitati de masura care corespund destinatiei si insusirilor fizice ale produselor, ca de exemplu: bucati seturi, metri, metri patrati, kilowati etc., sau unitati de greutate - tone, kilograme s.a.

Intreprinderile opereaza in unul sau mai multe domenii (sectoare) de activitate, uneori inrudite ori complementare, alteori diferite ca profil. Produsele incluse in nomenclatorul fiecarui domeniu de activitate se incadreaza intr-o anumita clasa.

Clasa de produse cuprinde o categorie de articole din cadrul unei familii care are o anumita legatura functionala.

Familia de produse grupeaza toate clasele care satisfac o anumita nevoie primara in aceleasi conditii.

O intreprindere care isi desfasoara activitatea in mai multe domenii inrudite poate sa includa in nomenclatorul sau mai multe clase din aceeasi familie de produse. Fiecare clasa este formata din mai multe linii de produse.

Linia de produse cuprinde o categorie de articole din cadrul unei clase, aflate intr-o stransa legatura, ca urmare a functionarii similare, a comercializarii catre acelasi grupe de clienti, sau prin unitati de desfacere identice, a distributiei prin retele de acelasi tip, a vanzarilor la preturi asemanatoare etc.

Elementul primar al nomenclatorului de produse executat si oferit pe piata de intreprinderea producatoare este produsul (articolul). Acesta reprezinta o unitate distincta din cadrul unei linii de produse, identificabila prin anumite caracteristici constructive, functionale, dimensionale, estetice etc.

In contextul economiei pe piata moderne, produsul nu mai este definit numai ca un complex de caracteristici corporale prezente intr-o forma identificabila sub raport fizic. El este considerat si ca un ansamblu de elemente acorporale si informatii specifice lui, prin care sugereaza cererea exprimata de clienti pe piata si informatii specifice lui, prin care se genereaza cererea exprimata de clienti pe piata. Din categoria acestora, mai importante sunt cele care se refera la: nivelul de calitate al procesului, aspectele tehnologice prin care se diferentiaza de produsele concurente, marca sub care este comercializat, imaginea lui pe piata, prestigiul pe care il ofera utilizatorului sau, serviciile postvanzare oferite beneficiarilor, renumele canalelor de distributie folosite, nivelul pretului privit ca indicativ al angajatilor pe care le poseda, informatiile transmise prin actiunile de piata pentru stimularea vanzarilor s.a.

In unele intreprinderi, produsele dintr-o linie sunt exprimate intr-o gama variata de tipuri, modele sau variante, pentru satisfacerea cerintelor, dorintelor sau preferintelor, particularizate ale diferitelor categorii de clienti.

Tipul, modelul sau varianta de produs grupeaza toate articolele din cadrul unei linii, care prezinta o anumita forma diferentiata sub raport constructiv, functional, dimensional, estetic etc. fata de celelalte forme posibile.

Ansamblul produselor (articolelor) din nomenclatorul intreprinderii, pe care acesta le produce la un moment dat pentru a le oferi clientilor sai reprezinta sortimentul de produse al acestuia. El se caracterizeaza printr-o serie de aspecte folosite pentru definirea productiei in unitati naturale si anume:

- lungimea sortimentului de produse, care evidentiaza numarul produselor (articolelor) incluse in cadrul acestuia;

- largimea sortimentului de produse, prin care se exprima numarul liniilor de produse executate de intreprindere;

- profunzimea sortimentului de produse, care arata numarul mediu al tipurilor, metodelor sau variantelor pentru fiecare produs oferit de intreprindere;

- omogenitatea sortimentului de produse care evidentiaza gradul de asemanare a diferitelor linii de produse sub raportul caracteristicilor procesului de productie ( ca de exemplu, al tehnologiei de fabricatie folosite, al materiilor prime din care se executa, al utilajelor la care se prelucreaza etc. ), modului de distributie sau de comercializare, utilizarii finale sau din alte puncte de vedere.

Politicile manageriale referitoare la sortimentul de produse al intreprinderii se reflecta in continutul si caracteristicile liniilor existente in cadrul acestuia. Pentru o mai buna fundamentare si aplicare a acestor politici manageriale , se recomanda ca fiecare linie de produse sa fie administrata de un conducator propriu. Acesta va detine controlul asupra factorilor determinanti ai activitatilor specifice liniei respective si, in acelasi timp, va raspunde pentru rezultatele financiare obtinute in urma desfasurarii acestora.

Complexitatea si importanta activitatilor impuse de managementul productiei la nivelul unei linii de produse depind, in mare masura, de lungimea ei.

Lungimea liniei de produse evidentiaza numarul articolelor ( produselor ) existente in cadrul acesteia.

Daca in cadrul intreprinderii exista mai multe linii de produse, lungimea medie a unei linii se va stabili prin raportul dintre lungimea si largimea sortimentului de produse al acesteia.

Lungimea liniei de produse este dependenta de obiectivul urmarit prin politicile manageriale de productie adoptate de intreprindere. Astfel, daca obiectivul stabilit se refera la cresterea volumului vanzarilor si realizarea , pe aceasta baza, a unor cote de piata ridicate , se va folosi o linie de produse mai lunga. In schimb, daca prin obiectivul fixat se vizeaza cresterea rentabilitatii, linia va fi mai scurta, prin eliminarea din componenta ei a acelor produse care au marje unitare de profit mai mici.

Asupra lungimii liniei de produse isi exercita influenta o serie de factori. Unii dintre ei actioneaza in sensul cresterii lungimii acesteia, ca de exemplu: existenta unei capacitati de productie excedentare la nivelul intreprinderii, cererile distribuitorilor si fortelor de vanzare privind lansarea pe piata a unor produse noi, capabile sa satisfaca intr-o masura mai mare exigentele clientilor, actiunile concurentiale impuse de patrunderea pe noi piete etc.

Dar, odata cu lungirea liniei de produse se maresc cheltuielile impuse de pregatirea productiei, executarea produselor, stocarea resurselor materiale, promovarea produselor etc. si se amplifica complexitatea proceselor de productie, logistice, de distributie s.a.

Ca urmare , factorii care se includ in sfera preocuparilor intreprinderii pe linia diminuarii costurilor si a simplificarii proceselor enumerate anterior impun tendinta de scurtare a liniei de produse.

Realizarea unor performante ridicate in functionarea sistemului de productie al intreprinderii presupune adoptarea unor politici manageriale privind competitivitatea, calitatea si rentabilitatea liniilor de produse ale acesteia. Prin actiunile specifice celor mai importante politici din acest gen se asigura modernizarea, intregirea, extinderea si epurarea liniilor care compun sortimentul de produse al intreprinderii.

●Modernizarea liniei de produse consta in adaptarea ei la noile cerinte si exigente ale clientilor. Aceasta se realizeaza prin introducerea unor articole moderne, cu sanse mari de asigurare a succesului in afaceri si prin eliminarea celor nerentabile sau ajunse in etapa de declin a ciclului lor de viata.

Modernizarea se poate face treptat, in mai multe etape partiale, sau radical, intr-un timp scurt.

●Intregirea liniei de produse se bazeaza pe crearea si asimilarea in componenta ei a unor articole asemanatoare cu cele existente.

Scopurile urmarite sunt multiple. Dintre acestea, mai importante sunt cele care se refera la: utilizarea capacitatii de productie excedentara, satisfacerea solicitarilor exprimate de distribuitorii sau clientii nemultumiti de ceea ce li se ofera,extinderea pietelor existente, cucerirea altor piete, adoptarea unor noi retele de distributie, cresterea cifrei de afaceri si a profiturilor etc.

●Extinderea in aval a liniei de produse presupune lansarea pe piata a unor articole noi situate pe treapta inferioara a liniei respective sub raportul calitatii si al pretului practicat.

Aceasta politica este adoptata atunci cand intreprinderea, pentru a patrunde pe o piata noua, apeleaza intr-o prima etapa la produse cu o calitate superioara si un pret de vanzare ridicat, amplasate pe treapta superioara a liniei considerate. Acestea sunt produse creatoare de imagine pe noua piata, numite din acest motiv "portdrapel", prin care se asigura un renume pentru linia de produse si prestigiul intreprinderii producatoare .

●Extinderea in amonte a liniei de produse consta in lansarea pe piata a unor articole noi situate pe treapta superioara a liniei respective sub raportul calitatii si al pretului de vanzare practicat.

O astfel de politica este folosita atunci cand intreprinderea, pentru a cuceri o piata noua, apeleaza initial la produse cu o calitate mai slaba,dar cu preturi mai mici,pozitionate pe treapta inferioara a liniei considerate. Acestea sunt produse creatoare de cerere, prin care intreprinderea isi asigura o penetrare rapida pe noua piata si promovarea marcii acestora, numite din aceasta cauza produse "de atac" sau "de promovare".

●Extinderea liniei de produse in ambele sensuri se bazeaza pe combinarea celor doua forme de extindere prezentate anterior, dupa ce patrunderea pe o piata noua a liniei de produse se realizeaza prin articole situate pe o treapta de mijloc sub raportul calitatii si al pretului de vanzare adoptat.

●Epurarea liniei de produse se materializeaza in eliminarea din componenta liniei respective a articolelor care nu mai sunt cerute pe piata sau care au o rentabilitate scazuta, precum si a celor care nu mai sunt executate de producator ca urmare a micsorarii capacitatii de productie prin restrangerea activitatii.

Dupa cum s-a precizat anterior, productia in unitati naturale are un caracter eterogen, fiind fundamentata pe baza cantitatilor corespunzatoare diferitelor clase, linii si tipuri, modele sau variante de produse. In aceste conditii, pentru exprimarea volumului total al productiei corespunzator unei grupe eterogene de produse se folosesc unitatile natural-conventionale.

Unitatea natural-conventionala este o unitate de masura naturala care corespunde unui produs considerat in mod conventional ca reprezentativ ( etalon ) pentru grupa de produse eterogene din care face parte, ca de exemplu: bucati echivalente de tractoare de 55 cai putere, metri patrati echivalenti de geam cu o grosime de 2 milimetri, tone echivalente de combustibil cu o putere calorica de 7000 kilocalorii pe kilogram s.a.

Calculul volumului total al productiei exprimat in unitati natural-conventionale pentru o grupa "k" de produse - P_k - se face cu ajutorul uneia din cele doua relatii prezentate mai jos:

P_{k =} , sau

P_{k = ,}

in care:

P_ki - reprezinta volumul productiei pentru produsul "i" din grupa "k", exprimat in unitati naturale:

C_ki(t) si C_ki(p) - coeficientul de echivalare eferent produsului "i" din grupa "k", calculat in functie de timpul normat ( standard ) unitar si, respectiv, productia normata ( standard ) orara.

Pentru stabilirea coeficientilor de echivalare se utilizeaza urmatoarele relatii:

C_{ki(t) = si} C_{ki(p) =}

in care:

t_nki - timpul normat ( standard ) pentru executarea unei unitati de produs "i" din

grupa "k";

t_nkr - timpul normat ( standard ) pentru executarea unei unitati de produs

reprezentativ din grupa "k";

P_nki - productia normata ( standard ) orara a produsului "i" din grupa "k";

P_nkr - productia normata ( standard ) orara a produsului reprezentativ din grupa

"k";

Pentru calculul coeficientilor de echivalare se pot folosi si alte criterii, ca de exemplu: puterea calorica a combustibililor, valoarea nutritiva a unor alimente etc.

Productia in unitati naturale are o importanta deosebita pentru exprimarea activitatii productive a intreprinderii. Astfel, prin ea se concretizeaza orientarile strategice si ritmurile de crestere ale productiei si se apreciaza modificarile din structura productiei.

De asemenea, cu ajutorul ei se dimensioneaza necesarul de resurse tehnice, materiale, umane pentru executarea productiei si se fundamenteaza gradul de folosire a acestora.

Productia in unitati naturale se coreleaza cu indicatorii fizici privind cererile pentru diferite produse de pe pietele de desfacere ale intreprinderii.

3 FUNDAMENTAREA INDICATORILOR VALORICI AI PRODUCTIEI INTREPRINDERII

Prin intermediul acestor indicatori se asigura posibilitatea masurarii volumului total al unei productii eterogene pe baza exprimarii ei in unitati valorice, folosindu-se in acest scop preturile de vanzare, costurile de productie si tarifele unitare ale bunurilor materiale, lucrarilor si serviciilor (numite in mod generic, produse ) din nomenclatorul intreprinderii.

Cei mai importanti indicatori din aceasta categorie sunt: productia marfa executata, productia marfa vanduta, productia exercitiului,valoarea adaugata,valoarea adaugata neta, valoarea consumului intern productiv .

3.1 Productia marfa executata

Productia marfa executata ( fabricata ) exprima valoarea productiei finalizate sub raportul executiei in perioada considerata ( de fundamentare ), care este destinata vanzarii ( livrarii ) catre clientii (beneficiarii ) intreprinderii.

In continutul acestui indicator se include valoarea produselor executate pentru clientii intreprinderii, care au fost incepute fie in perioada pentru care se face fundamentarea indicatorului, fie in perioadele anterioare acesteia, urmand a fi terminate sub aspectul executiei in perioada de fundamentare. In schimb, nu se include valoarea produselor destinate clientilor intreprinderii care au fost lansate in productie, dar vor fi finalizate sub raportul executiei in perioadele urmatoare celei de fundamentare.

Aceste aspecte definitorii se regasesc in reprezentarea grafica din figura 12.1.

Elementele componente ale productiei marfa executate - Pme - sunt urmatoarele : valoarea produselor finite - Pfv, a pieselor de schimb necesare acestora - Psv, a semifabricatelor - Sfv si a altor bunuri materiale - Abv - executate in diferite verigi de baza, auxiliare si anexe ale intreprinderii pentru vanzare la clientii acesteia; valoarea lucrarilor executate - Lc si a serviciilor prestate - Sc - pentru clientii intreprinderii; valoarea prelucrarilor efectuate la materialele primite de la clienti ( de exemplu, prelucrarile in sistemul " lohn " din cadrul unor intreprinderi de confectii, tricotaje, incaltaminte s.a.) - Pmc .

Pe baza simbolurilor prezentate mai sus, productia marfa executata de intreprindere se fundamenteaza astfel:

Pme = Pfv + Psv + Sfv + Abv + Lc + Sc + Pmc

Valoarea fiecarui element al productiei marfa executate se stabileste prin produsul intre cantitatea de bunuri materiale destinata livrarii si pretul de vanzare unitar prestabilit sau intre volumul lucrarilor executate ori serviciilor prestate pentru clienti (in om-ore ) si tariful unitar prestabilit.

3.2 Productia marfa vanduta

In urma activitatilor desfasurate, intreprinderea obtine o serie de venituri. Ponderea principala in cadrul acestora o detin veniturile din exploatare. Ele rezulta din vanzarea bunurilor materiale obtinute de intreprindere si a marfurilor de care ea dispune, din executarea de lucrari si prestari servicii pentru clientii acesteia si din alte activitati de exploatare, ca de exemplu: chirii, locatii de gestiune, comisioane, drepturi de folosire a brevetelor si marcilor, redevente pentru concesiuni etc.

Suma totala a veniturilor din exploatare incasate de intreprindere reprezinta cifra de afaceri a acesteia .

In unele sectoare ale economiei, ca de exemplu in industrie, cifra de afaceri aferenta activitatii de baza din intreprinderea respectiva ( activitatea care detine cea mai mare pondere in ansamblul activitatilor acesteia si care corespunde profilului sectorului ) este cunoscuta si sub denumire de productie marfa vanduta (livrata sau facturata).

Productia marfa vanduta cuprinde numai acele componente ale productiei marfa executate de intreprindere care au fost deja vandute clientilor, prin livrarea si facturarea lor catre acestia. Celelalte componente stau la baza modificarii pe perioada de fundamentare a stocurilor de produse destinate vanzarii ( in special a stocurilor de produse finite, dar si a acelor semifabricate, piese de schimb si alte bunuri materiale din productie proprie ).

Fiecare din cei doi indicatori ai productiei marfa se poate stabili in functie de celalalt. In acest sens, se pot deosebi doua situatii specifice procesului de fundamentare a acestora.

●In prima situatie, se considera ca cererea de produse pe piata este mai mare decat posibilitatile interne de productie ale intreprinderii.

Ca urmare a acestui raport, se va fundamenta initial productia care poate fi executata de intreprindere pe perioada considerata - Pme, in functie de potentialul ei productiv si de conditiile existente sub raport tehnologic, organizatoric etc. pentru folosirea lui.

Pe baza acesteia , se va stabili productia ce poate fi vanduta in perioada de fundamentare - Pmv, care va acoperi numai o parte din cererea existenta pe piata.

Relatia folosita in astfel de cazuri este:

Pmv = Pme + (Sp₁ - Sp₂)

in care:

Sp₁ si Sp₂ - reprezinta valoarea stocurilor de produse ( produse finite, piese de schimb, semifabricate si alte bunuri materiale ) executate de intreprindere in vederea vanzarii lor, de la inceputul (1) si sfarsitul (2) perioadei considerate.

Sunt posibile doua variante privind rezultatul fundamentarii.

- Daca Sp₁ > Sp₂ ( Sp₁ - Sp₂ ) > 0 si Pmv > Pme

Deci, se va vinde atat productia finalizata sub raportul executiei in perioada respectiva, cat si o parte din stocul de produse existent la inceputul perioadei.

- Daca Sp₁ < Sp₂ ( Sp₁ - Sp₂ ) < 0 si Pmv < Pme

Ca urmare, se va vinde numai o parte din productia marfa executata in perioada considerata, iar cealalta parte va majora stocul de produse de la sfarsitul perioadei.

●Cea de-a doua situatie se bazeaza pe constatarea ca posibilitatile interne de productie ale intreprinderii sunt mai mari decat cererea de produse pe piata.

In acest caz, se va fundamenta intr-o prima etapa productia ce poate fi vanduta de intreprindere in perioada respectiva - Pmv , in functie de cererea existenta si capacitatea ei de a o acoperi.

Pe baza ei se va determina productia ce trebuie sa fie executata in perioada considerata - Pme. Se va valorifica astfel numai o parte din potentialul productiv al intreprinderii, realizandu-se un grad de utilizare a acestuia relativ scazut.

Calculele de fundamentare presupun folosirea urmatoarei relatii:

Pme = Pmv + (Sp₂ - Sp₁)

Si in aceasta situatie se intalnesc cele doua variante prezentate anterior.

Daca Sp₁ > Sp₂ ( Sp₂ - Sp₁ ) < 0 si Pme < Pmv

Deci, intreprinderea va trebui sa execute numai o parte din productia ce poate fi vanduta in perioada respectiva, pentru ca diferenta va fi acoperita din stocul de produse existent in intreprindere .

- Daca Sp₂ > Sp₁ ( Sp₂ - Sp₁ ) > 0 si Pme > Pmv

Ca urmare, intreprinderea va finaliza sub aspectul executiei o productie mai mare decat cea necesara pentru vanzare in perioada respectiva, rezultand si o crestere a stocului de produse de la sfarsitul perioadei.

Productia marfa executata si productia marfa vanduta se folosesc pentru corelarea cu indicatorii costurilor de productie si cei financiari ai intreprinderii.

3.3 Productia exercitiului

Productia exercitiului este indicatorul valoric care exprima intregul volum al activitatii de productie a intreprinderii in perioada considerata ( de fundamentare ), concretizat in produse terminate dar si neterminate sub raportul executiei.

Cei doi indicatori ai productiei executate de intreprindere - productia marfa si productia exercitiului - pot fi fundamentati unul in functie de celalalt, dupa cum se vede in reprezentarea grafica din figura 1.

Elementele componente ale productiei exercitiului - Pex - sunt urmatoarele :

toate elementele incluse in productia marfa executata de intreprindere - Pme;

modificarea valorii productiei in curs de executie stocate - ∆Pces;

valoarea productiei de imobilizari - Pim, care exprima valoarea imobilizarilor corporale si necorporale executate de intreprindere pe cont propriu, in regie.

Pe baza notatiilor prezentate mai sus, productia exercitiului se fundamenteaza astfel:

Pex = Pme + ∆Pces + Pim