Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» Caracteristici generale ale culturii, managementului si economiei japoneze


Caracteristici generale ale culturii, managementului si economiei japoneze




Caracteristici generale ale culturii, managementului si economiei japoneze

1. Principalele valori culturale nipone

Comportamentul organizational in cadrul intreprinderilor nipone isi are originea in particularitatile culturale ale acestei tari, intre care trebuie remarcata omogenitatea, care se explica prin ponderea foarte mare a populatiei care adera la aceleasi valori, norme si conceptii de baza despre viata.

Pentru descrierea organizatiei japoneze, si in general a relatiilor dintre membrii unui grup, se face adesea apel la doi termeni-cheie specifici culturii nipone, si anume IE si MURA, fiecare cu semnificatii foarte greu de explicat pentru componentii unei alte culturi.

IE Conform acestui concept IE, o "persoana trebuie sa-si sacrifice interesul personal pentru interesul grupului din care face parte". Pentru a intelege mai bine acest concept, se poate face apel la semnificatia statului sau a partidului politic unic intr-un sistem totalitar. In anumite cazuri un astfel de comportament este obligatoriu si se poate mentine prin sanctiuni. In societatea contemporana japoneza, IE reprezinta o modalitate specifica prin care cineva (presedinte de companie, lider politic etc.) incearca sa determine ca oamenii sa indeplineasca anumite obiective. IE este adeseori utilizat pentru a explica relatia dintre parte si intreg in contextul japonez.




MURA Conceptul MURA sau comunicarea sateasca se utilizeaza cand este vorba despre familie sau firma si semnifica "o modalitate japoneza de a realiza unitatea sociala". El sugereaza o comunitate care pedepseste pe cei care nu se integreaza in comunitate, dar aceasta integrare nu presupune neaparat sacrificii din partea individului. Traditional, un membru al MURA care intra intr-o mica dificultate in afara acesteia va fi protejat de grup. Dar, in alte cazuri, cand un membru incalca regulile comunitatii, el va fi judecat in cadrul unei intalniri a tuturor membrilor si in cazuri grave acesta va fi oprit sa aiba contact cu ceilalti membri, ceea ce in contextul nipon reprezinta o mare dezonoare, un puternic blam acordat de colectivitate.

DOZOKU   Strans legat de IE, si ca o extindere a acestuia, in cultura nipona se intalneste conceptul DOZOKU cu semnificatia initiala de ansamblu de gospodarii sau familii intre care se stabilesc relatii economice. Originile DOZOKU se afla in comunitatile agricole de orez, in care exista o impartire a rolurilor, intarind astfel normele si obligatiile dintre supraveghetor si subordonat. In acceptiunea moderna, se regaseste la nivelul structurilor marilor grupuri japoneze, in cadrul carora se stabilesc legaturi intre furnizori si subantreprenori si in care conducerea executiva isi asuma obligatii pentru intreaga organizatie, astfel ca fara un ansamblu de relatii formale legaturile informale fac sa functioneze grupul respectiv.

AMAE Relatiile interpersonale in contextul japonez au la baza un alt concept AMAE care semnifica o stare specifica de dependenta si intrajutorare intre membrii unei colectivitati. Relatiile bazate pe AMAE presupun un anumit atasament emotional, care determina un comportament specific ce conduce la evitarea asumarii de responsabilitati individuale, lasand initiativa sefului, din partea caruia asteapta si protectie. AMAE are o importanta vitala pentru psihicul si stabilitatea emotionala a japonezilor, devenind o dominanta a mentalitatii si comportamentului nipon.

IEMOTO   Un alt concept specific culturii nipone este IEMOTO care semnifica mai mult decat un club de membrii reuniti voluntar, reprezinta un sistem de valori care reflecta angajamentele dintre master (stapan) si discipol, exprimare in termeni de autoritate si disciplina. In virtutea acestuia, intotdeauna discipolul trebuie sa-si respecte stapanul, care dispune de autoritate asupra lui, chiar daca aceasta nu este formalizata prin anumite reglementari.

ON Daca in Vest dependenta are conotatii mai degraba negative, in Japonia contextul ON reprezinta expresia obligatiilor si indatoririlor care deriva din schimbarile sociale voluntare. In sens spiritual, obligatiile de tip ON semnifica faptul ca plata nu este niciodata completa, ca dupa ce ai achitat o datorie, in continuare ramai obligat.

OYABUN - KOBUN  Angajamentele in cadrul relatiilor si obligatilor ierarhice informale sunt caracterizate de relatiile tip OYABUN - KOBUN, care sunt asemanatoare relatiilor parinte - copil, patron - client. OYABUN  - ul se situeaza la un nivel ierarhic superior, este de obicei o persoana mai in varsta, cu o vechime mai mare si cu o activitate mai indelungata in organizatie. El poate avea mai multi KOBUNI, carora le acorda prietenie in mod egal, altfel nu va mai fi recunoscut de OYABUN. Ideal, KOBUNII accepta prietenia si manifesta respect si gratitudine fata de OYABUN. Instaurarea unor astfel de relatii informale se bazeaza pe o serie de reguli de conduita corespunzatoare, alaturi de care o contributie insemnata o are realizarea unei game largi de actiuni de petrecere a timpului liber in comun (excursii anuale, intalniri lunare), toate finantate de organizatia respectiva.

2. Incadrarea in abordarea cuadrodimensionala a lui Hofstede

Analiza contextului japonez si a managementului utilizat prin prisma celor patru dimensiuni stabilite de Hofstede duce, potrivit specialistilor, la urmatoarele constatari:

se pune mai mult accentul pe colectivism decat pe individualism, ceea ce se reflecta in accentul acordat apartenentei si loialitatii fata de grup si de organizatie, in ansamblul sau, in promovarea unei orientari de grup si in situarea pe primul plan nu a "eului" individului, ci a intereselor actiunilor "noastre";

distanta fata de putere este concomitent foarte mare si, aparent, paradoxal, foarte mica. Este foarte mare prin prisma primatului absolut al ierarhiei, prin prestigiul de care se bucura autoritatea formala la toate esaloanele organizatiei. In acelasi timp, este si foarte mica, datorita largii proliferari a adoptarii deciziilor prin consens, proces esential din punct de vedere al conducerii, in cadrul careia participarea larga a personalului, indiferent de postul detinut, dezbaterea democratica a informatiilor si stabilirea prin consens a solutiilor de aplicat sunt predominante;

evitarea incertitudinii este dimensiunea cea mai evidenta, exprimata prin larga apelare la angajarea pe viata, utilizarea unor sisteme de salarizare si promovare bazate predominat pe vechime, sisteme organizatorice precis conturate si elaborate de strategii;

elementele de masculinitate si feminitate se regasesc in proportii relativ egale. Orientarea spre masculinitate a contextului japonez rezulta din larga diferentiere a rolurilor in societate (de exemplu, numai barbatii se angajeaza pe viata) si din accentul acordat de indivizi obtinerii de bani si lucruri. In acelasi timp se manifesta puternic elemente de feminitate, cum ar fi prioritatea acordata performantelor grupului in raport cu cele individuale sau orientarea paternalista a organizatiilor, a sefilor fata de salariati.



3. Particularitati economico-sociale ale contextului japonez

Pentru a intelege mai bine managementul intreprinderilor japoneze este necesar sa se porneasca de la particularitatile economico-sociale ale contextului in care acestea se creeaza si functioneaza.

3.1. O societate bazata mai mult pe morala decat pe drept

Sensul moralei la niponi. La inceputul Erei MEIJI, cand japonezii s-au lansat in importuri de tehnologii si institutii occidentale, expertii lor, straduindu-se sa transpuna Codul civil francez, s-au lovit de o problema de semantica, intrucat, in bogatul vocabular japonez nu au gasit un cuvant pentru a exprima conceptul de drept. Intreaga societate nipona fiind construita pe baza de morala, a fost necesar sa se inventeze termenul keuri, care sa aiba semnificatia de drept.

Mai tarziu, problema s-a pus invers, in sensul ca occidentalii, si nu numai ei, au avut mari dificultati in a intelege cum functioneaza o societate mai mult pe baza de morala decat pe drept. Aceasta si pentru faptul ca intelesul termenului morala este foarte diferit de la o cultura la alta si chiar de la o persoana la alta. In general, prin morala tindem sa intelegem o lista de tabuuri arbitrare, standardizate, impuse din exterior. Dar aceasta explicatie nu este cea mai potrivita pentru a intelege functionarea societatii nipone mai mult pe baza de morala decat pe baza de drept.

Pentru a intelege sensul in contextul nipon, prin morala ar trebui sa intelegem "arta de a trai in grup, prin care se urmareste sa se impiedice dezlantuirea agresivitatilor si sa se apere interesul pe termen lung, prin intermediul regulilor, actiunilor si valorilor comune, fondate pe experienta si adevar, insuflate prin educatie si asigurate printr-un control social".

Datorii morale. In societatea japoneza, angajarea pe viata, avantajele sociale, deciziile luate prin consens etc. sunt datorii ale intreprinderilor, in timp ce devotamentul fata de munca, perfectionarea neintrerupta, stapanirea egoismului, spiritul de compromis etc. sunt datorii ale salariatilor, impuse doar de stima celor din jur. Toate acestea favorizeaza statul japonez in asigurarea unui nivel de administrare, de educatie, de sanatate si de protectie sociala in conditiile unei prelevari fiscale mult inferioare tarilor occidentale.

In virtutea punerii la baza societatii a moralei, in Japonia s-a dezvoltat mai mult responsabilitatea locala decat in tarile occidentale, cu exceptia unora cum sunt Suedia sau Germania. De altfel, intrebati "Care sunt occidentalii cu care se inteleg cel mai bine?", japonezii au raspuns: "germanii si suedezii". Poate asa se explica si faptul ca relatiile comerciale cu aceste tari sunt mai dezvoltate.

3.2. Statul, intreprinderile si organizatiile profesionale

Statul influenteaza afacerile

Incepand de la Revolutia MEIJI din 1868, japonezii au incercat sa realizeze industrializarea prin intermediul intreprinderilor de stat. Au fost suficienti mai putin de 20 de ani pentru a intelege eficacitatea mediocra realizata, dupa care au trecut la dezvoltarea pe baza proprietatii private. Japonia are o economie mixta cu aspecte contrastante, datorita pe de o parte fondului cultural care admite suprematia statului, iar pe de alta parte influentei altor culturi, in principal americane, prin care se impune initiativa intreprinderii intr-o economie de piata concurentiala. Asa se explica poate controversele privind rolul statului in dezvoltarea economica a Japoniei.

Ceea ce este aproape unanim acceptat consta in faptul ca, spre deosebire de situatia din SUA, guvernul japonez, prin Ministerul Comertului International si Industriei (MITI), in probleme industriale, si Ministerul de Finante, in probleme financiar-bancare, are un rol mult mai mare in economia nipona. Aceste doua ministere se bucura de o mare reputatie pentru calitatea personalului si pentru rolul lor in succesul inregistrat de Japonia dupa Cel de al Doilea Razboi Mondial. Ministerul de Finante este insa mai putin perfectionist de cat MITI, care intervine mai mult in economie. In ciuda acestor diferente, cele doua ministere se aseamana in privinta obiectivelor privind constructia unei economii puternice.

In opinia japonezilor, numai statul poate depune eforturi pentru educare si informare asupra perspectivelor si orientarilor in economie. MITI nu furnizeaza intreprinderilor un plan, ci o viziune asupra orientarilor din domeniul economic, ce corespund interesului national. Se poare ca Japonia este singura tara din lume in care se poate publica o lista cu industriile care trebuie sa dispara de pe scena economica. Guvernul japonez are o contributie considerabila la procesul cresterii economice, prin considerarea intreprinderilor private ca instrumentul necesar si eficace pentru dezvoltare economica a tarii. Pentru ca, in Japonia, lumea afacerilor percepe Guvernul ca fiind competent si dispus sa sustina afacerile, relatiile dintre cele doua parti sunt mult mai fructuoase decat in Occident.

Se actioneaza atat pentru stimularea sectoarelor prioritare, cat si pentru protejarea industriilor si corporatiilor care se confrunta cu probleme dificile printr-o serie de cai, intre care:



formarea de carteluri pentru obtinerea de produse complexe la preturi competitive pe piata externa;

reducerea capacitatii de forta de munca din anumite sectoare prin transferul acestuia catre companiile in curs de dezvoltare;

finantarea unor activitati de cercetare si a unor noi investitii precum si a unor programe de pregatire si reprofilare a personalului.

Exista numeroase alte probleme pe care guvernul japonez nu a stiut sa le solutioneze. Spre exemplu, nu a stiut sa gestioneze intreprinderile nationalizate, cum a fost cazul Cailor Ferate, care au inregistrat pierderi permanente si au avut datorii mari. Un alt exemplu a fost Compania Nationala de Telefoane, ale carei tarife ridicate si servicii mai putin rapide au reprezentat obstacole in dezvoltarea domeniului informational.

Capacitatea statului de a influenta sectorul privat are insa limite. Astfel, eforturile din anii '60 de a se obtine o regrupare in industria de automobile nu au dat rezultate, dovada existenta a opt constructori de automobile importanti in contextul nipon. Acestea demonstreaza faptul ca sectorul privat nu urmeaza pur si simplu directivele guvernamentale atunci cand ele nu corespund interesului acestui sector. Rolul pe care l-a avut guvernul japonez in accelerarea schimbarilor structurale industriale conduce la concluzia ca guvernul are puterea de a evita catastrofele, dar nu sa faca mare lucru. Guvernul japonez si-a demonstrat capacitatea de a sesiza oportunitatea restructurarii, contrar britanicilor, care au cheltuit sume importante pentru a sustine industria de automobile, siderurgia si extractia carbunelui. Un exemplu in acest sens il constituie disponibilitatea Guvernului japonez de a finanta incheierea rapida a anumitor instalatii pentru santierele navale.

Se poate afirma ca statul japonez a jucat un rol dublu in reconstructia si cresterea economiei nipone. La nivel operational, adica cel al intreprinderilor, el a favorizat si incurajat functionarea pietei, a contribuit la accelerarea procesului de reducere a sectoarelor in declin si a favorizat sectoarele de viitor. La nivel national, statul japonez a jucat un rol esential punand la punct infrastructura, adoptand o politica monetara si fiscala favorabila cresterii si asigurand orientarile generale din domeniul afacerilor.

Intreprinderile au initiativa. Intreprinderile japoneze sunt in aceeasi masura instrumentul cresterii si evolutiei economice extraordinare a economiei nipone si produsul, rezultatul acestei cresteri. Crearea si dezvoltarea intreprinderilor japoneze se explica nu atat printr-o orientare a economiei nipone de catre stat, asa cum ar parea din prezentarea anterioara, ci in primul rand prin libertatea de initiativa de care dispun acestea in contextul nipon. Managementul intreprinderilor japoneze porneste, in principal, de la urmatoarele premise si convingeri:

  • succesul pe o piata in crestere rapida se masoara in principal prin ponderea de piata ocupata;
  • investitiile trebuie sa urmeze, daca nu este posibil chiar sa preceada, cresterea pietei, indiferent care ar fii impactul pe termenul scurt asupra profitului;
  • pretul este principalul instrument concurential pentru a cuceri sau a pastra o parte din piata, din care cauza el trebuie sa se bazeze pe costuri reduse;
  • in permanenta trebuie introduse in fabricatie noi produse pentru a mentine ciclul: investitii, reducerea costurilor, reducerea pretului si cucerirea unei noi parti din piata.

Importanta acordata organizatiilor profesionale (ZAIKAI). Un alt rol important in functionarea economiei nipone il au organizatiile profesionale sau grupuri formate din lideri politici si personalitati din lumea afacerilor, care isi spun punctul de vedere asupra problemelor complexe din economie. In fruntea acestora se situeaza grupurile ce poarta denumirea de ZAIKAI, ceea ce s-ar putea traduce prin lumea afacerilor sau cercuri financiare. In Japonia, cele mai cunoscute grupuri zaikai sunt urmatoarele patru Keidanren, Japon Chamber of Commerce and Industry, Nikkeiren si Keizei Doyukai.

Infiintatap in 1946, Keidanren, ca lider al organizatiilor economice este o federatie a peste 110 asociatii industriale, intre care: Asociatia producatorilor de automobile japoneze, Federatia japoneza de otel si fier, Asociatia industriei chimice japoneze etc. Munca in aceasta organizatie implica un proces constant de consultare printre companii, cercurile academice, alte grupuri economice si guvern.

Nikkeiren sau Federatia Japoneza a Asociatilor Patronale, infiintata in 1948, a avut ca prim obiectiv sa serveasca drept putere a patronilor in relatia management-sindicate. In anii '50 si '60, Nikkeiren s-a confruntat cu Consiliul general al sindicatelor din comert (SOHYO), care facea presiuni privind drepturile salariale. Dar rolul cel mai important al acestei organizatii a fost indeplinit in domeniul educatiei prin pregatirea tinerilor conducatori executivi pentru companiile membre ale asociatiilor industriale.

Fondata in 1946, Keizei Doyukai sau Comitetul pentru Dezvoltarea Economica a Japoniei s-a remarcat prin studii pentru reconstructia economica. Cea mai faimoasa declaratie a acestei organizatii a fost principiul potrivit caruia " organizatiile de afaceri cuprind trei parti egale si anume managementul, muncitorii si actionarii" si ca "organismul decizional suprem trebuie sa constea intr-un consiliu care sa reprezinte cele trei parti".

A patra organizatie este reprezentata de Camera de Comert si Industrie a Japoniei (JCCI), care in mod traditional reprezinta micile intreprinderi. Aceasta este condusa de un Consiliu executiv, reprezentand noua blocuri regionale: Tokyo, Osaka, Nagoiya, Sapporo, Fukuoka, Hiroshima, Sendai, Niigato si Takamatsu. Actualmente, exista un mare numar de camere de comert si industrie la nivelul oraselor, finantate de la sectorul public in proportie de o cincime din venituri. Prin 1972, Camera de Comert si Industrie a Japoniei a propus crearea unui fond special pentru a ajuta intreprinderile mici, finantarea micilor afaceri. Ca urmare, MITI a creat institutii financiare specializate cum sunt: Small Business Finance Corporation, The Central Bank for Commercial Industrial Cooperatives si Peoples Finance Corporation.



Aceste organizatii profesionale sunt consultate in orice problema majora a economiei japoneze. Se apreciaza ca nici o problema majora care vizeaza viitorul economiei nipone nu este aprobata daca nu are acordul organizatiilor profesionale. In concluzie, se poate aprecia ca intre stat, intreprinderi si organizatiile profesionale din Japonia exista numeroase legaturi, in cadrul carora fiecare poate avea initiativa in probleme majore care preocupa economia nipona.

3.3. Rolul tehnologiei in dezvoltarea economica a Japoniei

Importul de tehnologii. Importanta tehnologiei pentru modernizarea societatii si pentru dezvoltarea economica este de multa vreme recunoscuta, dar astazi, alaturi de informatie, ocupa un loc central in teoria dezvoltarii companiilor si a competitivitatii acestora pe plan international. In 1968, P. Drucker atragea atentia supra faptului ca "balanta internationala a tehnologiilor este tot atat de importanta ca si balanta comerciala si ca balanta de plati, daca nu mai importanta".

Imediat dupa razboi, productivitatea in firmele nipone era redusa in comparatie cu cea din SUA, dar in cateva decenii situatia in unele domenii a ajuns sa se inverseze. Aceasta crestere spectaculoasa a productivitatii muncii in cadrul companiilor japoneze s-a datorat si faptului ca Japonia a importat la inceput tehnologie, in principal din SUA, pentru a reduce decalajul fata de tarile din Vest. Chiar si astazi, cand Japonia se caracterizeaza prin inovare in domeniul tehnologiilor, managerii niponi situeaza pe o pozitie centrala transferul de tehnologii din tarile vestice dezvoltate.

Agentia pentru Stiinta si Tehnologie. Recunoasterea data tehnologiei si stiintei in general, ca instrumente ale politicii economice si industriale, s-a concretizat in crearea la nivel guvernamental a unor organisme cum este spre exemplu, Agentia pentru Stiinta si Tehnologie, care publica anual un raport si prin cresterea cheltuielilor totale de cercetare-dezvoltare a companiilor nipone.

Daca guvernul ocupa un loc central in domeniul tehnologiilor utilizate in contextul nipon, nu trebuie subestimate succesele individuale ale unor intreprinzatori, institute sau universitati. Un exemplu in acest sens a fost Sakishi Toyota, fondatorul firmei Toyota, care a realizat o serie de inovatii in domeniul razboaielor de tesut, care au si fost vandute in alte tari.

Politicile in domeniul tehnologiilor sunt in stransa corelatie cu cele din domeniul stiintei, a caror orientare este inspre cresterea competitivitatii internationale. Totusi Japonia, este importatorul principal de tehnologii din strainatate, ea inregistrand in acest domeniu un deficit, chiar daca si exporta in principal in tarile asiatice. Japonia este cunoscuta ca fiind tara cu o capacitate mult mai mare de a copia si de a imita tehnologii straine, decat de a crea noi tehnologii. Dar, in acelasi timp Japonia se remarca si printr-o capacitate de difuzare a tehnologiilor straine in toate domeniile, iar intreprinderile japoneze pun in practica tehnologiile mult mai repede si mult mai bine decat companiile din tarile occidentale.

"Esenta japoneza, tehnologie vestica". Una dintre explicatiile difuzarii tehnologiilor in toate sectoarele si intreprinderile consta in faptul ca Japonia dispune de unul dintre cele mai inalte niveluri de cunoastere in domeniul matematic, economic si ingineresc. Managerii si salariatii japonezi sunt printre cei mai educati din lume. Oamenii de stiinta recunosc faptul ca succesul japonez in aplicarea unor tehnologii din exterior, inca din Era Meiji, s-a cladit pe un foarte inalt nivel al tehnologiilor autohtone si pe o buna informare in acest domeniu. Numeroase studii au relevat capacitatea de a invata de la companiile din Vest din domeniul textilelor, otelului, constructiilor de nave. Aceasta dorinta de invatare si-a gasit concretizarea in expresia "esenta japoneza, tehnologie vestica".

Rolul SOGOSHOSHA si informarea asupra tehnologiilor. Marile companii comerciale japoneze (SOGOSHOSHA), pe langa activitatea de baza, realizeaza si o informare permanenta asupra tehnologiilor practicate in contextul (tara) in care sunt implantate si fac afaceri, in special cele din tarile occidentale, ele avand linie directa cu conducerea centrala din Tokyo si Osaka. Toate acestea sunt in masura sa descrie pietele straine si tendintele in domeniul tehnologiilor, care vor fi completate de studii intreprinse de companiile japoneze.

Se poate aprecia ca programul japonez de adoptare si dezvoltare a tehnologiilor din tarile occidentale dezvoltate, nu reprezinta un simplu proces de imprumutare si copiere. In realitate, se poate aprecia ca strategia Japoniei in domeniul tehnologiilor reprezinta un model mult mai complex, sustinut prin eforturi permanente privind intelegerea dinamicii si tendintelor in domeniul tehnologiilor pe plan mondial. Politicile in domeniul tehnologiilor si dezvoltarea industriei se intrepatrund in contextul japonez, acestea fiind cuprinse in ansamblul procesului de elaborare a strategiilor in cadrul firmelor nipone.

Spiritul creator al japonezilor. Importul foarte mare de tehnologii din Vest a condus la scepticism strainilor referitor la capacitatile creative ale cercetatorilor japonezi. Acest scepticism vine insa in contradictie cu dovezile de creativitate pe care japonezii le-au dat in diferite domenii, intre care crearea unei culturi unice si a unui stil de viata foarte particular. In plus pot fi date numeroase exemple de mari creatori japonezi, spre exemplu, Tange in arhitectura, Munakata in pictura, Tanizaki si Kawabata in literatura. Iar astazi sunt numeroase exemple de creatori celebri japonezi in moda si design.

In general, ofensiva tehnologica japoneza are numai urmari favorabile, deoarece ea nu este orientata spre sisteme de distrugere, ci spre imbunatatirea produselor, spre imbunatatirea permanenta a nivelului de viata prin reducerea preturilor pentru consumatori. Aceasta nu are decat efecte benefice pentru societate, ceea ce conduce la concluzia ca aceasta "cursa tehnologica" nu are decat castigatori la nivelul societatii. Evident ca la nivelul intreprinderilor vor fi si invingatori si invinsi. Fiind constiente de acesta, intreprinderile japoneze cheltuiesc o pondere mult mai mare din cifra lor de afaceri pentru cercetare si dezvoltare, decat concurentele lor occidentale.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate