Tranzactii bursiere

Tranzactii bursiere

1. Definire, clasificare

n     Tranzactiile bursiere reprezinta contractele de vanzare/cumparare de instrumente financiare incheiate pe o piata secundara organizata, fie ca este vorba de bursa propriu-zisa, fie de pietele extrabursiere.

n     Specialistii formuleaza mai multe concepte, si anume:conceptia prohibitiva, conceptia restrictiva, conceptia liberala

n     Investitorii deruleaza tranzactii ce se bazeaza pe 3 motivatii diferite:obtinerea de dividende sau dobanzi, obtinerea controlului asupra gestiunii unei societati sau obtinerea unui castig pe termen scurt.

n     Din punct de vedere al obiectului tranzactiei, vorbim de tranzactii cu titluri primare sau derivate, iar din punct de vedere al scopului urmarit , putem clasifica tranzactiile bursiere astfel: speculatia, arbitrajul si hedging-ul.

n     Speculatia consta in cumpararea/vanzarea unui bun in momentul t, urmata de revanzarea sau recumpararea in momentul t+1, motivatia unei asemenea operatii fiind speranta unei modificari favorabile a pretului acestuia in intervalul cuprins intre t si t+1, in conditiile asumarii riscului ce rezulta din imposibilitatea anticiparii exacte a cursului

n     Speculantii sunt de fapt investitorii care isi creeaza o pozitie expusa riscului: cumpara sperand in cresterea cursului "a la hausse" si vand sperand in reducerea cursului "a la baisse".

n     Economistii liberali considera aceste operatiuni ca un factor de stabilizare a pietelor, astfel: in cazul reducerii cursului unei valori mobiliare, investitorii reactionand prin cumparare, atrasi de pretul scazut; in acest fel va creste cererea pentru respectivele valori mobiliare, echilibrand oferta si realizand sustinerea pretului.

n     Dar, acest lucru nu s-a regasit intotdeauna in practica. In cazul cresterii pretului unei valori mobiliare, ne putem astepta la o antrenare a unei cereri suplimentare, atat pentru valorile respective cat si pentru alte valori

n     Piata in totalitate va fi caracterizata de explozia preturilor, formand asa numitele "bule financiare" sau speculative: investitorii vor dori sa cumpere valorile cu orice pret, acestea vor fi supraevaluate. Devine inevitabila la un moment dat spargerea bulei, momentul in care cursurile se prabusesc, de obicei mult mai rapid decat ele au crescut.

n     Din aceasta cauza, de destabilizare a pietei, speculatia este criticata din punct de vedere economic, fiind considerata un factor de dezechilibru pentru piata de capital, dar este criticata si din punct de vedere moral, fiind considerata o utilizare non-economica a resurselor societatii si asemanata cu un veritabil joc de noroc.

n     Arbitrajul este considerata operatiune fara riscuri deoarece investitorul desfasoara operatiunea concomitent pe doua piete: de exemplu cumpara un titlu pe o piata unde acesta are pret scazut si vinde titlul in acelasi timp pe alta piata unde pretul este mai ridicat.

n     Arbitrajul cash-futures presupune tranzactionarea simultana pe 2 piete a unor active financiare avand aceleasi caracteristici si aceeasi maturitate.

n     Daca una dintre tranzactii este la vedere, iar cealalta la termen, arbitrajul se numeste cash and carry.

n     Daca tranzactia de vanzare, respectiv cumparare este inchisa printr-o tranzactie de sens contrar pe aceeasi piata, avand acelasi activ suport, dar cu scadente diferite, arbitrajul poarta este cunoscut sub denumirea de spread.

n     Arbitrajul clasic este considerat cel forward-futures, adica incheierea unui contract nestandardizat si un contract futures, respectiv un contract standardizat incheiat pe o piata a derivatelor.

n     De exemplu, in 10.12.2008 un investitor cumpara 10 contracte futures Euro Ron tranzactionate la Bursa din Sibiu cu scadenta in 19.12 2008 la cursul de 3,88 lei euro si vinde 10.000 euro la cursul de 4,02 lei euro incheind un contract forward cu banca. Investitorul isi pastreaza deschisa pozitia initiata pe piata futures pana la scadenta contractelor respective iar cursul in data de 19.12.2008 este 3,95 lei euro.

n     Arbitrajul este si o operatiune fara riscuri care se soldeaza intotdeauna cu profit pentru investitor, deoarece ambele tranzactii, atat cea initiala, cat si cea de inchidere a pozitiei se incheie la cursuri cunoscute, nefiind nevoie de anticiparea acestora, ca in cazul speculatiei.

n     Hedging-ul reprezinta operatiuni de asigurare, de limitare a pierderii potentiale pe o piata instabila, dar in acelasi timp reprezinta si o pierdere a oportunitatilor.

n     Investitorii nu vor pierde in cazul evolutiei defavorabile a cursurilor, dar nici nu vor castiga in cazul evolutiei favorabile a acestora.

n     Hedgingul inseamna deschiderea unei pozitii pe piata la termen, egala ca marime si de sens opus pozitiei detinute pe piata la vedere

n     Headgingul are ca efect atat protectia impotriva posibilelor pierderi datorate fluctuatiilor pretului cat si anularea posibilitatii obtinerii de profituri spectaculoase din miscarile favorabile ale pretului.

n     Se desprind doua variante de hedging:

hedging de cumparare (buying hedge), respectiv cumpararea pe piata futures, deoarece investitorul are de realizat o operatiune de vanzare a titlurilor la vedere la o data viitoare si doreste sa acopere riscul unei posibile cresteri a pretului titlurilor;

hedging de vanzare (selling hedge), respectiv vanzarea pe piata futures a titlurilor, deoarece are de realizat o operatie de cumparare la vedere;

n     Headgingul valutar urmareste protejarea impotriva fluctuatiei cursului intr-o directie nefavorabila si se practica de catre companiile care sunt expuse riscului valutar.

n     Headgingul de portofoliu urmareste protejarea impotriva scaderii valorii portofoliului si se practica in special de catre fondurile de investitii.

La 03.11.2005 un exportator decide sa protejeze suma de 100.000 euro pe care o va incasa la 112.2005, previzionand o scadere a cursului de schimb. Cursul de schimb:

spot la 03.11.2005 este 3,6435 lei/euro

futures la 03.11.2005 este 3,6210 lei /euro

Exportatorul vinde 100 contracte futures RON/EURO (un contract este 1000 lei/euro) cu scadenta la 31.12.2005 la pretul de 3,6210 lei/euro.

Deoarece incaseaza suma de 100.000 euro la 112.2005, exportatorul va inchide pozitia la 08.12.2005, la pretul futures la aceasta data: 3,4345 lei/euro.

n     Preturile pietei la vedere si cele ale pietei futures nu evolueaza impreuna si exact in acelasi mod.

n     Dupa obiectul tranzactiilor si termenul de realizare, distingem:

1. Tranzactii cu titluri financiare primare, realizate atat pe piata la vedere cat si pe cea la termen, astfel:

pe piata de tip american: tranzactii pe bani gata (cash), tranzactii in marja si tranzactii la vedere cu lichidare imediata (toate sunt operatii la vedere);

pe pietele de tip european: tranzactii la vedere, tranzactii la termen ferm cu lichidare lunara, tranzactii la termen cu prima si tranzactii la termen cu stelaje.

2. Tranzactii cu produse financiare derivate - se realizeaza doar pe pietele la termen: contracte forward, contracte futures, contracte swaps, optiuni negociabile.

2. Tranzactiile la vedere

v    Se caracterizeaza prin aceea ca lichidarea tranzactiei se realizeaza in cateva zile de la incheierea acesteia.

v    Tranzactiile cash se realizeaza pe baza contului cash deschis de catre client la intermediarul de bursa.

v    Tranzactiile cu lichidare imediata nu permit incheierea contractului pe descoperire nici in ce priveste livrarea, nici in ce priveste plata. Operatiunea de transfer a titlurilor, respectiv de plata, are loc in ziua incheierii contractului sau in urmatoarele trei zile bancare.

v    Tranzactiile in marja reprezinta tranzactii pe datorie efectuate prin contul in marja al clientului deschis la societatea de intermediere.

v    Tranzactiile la vedere prezinta o serie de avantaje, care au dus la dezvoltarea acestora:

- termenul de derulare este foarte scurt;

- riscul lor este redus, in comparatie cu celelelte tranzactii;

- permit cunoasterea pretului de platit sau a sumei de incasat de la inceputul incheierii tranzactiei.

v    Dar, ele prezinta si o serie de dezavantaje:

- profitabilitatea lor este scazuta;

- nu pot fi folosite pentru acoperirea riscurilor.

v    In Romania, tranzactiile la vedere se deruleaza la Bursa de Valori Bucuresti, marja initiala necesara pentru initierea unei tranzactii in marja fiind 50% din valoarea tranzactiei iar marja permanenta fiind 25%.

3. Tranzactiile la termen

v    Tranzactiile la termen se caracterizeaza prin aceea ca partenerii convin sa-si indeplineasca obligatiile contractuale peste o anumita perioada de la data incheierii tranzactiei.

v    In functie de obiectul lor, avem:

1. tranzactii la termen cu titluri primare

2.tranzactii la termen cu instrumente financiare derivate.

v    Tranzactiile la termen cu titluri primare sunt: tranzactii la termen ferm, tranzactii cu prima si tranzactii cu stelaje.

v    Tranzactiile la termen ferm se caracterizeaza prin indeplinirea obligatiilor asumate prin contract de catre vanzator si cumparator la un curs stabilit prin contract si la o data ulterioara: 1, 3, 6 luni sau mai mult.

v    Nu pot fi negociate pe piata tranzactiilor la termen ferm decat cantitati minimale de titluri (5,10,25,50,100,200,500) sau cantitati multiplicate care sunt fixate de catre Consiliul burselor de valori pentru fiecare titlu in parte.

v    Pe piata la termen, cumparatorul va castiga daca pretul titlurilor creste. Vanzatorul in cadrul unei tranzactii la termen va castiga daca scade pretul titlurilor.

v    Coteaza la termen cele mai lichide valori mobiliare tranzactionate la vedere pentru care exista in orice moment o cotatie la vedere ca punct de referinta.

v    Intermediarii bursieri impun constituirea unui depozit de garantie de catre clienti, in functie de riscurile ce le implica tranzactia.

v    In cazul unei evolutii nefavorabile a cursului pana la data lichidarii, fie cumparatorul fie vanzatorul pot mentine deschisa pozitia lor pana la urmatoarea data a lichidarii prin operatiunea de report.

v    Procedura de report consta intr-o dubla operatiune bursiera:

1. o operatiune cu lichidare imediata;

2. alta operatiune cu scadenta urmatoarea data a lichidarii.

v    Tranzactiile cu prima sunt operatiuni la termen conditionate ce dau dreptul numai cumparatorului ca pana la lichidarea contractului sa ceara executarea acestuia sau sa abandoneze contractul, platind prima, fixata de catre conducerea bursei.

v    Tranzactiile cu prima cuprind trei elemente importante: pretul de exercitiu, prima si data de lichidare care este fixa.

v    Valoarea primei este stabilita de catre Consiliul burselor de valori si reprezinta un anumit numar de procente din pretul de exercitiu.

v    Cu cat scadenta este mai indepartata, cu atat cumparatorul are mai multe sanse de a castiga, ca urmare a cresterii cursului titlurilor.

v    Tranzactiile cu prima au fost folosite la inceput cu scopul de a permite incurajarea investitiilor si reducerea riscurilor. Cu timpul insa, ele au fost inlocuite de contractele de optiuni.

v    De exemplu, un investitor cumpara un contract cu prima pentru 1.000 actiuni, cu un pret de exercitiu de 2.500 USD/actiune, prima 100 USD/actiune. Presupunem ca la scadenta contractului cursul pe piata este: a) 2.600 USD/actiune; b) 2.450 USD/actiune; c) 2.300 USD/actiune.

v    Tranzactiile la termen cu stelaje reprezinta operatiuni aflate la limita intre operatiunile ferme si cele conditionate, prin faptul ca la scadenta contractul se executa, insa cumparatorul unui stelaj alege sensul operatiunii, respectiv va cumpara sau va vinde, la preturi stabilite anticipat.

v    Un stelaj prevede doua preturi: unul de cumparare( cel mai mare pret) si unul de vanzare (cel mai mic pret).

v    Cumparatorul unui stelaj este obligat sa execute contractul la scadenta convenita, prima lichidare lunara sau una din urmatoarele 5 luni de lichidare. El se poate declara fie cumparator de titluri la pretul cel mare stipulat in stelaj, fie vanzator la pretul cel mai mic.

v    Cumparatorul stelajului va vinde in caz de reducere a cursului sub pretul cel mai scazut si va cumpara in cazul cresterii cursului peste cel mai inalt pret.

v    Daca cursul este situat in intervalul dintre pretul de cumparare si cel de vanzare stabilite prin stelaj, cumparatorul va pierde, castigul fiind de partea vanzatorului stelajului.

v    In prezent, pe pietele bursiere dezvoltate, nici tranzactiile cu prima si nici stelajele nu se mai intalnesc ca operatiuni de sine statatoare, fiind preluate si dezvoltate in cadrul tranzactiilor complexe de tip conditionat.

v    De exemplu, un investitor cumpara un stelaj pentru 2.000 actiuni cu urmatoarele preturi: 1.400 USD/actiune la vanzare si 1.600 USD/actiune la cumparare (1.400 / 1.600). Presupunem ca la scadenta cursul pe piata este: a) 1.300 USD/actiune; b) 1.450 USD/actiune; c) 1.500 USD/actiune; d) 1.580 USD/actiune; e) 1.630 USD/actiune.

v    Tranzactiile la termen cu instrumente financiare derivate sunt cele care au la baza contracte forwards, contracte futures, contracte swaps, optiuni negociabile.

v    Tranzactiile cu instrumentele financiare derivate sunt deosebit de avantajoase pentru investitori deoarece:

1.necesita investitii mici;

2.determina amplificarea efectului investitiei;

3.permite reducerea sau eliminarea riscurilor;

4.prezinta oportunitatea realizarii de profit in ambele directii de miscare a preturilor;

exista un grad ridicat de standardizare al derivatelor, ceea ce simplifica mecanismul de tranzactionare si procesul de decontare.

6.permite accesul facil la piata si procesarea rapida a datelor.

7. presupun costuri de tranzactionare reduse, comparativ cu tranzactiile de pe piata spot.

v    Dar, tranzactiile cu instrumente financiare derivate implica si anumite riscuri pentru investitori:

1.genereaza un efect de amplificare a castigurilor si pierderilor;

2.implica un grad ridicat de risc si sumele pierdute sunt potential nelimitate;

3.in anumite conditii de piata, poate fi dificil sau chiar imposibil de lichidat o pozitie;

4.tranzactiile intra-day cu instrumente financiare derivate presupun riscuri speciale, incluzand comisioane substantiale, expunerea la efectul de levier si concurenta cu traderi experimentati.

v    Tranzactiile la termen de tip forward sunt primele tranzactii la termen.

v    Ele sunt contracte private intre vanzatori si cumparatori, irevocabile.

v    Daca la data scadentei pretul activului-suport al contractului este mai mare decat pretul specificat in contractul forward, cumparatorul va obtine un castig, iar in caz contrar o pierdere.

v    Contractele forwards nu permit cotarea lor la bursa sau schimbarea partilor implicate in contract.

v    O tranzactie future permite investitorilor sau sa se acopere, sau sa speculeze pe eventualele variatii ale pretului activului-suport.

v    Orice contract futures tranzactionat presupune deschiderea a 2 pozitii: una de vanzare - "short"- in contul vanzatorului si una de cumparare- "long"-pentru cumparator.

v    Pentru executarea tranzactiilor, respectiv egalizarea pozitiilor deschise ale investitorilor, camera de compensatie stabileste constituirea unui depozit de garantie de catre fiecare client prin intermediul brokerilor.

v    Pentru fiecare tip de contract futures sunt stabilite doua valori de marja: marja initiala si marja de mentinere.

v    Tranzactiile cu optiuni au devenit o alternativa de plasament tot mai utilizata. Printr-o tranzactie cu optiuni are loc o vanzare-cumparare a riscului.

v    Optiunile negociabile reprezinta contracte la termen care dau dreptul, nu si obligatia, cumparatorului optiunii de a cumpara (optiunea CALL) sau de a vinde (optiunea PUT) o cantitate standard de active-suport, la un pret prestabilit si o data prestabilita prin contractul de optiune.

v    Data de expirare a optiunii este standardizata si stabilita de catre bursa de valori si este ultima zi in care optiunea poate fi exercitata.

v    Dreptul de a decide executarea optiunii apartine cumparatorului acesteia, vanzatorul fiind subordonat deciziei cumparatorului optiunii.

v    Prima este de fapt pretul optiunii. Ea este cotata si poate fi negociata, fiind determinata de:

1. valoarea intrinseca

2. valoarea - timp

3. volatilitatea pietei.

v    Vanzatorilor de optiuni li se solicita sa depuna marje la initierea tranzactiilor cu optiuni.

v    Din punct de vedere al modului de executie, optiunile pot fi americane sau europene. Optiunile de tip european nu pot fi exercitate decat la data scadentei, in timp ce optiunile de tip american pot fi exercitate in orice moment pana la data scadentei.

v    Optiunile europene nu sunt negociabile, in schimb cele americane pot fi revandute pe piata la orice data inainte de scadenta.

v    Tranzactiile cu optiuni negociabile urmaresc in principal urmatoarele obiective:

1. Acoperirea impotriva riscurilor de portofoliu, prin utilizarea optiunilor asupra unor indici bursieri.Cele doua strategii care se pot utiliza sunt : vanzarea unei optiuni Call sau cumpararea unei optiuni Put.

2.Realizarea de speculatii bazate pe anticiparea cursului prin cumpararea optiunilor Put si cumpararea optiunilor Call;

3. Dinamizarea gestiunii portofoliilor prin vanzarea de optiuni ce permite incasarea primelor.

4. Combinarea unor tranzactii in scopul obtinerii de profituri .

v    Pentru protectia impotriva riscului si pentru maximizarea rentabilitatii posibile s-au dezvoltat o serie de strategii cu optiuni : cumparari acoperite, straddle,strangle, bull spread, bear spread, butterfly.

Analiza fundamentala a portofoliului de titluri

v    Selectarea titlurilor incluse in portofoliu depinde de obiectivele urmarite de investitor.

v    O rentabilitate mare este insotita de un risc mare si invers, astfel ca gestiunea eficienta a portofoliilor de valori mobiliare presupune optimizarea corelatiei dintre rentabilitate si risc.

v    Modelul de piata reprezinta relatia liniara intre ratele de rentabilitate ale unei actiuni sau portofoliu de valori mobiliare, constatate intr-o perioada de timp, si ratele de rentabilitate realizate in aceeasi perioada prin indicele general al pietei bursiere.

v    Cel mai cunoscut model care descrie rentabilitatea si riscul unei investitii in valori mobiliare este modelul de piata eficienta elaborat de H. Markowitz si dezvoltat de W. Sharpe.

v    Ideea centrala a modelului este ca fluctuatiile de curs ale valorilor mobiliare sunt determinate de influentele pietei reflectate in modificarea indicelui general al bursei de valori si in particular de cauze specifice fiecarei valori mobiliare.

v    Variabilitatea totala a rentabilitatii unei actiuni poate fi impartita in doua parti:

o parte datorata influentei pietei

o parte datorata influentei caracteristicilor specifice ale fiecarei actiuni

v    Evolutia dreptei care ajusteaza cel mai bine seriile de date referitoare la rentabilitatea studiata de modelul de piata are urmatoarea expresie:

v    r_i = a_i b_iRp e_i

v    Rentabilitatea portofoliului este data de media ponderata a rentabilitatilor preconizate pentru titlurile care il compun.

v    Rentabilitatea valorilor mobiliare este data de plusul de valoare de piata obtinut pe perioada de detinere a acestora, in raport cu investitia initiala de capital pentru achizitionarea lor.

v    Pentru evaluarea actiunilor, specialistii utilizeaza metoda de actualizare a cash-flow-urilor disponibile, potrivit careia valoarea actuala (V0) a unei actiuni este data de relatia:

v    Riscul unui portofoliu de valori mobiliare depinde de urmatorii factori:

1. Riscul fiecarei actiuni incluse in portofoliu, care provine din faptul ca sperantele de rentabilitate nu sunt intotdeauna realizate.

v    Riscul unei valori mobiliare depinde de cele doua componente: riscul de piata (sistematic) si riscul sau specific.

2. Gradul de independenta al variatiilor cursurilor actiunilor intre ele - are de asemenea importanta in reducerea riscului unui portofoliu; in general variatiile cursului diferitelor actiuni au tendinta de a se compensa intr-o anumita masura, deci de a reduce riscul total.

Numarul de titluri din portofoliu; pe masura ce diversificarea creste, riscul de portofoliu scade, dar nu in mod liniar.

v    Intr-un portofoliu se pot distinge urmatoarele categorii de actiuni:

- actiuni ale societatilor mari (baza portofoliului), care prezinta mai putine riscuri si inregistreaza cresteri regulate ale cursurilor;

- valori tehnologice, actiuni ale unor firme din domeniul de varf, care in general se platesc scump, anticipandu-se o crestere rapida a cursului lor, care nu aduc castiguri mari sub forma de dividende;

- valori speculative, actiuni ale unor societati la care se asteapta producerea unor evenimente exceptionale care sa determine cresterea importanta a cursului;

- valori de randament, actiuni ale unor firme care distribuie in mod regulat dividende importante;

- valori "in asteptare", actiuni ale unor firme de marime medie care au o rentabilitate buna, dar care nu sunt societati de baza in portofoliu;

- valori "start-up", actiuni ale unor societati tinere aflate in expansiune la care se asteapta o crestere importanta a profitului, dar care pot ajunge usor si la faliment.

v    Valorilor mobiliare le sunt asociate urmatoarele categorii principale de riscuri:

Riscul de contrapartida - se refera in incapacitatea debitorului de a-si plati datoria, care poate proveni din cauze specifice acestuia sau exterioare;

2. Riscul de pozitie - se refera la evolutia nefavorabila a cursurilor titlurilor, inregistrandu-se pierderi ca urmare a variatiilor cursurilor de schimb, a variatiei ratei dobanzii, a modificarii valorii creantelor, actiunilor sau materiilor prime;

3. Riscul de lichiditate - consta in imposibilitatea finalizarii unei optiuni din cauza lipsei contrapartidei pe piata respectiva, ca urmare a unor probleme de natura tehnica, a suspendarii cotarii unui titlu pe parcursul zilei sau a numarului insuficient de participanti pe piata respectiva;

4. Riscuri specifice instrumentelor financiare derivate - instrumentele financiare derivate pot determina pierderi pentru utilizatori, din cauza efectului de levier pe care il genereaza sau din cauza evolutiei valorii activelor-suport.

Eficienta pietelor de capital

v    Intr-o piata eficienta toate informatiile disponibile asupra valorilor mobiliare sunt reflectate instantaneu in cursul acestora.

v    "Ipoteza pietelor eficiente" stipuleaza ca valorile mobiliare pe piata se afla intotdeauna intr-o stare de echilibru si este imposibil pentru un simplu investitor sa poata realiza "lovituri financiare" in mod continuu, ca urmare a cerintelor legale de publicare a informatiilor si ca rezultat al existentei retelelor de informare electronica.

v    Eficienta pietelor de capital poate fi privita sub cel putin trei aspecte: eficienta alocativa, eficienta operationala si eficienta informationala.

v    Eficienta alocativa de tip "paretian" se refera la lichiditatea si securitatea pietei de capital, derivand din faptul ca asigura directionarea economisirilor spre finantarea investitiilor celor mai profitabile si permite impartirea riscurilor si transferul acestora spre cei care sunt mai capabili sau spre cei mai dispusi sa le suporte.

v    Eficienta operationala se apreciaza in functie de ipotezele de comportament rational si de anticipari omogene ale investitorilor. Conceptul de eficienta operationala se caracterizeaza prin aceea ca toate activele de pe piata sunt perfect divizibile si tranzactionabile, costurile de tranzactie si fiscalitatea sunt inexistente.

v    Eficienta informationala a pietei de capital, este definita prin situatia in care ansamblul informatiilor fundamentale privind valoarea titlurilor cotate se regasesc instantaneu reflectate in cursul acestor titluri.

v    In ipoteza de piata eficienta, investitorii au incredere in pretul de piata, deoarece acesta reflecta valoarea justa si ofera conditii echivalente in procesul de tranzactionare a instrumentelor financiare.

v    O piata de capital poate fi eficienta informational si in conditiile in care exista costuri nesemnificative de acces la informatii.

v    Se cunosc 3 forme de eficienta informationala:

1. forma slaba - pretul curent pe piata al valorilor mobiliare reflecta in intregime toata informatia continuta in miscarile din trecut ale preturilor valorilor mobiliare respective;

2. forma semi-forte - preturile actuale practicate pe piata reflecta toata informatia disponibila in mod public; in acest caz evolutia viitoare a cursurilor va fi determinata de alti factori decat istoria cursurilor si informatiile disponibile in mod public, astfel ca doar cei care detin informatii privilegiate o vor putea anticipa;

3. forma forte - preturile actuale de pe piata reflecta toate informatiile relevante, astfel ca nimeni nu mai poate face speculatii asupra cursurilor, acestea integrand deja toate informatiile existente despre valoarea titlului respectiv.

v    Pentru pietele de capital mature ipoteza eficientei informationale in forma forte este, in general, respinsa. Ipoteza eficientei informationale slabe este acceptata unanim pentru pietele de capital mature, cu cateva exceptii: "efectele de weekend" si "efectele lunii ianuarie".

v    In ceea ce priveste eficienta informationala in forma semiforte, ea este pusa la indoiala de existenta crahurilor bursiere, dar se considera ca pietele de capital mature sunt caracterizate de acest tip de eficienta intr-un grad rezonabil.

v    In ceea ce priveste testarea eficientei informationale a pietei de capital din Romania, rezultatele studiilor nu sunt convergente: unele studii afirma ca aceasta este eficienta in forma slaba, in timp ce altele infirma existenta eficientei informationale.

INDICII BURSIERI

1. Caracteristici si clasificare

Indicii bursieri = o expresie numerica, masurata in puncte, a evolutiei cursurilor celor mai reprezentative titluri de pe o piata.

Exista doua categorii de indici bursieri:

- coeficienti de randament, ce exprima mai mult performantele in timp ale societatilor cotate la bursa;

indici de curs (indici bursieri propriu-zisi), ce exprima comportamentul pietei bursiere.

Calculul indicilor bursieri presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. selectarea esantionului de titluri incluse in structura indicelui bursier, pentru ca acesta trebuie sa exprime evolutia generala a tuturor cursurilor titlurilor de valoare pe piata respectiva;

2. atribuirea unei anumite importante fiecarui titlu si stabilirea modului de agregare a cursului titlurilor de valoare selectionate

3. alegerea datei de referinta, la care indicele bursier aferent are 100, 1.000 sau 10.000 de puncte, dupa caz, si in continuare indicele va expri exprima o crestere sau o diminuare fata de perioada de baza considerata

In functie de modul de formare, distingem doua categorii de indici bursieri:

1. indici de prima generatie, in structura carora se cuprind valori mobiliare ce au ca emitenti societati din acelasi domeniu de activitate; in general este vorba de selectionarea valorilor, luandu-se in calcul cele considerate reprezentative: Dow Jones Industrials, Financial Times 100, Nikkei 225 etc.
2. indici de generatia a doua, numiti si indici compoziti, cuprind un numar mare de titluri din sectoare diverse de activitate: NYSE pe piata New York-ului, FT-SE - 100 pe piata Londrei, TOPIX pe piata japoneza, indicii calculati pe piata de capital din Romania.

2. Indicii pietei de capital in Romania

Evolutia pietei secundare in Romania este analizata prin mai multi indici ai pietei de capital:

I. Indicele BET (Bucharest Exchange Trading), primul indice oficial al BVB s-a determinat initial ca o medie aritmetica ponderata calculata pe baza capitalizarii bursiere (for, luand in considerare cele mai lichide 10 actiuni listate la BVB, la categoria I si a II-a.

Valoarea de start a acestui indice a fost de 1.000 puncte, data de start 22 septembrie 1997, data de referinta 19 septembrie 1997.

Incepand cu data de 27.08.2007, comitetul Indicilor de la BVB a decis ca selectia celor 10 actiuni incluse in portofoliul indicelui are la baza in principal, criteriul lichiditatii, fiind alese companiile cu cel mai ridicat coeficient de lichiditate, calculat trimestrial.

Indicele BET este exprimat si in valuta, prin convertirea valorilor in lei la cursul BNR din ziua respectiva, servind astfel si investitorilor straini care doresc sa actioneze pe piata de capital din Romania.

II. Indicele compozit BET-C (Bucharest Exchange Trading - Composite), a fost introdus in 1998, tot cu o valoare de start de 1.000 puncte, data de referinta 16 aprilie 1998, data de start 17 aprilie 1998, calculandu-se ca medie aritmetica ponderata cu capitalizare bursiera a preturilor tuturor titlurilor cotate la BVB segmentul de piata reglementata, categoria I si a II-a (cu exceptia celor 5 SIF-uri).

Ponderea maxim admisa a capitalizarii unei societati in cosul indicelui BET-C este 20%, ca si in cazul indicelui BET, doar ca numarul societatilor ce intra in compozitia indicelui este variabil.

III. La sfarsitul anului 2000, BVB a lansat indicele BET-FI (Bucharest Exchange Trading -Financial), indicele sectorial pentru fondurile de investitii. Valoarea de start a fost tot de 1.000 de puncte, data de start 1 noiembrie 2000.

Este primul indice sectorial lansat de BVB si reflecta in prezent tendinta de ansamblu a preturilor fondurilor de investitii listate la B.V.B.

IV. Piata extrabursiera RASDAQ a lansat propriul sau indice cu caracteristici bursiere: RASDAQ-C (RASDAQ Composite) la data de start de 3 august 1998 , 31 iulie 1998 data de referinta, avand ca valoare de start tot 1.000 de puncte.

Indicele RASDAQ Compozit urmareste sintetizarea tendintei globale a pietei extrabursiere, luand in calcul toate societatile listate pe aceasta piata si se calculeaza ca o medie aritmetica ponderata pe baza capitalizarii bursiere, participarea unui simbol la indice fiind limitata la 25% din totalul capitalizarii simbolurilor incluse in RASDAQ-C.

V. In anul 2002 au fost lansati indicii RAQ-I si RAQ-II, care reflecta evolutia preturilor actiunilor societatilor listate in cele doua categorii de excelenta ale B.E.R.

VI. De asemenea, BVB a lansat in data de 15 martie 2005, impreuna cu Bursa de Valori din Viena indicele de schimb romanesc ROTX (Romanian Traded Index), calculat si diseminat de WBAG ( Wiener Börse AG - Vienna Stock Exchange) si BVB in timp real.

Indicele ROTX face parte din grupa "CECE Index Family", familia internationala a indicelui pentru Europa Centrala si de Est.

ROTX reflecta miscarea in timp real a celor mai lichide actiuni "blue chip" listate la bursa, care pentru a fi eligibile trebuie comercializate continuu.

VII. In iulie 2008, B.V.B a mai introdus 2 indici bursieri: BET-XT si BET-NG.

BET-XT este un indice blue-chip care reflecta evolutia preturilor celor mai lichide 25 de societati tranzactionate pe piata reglementata, inclusiv SIF-urile, ponderea maxima a unei companii in cosul indicelui fiind de 15%.

Indicile BET-NG este un indice sectorial care urmareste modificarea preturilor actiunilor companiilor din sectorul energetic care sunt tranzactionate pe piata reglementata a B.V.B. Ponderea maxima a unei societati in cosul indicelui este de 30%.

3. Indicii bursieri de pe pietele internationale

1. Pe piata bursiera New-York

indicele Dow Jones (Industrials) - indica tendinta bursei de pe Wall Street, fiind calculat ca medie a cursurilor celor mai mari 30 de titluri industriale americane;

indicele NYSE Composite - reflecta tendinta de ansamblu pentru titlurile financiare importante (circa 1500 de titluri), fiind un indice compozit determinat de capitalizarea bursiera a celui mai important segment al pietei New York-eze: NYSE;

indicele Standard &Poor's - indice considerat de catre specialisti drept cel mai reprezentativ pentru evolutia de ansamblu a pietei, determinat prin capitalizarea bursiera a 500 de titluri cotate la NYSE, AMEX si OTC.

2. Pe piata bursiera Tokio:

indicele NIKKEI - reprezinta aproape jumatate din capitalizarea bursiera a primei sectiuni la Tokio Stock Exchange (TSE), fiind calculat ca medie a cursurilor bursiere a 225 de titluri cuprinse in prima sectiune la TSE.

indicele TOPIX - considerat reprezentativ pentru tendinta de ansamblu a pietei bursiere, este determinat de capitalizarea bursiera a primei sectiuni a TSE;

indicele TSE - indice mai amplu decat Topix, fiind mai semnificativ pentru firmele de marime medie, calculat prin capitalizarea bursiera pentru sectiunile I si II cotate la TSE (peste 1.500 de titluri).

3. Pe piata bursiera Londra:

indicele FT-30 (ordinary index) - indicator instantaneu, cel mai utilizat la Londra, calculat ca medie geometrica a cursurilor celor mai mari 30 de actiuni blue-chips ale societatilor din sectorul industrial listate la bursa londoneza.

indicele FTSE-100 (sau Footsie) - indicator de tendinta valabil pentru urmarirea marilor corporatii, determinat pe baza capitalizarii bursiere a titlurilor celor mai mari 100 de companii.

Piete de capital reprezentative

1. Internationalizarea pietelor de capital nationale

Datorita globalizarii, sistemul financiar international cunoaste, incepand cu deceniul noua al secolului XX o serie de mutatii.

Libera circulatie a capitalurilor intre tari a fost primul pas spre internationalizarea pietelor de capital nationale.

Fluxurile financiare contemporane au cunoscut mai multe tendinte, care au determinat o crestere a internationalizarii pietelor de capital nationale:

Cresterea si diversificarea portofoliilor financiare. Dezvoltarea investitorilor institutionali si implicarea lor pe scara tot mai larga in investitii de portofoliu in strainatate, din dorinta diversificarii plasamentelor a determinat cresterea internationalizarii pietelor de capital.

Substituirea crescanda a activelor financiare.

Cresterea mobilitatii internationale a capitalurilor. Informatica si telecomunicatiile au inlesnit intentiile de diversificare a portofoliilor.

Introducerea monedei euro a condus la armonizarea unor proceduri in domeniu si la fuziuni intre unele burse.

Euronext a aparut pe data de 22 septembrie 2000, fiind pentru prima oara in lume cand au fuzionat trei burse din tari diferite: bursa din Paris, cea din Bruxelles si cea din Amsterdam.

Euronext a achizitionat in ianuarie 2002 piata londoneza de produse derivate London International Financial Futures and Options Exchange (LIFFE).

In decembrie 2006, Euronext si NYSE au fuzionat, creand astfel prima bursa transatlantica. NYSE Euronext are o capitalizare bursiera de cca 20 miliarde USD (15 miliarde euro) iar valoarea tuturor societatilor cotate la noua platforma este de cca 27.000 miliarde USD (21.000 miliarde euro).

Eurex este o societate pe actiuni creata in 1998 prin fuzionarea Deutsche Termin Borse cu Swiss Options and Financial Futures Exchange.

In decembrie 2007, Eurex a preluat si International Securities Exchange.

Eurex este, in prezent, lider mondial pe piata derivatelor financiare, creand o piata descentralizata globala si reusind sa ofere participantilor servicii operative, de calitate si la un cost de tranzactionare scazut si un set de produse standardizate, variate, lichide si disponibile la scara internationala, volumul tranzactiilor depasind 1,5 miliarde contracte pe an.

Asadar, pietele de capital din tarile dezvoltate sunt mult mai integrate si interdependente decat in urma cu 20 de ani.

Dar, tendinta de internationalizare a burselor de valori si de dezvoltare a unei piete de capital globale poate avea si consecinte negative.

Gradul redus de reglementare a pietei internationale mareste oportunitatile de speculatii si poate afecta stabilitatea pietelor nationale de capital.

Intercorelarea pietelor de capital nationale faciliteaza transmiterea mai rapida a undelor de soc.

2. Piete de capital mature
SUA

Piata de capital americana detine suprematia incepand cu sec. XX.

Principalele piete americane sunt:

New York Stock Exchange (NYSE) - a fost creata in 1792 (oficial in 1817) avand sediul pe Wall Street; cea mai cunoscuta, prima bursa a lumii, cu o capitalizare la nivelul miilor de miliarde de dolari, concentreaza aproape 50% din tranzactiile bursiere din SUA.

American Stock Exchange (AMEX) - a doua bursa ca marime din New York, cu o capitalizare bursiera la nivelul sutelor de miliarde de dolari.

3. OTC - NASDAQ, piata americana in afara cotei (over the counter) este a treia mare piata din lume, dupa NYSE si TOKIO.

Accesul relativ usor pe piata, costurile mici de tranzactionare au impulsionat aceasta piata pe care sunt inscrise mii de societati si pe care participa milioane de investitori conectati la aproximativ 200.000 de terminale din 40 de tari.

4. Pietele derivatelor financiare- cu un istoric legat de comertul cu cereale din sec. XIX, au aparut din necesitatea acoperirii riscurilor: Chicago Board of Trade (CBOT) creata in anul 1848 si Chicago Mercantile Exchange (CME) formata cativa ani mai tarziu.

Chicago Board of Trade si Chicago si Chicago Mercantile Exchange, datorita capacitatii lor permanente de inovare, asigura 75% din volumul tranzactiilor pe pietele americane la termen, cele mai tranzactionate fiind obligatiunile de tezaur, cu o medie zinica de cca 300.000 de contracte.

Marea Britanie

Suprematia centrului financiar Londra este rezultatul rolului istoric al acestei tari, absentei reglementarilor asupra tranzactiilor in eurodevize si rezervelor obligatorii la care se adauga supletea sistemului fiscal si facilitatile de instalare pentru bancile straine.

1. London Stock Exchange (LSE), cu aceasta denumire din 1773, a fost pana la inceputul sec. XX cea mai mare bursa a lumii. Ramane cea mai importanta piata valutara a lumii, cu o capitalizare de ordinul miilor de miliarde de dolari americani si aproape 3.000 de societati ce coteaza pe aceasta piata .

2. Stock Exchange Automated Quotations (SEAQ), o piata similara NASDAQ, cu un sistem electronic de tranzactionare si o activitate intensa, de negociere in special a blocurilor de titluri, valori internationale.

Alternative Investment Market (AIM), o piata bursiera destinata intreprinderilor tinere, fara restrictii privind accesul la cotare. Operatorii, market makers afiseaza in permanenta preturile de cumparare si de vanzare si cantitatile de titluri propuse, iar investitorii pot cunoaste aceste date prin intermediul sistemului electronic.

4. London International Financial Futures and Options Exchange (LIFFE), inaugurata oficial la 30 septembrie 1982, este principala piata britanica pentru produse financiare derivate, in special contracte la termen pe rata dobanzii. In cadrul pietelor derivate este pe locul trei pe plan mondial, dupa CBOT si CME.

Japonia

1. Tokio Stock Exchange (TSE), infiintata in 1878 (Kabuto-Cho), este considerata un important pol financiar al lumii; capitalizarea bursiera este de aproximativ 2.000 miliarde dolari americani.

2. OTC, ca piata libera s-a infiintat in 1963, initial creata de intermediari japonezi reuniti in Japan Securities Dealers Association si transformata ulterior in filiala a NASDAQ.

3. Pietele instrumentelor financiare derivate, s-au dezvoltat in anii '80 datorita emisiunilor de titluri de stat pentru acoperirea datoriei publice; este vorba de Tokio Securities Exchange si Tokio International Financial Futures Exchange.

3. Piete de capital emergente
3.1. Elemente definitorii ale pietelor emergente

In conceptia Bancii Mondiale, pietele emergente sau in dezvoltare sunt cele care inregistreaza un PNB/locuitor sub un anumit nivel.

Se desprind trei categorii de piete emergente:

1. piete bursiere relativ recent infiintate, insa cu acces facil pe piata internationala de capital si cu rezultate notabile, uneori comparabile cu cele ale pietelor din tarile dezvoltate, cum ar fi cele din Taiwan, Coreea, Thailanda, Malaysia;

2. piete bursiere cu lichiditate si capitalizare redusa, cu dificultati privind accesul pe piata internationala de capital din cauza rezultatelor economice slabe, cum ar fi: Argentina, Brazilia, Filipine, India, Nigeria;

3. piete bursiere recent create, fara acces pe piata internationala de capital, cum ar fi cele din Europa Centrala si de Est, Africa dar si unele din America, Asia.

Aceasta clasificare valabila la momentul realizarii ei nu mai este justificata din cauza progreselor inregistrate de unele tari, cum ar fi chiar Polonia sau Ungaria, iar in prezent specialistii impart pietele de capital in functie de capitalizarea bursiera inregistrata.

Pietele emergente au caracteristici specifice si o structura diferita de cea pietelor de capital mature:

tarile cu o piata de capital emergenta a un PNB semnificativ redus fata de tarile dezvoltate;

volatilitatea mare a cursurilor bursiere;

volumul redus al tranzactiilor bursiere;

concentrarea volumului tranzactiilor in jurul a unor actiuni blue chips locale;

slaba prezenta a investitorilor persoane fizice pe piata de capital nationala;

gradul redus de internationalizare, integrare si deschidere a pietelor emergente;

pietele emergente prezinta, de obicei, un risc de tara superior celui de pe pietele dezvoltate;

investitorii profesionali nu-si vor asuma riscurile aferente unei investitii pe pietele emergente decat atunci cand este perceputa posibilitatea obtinerii unor rentabilitati ridicate.

corelatiile pietelor emergente cu pietele dezvoltate sunt reduse semnaland astfel faptul ca miscarile de pe aceste piete nu sunt direct legate de miscarile de pe pietele dezvoltate.

Astfel, pietele de capital emergente prezinta o serie de riscuri politice, economice, financiar, valutar, etc.

Din punct de vedere politic, investitorii vor avea in vedere monitorizarea unui ansamblu de factori ce tin de stabilitatea sistemului politic si de securitatea investitiei si a investitorului.

Aprecierea riscului economic presupune evaluarea unor factori care tin de functionarea economiei tarii respective, cum sunt: rata de crestere a PNB, PNB/locuitor, deficitul bugetar, deficitul balantei de plati, rata inflatiei, nivelul investitiilor straine, structura importurilor si exporturilor etc.

Evaluarea riscului financiar presupune monitorizarea unor factori care ar putea perturba tranzactiile financiare, precum: dimensiunea blocajului financiar, legislatia falimentului, intarzierile privind rambursarea creditelor.

Desi nu este specific pietelor de capital emergente, riscul valutar prezinta aici cateva particularitati: dificultatea acoperirii riscului valutar pe pietele emergente, hiperinflatia intalnita pe unele piete emergente, ce determina deprecierea substantiala a sumelor investite.

Riscul informational are in vedere evaluarea unor factori precum: transparenta redusa a pietei, costurile mari pentru obtinerea informatiilor, barierele culturale si lingvistice, practici contabile diferite de cele din tara de origine si de Standardele Internationale.

Pietele emergente se caracterizeaza printr-o serie de riscurile specifice:

Riscul de volatilitate: are in vedere volatilitatea mare a cursurilor bursiere de la o perioada la alta, in special datorita capitalizarii bursiere reduse si a miscarilor frecvente de capital strain.

Riscul de lichiditate: are in vedere volumul redus de tranzactii bursiere, investitiile si dezinvestitiile de mari proportii. Pe aceste piete exista un numar relativ redus de instrumente de investitie atractive si accesibile. Un factor care determina lichiditatea scazuta a pietelor bursiere emergente este si slaba prezenta a investitorilor persoane fizice pe piata de capital nationala

Lipsa unei legislatii coerente si complete in domeniul bursier, care sa asigure eficienta pietei.

Restrictiile impuse, in unele tari, investitorilor straini, legate de plasamentele in anumite domenii sau peste un anumit procent sau de repatrierea profitului si a capitalului investit.

Comisioanele intermediarilor bursieri si comisioanele percepute de depozitari sunt mai mari decat pe pietele dezvoltate, datorita capitalizarii scazute si a lipsei de concurenta.

3.2. Extinderea pietelor de capital in Europa Centrala si de Est

Ungaria: Bursa s-a redeschis dupa o intrerupere de 40 de ani, in anul 1990, fiind prima bursa oficiala din Europa de Est, in prezenta reprezentantilor marilor burse americane si europene. Intr-un sediu de banca la prima sedinta de tranzactionare au participat aproximativ treizeci de intermediari si cotau actiunile a zece societati.

Budapest Stock Exchange (BSE) s-a dezvoltat foarte mult, avand la tranzactionare o gama larga de instrumente financiare: actiuni; obligatiuni de stat, corporatiste, ipotecare, ale institutiilor internationale; titluri de stat; unitati ale fondurilor de investitii; futures pe indici, actiuni, valute, dobanzi; optiuni; actiuni BMW, Microsoft etc.

Performantele superioare ale economiei maghiare sunt oglindite si de numarul mare de actiuni negociate pe pietele din strainatate: in SUA, sub forma ADR, iar la Londra, Stuttgart, Munchen si Viena sub forma GDR.

Din punct de vedere al instrumentelor tranzactionate, bursa din Ungaria este cea mai dezvoltata din Europa de Est.

Polonia La inceputul anilor '90, ca si in cazul celorlalte tari foste comuniste, se distinge ca preocupare a autoritatilor procedurile pentru privatizare, principala metoda de privatizare fiind considerata oferta de intreprinderi mijlocii si mari catre public prin intermediul pietei bursiere. Bursa de valori din Varsovia infiintata in 1991 a fost inaugurata tocmai in fostul sediu al Partidului Comunist.

Introducand la tranzactionare actiuni, obligatiuni, contracte futures si optiuni si alte instrumente financiare, in prezent piata de capital din Polonia este considerata cea mai atractiva din Europa Centrala si de Est.

Atuurile principale ale Poloniei, in ascensiunea ei rapida, vis-a-vis de celelalte piete emergente au fost:

Tranzitia rapida spre economia de piata;

Controlul inflatiei;

Stapanirea deficitului bugetar;

Cresterea economica inregistrata de timpuriu si continuu;

Coerenta mai mare in domeniul privatizarii;

Larga deschidere a pietei spre exterior, atragand cu succes investitorii straini printr-o politica financiara foarte liberala.

Remarcam faptul ca piata de capital din Polonia si-a indeplinit si rolul ei principal, majoritatea societatilor cotate marindu-si capitalul prin emisiuni publice.

3.3. Alte piete emergente

Daca in tarile din Europa Centrala si de Est procesul de privatizare a impulsionat infiintarea si dezvoltarea pietelor de capital, in Asia considerata piata cu cel mai mare potential, motorul este China. Incercand de a atrage capitalul strain, guvernul chinez hotaraste la inceputul anilor '90, infiintarea experimentala a burselor din Shanghai si Shenzen.

Sediile agentiilor de schimb din Shanghai sunt asaltate de catre cetatenii dornici sa vanda sau sa cumpere actiuni, fiind vorba de nu mai putin de 4 milioane de actionari (din aproximativ 12 milioane de locuitori).

Functionarea bursei din Shenzen a creat chiar aparitia unor adevarate convulsii sociale, in anul 1992, cand populatia a aflat ca s-au produs fraude la vanzarea certificatelor care dadeau dreptul de participare la loteria in cadrul careia urma sa se hotarasca viitorii actionari.

Pe langa cele doua burse, Hong-Kong Exchange ramane reprezentativa, atuul traditiei si deschiderii internationale, unde se tranzactioneaza atat actiuni ale unor societati chineze, dar si titluri ale fondurilor de investitii.

Alaturi de China (cu 25 milioane de actionari in 4 ani de la lansarea bursei), Thailanda prezinta un potential ridicat pentru dezvoltarea pietei financiare. Actuala Bursa de Valori a Thailandei a fost infiintata in 1975, printr-o lege care reglementa sub control guvernamental operatiunile cu valori mobiliare.

Bursa de valori correana Korea Stock Exchange a fost creata prin integrarea a trei burse regionale, ajungand rapid pe locul 10 mondial dupa volumul tranzactiilor (2003), iar dupa reglementarea legislativa a pietei de capital ( ianuarie 2004), bursa coreeana a fuzionat cu piata derivatelor si piata extrabursiera.

Capitalizarea bursiera in Thailanda, Coreea de Sud, dar si alte tari ca Malaiezia,, Taiwan si depaseste capitalizarea pe pietele unor tari dezvoltate precum Italia, Spania, Belgia.

CRIZELE FINANCIARE

1. Cauzele crizelor financiare

v    Orice crah bursier este previzibil cand sunt reuniti urmatorii factori:

1. factorul economic: modificarea anticiparilor pietei;
2. factorul financiar bulele speculative pe fondul ruperii legaturii intre sfera economica reala si sfera financiara;
3. factorul tehnic: functionarea pietei;

Dintre cei trei factori, factorul financiar prezinta cel mai mare interes din punct de vedere al efectelor de piata.

v    Bulele speculative se caracterizeaza printr-o presiune masiva de cumparare, bazata pe speranta investitorilor ce determina cresterea nefondata a nivelului preturilor pe piata catre un punct de maxim, urmata de o prabusire brusca a preturilor.

v    Cel adesea cauzele caderii preturilor la bursa sunt legate de psihologia investitorilor, care nu actioneaza rational, ci dupa "mentalitatea de grup", in doua moduri:

panic buying

panic selling

2.Criza financiara din 1929

v    Este criza cea mai profunda, cu cea mai lunga durata si cu cele mai adanci repercusiuni asupra economiei mondiale.

v    Dezvoltarea pietelor financiare insotind cresterea economica de dupa primul razboi mondial a atind apogeul in 1927

v    Lichiditatile in exces au alimentat bursa de pe Wall Strett, determinand cresterea cursului titlurilor, mai rapid decat cresterea valorii lor reale.

v    Din 1921 pana in 1929, indicele Dow Jones a explodat de la 60 de puncte la 400 de puncte.

v    Mari cantitati de cumparari de actiuni inainte de 1929 se efectuasera in marja.

v    In SUA, practicarea tranzactiilor in marja permitea specularea pe actiuni neplatind decat 10%, agentii de schimb avansand 90% prin imprumutarea fondurilor pentru o zi de la banci.

v    Preturile majoritatii actiunilor incepusera sa scada imediat dupa 19.10.1929, cand la NYSE s-a inregistrat un maxim de activitate.

v    Semnalul crizei bursiere l-a constituit intrarea in panica a vanzatorilor in 24.10.1929, zi numita "joia neagra", din cauza imposibilitatii onorarii obligatiilor de catre cumparatori.

v    Actiunile au pierdut brusc din valoare, ajungand la jumatate sau chiar la mai putin iar indicele Dow Jones a scazut cu 13%.

v    In data de 29 octombrie 1929, numita si "martea neagra" panica investitorilor nu a mai putut fi stapanita. Pe parcursul sedintei bursiere s-au tranzactionat 16 milioane de actiuni, pe fondul unei caderi continue a cursurilor.

v    In acea zi s-au anulat toate cresterile cursurilor inregistrate in ultimul an, iar pierderile cumulate ca urmare a scaderii cursurilor s-au ridicat la cca. 30 milioane de dolari.

v    Investitorii care se imprumutasera au fost ruinati, nemaiputand rambursa datoriile iar bancile au reactionat prin cresterea ratei dobanzii.

v    Principalele cauze ale crahului de la NYSE din 1929 sunt:

1. la NYSE erau cotate si actiuni care nu aveau nici o valoare

2. existau pe piata un numar foarte mare de actiuni emise asupra carora nu se efectua nici un control, in special printr-o inregistrare riguroasa a transferurilor ce aveau loc in urma tranzactiilor;

3. admiterea la cota bursei era foarte simpla, fara a necesita controale prealabile asupra societatii emitente;

4. se utilizau foarte mult conturile in marja pentru cumpararea pe datorie a actiunilor de pe piata deoarece marja era foarte redusa (10%).

antrenarea unei mari parti din capitalurile bancilor in credite acordate brokerilor, pentru a mentine sistemul conturilor in marja;

6. psihologia unui boom speculativ a avut si ea un rol foarte important.

v    Principala consecinta a marii crize din 1929 a fost instituirea ordinii necesare functionarii corecte si transparente a pietelor bursiere americane si imbunatatirea standardelor cerute in activitatea bursiera.

v    In urma crizei financiare din 1929 au supravietuit numai acele companii cotate care desfasurau activitati comerciale, raspundeau nevoilor clientilor lor si au putut sa-si continue activitatea si in conditii de criza.

3. Criza financiara din 1987

v    Crahul bursier din 1987 a fost considerat al doilea, din secolul XX dupa cel din 1929, dar cel mai mare inregistrat intr-o singura zi: indicele Dow Jones a pierdut 22,5% in 19 octombrie 1987.

v    Fenomenul bulei speculative a constituit principala cauza si a crizei din 1987.

v    Disparitia limitelor intre diferite piete, inovatiile financiare, informatizarea prea rapida a pietelor au condus la scaparea de sub controlul autoritatilor a anumitor fenomene.

v    Tendinta de crestere a ratelor dobanzii manifestata inca din 1986, riscul unei instabilitati monetare, deprecierea dolarului american in 1985 printr-un acord international, noile modalitati de functionare a pietei de capital reprezinta cauzele profunde ale crizei.

v    Criza de la New York s-a generalizat pe toate celelalte piete, ordinele de vanzare acumulandu-se din ora in ora.

v    In 1987, doua tehnici financiare au fost considerate vinovate de catre specialistii americani: "programul trading" si pietele la termen.

v    Dezechilibrele economice din 1987 nu sunt asa de grave ca in 1929. La nivel bursier, scaderea cursurilor a fost de scurta durata iar autoritatile s-au concentrat si au luat masuri coerente pentru a evita prabusirea pietei.

v    Cresteri de pret rupte de sfera reala ale titlurilor la bursa se manifesta periodic, astfel ca pietele sunt zguduite, provocand panica intre investitori, atunci cand preturile scad brusc.

v    Daca cresterea preturilor nu este foarte mare, nici caderea lor nu provoaca crize puternice, ci mini-crize.

v    Mini-criza din 13 octombrie 1989 cand indicele Dow Jones a pierdut cca. 8% are ca si cauze junk-bonds-urile si inovatiile financiare.

v    Junk-bonds-urile- obligatiuni cu ramdament ridicat emise de societati al caror rating este mediu- au fost popularizate in anii '80 de catre Michael Milken care a demonstrat ca, daca aceste obligatiuni ofera un randament superior titlurilor cu rating bun, per global riscul devine marginal.

v    Leveraged Buy Out s-a dezvoltat in SUA la inceputul anilor '80, si permite realizarea de operatiuni speculative de catre cei care vor sa cumpere ieftin o societate pentru a imparti si apoi a vinde bucatile separat mai scump decat intregul.

v    Mini-criza din octombrie 1989 a fost destul de repede depasita.

4. Criza mexicana din 1994-1995

v    In anii '90, economia mexicana a crescut mult.

v    Cauza crizei este contradictia intre un curs de schimb fix si un deficit al balantei externe.

v    In procesul gestionarii crizei datoriei mexicane si a liberalizarii economiei, Mexic a trecut de la finantarea prin credite bancare interne la atragerea investitiilor straine de portofoliu.

v    Mexicul se angajeaza sa nu devalorizeze peso-ul ajungand la deficit record al balantei de plati externe.

v    In acel moment, peso s-a prabusit cu 13% intr-o zi si 60% intr-o luna, iar investitorii straini si-au retras capitalurile in ciuda cresterii ratei dobanzii de la 16% la 70%.

v    Criza monetara s-a extins, devenind financiara, bancara si apoi economica.

v    Criza era reflectata in toate sectoarele economiei, provocand reducerea investitiilor, scaderea PIB-ului, falimente bancare, care au determinat falimentele intreprinderilor, si apoi cresterea somajului si reducerea nivelului de trai.

v    Criza a propagat si in Argentina, unde indicele bursei a pierdut 5,05% intr-o singura sedinta, in Brazilia si alte piete emergente, cum sunt: Hong Kong, Thailanda, Indonezia.

v    Datorita asezarii sale, Mexic avea un avantaj enorm de mare, care a ajutat in iesirea sa din criza.

v    Asistenta financiara acordata de SUA si de FMI au revigorat economia mexicana incepand cu anul 1996.

v    Aceasta criza a fost urmata de crize in intreaga America Latina (Brazilia, Argentina, Chile, Uruguay) cunoscut si sub numele de "Efectul Tequilla".

Criza asiatica din 1997

v    Criza asiatica se aseamana cu criza mexicana din 1994 d.p.d.v al cauzei principale: moneda.

v    Tarile asiatice si-au raportat monedele fata de dolarul american din ratiuni de ordin politic si economic, in vederea protejarii investitorii straini fata de deprecierea monedelor nationale.

v    Efectele acestui comportament - deficitele externe extrem de mari - au fost tratate cu neglijenta de autoritatile si de institutiile internationale.

v    In momentul in care autoritatile nu au mai putut sa sustina monedele lor nationale, acestea s-au devalorizat brusc, determinand crize monetare si o crestere enorm de mare a ratei dobanzii.

v    In Hong Kong, rata dobanzii a crescut de la o zi la alta de la 7% la 300%.

v    A avut ca punct de plecare caderea puternica din 23.10.1997 a pietei bursiere din Hong Kong.

v    Pietele mergente din Asia de Sud-Est isi incepusera scaderea cu saptamani in urma, pe masura ce investitorii straini paraseau pietele respective datorita cursurilor supraevaluate ale actiunilor fara nici o baza reala si datorita devizelor al caror curs era mentinut de mult timp prin masuri artificiale.

v    Indonezia, Coreea de Sud si Thailanda au fost tarile cele mai afectate de criza. Criza asiatica, la fel ca si cea mexicana a afectat mult si alte piete emergente, din America Latina, Rusia.

v    In 27.10.1997 s-a demonstrat ca in ciuda socurilor pietele bursiere se pot redresa rapid daca investitorii au incredere in respectiva piata si daca economia pe care se sprijina este sanatoasa si cu reale perspective de crestere.

6. Criza financiara internationala din 2007

v    Criza financiara care a lovit economia globala incepand cu vara anului 2007.

v    Cu toate ca marimea si intinderea acesteia sunt exceptionale, criza are multe caracteristici in comun cu alte crize din trecut (criza din 1994 si criza asiatica din 1997)

v    Criza a fost precedata de o lunga perioada de crestere rapida a creditelor, primele de risc scazut, lichiditati din abundenta, cresterea preturilor in sectorul imobiliar.

v    Dar, de aceasta data este diferit, criza mondiala fiind asemanata cu evenimente care au declansat Marea Recesiune din Anii 1930.

v    Criza financiara internationala din anul 2007 a fost declansata de caderea pietei creditelor ipotecare grad mare de risc din SUA.

v    O chestiune deschisa este daca criza va slabi stimulentele pentru reforma fiscala structurala afectand in mod negativ potentialul de crestere in continuare, sau daca aceasta va oferi o oportunitate de sa intreprinda actiuni de anvergura politica.

v    Pana la marea criza economica din 1929, piata ipotecara americana era formata din banci comerciale universale, banci de afaceri, case de economii, banci populare care acordau credite ipotecare pe baza depozitelor atrase de la clienti.

v    In 1938, guvernul american a creat "Federal National Mortgage Association" care urmarea cresterea volumului creditelor ipotecare si stimularea sectorului constructiilor.

v    Principala activitate a acestui organism consta in scontarea titlurilor ipotecare oferite de institutiile bancare care au acodat initial credite ipotecare.

v    Dar,imprumuturile contractate de acest organism pentru a-si finanta operatiunile de scont de titluri ipotecare au constituit o parte insemnata a datorie publice a SUA.

v    Astfel, in 1968, a fost creat un nou organism "Government National Mortgage Association" care gestiona creditelor ipotecare garantate de stat.

v    In 1970, acest organism a emis obligatiuni garantate cu creante ipotecare, ce transfera riscul de nerambursare catre subscriitorii titlurilor respective.

v    Din dorinta de a largi piata ipotecara cu grad mare de risc, firmele de pe Wall Street au recurs la un nou instrument financiar numit "obligatiuni structurale garantate cu creante" ( CDO).

v    Avantajul procedeului CDO este ca fiecare transa de titluri poate fi vanduta separat, astfel incat cursurile titlurilor respective se pot forma diferentiat, in functie de gradul de risc.

v    Cca. 80% din creantele cu grad mare de risc sunt cedate investitorilor institutionali, in timp ce restul sunt vandute fondurilor speculative.

v    In SUA, fondurile speculative nu sunt entitati transparente, deoarece nu sunt obligate sa publice situatii financiare cu privire la activele, datoriile si operatiunile lor.

v    Pe de alta parte, firmele respective au adesea datorii foarte mari, deoarece isi procura resursele prin tranzactii cu instrumente financiare derivate, ori imprumuta sume considerabile pentru a le reinvesti.

v    In luna august 2007, fondurile speculative s-au vazut blocate pe pozitii defavorabile tocmai atunci cand trebuiau sa achite primele cerute de brokerii lor.

v    Drept urmare, fondurile speculative si-au intrerupt tranzactiile iar piata CDO si a celorlate derivate pe credite ipotecare practic a disparut.

v    Bancile si-au incetat si ele sprijinul, si astfel creditorii initiali nu si-au putut onora obligatiile de plata aferente stocului de credite ipotecare contractate.

v    Fondurile speculative au jucat un rol important in repercutarea crizei la nivel international.

v    In momentul in care preturile CDO au cazut, ei au inceput sa vanda alte active si astfel, cursurile actiunilor au scazut la toate bursele din lume, iar monedele tarilor emergente s-au depreciat mai mult decat ar fi fost cazul.

v    Criza financiara actuala a scos in evidenta numeroase vulnerabilitati ale sistemelor financiare care s-au dezvoltat in diferite forme in ultimii ani.

v    Criza a aratat ca dezvoltarea unor produse complexe negociabile intensifica interdependenta intre banci si piete de capital si sporeste gradul de expunere a bancilor la riscul de lichiditate.

v    Multi specialisti si autoritati au considerat ca avem nevoie de un "nou cadru de stabilitate macrofinanciara" care ar incuraja autoritatile de supraveghere si bancile centrale sa reziste activ la ciclicitatea naturala a sistemului financiar.

v    Autoritatile din toata lumea si-au sincronizat reglementarile ca raspuns la criza.

v    Organizatiile internationale ca si Financial Stability Forum(FSF), Basel Comittee on Banking Supervision(BCBS) sau Consiliul Uniunii Europene au jucat un rol crucial in aceasta sincronizare.

v    Mecanismele de supraveghere actuale s-au dovedit incapabile sa previna, sa gestioneze și sa soluționeze criza.

v    Modelele naționale de supraveghere nu au reușit sa țina pasul cu realitatea piețelor financiare europene actuale, bazate de integrare și interconectare, in cadrul carora numeroase societați financiare desfașoara activitați transfrontaliere.

v    Comisia s-a implicat indeaproape in coordonarea intervențiilor statelor membre menite sa reinstaureze increderea in instituțiile financiare.

v    Aceste intervenții au luat forma unor schemele de garantare, injecții de capital suplimentar și masuri de eliminare din bilanțuri a activelor depreciate, asociate in paralel unor masuri menite sa asigure reintoarcerea instituțiilor beneficiare la viabilitate.

v    Comisia a luat o serie de masuri de implementare a reformei in domeniul reglementarii, cum sunt inițiativele importante privind fondurile de investiții alternative, inclusiv fondurile speculative, și remunerarea directorilor executivi.

v    Criza actuala a demonstrat importanta unui cadru coordonat pentru gestionarea crizelor.
Acesta ar trebui sa contina urmatoarele trei componente

o componenta de prevenire a situatiilor de criza in  viitor. Politicile de stimulare a cresterii economice si a competitivitatii ar putea sustine capacitatea de adaptare la crize viitoare.

v    Cauzele principale ale crizei actuale se regasesc in modul de functionare a pietelor financiare si in evolutiile macroeconomice. Inainte de declansarea crizei a existat convingerea ca instabilitatea macroeconomica a avut a fost eradicata. Inflatia scazuta si stabila, combinata cu o crestere economica sustinuta au fost considerate a fi caracteristicile de durata ale economiile dezvoltate.

v    Politicile de prevenire a crizelor ar trebui sa trateze aceste deficiente in scopul de a evita repetarea lor in viitor. O serie de initiative privind reglarea si supravegherea pietelor financiare au fost luate deja, in timp ce in unele zone este inca nevoie de eforturi majore. Cu o majoritate de active financiare detinute de bancile transfrontaliere, este in discutie un program ambitios de reforma a sistemului european de supraveghere.

o componenta de control si de atenuare a efectelor crizei ce reduce la minimum daunele .Principalul sau obiectiv este de a stabiliza astfel sistemul financiar si economia reala pe termen scurt. Aceasta componenta  trebuie sa fie coordonata in intreaga UE, in scopul de a un echilibru corect intre preocuparile nationale si efectele colaterale, care afecteaza alte state membre.

v    Bancile centrale si guvernele statelor membre ale Uniunii Europene s-au angajat intr-o masiva si coordonata actiune de control si atenuare a efectelor crizei.

v    Politicile de salvare a sectorului financiar s-au concentrat pe restaurarea lichiditatii si a capitalului bancilor, prin reducerea drastica a ratelor dobanzilor de catre bancile centrale .

v    Pactul de stabilitate si de crestere a fost aplicat intr-o maniera flexibila, astfel incat, in majoritatea statelor membre stabilizatorilor fiscali automati li s-a permis sa opereze liber.

o componenta de raspuns la criza pentru a reduce durata crizei si a minimiza costul ei pentru contribuabil. Acest lucru necesita masuri temporare de sprijinire a economiilor, precum si masuri de actiune pentru a restabili aceste economii, pentru a genera cresterea economica sustenabila

v    Este esential sa se conceapa strategiile de iesire din criza. O prioritate imediata este restructurarea si consolidarea sectorului bancar.

v    In prezent, un astfel de cadru se construieste pornind de la institutiile si legislatiile existente, acestea fiind completate de noi initiative.
In mod firesc, cele mai multe eforturi ale UE pana in prezent au fost angajate in controlul crizei si atenuarea efectelor acesteia.

v    Dar, primii pasi au fost facuti pentru a reforma regulamentul financiar si de supraveghere, atat in Europa si in alte parti - cu scopul de prevenire in viitor a situatiilor de criza.

v    In schimb, adoptarea unor masuri de raspuns la criza nu a inceput inca.

v    In Aprilie 2009 FMI in Global Financial Stability Report a estimat pierderile cauzate de criza si aferente sectorul financiar din Zona Euro si Anglia la 1193 miliarde , si pe cele din SUA, la 2712 miliarde