Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
» Instrumente de politica monetara utilizate in Romania in perioada 1990 - 1996


Instrumente de politica monetara utilizate in Romania in perioada 1990 - 1996


Instrumente de politica monetara utilizate in Romania in perioada 1990 - 1996

Principalele instrumente de politica monetara utilizate in prezent in Romania sunt: 1) volumul si conditiile specifice creditelor de refinantare acordate de Banca Nationala bancilor comerciale; si 

2) regimul rezervelor obligatorii.

1.Creditele de refinantare sunt menite sa permita furnizarea de lichiditati societatilor bancare solicitante, in cantitatea si conditiile stabilite de Banca Nationala, in functie de obiectivele politicii sale monetare si de situatia economiei. 7Prin intermediul acestor credite, Banca Nationala isi exercita, de fapt, functia de creditor de ultima instanta.



Creditele de refinantare sunt credite pe termen scurt (cu scadenta, de regula, de maximum 90 de zile). Pentru creditele respective, bancile comerciale au obligatia de a constitui garantii, in conditii care difera de la un tip de credite de refinantare la altul.

La ora actuala, Banca Nationala acorda urmatoarele categorii de credite de refinantare:

a) creditul structural;

b) creditul de licitatie;

c) creditul special; si

d) creditul lombard (overdraft).

a) Creditul structural este o forma de refinantare care prefigureaza mecanismul rescontului: o anumita banca comerciala este autorizata sa preleveze succesiv sume dintr-un cont deschis de Banca Nationala, pana la un anumit plafon si in cadrul unui interval de timp (scadenta) prestabilite;aceste credite sunt garantate cu efecte de comert si cu alte titluri, acceptate de Banca Nationala.

Plafonul in cadrul caruia se acorda creditul structural se stabileste de catre Banca Nationala pentru fiecare banca comerciala in parte si pe fiecare tip de garantii; acest plafon poate fi redus sau anulat, cu un preaviz de doua zilelucratoare. De asemenea, Banca Nationala stabileste rata dobanzii aferenta creditelor structurale - rata care reprezinta rata (taxa) oficiala a rescontului. Taxa de rescont oficiala poate fi modificata fara preaviz, caz in care noua taxa se aplica inclusive creditelor in derulare.

Dobanda datorata de bancile comerciale se calculeaza la soldul angajamentelor zilnice effective si se achita, de regula, la scadenta creditului. Pentru creditul structural aprobat, Banca Nationala poate percepe si un comision, proportional cu volumul creditului si cu scadenta acestuia.

Angajarea efectiva a creditului de refinantare, precum si restituirea acestuia se pot efectua in orice moment, in cadrul perioadei de acordare, la alegerea bancii comerciale beneficiare.

b) Creditul de licitatie - care reprezinta actualmente principala cale de refinantare a bancilor comerciale practicata de Banca Nationala - este o forma de refinantare care prefigureaza mecanismul politicii de ,,open market": el se acorda pe o perioada de maximum 15 zile calendaristice si este garantat cu titluri de stat si alte hartii de valoare acceptate de Banca Nationala.

Plafonul in cadrul caruia se acorda creditul de licitatie se stabileste de catre Banca Nationala pentru ansamblul sistemului bancar comercial si pentru o durata fixa, hotarate cu ocazia fiecarei sedinte de licitatie in parte.

Ratele dobanzii aferente acestui tip de credite se determina competitional in cadrul fiecarei sedinte de licitatie, fara a putea fi mai mici decat nivelul de pornire stabilit de Banca Nationala. Dobanda se calculeaza proportional cu suma obtinuta si cu termenul de rambursare si se achita, de regula, la scadenta.

Angajarea efectiva a creditului de licitatie adjudecat se poate face incepand din ziua lucratoare imediat urmatoare celei in care a avut loc sedinta de licitatie, iar rambursarea se face la termenul stability cu ocazia acordarii. Pe perioada de acordare a creditului, conditiile acestuia nu pot fi modificate.

c) Creditul special constituie o forma exceptionala de refinantare a bancilor comerciale aflate in criza de lichidate. El se acorda pentru o perioada de maximum 30de zile calendaristice si se garanteaza cu titluri de stat sau cu alte genuri de titluri acceptate de Banca Nationala . In mod exceptional, creditul respective poate fi garantat cu active reale aflate in patrimonial bancilor comerciale.

De asemenea, acordarea creditului este conditionata de prezentarea unui program de redresare financiara, agreat de Banca Nationala, executata la un termen stabilit la data acordarii creditului. Neindeplinirea masurilor cuprinse in acest program, precum si neprezentarea sa la termenul stability poate duce la retragerea fara preaviz a creditului.

Rata dobanzii pentru creditele speciale se stabileste de Banca Nationala. Dobanda aferenta se calculeaza la soldul angajamentelor zilnice efective si se achita, de regula, la scadenta.

Angajarea creditului se face integral la data aprobarii sale, iar rambursarea se poate face si in avans, integral sau partial.

d) Creditul lombard (overdraft) constituie o forma de refinantare cu totul speciala, menita sa asigure ,,de azi pe maine" (day-to-day) efectuarea platilor zilnice ale unei banci comerciale aflate in criza de lichiditate. In practica, creditul lombard este reprezentat de soldul debitor inregistrat la sfarsitul zilei de contul current al unei banci comerciale deschis la centrala Bancii Nationale; acest sold se transfera automat in contul de credit lombard.

Plafonul in cadrul caruia se acorda creditul lombard se stabileste de catre Banca Nationala in limita a 75% din fondurile proprii ale bancii comerciale beneficiare. Pentru a avea acces la acest tip de credite, bancile comerciale au obligatia de a constitui garantii intr-un volum acoperitor. Aceste garantii sunt formate din titluri de stat si alte categorii de titluri acceptate de Banca Nationala. In caz de neconstituire a garantiilor necesare, plafonul se diminueaza corespunzator.

In situatia in care, la sfarsitul unei zile, soldul debitor al contului curent al bancii comerciale beneficiare depaseste plafonul creditului lombard stabilit de Banca Nationala, aceasta din urma va adopta, in ordine, una sau mai multe din urmatoarele masuri:

a) executarea imediata a garantiilor depuse de societatea bancara pentru creditul lombard;

b) executarea oricaror alte garantii depuse de societatea bancara in cauza pentru alte categorii de credite in derulare;

c) trecerea la masuri speciale de supraveghere si restabilire a lichiditatii societatii bancare in cauza, conform prevederilor Legii nr. 33/1994 privind activitatea bancara, art. 52 si 54;

d) retragerea definitiva a autorizatiei si recuperarea creditului, in cadrul actiunii de lichidare a societatii bancare.

Rata dobanzii pentru creditul lombard se stabileste de Banca Nationala si poate fi modificata fara preaviz. Dobanda aferenta se calculeaza zilnic si se plateste lunar, de regula, in ultima zi lucratoare a lunii.

In general, accesul la creditele de refinantare acordate de Banca Nationala este conditionat de respectarea de catre bancile comerciale a reglementarilor bancare si de transmiterea corecta si la termen a raportarilor cu character contabil sau statistic cerute de banca centrala.

2. Regimul rezervelor obligatorii a fost instituit in Romania la 14 ianuarie 1992, prin regulament afferent. El se aplica tuturor societatilor bancare, fara discriminare.

La fel ca in cazul altor tari in tranzitie, introducerea regimului rezervelor obligatorii s-a bazat mai putin pe considerente de natura prudentiala si mai mult din nevoia de a crea un instrument de politica monetara, susceptibil sa limiteze capacitatea de creditare a bancilor comerciale.

Initial, baza de calcul asupra careia s-a aplicat coeficientul oficial al rezervelor obligatorii a cuprins doar depozitele in lei ale agentilor economici si o parte a depozitelor populatiei. La inceputul anului 1993, baza de calcul a fost largita, astfel incat sa cuprinda toate economiile populatiei. Ulterior, prin adoptarea unui nou Regulament (27 decembrie 1993), baza de calcul a fost extinsa si mai mult, astfel incat sa includa si depozitele in valuta, precum si sumele in transit. Incepand din luna aprilie 1995, in baza de calcul intra si depozitele in valuta ale nerezidentilor.

Coeficientul rezervelor obligatorii afost stabilit initial la nivelul de 10%. Ulterior, el a fost modificat in mai multe randuri: 8% - in trimestrul I, 1995, 7,5% - incepand cu 1 aprilie 1995; etc.

Rezervele obligatorii trebuie pastrate ca medie a soldurilor zilnice ale contului current. La acestea, se poate adauga si numerarul aflat in casieriile bancilor comerciale, dar nu mai mult de 80% din soldurile medii de numerar si nici mai mult de 20% din rezerva.

,,Perioada de aplicare" este de la 1 a lunii curente, pana la data de 30 a lunii curente, iar ,,perioada de observare" este de la data de 15 a lunii urmatoare pana la data de 15 a lunii curente. Exista, asadar, un decalaj intre aceste doua perioade, ceea ce constituie o practica frecventa a bancilor centrale moderne.

Rezervele excedentare inregistrate intr-o anumita perioada de aplicare nu pot fi reportate pentru perioada urmatoare, dupa cum nu pot fi reportate nici eventualele deficite de reserve.

In cazul neconstituirii de catre bancile comerciale a rezervelor obligatorii, Banca Nationala percepe dobanzi penalizatoare, a caror rata este in prezent egala cu rata dobanzii la creditul lombard (overdraft).



Silviu Cerna ''Sistemul monetar si politica monetara'' Editura Enciclopedica, Bucuresti 1996, Cap 4.6 pag 132-136. Procedura de refinantare este prevazuta in Regulamentul nr3. / 1995 al BNR , Monitorul Oficial nr 164 din 27 iulie 1995.

Art. 25 din Regulamentul nr3. / 1995.

Monitorul Oficial nr 9/ 1992.

20 Circulara BNR nr 16/ 1994.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate