INTRODUCERE IN STUDIUL ECONOMIEI

INTRODUCERE IN STUDIUL ECONOMIEI

Obiective:

Ø      prezentarea aparitia si evolutiei notiunii de economie

Ø      familiarizarea cu problematica conceptului de economie

Ø     

formarea unor cunostinte de baza referitoare la economia de piata

Notiuni cheie: economie, microeconomie, macroeconomie, productie, pret

Economia este stiinta crearii si administrarii avutiei.

Ce a insemnat insa avutia de-a lungul timpului ?

- pentru mercantilisti avutia se defineste prin cantitatea de metale pretioase pe care o detine o tara, iar sfera de formare o reprezinta comertul (circulatia marfurilor).

- pentru fiziocrati avutia se formeaza numai in sfera productiei agricole, in conditiile existentei unei ordini sociale naturale, iar schimbul nu poate fi creator de bogatii.

- pentru clasici - (Adam Smith, David Ricardo, Jean Baptiste Say) - avutia se creeaza in cadrul procesului productiv, indiferent de forma acestuia, prin munca. Ca atare, bogatia nationala depinde de productivitatea muncii iar aceasta este determinata la randul ei de diviziunea muncii. Pentru ca diviziunea muncii si respectiv productivitatea sa genereze bogatie, desfasurarea activitatii economice trebuie sa fie eliberata de orice constrangeri legate de dreptul de a face comert in tara si peste hotare, de alegere a profesiunii, de a desfasura acel tip de activitate economica din care se poate obtine maximum de profit.

- pentru neoclasici, economia inseamna stiinta schimbului comercial Ei considera ca un bun nu are valoare in sine, ci capata valoare ca rezultat al schimbului.

- in teoria economica moderna economia este definita, la modul general, drept stiinta alegerilor eficace. In particular, pornind de la trasatura comuna mentionata anterior, s-au dezvoltat o serie de definitii concurente ale acesteia:

1. Economia este studiul alocarii bunurilor materiale pentru satisfacerea nevoilor materiale.

2. Economia reprezinta studiul alocarii resurselor insuficiente pentru satisfacerea unor cereri concurente.

3. Economia este stiinta sociala care se ocupa de caile prin care oamenii si societatile cauta sa-si satisfaca nevoile materiale si dorintele.

4. Economia este stiinta care studiaza comportamentul uman ca o relatie intre scopuri si resurse rare care au utilizari alternative. Ea este deci o stiinta comportamentala, a modului in care oamenii fac optiuni.

5. Economia este studiul asigurarii nevoilor fizice ale omului.

6. Economia este studiul modului in care oamenii si institutiile iau decizii cu privire la productie si consum si a modului in care se confrunta cu problema raritatii.

7.Stiinta economica este mai degraba o metoda decat o doctrina, un aparat al mintii, o tehnica de gandire care il ajuta pe posesorul ei sa traga concluzii corecte.

Forme de organizare ale economiei

a. economia autarhica / inchisa - in care ce sa se produca, cum sa se produca si pentru cine sa se produca este in intregime rezultatul deciziei producatorului, deoarece el isi dimensioneaza productia in functie de nevoile pe care trebuie sa si le satisfaca si de resursele de care dispune, urmarind drept singur scop satisfacerea cat mai deplina a trebuintelor sale si a gospodariei (familiei) proprii, in calitate de unic consumator a ceea ce produce .

b. economia de schimb - in care, in functie de polul de decizie, raspunsul la cele trei intrebari este dat de catre:

- stat - in cadrul economiei centralizate, de comanda sau planificata;

- piata - in cadrul economiei libere de piata

- piata si stat - in cadrul economiei mixte

Economia de piata - trasaturi definitorii

Economia de piata se defineste, in general, ca o economie a carei functionare se realizeaza prin mecanismele pietei libere, bazata pe proprietatea privata, fara existenta unor actiuni restrictive ale statului in domeniul productiei, repartitiei, schimbului si consumului, preturilor si circulatiei monetare.

Economia libera de piata reprezinta acel mod de organizare a economiei in cadrul caruia alocarea resurselor limitate de care dispune societatea, dar si distributia veniturilor obtinute in timpul activitatii economice se face numai prin piata, fara ca alte forte, din interior sau din afara sistemului economic sa intervina. Se considera ca cererea si oferta sunt determinantele alocarii resurselor, iar pretul este instrumentul cu ajutorul caruia are loc acest proces.

Conditia de existenta a economiei libere de piata este existenta proprietatii private, alaturi de libertatea de actiune si libera initiativa a agentilor economici, care isi desfasoara activitatea in conditiile liberei concurente si a aplicarii politicii economice a "laissez-faire"-ului.

Economia mixta - la baza ei se afla combinatiile, in diferite forme si proportii ale proprietatii private cu proprietatea publica. Libera initiativa a agentilor economici se manifesta in conditiile existentei unei varietati a formelor de interventie ale statului, menite a face fata instabilitatii macroeconomice si imperfectiunilor pietei determinate de functionarea libera a acesteia.

Economia mixta imbina deci trasaturile economiei de piata (cu cele ale economiei de comanda in diferite proportii, inlocuind politica 'laissez-faire'ului proprie economiei libere de piata cu cea a interventiei limitate a puterii publice exercitata de catre stat prin intermediul dispozitiilor organizatorice si a stimulentelor fiscale si cea a puterii particulare exercitata'prin intermediul orientarii invizibile de catre mecanismul pietei.''

In cadrul economiei mixte, interventia, categoric limitata a statului, si exercitata in mod diferit de la o tara la alta, are loc in scopuri bine definite si pe segmente bine determinate, dintre care enumeram:

a/ asigurarea eficientei in desfasurarea activitatii economice printr-o serie de masuri vizand in special :- crearea cadrului legislativ si institutional necesar desfasurarii neingradite a concurentei, si respectiv in oprirea procesului de formare a monopolurilor, proces cu efecte negative asupra formarii pretului de piata, a satisfacerii nevoilor consumatorului si implicit asupra alocarii resurselor limitate, in functie de interesul propriu monopolului si nu al societatii,

- supravegherea efectelor pozitive sau negative ale externalitatilor. Teoria economica denumeste diferenta dintre costurile sau avantajele economice, inregistrate la nivel de agent economic, si costurile sau avantajele sociale, manifestate in plan social, drept externalitati. Externalitatile se manifesta prin inexistenta pe piata concurentiala a unor bunuri sau servicii dorite de consumatori. Altfel spus, externalitatile se produc de cate ori actiunile unui agent economic influenteaza mediul in care actioneaza alt agent economic fara a afecta sistemul de preturi. Externalitatile pot fi pozitive sau negative. Cele pozitive se definesc prin actiunea unui agent economic ale carui efecte se extind sub forma generarii de avantaje asupra altor agenti economici sau societatii, in timp ce externalitatile negative reprezinta actiunea unui agent economic ale carui efecte se extind sub forma generarii de cheltuieli suplimentare altor agenti economici sau societatii. Aparitia externalitatilor corespunde de cele mai multe ori cu o alocare ineficienta a resurselor. Pentru corectarea acestei deficiente a pietei se pot utiliza cel putin urmatoarele modalitati:

- sistemul impozitelor si al subventiilor ;

- sistemul pietelor inexistente; problema activitatilor care produc externalitati este ca rezultatul dublu al acestora- bunul economic si externalitatea - nu isi gasesc spatiu de comercializare decat partial, adica pentru bunul economic

- sistemul drepturilor de proprietate. Evitarea externalitatilor in acest caz porneste de la premisa ca daca o firma genereaza externalitati si afecteaza activitatea alteia, atunci cele doua firme ar trebui sa devina un singur agent economic care sa urmareasca detinerea profitului global maxim.

producerea si administrarea bunurilor si a serviciilor publice;

- formarea veniturilor statului, respectiv administrarea eficienta a cheltuielilor acestuia;

- contracararea efectelor pe care economia libera de piata le are asupra gradului de ocupare a fortei de munca.

- in mentinerea unor piete stabile - unele piete, cum ar fi cea a cerealelor, a materiilor prime minerale, a petrolului etc, sunt supuse unor puternice fluctuatii generate de factori de mediu, cu efecte sensibile asupra pretului produselor respective dar si a veniturilor obtinute de catre agentii economici care actioneaza pe aceste piete.

- asigurarea echitatii in redistribuirea veniturilor intre membrii societatii. Piata nu poate realiza in toate situatiile o distributie corecta din punct de vedere social a resurselor si veniturilor, inegalitatea acestora fiind generata in mare masura de de accesul inegal la resurse si tehnologii, de aceea statul trebuie sa intervina, in scopul corijarii efectelor imperfectiunilor pietei prin aplicarea unui sistem corespunzator de impozite si taxe dar si prin parghii de natura extraeconomica.

Microeconomia, definita ca studiul unitatilor economice individuale si al interactiunilor acestora, incluzand teoria consumatorului, a producatorului si pietele in care sunt implicati acestia, este adesea pusa in opozitie cu macroeconomia, care se ocupa de studiul agregatelor economice la nivel de ramura sau economie nationala.

Macroeconomia reprezinta acea componenta a stiintei economice care se ocupa cu studiul comportamentului economic la macroscara. Ea are drept obiect de cercetare ansamblul problemelor legate de venituri, cerere si oferta, somaj, inflatie, preturi si schimburi comerciale internationale.