Inflatia monetara

INFLATIA MONETARA

• Presupune o rupere de echilibru dintre masa monetara si masa de bunuri si servicii prin prin inmultirea semnelor monetare intr-o asa masura incat sa fie urmata de fenomenul general de urcare al preturilor,respectiv de depreciere monetara.

Teoriile moderniste definesc inflatia ca un dezechilibru structurat monetaro-material care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili,urmata de cresterea preturilor.

In contextual acestor teorii putem spune ca inflatia monetara presupune:

• depreciere a banilor din circulatie
• o crestere generala a preturilor
• reducere a masei bunurilor si serviciilor aflate in circulatie

Cauzele inflatiei monetare :

• motive sociologice sau social-structurale-confruntarea dintre diferitele grupuri sociale sau organisme representative cu privire la impartirea veniturilor.
• motive legate de structurile monopoliste ale pietei-existenta structurilor poate conduce la nivelul mai sporit al preturilor decat in conditii de concurenta, care duce la scaderea puterii de cumparare a unitatii monetare.
• Cererea si costurile -cresterea costului e productie ca urmare a solicitarii majorarii de salarii duce la scaderea productivitatii si la cresterea pretului bunurilor si serviciilor.

In functie de cauzele inflatiei, aceasta poate imbraca urmatoarele forme:

Inflatia prin cerere-fenomenul inflationist este pus pe seama excesului de cerere in paralel cu scaderea productiei de bunuri si servicii.

Inflatia prin oferta -presupune o insuficienta a producerii de bunuri si servicii.

Inflatia prin credite-considera o crestere considerabila a creditului, determina un dezechilibru intre cererea nominala de bunuri si servicii ca urmre a disponibilitatilor banesti fata de oferta de bunuri si servicii.

Inflatia prin costuri- se declanseaza si se mentine atunci cand agentii economici actioneaza prin cresterea costurilor.

Prin masurarea inflatieise folosesc criterii si indicatori de apreciere al acestui fenomen,cel mai des criteriu este decalajul absolute al inflatiei,precum si decalajul dintre cererea si oferta de marfuri si servicii.

Decalajul absolut al inflatiei reprezinta diferenta dintre cerere si cantitatea oferita de bunuri si servicii.

Decalajul relativ reprezinta raportul procentual dintre decalajul absolut si masa ofertei reale de bunuri si servicii.

Ca indicator de masurare a inflatiei se utilizeaza in prezent indicele general al preturilor,indicele pretului de consum ,indicele costului vietii.

Principalele metode prin care se produce inflatia monetara:

• Inmultirea semnelor monetare de catre institutia autorizata sa emita moneda ,Banca Centrala de Emisiune.
• Emiterea de semen monetare de catre stat in paralel cu Banca Centrala de Emisiune.

Emiterea semnelor monetare ,bani de cont de catre bancile comerciale prin acordarea creditelor.

Consecintele economice.

Inflatia afecteaza toate sferele de productie materiala datorita cresterii spontane a preturilor.

• va fi afectata productia prin scaderea volumului acesteia,ca urmare a cresterii pretului reluarii procesului de realizare.
• Va fi afectata activitatea comerciala,inflatia are efecte dezastruoase pentru comercianti ,in urma vanzarii produselor cumparate nu vor obtine banii necesari pentru a procura aceeasi cantitate de bunuri si servicii.
• comerciantii vor contracara cresterea viitoare a preturilor prin majoritatea adaosurilor comerciale ,aceasta majorare avan efect negative pentru ca produsele lor se vor vinde mai greu.
• se dezorganizeaza sistemul banesc prin reducerea volumului depunerilor la banci ,iar acestea din urma vor acorda cat mai putine credite deoarece nu sunt interesate sa recupereze bani depreciati.
• In agricultura- vor suferi unitatile care realizeaza productii mari datorita costurilor ridicate de productie ,in timp ce unitatile mici vor fi afectate mai putin intrucat preturile lor sunt aceleasi si exista posibilitatea reluarii productiei.
• Un efect in aparenta pozitiv ar fi exportul ,producatorii incasand o cantitate mai mare de semen monetare:este stimulat exportul pentru produsele competitive(realizate la preturi mai mici).Pentru cealalta categorie de export avem un export national.

Consecintele inflatiei sunt grave in domeniul social datorita cresterii somajului,cresterii costului vietii,scaderea nivelului de trai.

Singurul neafectat este producatorul individual care nu va fi influentat de cresterea preturilor.

Metode de reducere a inflatiei:

Printre metodele clasice au fost considerate cele care priveau deprecierea monetara prin favorizarea exporturilor ,acumuland fonduri de pe pietele externe ,putand astfel prelua procesele de productie,metoda care nu intotdeauna a fost in masura sa reduca fenomenul inflatiei decat in cazul produselor ieftine cu produse competitive.

→Politica bugetara de austeritate prin reducerea la maximum a cheltuielilor publice.

→Astazi metodele utilizate privesc in deosebi politica monetara impunand o depreciere monetara controlata ,urmarindu-se stapanirea costurilor de productie ,a bunurilor si serviciilor.Se urmareste sporirea capacitatilor de productie si acapararea de noi piete de desfacere la export.

→Mentinerea unei rate scazute a dobanzii,bancile contradirijeaza politica monetara,radicand sau scazand taxa lor.

DEFLATIA

este un fenomen economic care consta in reducerea semnelor monetare fata de cantitatea de marfuri si servicii existente pe piata, urmata de scaderea preturilor .

Cauzele deflatiei monetare sunt dictate de regula de interese politice monetare, urmarindu-se o crestere de putere de de cumparare a unitatii monetare, iar o alta cauza fiind politica de urcare a cursului de schimb al monedei nationale.

In practica cele 2 cauze generatoare ale deflatiei - cresterea e putere de cumparare a monedei si urcarea cursului de schimb ,sunt intr-o stransa corelatie ,cresterea uneia atragand urcarea celeilalte.

Metodele de inlaturare a deflatiei monetare constau in :

-reducerea de pe piata a insemnelor monetare de catre Banca de Emisiune.

-reducerea semnelor monetare de catre stat.

-incurajarea tezaurizarii.

Consecintele deflatiei monetare sunt inverse inflatiei monetare, deflatia fiind cunoscuta sub denumirea de apreciere monetara, ea duce la puterea de cumparare a unitatii monetare si la scaderea preturilor.

Exista astfel posibilitatea ca prin intermediul aceleiasi sume de bani sa se obtina mai multe bunuri si servicii, iar din valorificarea acesteia sa se reia procesul de productie la un nivel ridicat.

Bancile vor spori activitatea de creditare, in schimb clientii vor fi mai putin interesati de solicitarea de credite de teama ca nu vor putea face fata platilor la scadenta.

Si deflatia este un fenomen negativ, cu efecte mai putin distrugatoare ca inflatia, iar pentru combaterea acestui fenomen sunt consecrate solutiile:

♦distrugerea banilor retrasi din circulatie sau schimbarea lor cu alte monede fara a fi afectata valoarea propriu-zisa .

♦cresterea consumului si a investitiilor.

♦reducerea creditelor bancare .

♦inghetarea preturilor,diminuarea salariilor.

CREDITUL

este o categorie economico-financiara care presupune un imprumut de moneda, avand un rol deosebit in falicitarea operatiunilor de schimb.

Activitatea de creditare este reglementata de legea 58/1998 care defineste creditul ca fiind orice angajament de punere la dispozitie, de acordare a unei sume de bani ori prelungirea scadentei unei datorii in schimbul obligatiei debitorului de a rambursa suma respectiva si de a plati o dobanda sau alte cheltuieli legale.(creditoare).

Rezulta 2 modalitati ale creditului:

• Imprumutul de fonduri
• Prelungirea scadentei unei datorii

Principalele elemente ale creditului:

SUBIECTII CREDITULUI-in operatiunea de creditare intervin cel putin 2 subiecti:

→cel care acorda creditul-CREDITOR(o institutie financiara specializata si uneori statul).

→cel care primeste creditul-DEBITOR(are o sfera de cuprindere mai mare: intreprinderi, statul, populatia,etc).

SCADENTA-reprezinta momentul stabilit pentru rambursarea crditului, scadenta poate fi modificata la solicitarea debitorului, dar cu trecerea acesteia la contractul de creditare.

TERMENUL DE RAMBURSARE-este termenul final de plata al creditului. Acesta poate sa fie foarte scurt, de 24 de ore, sau se poate extinde la 30 de ani.

In functia de rambursare legea 58/1998 imparte creditele in :

-credite pe termen scurt-pana la 12 luni

-credite pe termen mediu-1-5 ani

-credite pe termen lung-peste 5 ani

GARANTIA-rambursarea creditului este legata de modul de garantare al creditului. Promisiunea de rambursare presupune riscuri si de aici necesitatea angajarii unei garantii.

Garantiile pot fi:

→personale-angajamente luate de terte persoane de a plati in cazul in care debitorul este in incapacitate de plata.

→reale-sunt date de dreptul de retinere, de gaj si de ipoteca.

DREPTUL DE RETINERE asigura creditorului posibilitatea de a retine un bun corporal, proprietate a debitorului atat timp cat imprumutul nu a fost achitat integral.

Pentru a se naste acest drept trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

a) bunul corporal sa aiba legatura cu creanta;

b) creanta trebuie sa fie certa si exigibila;

GAJUL este actul prin care debitorul remite creditorului un bun in garantie. Gajul poate fi cu deposedare sau fara deposedare.

Daca gajarea are loc fara deposedare, creditorul primeste un titlu de recunoastere al gajului care face obiectul publicarii.

IPOTECA este actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra unui imobil fara deposedare, dar cu publicitate.

Ipoteca confera creditorului dreptul de preferinta (preemtiune) si un drept de urmarire.

DOBANDA este beneficiul pe care il realizeaza banca pentru suma imprumutata.

Categorii :

♦ dobanda legala este dobanda calculata prin utilizarea procentului stabilit prin lege(dobanda la titlurile de stat)

♦ dobanda majorata este dobanda perceputa de unitatile bancare in situatia in care creditele nu sunt rambursate la termenele stabilite.

♦ dobanda conventionala este dobanda calculata sub forma unui procent stabilit prin intelegerea dintre debitor si creditor si care de regula este mai mare decat cea stabilita prin lege.

Pe toata perioada imprumutului dobanda poate fi fixa pana la termenul de rambursare sau variabila, cand se recalculeaza periodic dobanda (de regula la 3 luni).

Nivelul dobanzii practicat intr-un anumit sistem de referinta este practicat de pretul la care isi procura resursele de creditare, dar cu urmatoarele interdictii:

→sa fie mai mare decat dobanzile pe care aceeasi banca le acorda pentru depozite.

→taxa ,,rest contului'' pe care o plateste Bancii de Emisiune sa fie mai mica decat dobanda practicata de Banca Comerciala.

→dobanda platita la imprumuturi pe care le contracteaza Banca Comerciala pentru propia refinantare trebuie sa fie mai mica decat dobanda practicata in activitatea curenta de creditare.

→dobanzile acordate pentru depozite la termen sa fie mai mari decat rata inflatiei.

D.bancii>D.depozitelor la termen

D.banicii>R.inflatiei

D.BNR<D.B.comerciale clientilor

Dobanda este influentata de suma imprumutata, de durata creditului si de rata dobanzii.

RISCUL DE CREDITARE: legea 58/1998, normele Bancii Nationale 17/2003 au prevazut obligativitatea institutiilor de credit de a lua masuri de riscul de piata,rata de lichiditate,rata operationala,etc.

Riscul de creditare reprezinta pierderi sau nerealizarea profiturilor estimate ca urmare a neinplinirii de catre debitor a obligatiei contractuale.

In vederea administrarii corespunzatoare a riscului de credit trebuie sa se tina seama de:

-categorii de credit pe care doreste sa le promoveze, de tipul expunerii, de forma de proprietate si profitabilitate.

-de pietele pe care urmeaza sa actioneze, de caracteristicile portofoliului de credit.

C.O.N.T.R.O.L.U.L. F.I.N.A.N.C.I.A.R.

Intr-o economie de piata actioneaza legile specifice acesteia: fluctuatia preturilor precum si legea cererii si ofertei .

Un agent economic este supus influentei unor factori interni si externi.

FACTORI INTERNI= sunt acei factori care privesc modul de organizare, functionare, relatiile cu salariatii, etc.

FACTORI EXTERNI=sunt cei care privesc relatiile cu particulari bancile si uneori factori de natura sociala.

Un management eficient presupune organizarea unui control eficient . Principalul scop al controlului este acela de a verifica legalitatea in domeniul gospodaririi, utilizarii si intrebuintarii resurselor materiale, financiare si umane.

Dupa modul de exercitare si organizare, dupa organele care exercita controlul si in functie de natura acestuia literatura de specialitate consacra urmatoarele forme:

dupa modul exercitarii:

• Controlul financiar preventiv
• Controlul operativ curent
• Controlul ulterior

dupa modul de organizare

• Controlul financiar preventiv
• Controlul financiar propriu

dupa organele care il exercita:

• Control exercitat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala ANAF
• Control exercitat de Garda Financiara
• Control exercitat de directiile teritoriale financiare
• Control exercitat de Departamentul de Control al Guvernului
• Control exercitat de Curtea de Conturi

dupa natura controlului :

• Control de legalitate,de conformitate
• Control de performanta

1.1Controlul financiar preventiv este controlul care se exercita inaine de efectuarea operatiunii economice.

Principalul scop este acela de a preveni producerea unor fapte negative, incalcari de lege.

Controlul financiar preventiv se organizeaza prin intermediul unei decizii emise de conducatorul entitatii cu urmatorul continut

→operatiunile supuse controlului financiar preventiv.

→numele si prenumele persoanelor care acorda viza de compartiment.

→numele si prenumele persoanelor care acorda viza de control financiar preventiv.

→timpul in care se acorda viza de control financiar preventiv

Controlul financiar preventiv functioneaza atat prin intermediul persoanelor angajate in cadrul entitatii cat si prin intermediul unei personane ce apartin institutiilor specializate, Ministerului de Finante. Acest ultim caz priveste un ordonator principal de credite, delegatiile ministerului acorda viza de control financiar preventiv institutiilor care sunt coordonator principal de credit .

In cadrul operatiunilor pentru care se acorda viza de CFP sunt cuprinse operatiunile patrimoniale, cele care privesc incheierea si derularea contractelor economice si cele care privesc platile si incasarile.

Controlul financiar preventiv se exercita de persoanele care nu efectueaza inregistrarile in evidenta contabila, de unde rezulta ca managerul economic (contabilul sef) prin semnatura sa nu acorde si viza de CFP.

Refuzul de a viza persoanei insarcinate cu atributii de CFP poate determina nerealizarea operatiunii economice.

Legea da posibilitatea ca managerul, agentul economic sau coordonator principal de credite sa dispuna efectuarea operatiunii pe propria raspundere. In cazul in care operatiunea se dovedeste a fi ilegala, raspunderea revine celui care a dispus efectuarea acesteia.

1.2 Controlul operativ curent este controlul care se exercita in momentul efectuarii operatiunii economice.

Cu privire la controlul operativ curent exista un singur articol in OG 119/1998 care mentioneaza entitatile economice care pot realize acest tip de control. Desi initial entitatile economice au avut tendinta de a restrange acest gen de control, in prezent acest control este organizat ca un control pentru sine. Controlul operativ curent se organizeaza prin decizia conducatorului entitatii.

1.3 Controlul ulterior. Principalul scop este de a detecta faptele cauzatoare de prejudiciu si abateri cu un caracter financiar.

Fiecare entitate economica isi organizeaza controlul ulterior prin intermediul caruia se stabilesc faptele negative, cauzele, consecintele economico-financiare, persoanele raspunzatoare si legea incalcata.

2.1 idem cu 1.1

2.2 Controlul financiar propriu -in structura de organizare in functionare in organigramele entitatilor se mentioneaza compartimentele de control financiar sau directiile de control intern. Acestea efectueaza in baza unui program aprobat de Consiliul de Administratie controlul asupra modului de gestionare al patrimoniului.

Controlul financiar propriu este un control gestionar si se efectueaza in baza unei tematici de control, avizata de conducatorul entitatii si aprobata de Consiliul Administrativ.

3.1 A.N.A.F. este organul de control aflat in subordinea Ministerului de Finante. Principala atributie este aceea de stabilire a impozitelor, taxelor si contributiilor, precum si de urmarire a incasarii acestora la termenul si cuantumul legal.

3.2 Garda financiara este organul care efectueaza un control operativ inopinant avand o principala atributie prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

Actele de control intocmite nu au titlu executoriu cu exceptia procesului verbal de constatare a contraventiei.

3.3 La nivel teritorial Ministerul de Finante isi desfasoara activitatea prin directiile de control care au o competenta restransa, teritoriala cat si din punct de vedere al contribuabililor pe care ii verifica.

Directia de control a contribuabililor mari

Directia de control a contribuabililor mici si mijlocii

Principala atributie este aceea de a urmari modul de incasare a impozitelor, taxelor si contributiilor la termenul si cuantumul legal.

3.4 Departamentul de Control al Guvernului.

Atributii:

Modul in care au fost stabilite si utilizate alocatiile si subventiile bugetare.

Modul in care au fost realizate privatizarile.

Modul in care au fost realizate post-privatizarile.

Controlul administrativ intern.

3.5 Curtea de Conturi se afla in subordinea Parlamentului si are urmatoarele atributii:

Modul de formare, administrare si intrebuintare a resurselor financiare ale statului.

Modul de gestionare al patrimoniului public si privat al statului.

4.1 Controlul de legalitate, de conformitate

Atributii:

De a verifica modul in care sunt respectate actele normative si regulmentele de ordine interna.

Presupune efectuarea unei verificari ulterioare dupa producerea operatiunii economice si are drept scop restabilirea existentei patrimoniului entitatii respective.

4.2 Controlul de performanta presupune verificarea entitatii economice din punct de vedere al eficientei, eficacitatii si economicitatii operatiunilor economice.

Se realizeaza de entitatea economica pentru a stabili daca principalii indicatori sunt realizati si daca exista pericolul ca activitatea viitoare sa fie ineficienta.

SISTEMUL ACTELOR DE CONTROL FINANCIAR

1. Proces-verbal de constatare

2. Proces-verbal de constatare a contraventiei

3. Raport de control

4. Raport de inspectie fiscala

5. Nota de constatare →bilaterala

→unilaterala

Proces-verbal de constatare- actul de control care se intocmeste de catre toate organele de control financiar in cazul in care se constata incalcari de lege.

Continut:

Partea I : Preambul:

date de identificare ale organelor de control

→date de identificare ale entitatii controlate

→actele normative in baza carora se efectueaza controlul

→perioada supusa controlului

→perioada afectata controlului(timpul in care se exercita controlul)

→numele si prenumele conducatorului entitatii economice supuse verificarii

Partea II:Continut:

→fapta cauzatoare de prejudiciu

→descrierea cauzelor care au determinat producerea prejudiciului

→consecintele economice ale incalcarii de lege

→persoanele raspunzatoare

→legea incalcata

Partea III:Incheierea:

→precizari cu privire la contestatia actului de control

→mentiunea ca prin semnarea actului de control se recunoaste ca documentele verificate au fost restituite entitatii controlate

→semnatura organelor de control

→semnatura conducerii controlate

→semnatura persoanelor facute raspunzatoare

Proces-verbal de constatare a contraventiilor- se intocmeste de toate organele de control financiar atunci cand trebuie instrumentata raspunderea contraventionala sau cand unitatea controlata are in structura filiale,sucursale si puncte de lucru.

Este un act de sine statator in sensul ca atunci ca atunci cand se constata existenta unei raspunderi contraventionale, se intocmeste distinct de alte acte de control chiar daca organul de control este obligat sa intocmeasca si procesul verbal de control.

In structura procesului verbal de constatare a contraventiilor se aseamana cu procesul verbal de control cu urmatoarele exceptii:

→la partea II se descrie numai fapta si legea incalcata ,iar in unele situatii de exceptie se mentioneaza si martorul.

Raportul de control- se intocmeste numai de Curtea de Conturi si priveste verificarea unui exercitiu financiar.

Atunci cand controlul se efectueaza pe parcursul executiei bugetare actul de control este procesul verbal.

Raportul de inspectie fiscala -se intocmeste numai de catre Agentia Nationala de Administratie Fiscala. In structura se aseamana cu procesul-verbal de control. Exceptii:

→la partea III obligatoriu se fac precizari cu privire la conciliere, la modalitatea de desfasurare a acestei concilieri si la rezultatul ei.

Pentru a se intocmi organele e inspectie fiscala cu obligatia sa transmita inainte de efectuarea controlului unui aviz de instiintare pentru a preveni eventualele disfunctionalitati in efectuarea controlului.

Atunci cand se efectueaza un control inopinant, actul este proces-verbal de control si un raport de inspectie fiscala.

5. Nota de constatare bilaterala -are acelasi continut ca si procesul verbal de control, dar se intocmeste in urmatoarele situatii:

a) cand entitatea controlata are in subordine sucursale, filiale, puncte de lucru sau este ordonator secundar si tertiar de credit.

b) atunci cand se efectueaza un control inopinant si aceste note de constatare constituie un mijloc de proba.

In toate cazurile in care nu se constata incalcari de lege se intocmesc note de constatare unilaterala care sa se semneze decat de organul de control.

METODE, PROCEDEE, TEHNICI SI

MODALITATI DE CONTROL FINANCIAR

In efectuarea controlului se utilizeaza metode, procedee, tehnici si modalitati de control.

Metoda-presupune un ansamblu de procedee si tehnici prin care se cerceteaza fenomenele economice, pentru a se scoate in relief starea de fapt.

Procedeele de control - ansamblu de reguli specifice rezultate din functiile controlului si utilizate de specialisti din domeniu.

Tehnici si modalitati de control- sunt mijloace utilizate in cadrul procedeelor de control pentru a cunoaste situatia reala, factorii interni si externi care influenteaza activitatea economica.

METODE

↓

PROCEDEE

↓

TEHNICI, MODALITATI

Procedee:

• Controlul documentar
• Controlul contabil
• Controlul faptic(inventarierea, analiza de laborator, inspectia tehnica, expertiza tehnica)
• Controlul prin sondaj, total, analiza economico-financiara

Tehnici si modalitati :

Controlul cronologic

Controlul invers cronologic

Controlul incrucisat

Controlul reciproc

Controlul balantelor

Controlul calculului de control

Chestionare

PROCEDEE:

a)      controlul documentar- prin acest procedeu se ofera posibilitatea cunoasterii activitatii economice ce urmeaza a fi controlata.

b)      controlul contabil- procedeu care consta in verificarea documentelor care au stat la baza inregistrarii operatiunilor in evidenta contabila.

c)      controlul faptic- consta in stabilirea realitatii existentei si miscarii mijloacelor materiale si banesti necesare desfasurarii activitatii economice-financiare.

d) 1. controlul prin sondaj- procedeul de control utilizat atunci cand se verifica activitatea economico-financiara complexa a unei entitati.

→se pune problema selectarii perioadei care urmeaza a fi supusa controlului.

→odata selectata perioada se transforma in control total

2. controlul total -procedeu utilizat in cazul intreprinderilor mici si mijlocii care au o activitate redusa si in cazul ordonatorilor tertiari.

→verificarea se va face in totalitate asupra documentelor contabile.

3. analiza economica-financiara consta in descompunerea activitatii controlate in elementele structurale si studierea raporturilor existente intre acestea.

In cazul procedeelor se utilizeaza tehnici si modalitati e control.

TEHNICI, MODALITATI

a)      control cronologic- efectuarea controlului in ordinea cronologica a operatiunilor respective.

b)      controlul invers cronologic- este modalitatea ce se utilizeaza pentru a studia fenomenul intreg atunci cand se constata un aspect negativ sau atunci cand operatiunea economica impune.

c)      controlul incrucisat- consta in verificarea aceluiasi document atat de la entitatea controlata cat si la partenerii acesteia.

d)     controlul reciproc- consta in verificarea acelorasi operatiuni, dar la compartimente definitive.

e)      balantele- sunt tehnici de evidenta contabila, dar si tehnici de control. Prin verificarea balantelor sintetice comparativ cu balantele analitice se pot descoperi diferentele din balantele contabile.

f)       calculul de control- mai rar folosit pentru ca aceasta modalitate consta in refacerea evidentelor contabile de catre organele de control.

g)      chestionare- acestea presupun efectuarea controlului prin intrebari si obtinerea de informatii de la persoanele care nu efectueaza inregistrari in evidenta contabila.