Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
LOCUL SI ROLUL CONSTRUCTIILOR IN DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI


LOCUL SI ROLUL CONSTRUCTIILOR IN DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI


LOCUL SI ROLUL CONSTRUCTIILOR IN DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI

Activitatea de realizare a constructiilor este una dintre cele mai vechi preocupari ale omului si se finalizeaza in obiecte construite in care se desfasoara intregul sistem de activitati si preocupari umane.

Mediul construit influenteaza totalitatea activitatilor, materiale si spirituale si are un impact deosebit asupra naturii si societatii, motive ce au impus garantia calitatii productiei in constructii. Constructorului ii revine o mare raspundere si poate suporta sanctiuni grele atunci cand nu reuseste sa realizeze o constructie care sa corespunda scopului stabilit de cel care ii incredinteaza lucrarea. Este edificator in acest sens "Codul lui Hamurabi", 1700 i. Hr., care facea constructorul raspunzator de calitatea si rezistenta operei sale, precizand: "Daca se prabuseste casa si omoara locatari, mesterul constructor va fi ucis".

Inceputurile organizarii activitatii de constructii in tara noastra pot fi localizate cu peste 160 ani in urma., In 1841, Sectia inginereasca a Departamentului din Launtru din Moldova a elaborat o norma cuprinsa in lucrarea "Asezamant pentru chipul lucrarii soselelor in Moldova", prin care se stabilea conceptia privind drumurile si tehnologia de executie.



Lucrarile executate la sfarsitul secolului al XIX-lea ne impun a aminti cu deosebita veneratie, numele inginerilor Anghel Saligny, Constantin Olanescu, Elie Radu, Gogu Constantinescu, care au stat in fruntea constructorilor din Romania, trasand drumuri, cai ferate, realizand poduri, silozuri, porturi dunarene, cladiri publice, lucrari edilitare intr-un ritm ascendent neintalnit, adoptand intuitiv solutii surprinzator de moderne in proiectare si executie.

Investitiile constituie instrumentul principal de realizare a modernizarii economice, prin crearea de noi structuri, mai performante, in acord cu optiunile strategice, de perspectiva ale societatii si urmaresc si obtinerea de efecte utile de natura economica, sociala, ecologica. Astfel investitia trebuie privita ca o "cheltuiala certa pentru un viitor incert".

Notiunea de investitie implica trei elemente definitorii: durata, risc si eficienta. O privire completa a notiunii de investitie impune studiul imaginii ei tridimensionale (contabila, economica si financiara).

Investitiile se caracterizeaza prin faptul ca se infaptuiesc in scopul crearii de noi active fixe, avand ca principale faze: proiectare, executie si atingerea parametrilor proiectati si reprezinta imbinarea activitatii beneficiarului, proiectantului si a constructorului, de activitatea lor depinzand modul de realizare, cat si gradul de eficienta.

Dupa 1989, activitatea de constructii-montaj, a trecut printr-o perioada relativ scurta, de 2-3 ani, de stagnare si dezorganizare, dupa care au aparut semne de relansare.

Aceasta perioada a insemnat o reorganizare a firmelor de constructii existente, cu capital majoritar de stat si privatizarea unora, multe din acestea avand deja capital integral privat.

Plecand de la aceasta constatare, trebuie sa subliniem unele aspecte cu totul noi ce au aparut in economia constructiilor astfel:

aparitia concurentei interne, dar si externe in cadrul procesului de ofertare- obligatoriu la investitiile publice, dar preferat si de firmele private;

libertatea organizarii interne a firmelor:

asigurarea unor liberalizari a preturilor de ofertare si contractare;

aparitia unor riscuri de faliment in cazul unei politici manageriale inadecvate;

dezvoltarea unor firme specializate, capabile sa intre intr-un proces de cooperare;

modernizarea procesului managerial pe baza unui sistem informational si informatizat accesibil chiar si la firmele mici;

asigurarea unei reale autonomii in domeniul luarii deciziilor, in paralel cu asumarea raspunderilor si obligatiilor pe care le presupune economia de piata;

intarirea controlului statului prin Ministerul de Finante, privind obligatiile ce revin firmelor in respectarea disciplinei economico-financiare.

In momentul de fata in Romania exista peste 20.000 de societati de constructii-montaj, din acestea circa 2.500 sunt companii puternice, iar restul fiind imm-uri si srl-uri de familie. Piata romaneasca a constructiilor pare a fi una dintre cele mai ademenitoare din toate punctele de vedere, in cursul anului 2005



contand pe un volum total al lucrarilor de 5,12 miliarde euro, mentinandu-se ritmul de crestere de 8-10% fata de perioadele precedente.[1]

Intreprinderile mici si mijlocii din industria constructiilor se numara printre cele mai profitabile firme din Romania, cu o pondere de 3,28% din totalul firmelor (respectiv peste 13.000 de societati), ocupand pozitia a saptea intr-un top de specialitate, avand peste 300.000 de angajati, iar ca cifra de afaceri, se situeaza pe pozitia a patra in top, cu un total de 87.100 miliarde de lei. Activitatea acestora se concentreaza pe doua sectoare principale: constructiile de cladiri (46,79%) si lucrarile de instalatii pentru constructii (33,21%).

In anii 2003 si 2004, volumul constructiilor a fost in crestere, fata de perioadele anterioare, in medie cu 10%, constructiile aducand o contributie majora la sporirea produsului intern brut, valoarea adaugata, fiind an de an superioare celorlalte ramuri ale economiei, avand ca factori de influente:

sporirea investitiilor straine (1,5-2mld.USD anual);

credite de la organisme internationale (BERD, BEI, Banca Mondiala);

accesarea de fonduri substantiale din programele de preaderare la Uniunea Europeana (ISPA, SAPARD);

contributii, in crestere, ale fondurilor private si intrarea masiva de resurse financiare din partea muncitorilor romani plecati la lucru in afara granitelor;

alocatii bugetare sporite.2

Sunt de mentionat o serie de neajunsuri ce au creat si inca mai creeaza mari dificultati societatilor de constructii, ca:

Intarzieri in incasarea productiei la lucrari realizate din fonduri bugetare, care au devenit "piatra de moara" a constructorilor. Neincasarea la timp a productiei realizate din fonduri publice are un efect negativ, obligand constructorii sa mentina blocate scrisori de garantie pe toata perioada cat lucrarea depaseste termenul initial, ca urmare a alocatiilor insuficiente, sa recurga la credite ale caror dobanzi incarca nejustificat costurile, devenind creditori ai statului, sa suporte unele consecinte negative in raport cu ordonatorul de credite sau beneficiarul rau platnic, in sensul ca neincasarea muncii prestate ii deformeaza indicatorii financiari si nu este primit la noi licitatii.

Carentele in atribuire lucrarilor publice prin licitatii. Modul defectuos de aplicare a creat numeroase nemultumiri si discriminari in randul ofertantilor, iar perceptia opiniei publice este ca fenomenul de coruptie este incurajat, deoarece:

in plan local, clientelismul a devenit hotarator in alocarea contractelor publice;

se practica dumping-ul, contandu-se pe faptul ca in comisiile de evaluare nu se manifesta exigenta pentru identificarea ofertelor respective, iar dupa obtinerea contractului se solicita si se aproba majorari ale valorii initiale prin devize suplimentare;



sistemul de solutionare a eventualelor contestatii este ineficient, neoperant si netransparent.

Ulterior aparitiei OUG 60/2001 privind achizitiile publice, au fost promovate, fara acceptul partenerilor sociali, acte normative - Legea nr. 212/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr.60/2001 privind achizitiile publice, Legea nr. 386/2003 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr.60/2001 privind achizitiile publice, H.G nr. 411/2005 pentru modificarea si completarea H.G. 461/2001 pentru aplicarea normelor de aplicare a O.U.G. nr.60/2001 privind achizitiile publice, - care, prin restrictiile nerealiste impuse, au generat mari dificultati societatilor de constructii.

Numai in anul 2004, ca urmare a aplicarii prevederilor Legii nr. 386/2003 pentru lucrarile de constructii, concomitent cu cresterile preturilor de cca 40% la ciment, otel beton si alte materiale de constructii, precum si cresterile salariale de cca 14%, firmele de constructii au inregistrat pierderi deosebit de mari, neadmitandu-se revizuirea devizelor.

Discriminarea firmelor romanesti. Pentru investitii mari finantate din fonduri publice si/sau credite externe garantate de stat, din cauza conditiilor de calificare privind capacitatea financiara, a valorii mari a lucrarilor similare executate, precum si a garantiei de participare solicitate, accesul la licitatie este posibil practic numai pentru societati mari sau consortii, care pe piata romaneasca, nu sunt accesibile deocamdata decat societatile straine; conditiile de natura celei care exclude din competitie ofertantul care nu a mai executat lucrari similare, ca de exemplu cea de autostrazi, desi in Romania s-au executat obiective de investitii de mare complexitate (baraje, acumulari de apa, strapungeri ale muntilor sau metroul din Bucuresti), sunt, de asemenea, discriminatorii.

Plata cotei TVA. In constructii exista un decalaj mare de timp, de cca 60 zile, intre momentul facturarii productiei si incasarea facturilor. Plata cotei TVA la facturare, asa cum se procedeaza azi, desi este recunoscut de catre factorii de decizie ca aduce prejudicii constructorilor, creandu-le goluri financiare, nu-si gaseste solutionarea.

Munca la negru. "Munca la negru" sau "munca la gri", se practica in mod curent din cauza taxelor impovaratoare asupra fortei de munca cu binecunoscutele consecinte.

Prevederi nepotrivite ale Codului muncii sunt cunoscute, dezbatute si mediatizate in ultima vreme si privesc flexibilizarea raporturilor de munca dintre angajator si angajat, reglementarea timpului de munca specific activitatii de constructii, durata contractului de munca, avand in vedere caracterul sezonier al activitatii si reducerea muncii la negru.

Institutul National de Statistica, in baza unui studiu pe un numar de 1.000 de intreprinderi, apreciaza ca in anul 2005 domeniul constructiilor va cunoaste o crestere semnificativa, spre deosebire de comert, industrie si servicii, avertizand ca, in procesul de integrare europeana, IMM-urile din constructii se vor confrunta cu probleme legate, in principal, de standardizare si de calitatea produselor.

Statisticile arata ca 60% dintre societatile comerciale de constructii din statele care au intrat recent in Uniunea Europeana au disparut din cauza ca nu au rezistat presiunilor concurentei.

Unul dintre obiectivele principale pentru 2005 - 2006 il constituie consolidarea pregatirii societatilor de constructii - montaj si instalatii pentru desfasurarea activitatii in regimul de norme tehnice specifice Uniunii Europene.



1 Pop, "Doar jumatate din firmele de constructii vor rezista dupa aderare", Adevarul Economic nr.31/2005, pg.7

"Constructiile in tarile din Europa " Tribuna constructiilor nr.38/26.09.2003







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate