Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
Formarea preturilor in schimburile economice internationale


Formarea preturilor in schimburile economice internationale


FORMAREA PRETURILOR IN SCHIMBURILE ECONOMICE INTERNATIONALE

1. Economia mondiala. Actiunile de evaluare, repartitie si plata.

In evolutia generala a societatii s-a conturat si s-a dezvoltat fenomenul activitatii economice pe plan international, fenomen generalizat prin conceptul de ,,Economie Mondiala,,. Derularea operatiunilor de natura economica, dar si realizarea altor activitati umane (culturale, politice, militare etc.), aduce in prim plan o activitate de miscare a valorii in context international, fie sub forma fondurilor financiare si de credit, cat si sub forma unor creante mijlocite de semnele monetare.



Pentru a-i individualiza structura, vom urmari, pe baza figurii nr. 15, modul foarte simplificat de desfasurare a unei activitati economice de export/import intre doi parteneri din tari diferite (A si B).

Figura 15

Schema activitatii economice de export-import

(dupa Bran Paul)


O astfel de legatura economica pe plan extern trece in mod obligatoriu prin zona in care se afla domeniul de existenta a activitatii financiar-monetare internationale. In acest domeniu se desfasoara o serie de actiuni principale care formeaza structura de baza a activitatii respective.

In primul rand, legatura economica de export intra in procesul de evaluare. Aici, cu ajutorul unui etalon monetar international sau cu statut international se va determina informatia de pret international al bunurilor ce fac obiectul exportului. In al doilea rand, legatura economica trece prin procesul de repartitie, proces care asigura o finantare sau creditare care favorizeaza miscarea rapida a bunurilor exportate catre importator si a contravalorii lor catre exportator. In al treilea rand, operatiunea de export intra in procesul de plata, proces prin care, cu ajutorul mijloacelor de plata, se sting obligatiile deteminate de export, exportatorul recuperandu-si contravaloarea bunurilor exportate.

2. Continutul si caracteristicile relatiilor economice internationale.

Cresterea interdependentelor economice a atras dupa sine cresterea relatiilor economice internationale in dezvoltarea economica nationala, aceasta devenind obiect al preocuparilor organelor statale in organizarea si desfasurarea schimburilor.

Relatiile economice internationale se desfasoara intr-un cadru bilateral sau multilateral. Organizatiilor internationale specializate le revine un rol de seama in ce priveste mecanismul si formele de manifestare ale acestora. Pentru stabilirea unui echilibru structural in economia mondiala este necesara eliminarea inechitatilor ce apar in desfasurarea relatiilor economice internationale.

In esenta, relatiile economice internationale sunt constituite din totalitatea tranzactiilor economice dintre statele lumii. E1e cuprind circulatia internationala de marfuri si servicii, precum si relatiile financiar-valutare.

Grupate sistematic, tranzactiile economice internationale se pot prezenta in urmatoarele trei mari categorii, carora le corespund tot atatea tipuri de operatiuni, dupa cum urmeaza:

- schimburi de marfuri - operatii comerciale;

- schimburi de servicii;

- operatii necomerciale;

- schimburi de capital - operatii financiare.

Pentru ca dezvoltarea relatiilor economice internationale sa poata contribui la progresul fiecarei economii nationale in parte, este necesar un climat de pace, de stabilitate economica si politica. La randul lor, largirea si dezvoltarea schimburilor internationale reprezinta o premisa necesara pentru relatii normale intre natiuni, indiferent de oranduirea lor social-politica.

Cea mai importanta pondere in relatiile economice internationale o au schimburile comerciale, respectiv exportul si importul de marfuri.

Un loc de seama in relatiile economice internationale il ocupa si schimburile de servicii. Dintre acestea, o categorie o formeaza prestatiile de servicii legata de schimbul de marfuri cum ar fi serviciile de transport, asigurarea transporturilor de marfuri, serviciile bancare privind decontarea scbimburilor de marfuri.

O alta categorie de servicii este formata din turismul international, intretinerea reprezentantelor diplomatice si economice, vanzari-cumparari de licente, servicii de posta, radio, telefon, telex, fax, televiziune, transferuri de valuta efectuate de persoane fizice care isi desfasoara activitatea in strainatate etc. Tot in aceasta categorie intra transferurile reprezentand dobanzile credite1e primite sau acordate, plasamente pe pietele valutare sub forma de actiuni, obligatiuni etc.

Schimburile de capital in cadrul schimburilor economice internationale au un caracter mai deosebit datorita duratei de timp in care au loc aceste schimburi. Astfel, pentru operatiunile pe termen mijlociu si lung, credite1e sunt acordate sau primite de catre organisme financiare internationale si ele fac parte din categoria imprumuturilor interstatale sau interguvernamentale. Aceste imprumuturi au ca scop de a ajuta tarile membre ale respectivelor organisme financiare internationale sa-si echilibreze balantele de plata sau sa-si infaptuiasca une1e programe de dezvoltare economica. Tot in aeeasta categorie intra si investitiile directe de capital, respectiv infiintarea sau cumpararea de unitati economic industriale, agricole sau comerciale in strainatate.

In afara de aceste miscari de capital care au un caracter economic productiv, pe plan international au loc si miscari de capitaluri pe termen scurt, cu caracter speculativ si care cauta pietele monetare cu cel mai ridicat nivel de dobanzi.

Tot in miscarile de capital se incadreaza ca o categorie distincta si creditele bancare atat pe termen scurt, cat si pe termen mijlociu sau lung. Acestea contribuie la finantarea comertului international, primele intervenind, de regula, in tranzactiile de import in comertul de bunuri de consum si de materii prime, iar ultimele doua in finantarea importului de masini si echipament industrial, instalatii, fabrici si uzine etc.

3. Preturile in schimburile economice internationale.

Pretul format si utilizat in cadrul relatiilor economice internationale este un element component al dimensiunii calitative al acestora. El este un rezultat al unor activitati multiple si complexe ce urmaresc cunoasterea temeinica a pietei externe, fundamentarea ofertei, desfasurarea tratativelor si efectuarea tranzactiilor finale privind bunuri si servicii.

Preturile internationale reflecta punctele de echilibru dintre cerere si oferta pe 'pietele caracteristice' ale diferitelor bunuri sau servicii.

Piata caracteristica sau reprezentativa este aceea piata pe care se incheie cea mai mare parte din tranzactiile privind un bun (sau o categorie de bunuri), ce concentreaza in fapt cererea si oferta mondiala pentru acesta.

Pentru aceeasi marfa pot exista doua sau mai multe piete caracteristice, unde are loc in mod practic determinarea pretului mondial.

Pretul international are deci atributele unui pret liber, de piata, el se formeaza in cadrul schimburilor de marfuri si servicii intre partenerii externi.

Pe piata externa, preturile au la baza formarii si evolutiei lor valoarea medie mondiala in jurul careia acestea vor oscila sub presiunea unei multitudini de factori economici si extraeconomici.

Ca expresie baneasca a valorii internationale, esenta pretului pe piata externa este de a exprima cheltuielile sociale validate, recunoscute, de piata mondiala pentru diferite bunuri sau servicii, si in mod concret angrenarea economiilor nationale la circuitut mondial de valori.

Valoarea nationala si valoarea internationala au baze diferite si evolutii distincte. Diferenta dintre aceste doua marimi este determinata de raportul dintre productivitatea muncii nationale si productivitatea muncii internationale, dintre nivelul tehnic mondial si nivelul tehnic national, de continutul diferit de substanta utila al resurselor naturale etc.

Valoarea internationala nu este o simpla medie aritmetica a valorilor tuturor marfurilor produse in tarile lumii. La formarea valorii internationale contribuie numai valorile nationale ale marfurilor produse in tarile care participa la schimbul international cu marfurile respective.

Deoarece orice tara participa la comertul mondial cu marfurile cele mai competitive (din punct de vedere tehnic-calitativ dar si ca nivel de pret), in ansamblu, se poate aprecia ca nivelul mediu al valorii internationale la un anumit produs este mai scazut decat cel al valorilor nationale.

Modificarea valorilor nationale ale marfurilor exportate, mai ales in tarile cu pondere hotaritoare in comertul international al unui anumit produs, are ca efect modificarea corespunzatoare a valorii internationale.

Corelatia dintre valoarea internationala si cea nationala a marfurilor are si un alt aspect, acela al influentei exercitate de valoarea internationala asupra celei nationale prin import.

Importul de materii prime, semifabricate, subansamble sau masini si utilaje cu destinatie productiva la preturi mai mici decat cele ale produselor similare obtinute in tara poate determiua reducerea valorii nationale a produselor obtinute cu acestea, deoarece intra direct sau indirect (prin amortizare) in componenta valorii lor.

Diferenta dintre valoarea internationala si valoarea nationala a marfurilor determina modificari valorice ale produsului national total sub forma unor economii sau pierderi 'scurgeri' valorice din si spre sistemul economic exterior.

Desi la baza formarii preturilor mondiale sta valoarea internationala, in fapt preturile practicate in schimburile economice internationale se abat de la aceasta valoare sub actiunea diferitilor factori.

Astfel, abordand piata mondiala ca o piata neomogena, o caracteristica a ei este neuniformitatea sistemului si nivelurilor de pret practicate. Astfel, pe acest segment al sistemului economic international se intilnesc producatori si consumatori ce apartin unor sisteme economice, culturale, politice diferite ce vor avea obiective, interese si considerente economice diverse reflectate corespunzator in tipurile si marimea preturilor pe care le vor practica. Astfel, preturile tranzactionate se vor afla la o distanta considerabila de pretul care reflecta conditiile de productie si inzestrare tehnica ale produselor cu ponderea cea mai mare in totalul produselor de acelasi tip aduse la piata.

De aceea, in formarea pretului extern alaturi de considerarea raportului fundamental dintre cererea si oferta mondiala pentru acel bun, de o mare atentie trebuie sa se bucure si alti factori cu rol deosebit de important, cum sunt: concurenta pe piata internationala actiunea monopolurilor, impactul inflatiei, politica fiscala a diferitelor state partenere acordurile comerciale internationale etc.

A. Categorii de preturi practicate in cadrul schimburilor economice internationale.

Diversitatea metodelor de formare a preturilor, a conditiilor de livrare si de plata, modificarea conjuncturii si a raportului cerere-oferta ce se inregistreaza pe piata mondiala au determinat in mod practic utilizarea unei varietati de preturi grupate in cinci categorii si anume: cotatiile de bursa, preturile de licitatie, pretul de tranzactie sau negociat, pretul de lista sau catalog si pretul de acord.

a) Cotatiile de bursa se stabilesc si se utilizeaza la marfurile fungibile, ce se caracterizeaza prin omogenitate si mica variatie a parametrilor valorii de intrebuintare: petrol, cereale, zahar, bumbac, cafea, cacao, metale neferoase, ulei, cauciuc natural.

Mecanismul de formare a acestor preturi prin bursa consta in stabilirea punctului de echilibru valoric dintre totalitatea ofertelor si totalitatea cererilor prezentate de catre vinzatori si cumparatori, direct sau prin reprezentanti, in orele de functionare a bursei.

Preturile astfel stabilite se afiseaza de catre persoane autorizate, respectiv agentii de bursa.

Exista o multitudine de preturi si de niveluri de pret cu care se opereaza la bursa. Astfel pot fi: preturi de oferta si preturi de cumparare; preturi la livrarile imediate si preturi la livrarile la termen (oscilatiile preturilor de cotatie de bursa in functie si pana la termenul de livrare sunt folosite in scopuri speculative).

Cotatiile pot fi efective si nominale.

Cotatiile efective se stabilesc pe baza tranzactiilor ce se incheie in mod efectiv in perioada considerata. Nivelul acostora influenteaza puternic si pretul altor produse (similare, substituibile, complementare etc.).

Cotatiile nominale sunt stabilite pentru produsele care in mod obisnuit sunt cotate la bursa clar pentru care, in perioada considerata, din lipsa de cerere sau oferta, nu se inchieie tranzactii.

Cand pentru un produs nu se incheie tranzactii la bursa o perioada scurta de timp (1-3 zile), se porneste sa se coteze din nou de la ultima cotatie efectiva inregistrata la inchiderea bursei.

Daca intervalul fara tranzactii este mai mare, ca punct de plecare se considera, de asemenea, ultimul nivel al cotatiei efective dar corectat in raport direct cu modificarile de pret inregistrate la produsele similare care au fost rotate in perioada considerata.

b) Preturile de licitatie se stabilesc prin licitatii organizate in cadrul unor organizatii comerciale autorizate sau in centre comerciale traditionale.

Cel mai frecvent se stabilesc si se aplica la vanzarea (exportul) unor marfuri generale, cu grad mare de perisabilitate, la care se formeaza stocuri mari in intervale scurte de timp (fructe, peste proaspat ete.) sau la cnmpararea (importul) unor echipamente de investitii (masini, utilaje, instalatii complexe) pentru efectuarea unor lucrari de constructii-montaj, obiecte de arta etc.

Preturile de licitatie, spre deosebire de cotatiile de bursa, au o serie de avantaje: regulamentul de licitatie este stabilit de organizatori, facut cunoscut cumparatorilor si vanzatorilor prin publicitate; grabesc desfacerea marfurilor perisabile sau cu stocuri mari; permit organizarea unor piete ad-hoc pentru contractarea prin competitie; si in mod avantajos a unor lucrari si echipamente de investitii importante pentru cresterea economica.

Preturile de licitatie se pot forma prin metoda pretului minim de strigare, stabilit de vanzator in acord cu societatea de licitatie care cunoaste tendinta pietei sau prin metoda de scadere a pretului cand pretul de strigare este maxim acesta fiind redus succesiv pana cand cumparatorii isi manifesta acceptul fata de pret. Primul cumparator care si-a exprimat acceptul pentru pretul dorit de vanzator devine proprietarul marfii.

c) Pretul de tranzactie sau negociat se stabileste prin tratative intre parteneri, pentru fiecare partida de marfuri ce face obiectul contractarii si va fi consemnat in contract, pentru evaluarea in suma absoluta, totala a tranzactiei. Evaluarile se fac pe baza documentatiei tehnice privind produsul si nivelul preturilor practicate de firmele concurente.

Un rol important in evaluare il au parametrii tehnici, calitativi si econornici ai produsului, precum si o serie de factori indirecti (nivelul cotatiilor de bursa, conditiile de livrare si plata, volumul tranzactionat, traditia in afaceri etc.).

d) Pretul de lista sau de catalog se stabileste de catre producatori pe baza analizei cheltuielilor de productie si in comparatie cu preturile firmelor concurente. Se inscriu in catalog si se comunica cumparatorilor potentiali. Se aplica marfurilor fabricate intr-o larga gama sortimentala si tipodimensionala, cu parametrii tehnico-economici usor masurabili, ca: laminate, tevi, motoare electrice, pompe, masini agricole, autovehicule.

Elasticitarea nivelului preturilor de vanzare se realizeaza prin diferentierea sortimentala si prin acordarca de bonificatii sau majorari in functie de fluctuatiile pietei.

O varianta a pretului de lista este pretul afisat, practicat sub forma pretului de monopol, stabilit pe pozitii de forta economica, de catre organisme internationale ale producatorilor si exportatorilor fara participarea cumparatorilor.

e) Pretul de acord are la baza acorduri internationale incheiate pe produse intre tarile exportatoare si tarile importatoare. Se aplica la marfurile cu pondere mare in schimburile internationale.

Acordul comercial reglementeaza schimbul de marfuri intre statele semnatare si constituie o forma frecventa a intelegerilor incheiate in comertul international. Poate avea in vedere limitari cantitative si valorice ale exporturilor si importurilor de marfuri cunoscute sub denumirea de contingente. Acestea pot fi obligatorii si neobligatorii.

B. Factori care determina nivelul preturilor externe.

Organizarea comertului international necesita dezvoltarea sistemelor respunzatoare de formare a preturilor si a politicilor de preturi ca raspuns la factorii fundamentali ce actioneaza in fiecare din economiile natiomale participante la acest proces de schimb. Aceste sisteme trebuie insa sa fie compatibile cu multitudinea restrictiilor si limitarilor ce actioneaza in cadrul relatiilor internationale.

In procesul complex de stabilire a preturilor internationate, managerii sunt confruntati cu o multitudine de aspecte specifice privind: politicile diferitelor guverne in domeniul impozitelor, legislatia de dumping, preturile prag practicate, reasezarile guvernamentale ale nivelurilor de pret. Alaturi de aceste aspecte, costurile mari de transport, comisioanele si adaosurile verigilor intermediare reprezinta alti factori importanti ce influenteaza formarea preturilor internationale.

Dintre principalii factori care determina nivelul preturilor externe avem in vedere :

- factori de productie - de fundamentare a ofertei (ce influenteaza direct marimea costului de productie, adica limita teoretica minima a pretului), cum ar fi: nivelul rezervelor, al stocurilor productiei mondiale ;

- factori de consum - de fundamentare a cererii, cum ar fi: nivelul consumului mondial, gradul de concentrare a cererii, posibilitatea de substituibilitate a produselor, elasticitatea cererii pentru un produs in functie de pretul sau si de nivelul veniturilor populatiei etc.;

- factori exogeni raportului cerere-oferta - in cazul activitatii conerete de comercializare externa au o influenta interna asupra pretului extern. Pot fi aici avuti in vedere factori de natura financiara (politica fiscala a statului, clauze privind instrumente si modalitati de plata specifice), factori monetari (rata dobanzii, politica de curs monetar), precum si unii factori sociali (cerinte de protectie sanitara si ecologica, particularitati ale politicii veniturilor etc.).

De asemenea, alti factori care influenteaza nivelul preturilor externe sunt:

- cresterea costurilor datorate transportului, taxelor si sistemului international de distributie. Costurile de transport, costurile portuare, costurile de asigurare, contribuie cu sume importante in cazul circulatiei internationale a produselor. Cand pretul final ajunge prea ridicat, producatorul international trebuie sa determine volumul si natura costurilor suplimentare pentru a le introduce in formula de pret sau pentru a selecta din alternativele de transport. Daca se folosesc canale de distributie lungi sau mai costisitoare, cresterile de pret pot depasi cu usurint.a jumatate din pretul de fabricatie.

Un producator international poate lupta impotriva acestei probleme identificand sursele de aprovizionare mai ieftine sau considerand acele zone unde costurile de fabricatie, de transport sau impozitele sunt mai scazute. Selectarea unor intermediari mai eficienti in, tarile vizate sau eliminarea completa a intermediarilor poate ajuta la pastrarea unui nivel scazut al preturilor.

- Reglementarile cu priuire la politica de dumping. Dumpingul este practica comerciala neloaiala a subevaluarii preturilor pentru a afecta, distruge sau preveni stabilirea concurentilor intr-o anumita tara. Aceasta poate include, de exemplu, importarea la preturi sub nivelul preturilor interne sau sub nivelul preturilor in alte tari exportatoare. Acordul General pentru Tarife si Comert defineste dumpingul ca diferenta dintre nivelul normal al preturilor interne si pretul pe care produsele il au atunci cand parasesc tara exportatoare.

Legislatia de dumping este folosita uneori pentru a proteja intreprinderile locale de politicile neloaiale de pret practicate de straini si poate fi folosita pentru a limita competitia straina in general. Este de presupus ca dumpingul afecteaza producatorii si economia tarii importatoare dar, pe de alta parte, el stabileste o sursa de produse cu pret scazut. Dumpingul practicat de intreprinderile individuale este imprevizibil si nu poate fi considerat ca o baza sigura pentru planificarca economica chiar daca ar duce la afectarea producatorilor interni.

Pentru ca guvernul sa declare stabilirea unei politici de dumping, trebuie sa apara simultan o politica de discriminare in domeniul preturilor si afectarea producatorilor interni. Existenta unuia din acesti doi factori separat este insuficienta pentru a putea spune ca ne aflam in fata unui caz de dumping. Una din metodele folosite pentru a evita incadrarea in politica de dumping este diferentierea produselor proprii fata de produsele producatorilor interni, de exemplu, prin oferirea unor optiuni diferite sau a unor accesorii. O alta cale este de a utiliza ajustari competitive care nu afecteaza pretul, cum ar fi extinderea creditului pentru distribuitori.

- Modificari a1e cursurilor monetare. Daca valoarea monedei unei tari scade in raport cu moneda unei alte tari, moneda primei tari a fost devalorizata. Unele tari trecand prin perioade lungi de deficit comercial incearca restabilirea echilibrului in balanta de plati prin devalorizarea monedei.

Cind preturile pe piata interna a unei tari care si-a devalorizat moneda nu sunt afectate ca urmare a devalorizarii, preturile tuturor produselor considerate din punctul de vedere al strainilor scad, ca rezultat al devalorizarii, cresterea costurilor datorate produselor importate duce la cresterea unei parti a preturilor in tara in care a avut loc devalorizarea astfel incat efectul devalorizarii este redus. Orice ajustari de pret ce urmeaza unei devalorizari trebuie sa ia in considerare aceasta crestere de pret. Cand importurile sunt implicate intr-o proportie ridicata in PNB, efectul devalorizarii asupra preturilor poate fi imediat.

Orice intreprindere ce are vanzari intr-o tara in care a avut loc o devalorizare trebuie sa evalueze elasticitatea cererii la pret pentru produsele ei, ca si pozitia ei pe piata. Vanzarile vor creste atunci cand preturile scad dar probabil, cresterea de vanzari va fi proportional mai mica decat reducerea de pret. Aceasta ar insemna ca veniturile din vanzari dupa reducerea de pret vor fi mai mici decat anterior si in acest caz cererea este considerata relativ inelastica fata de pret.

Daca apare o reducere a preturilor si cererea este elastica fata de pret, devalorizarea poate ajuta un exportator sa-si creasca profiturile imediat crescand adaosurile practicate, reducand preturile pe pietele externe (sperand la o crestere a profiturilor ca urmare a cresterii vanzarilor), sau prin cresterea eforturilor in domeniul design-ului distributiei sau publicitatii.

Revalorizarea se refera la cresterea valorii unei monede in raport cu alta. Efectul pe care il are asupra unui producator din tara in care s-a facut reevaluarea este de a scadea preturile de import si de a creste preturile de export. Producatorul trebuie sa decida daca sa treaca cresterile de pret pe seama consumatorilor, sau sa absoarba cresterile de pret reducand costurile in tara sa sau sa mentina cheltuielile, acceptand un profit mai scazut.

C. Stabilirea preturilor produselor exportate.

In cadrul strategiei de aplicare a mecanismelor pietei in economie, formarea libera a preturilor se extinde si asupra formarii preturilor la export.

Astfel, pretul extern la produsele de export este un pret negociat cu partenerii externi, avandu-se drept functie obiectiv obtinerea unei eficiente economice cit mai mari. In practica internationala se folosese mai multe metode:

1) Metoda adaugarii la cost este deseori utilizata de exportator pentru a stabili preturile. Formula acestei metode pentru piata internationala include:

- costurile de fabricatie; costuri administrative; costurile de cercetare-dezvoltare; costuri suplimentare; costuri de expediere; taxe vamale;

Cind toti acesti factori sunt insumati, se obtine un pret final care este deseori mult in afara conditiilor competitive de export pe pietele lumii.

Metoda adaugarii la cost prezinta cateva inconveniente, dintre care, in primul rand, ignora cererea si concurenta din cadrul pietelor vizate. De asemenea este deseori bazata pe evaluari denaturate ale costurilor. Suplimentar apare cercul vicios: preturile sunt bazate pe costuri, acestea sunt bazate pe volumul vanzarilor, iar acesta din urma se bazeaza pe costuri.

Metoda adaugarii la costuri este justificata numai daca costul informatiei asupra cererii si costurile administrative ale aplicarii unei politici de pret bazate pe cerere depasesc profitul obtinut prin aceasta abordare. O alternativa este considernta politica de preturi ca un element al strategiei in masura sa contribuie la atingerea altor obiective majore, cum ar fi obtinerea unei ponderi sporite pe piata, cresterea rezultatelor pe termen scurt sau lung ale investitiilor sau prevenirea intrarii concurentei pe piata respectiva prin fixarea unor preturi scazute, joase.

2) Metoda bazata pe preturi competitive. Costurile sunt fara indoiala importante, dar strategiile eficiente de stabilire a preturilor de export trebuie sa ia in considerare competitia preturilor. Preturi competitive pot fi determinate numai prin examinarea nivelului preturilor pentru produsele similare pe pietele considerate. Daca aceste niveluri de pret au fost stabilite, pretul de baza poate fi determinat considerand urmatoarele etape:

- estimarea cantitatilor cumparate la diferite preturi;

- estimarea costurilor marginale si totale pentru a atinge volumele de vanzare preconizate ;

- selectarea pretului care aduce contributia cea mai mare la profit. Pretul de baza poate fi determinat dupa evaluarea intregului context al pietei. Lungimea canalelor de distributie si caracteristicile acestora vor afecta preturile finale si costurile de productie aparute din necesitatile de adaptare la piata vizata vor afecta costul de baza.

Gasirea nivelului de pret potrivit poate fi extrem de dificila in practica. Estimarea cererii trebuie sa tina cont de atractivitatea produsului, iar masurarea acestei atractivitati poate necesita teste experimentale de piata. Acestea pot fi costisitoare, iar rezultatul este supus erorii. In unele piete internationale potentialul pietei este prea mic pentru a justifica cele mai simple cercetari de marketing, astfel icat, estimarea cererii trebuie bazata pe opiniile organizatiilor internationale si a specialistilor in comert.

3) Metoda bazata pe extrapolarea vanzarilor pe pietele similare. Uneori cererea poate fi estimata prin extrapolarea vanzarilor pe piete considerate similare pietei vizate.

Cele mai multe organizatii au estimari asupra costurilor totale de productie. Cu toate acestea, de obicei, costurile marginale nu sunt disponibile. Pentru a le obtine este necesara analiza operatiilor de productie in vederea identificarii, costurilor fixe si a celor variabile. Cand productia poate fi crescuta fara cresterea costurilor fixe, costurile variabile sunt singurele costuri aditionale.

Selectarea celui mai profitabil pret depinde de perioada de timp pentru care s-a facut estimarea. Dincolo de efectele pe termen scurt, deciziile de pret trebuie sa fie bazate pe toate costurile ce, pot aparea pe perioada asupra careia s-a facut previziunea. Deciziile de pret trebuie sa ia in considerare, de asemenea, reactiile potentiale ale concurentei si guvernului. Deoarece toate aceste variabile sunt complexe, multe organizatii urmaresc obiective secundare mai degraba decat obiectivul ideal al maximizarii profitului.

4) Metoda determinarii pretului extern pe baza pretului pe unitatea de materie prima realizat de concurenta. Aceasta metoda se foloseste pentru produse apropiate din punct de vedere al parametrilor tehnici si economici, pentru masini, utilaje, constructii metalice, piese de schimb, roti dintate etc.

5) Metoda determinarii pretului extern pe baza pretului de concurenta si a parametrilor tehnici calitativi. Etapele de aplicare a metodei sunt:

- se inscriu intr-un tabel comparativ parametri principali si pretul practicat de concurenta, actualizat;

- se raporteaza fiecare parametru al produsului concurentei la parametrii produsului pentru export si se obtin coeficienti tehnici de corectare a pretului;

- cu ajutorul coeficientilor se determina pretul produsului destinat exportului in raport cu preturile practicate de concurenta.

Daca exista mai multe firme concurente se calculeaza un pret mediu de export, prin aducerea preturilor concurentei la nivelul coeficientului de corectare. Coeficientul de corectare (Kj) al preturilor firmelor concurente se calculeaza ca medie aritmetica a raporturilor dintre dimensiunile parametrilor.

6) Determinarea pretului pe baza nivelului cererii externe. Modificarea preturilor in functie de cerere nu mai depinde de costuri. In aplicarea metodei se au in vedere oscilatiile cererii, conform carora pretul urca sau coboara. Se are in vedere totodata fixarea pretului si in functie de diversificarea clientilor, calitatea produsului, locul si momentul vanzarii.

Concret, se are in vedere ca pretul sa fie cel mai avantajos in raport de conjunctura pietei mondiale din momentul negocierii si cu preturile produselor comparabile ale concurentei. In acelasi timp, echivalentul in lei la cursul in vigoare al pretului in valuta franco-frontiera romana sa asigure acoperirea pretului intern complet de export, comisionul societatii comerciale de export-import, dupa caz, alte cheltuieli de export.

Pretul intern complet al produselor de export cuprinde urmatoarea structura: a) cheltuieli materiale defalcate pe principalele subgrupe (CMAT): materii prime si materiale, produse din colaborare, materii recuperabile (se scad), combustibil si energie, amortizare, reparatii si intretinerea utilajelor; b) (S) cheltuieli cu salariile; c) CAS plus contributia pentru ajutorul de somaj (AS); d) impozite taxe si alte cheltuieli prevazute de lege (I); e) profit (p); f) pret intern (PI); g) cheltuieli suplimentare de export (CSE), din care evidentiate separat cele de transport si cele cu ambalajul pentru export (neinglobate in pretul intern).

PICE = (CMAT + S + CAS + I + p) + CSE = PI + CSE

Deoarece pretul intern complet de export se calculeaza franco-frontiera romana (FOB), cheltuielile de transport privind exportul se includ in pretul complet de export numai in limita celor facute pana la frontiera romana sau bordul vasului in portul romanesc de incarcare de la punctul de expediere (producator, vanzator) ca punct de plecare.

Calculul pretului intern complet de export da posibilitatea cuantificarii cheltuielilor efectuate pentru obtinerea bunului respectiv.

Este de remarcat ca, in prezent costurile de productie vor reflecta si vor fi influentate de evolvtia preturilor interne formate prin negocierea intre agentii economici in functie de raportul cerere-oferta de pe piata nationala.

Pretul extern de export este inclus in contractul international de vanzare a marfii si exprima pretul in valuta obtinut pe piata mondiala.

Cunoasterea preturilor internationale si negocierea unor preturi temeinic fundamentate la produsele exportate este de o maxima importanta in obtinerea unor raporturi avantajoase, echitabile, in cadrul schimburilor de marfuri si servicii cu alte tari.

Preturile externe de export efectiv stabilite in cadrul negocierilor sunt influentate de conditiile de livrare adaptate de parti :

- franco-frontiera romana, vanzatorul suporta transportul intern pe teritoriul tarii pana la frontiera romana ;

- FOB (pentru livrari mai mari) marfa devine proprietatea cumparatului dupa incarcarea marfii la bordul vasului, acesta suportaud cheltuielile de transport extern si asigurare;

- CIF vinzatorul suporta cheltuielile de transport si asigurare;

- CAF vanzatorul suporta cheltuielile de transport extern, dar nu si asi-gurarea marfii.

Indiferent de conditiile de livrare, calculele de eficienta ale activitatii de export se fac avand in vedere pretul extern de export adus in conditii FOB: (franco- frontiera romana). Din acest punct de vedere, din pretul de contract incheiat in conditiile CAF sau CIF se scad pe rand elementele adaugate: cheltuielile de asigurare si/sau cheltuielile cu transportul pe parcursul extern.

In consecinta, pretul extern de export efectiv este adus in conditia franco-frontiera romana pentru a putea fi comparat cu pretul complet de export intern, deci pentru a asigura compatibilitatea in calculele de eficienta.

D. Preturile produselor importate.

Preturile produselor importate sunt, de asemenea, preturile libere presupunand o ampla activitate de negociere si de incadrare in restrictiile de eficienta din partea agentiilor importatori.

In acest plan, pentru a obtine cel mai favorabil pret extern de import, comparabil cu cele practicate curent pe piata mondiala, se are in vedere fundamentarea acestuia, prin negocieri purtate pe baza a cel putin trei oferte sau organizarea si participarea la licitatii internationale.

Pretul cu ridicata la intern al marfurilor din import se formeaza cu unele particularitati, cum sunt:

- pentru agentii economici importatori de materii prime si materiale, combustibili si energie destinate productiei, precum si la piese de schimb, ansamble si subansamble, masini, utilaje si instalatii complexe, preturile se formeaza pe baza preturilor externe in valuta, transformate in lei la cursul in vigoare la care se adauga, dupa caz, taxele vamale, impozitul indirect si comisionul cuvenit societatii de import-export.

- bunurile de consum presupun folosirea la intern a unor preturi cu amanuntul, formate pe baza preturilor externe in valuta, franco-frontiera romana transformate in lei la cursul de schimb in vigoare la care se adauga taxele vamale, comisionul societatii de import-export, adaosul societatilor comerciale pentru desfacerea cu amanuntul (adaosul comercial) si impozitul indirect.

Mecanismul de functionare al impozitului indirect pentru produsele importate prezinta unele aspecte deosebite in aplicarea sa. Ca regula generala, impozitul indirect pentru produsele din import utilizate in productie se calculeaza prin aplicarea cotei legale asupra valorii in vama, iar pentru produsele din import revandute la intern, asupra pretului de vanzare.

Pentru produsele importate si revandute la intern prin mai multi agenti intermediari, se datoreaza impozit indirect, atat de importator, cat si de fiecare agent economic revanzator.

4. Masuri cu caracter financiar practicate de diferite tari pentru influentarea pretului de export si de stimulare a exportului.

Fiecare stat examineaza preturile cu care se exporta marfurile in functie de conditiile concrcte ale pietei, de marca produsului, de sprijinul pe care il acorda pentru promovarea exportului. Un interes deosebit il are cunoasterea metodelor de stabilire a preturilor de catre diferite firme, precum si masurile prin care statele sustin obtinerea de catre esportatori a unor avantaje sporite, prin valorificarea produselor pe pietele externe.

Principalele categorii de masuri care se aplica de catre stat exportatorilor sai sunt: avantajele fiscale; avantajele valutare; primele de export; subventionarea targurilor, expozitiilor in strainatate, infiintarea de misiuni diplomalice si consulare, finantarea calatoriilor delegatilor pentru deschiderea de noi piete etc.

Avantajele fiscale cele mai importante sunt:

scutirea de la plata impozitului pe cifra de afaceri;

restituirea impozitelor aferente treptelor de prelucrare anterioare ale produsului exportat;

generalizarea TVA cu cota zero.

Economiile obtinute din vanzarea la export pe seama acestor marfuri sunt importante si difera de la o tara la alta, in functie de marimea cotelor de impunere.

Alte masuri ce se pot aplica pentru influentarea pretului de export sunt:

scutirea de taxe vamale a importurilor de materiale necesare productiei de export;

scutirea comisioanelor si a operatiunilor intermediare legate de export de taxele prevazute pentru servicii (tva sau impozit pe profit) scutirea venitului obtinut din export de o serie de impozite si taxe (pe profit); eventual cu conditia ca aceste sume degajate sa se foloseasca pentru promovarea exportului;

scutirea de taxe a fondurilor de rezerva apreciate sub forma unei proportii asupra incasarilor valutare. Acest fond de rezerva se foloseste pentru actiunile de penetrare pe noi piete sau pentru investitii in anumite sectoare importante pentru exportul tarii respective.

Conditiile de plata. Deschiderea debuseelor mai poate fi stimulata prin: acordarea de catre exportator importatorului de credite pe termene mai lungi; creditarea exportatorilor (credite de export) pentru situatia in care termenele lungi de plata depasesc posibilitatile exportatorului; asigurarea activitatii de export impotriva unor riscuri - riscuri politice, insolvabilitatea tarii partenere.

Avantajele valutare acordate exportatorilor exercita indirect influenta asupra preturilor: retinerea unei parti din valuta sau a intregii valute, pentru a fi folosita pentru achizitionarea de masini si utilaje, materii prime necesare produselor de export in cazul in care preturile interne sunt mai mari decat cele externe sau cand acestea nu se fabrica in tara.

Primele de export sau import se acorda sub forma de subventii sau adaosuri la pret. Prin acestea, statul urmareste o remunerare stimulativa a eforturilor financiare efectuate pentru producerea si livrarea bunurilor pe piata externa sau o cointeresare mai puternica pentru desfacerea acestora pe piata externa. Prin intermediul primelor de export se asigura profituri de cointeresare a exportatorilor acelor bunuri care fac obiectul politicii de preturi si financiare a statului.

Rezumat:

In evolutia generala a societatii se contureaza si se dezvolta continuu fenomenul activitatii economice internationale. Cresterea interdependentelor economice a atras dupa sine cresterea relatiilor economice internationale in dezvoltarea economica nationala, aceasta devenind obiect al preocuparilor organelor statale in organizarea si desfasurarea schimburilor.

Relatiile ecomomice internationale se desfasoara intr-un cadru bilateral sau multilateral. Ele sunt constituite din totalitatea tranzactiilor economice, cuprinzand circulatia internationala a marfurilor a marfurilor si serviciilor si relatia financiar-valutare.

Desfasurarea activitatii unor agenti economici in si cu mai multe tari implica si riscuri, deoarece tarile varieaza, semnificativ sub aspect economic, cultural si politic. Astfel, firmele internationale trebuie sa procedeze pe pietele mondiale exact asa cum procedeaza pe piata internationala, adica sa se adapteze in functie de nevoile si comportamentele cumparatorilor.

Pretul format si utilizat in cadrul relatiilor economice internationale este rezultatul unor activitati multiple si complexe, ce urmaresc cunoasterea temeinica a pietei externe, fundamentarea ofertei, desfasurarea tratativelor si efectuarea tranzactiilor finale privind bunurile si serviciile.

Multitudinea metodelor de formare a preturilor, a conditiilor de livrare si de plata, modificarea conjuncturii si a raportului cerere-oferta, ce se inregistreaza pe piata mondiala au determinat in mod practic utilizarea unei varietati de preturi. In schimburile economice internationale se folosesc urmatoarele categorii de preturi:

1. Cotatii de bursa, ce se formeaza la bursa de marfuri si constau in stabilirea punctului de echilibru valoric dintre totalitatea ofertelor si totalitatea cererilor, prezentate de catre vanzatori si cumparatori direct sau prin reprezentanti.

2. Preturile de licitatie, ce se stabilesc in cadrul licitatiilor organizate in cadrul unor organizatii comerciale autorizate sau in centre comerciale traditionale. Ele se aplica frecvent in cazul stocurilor de bunuri, indeosebi a celor perisabile, precum si in cazul lucrarilor de constructii-montaj, a echipamentelor de investitii, a obiectelor de arta etc.

3. Pretul de tranzactie sau de negociere, care se bazeaza pe tratativele dintre partenerii de afaceri

4. Preturile de catalog sau de lista, stabilite de catre producatori pe baza analizei costurilor de productie si a comparatiei cu preturile firmelor concurente

5. Preturile de acord se bazeaza pe acordul international incheiat intre tarile exportatoare si tarile importatoare ale produsului.

6. Pretul conjunctural este pretul specific economiei de piata, ce oscileaza in functie de factori productivi, sociali, psihologici, conjuncturali.

7. Pretul de monopol care se abate de la pretul de productie, datorita profitului ridicat de monopol (supraprofituri).

8. Pretul echivalent sau pretul corectat, realizat prin echivalenta sumelor ce urmeaza a fi incasate in viitor in cheltuieli ce se efectueaza in prezent. Acest tip de pret se utilizeaza in tranzactiile economice internationale ce se realizeaza pe credit.

9. Preturile in valuta reprezinta preturile realizate din vanzarea marfurilor pe piata externa si se obtin prin inmultirea pretului de deviz al operatiilor de import-export la cursul oficial al valutei date.

10. Pretul de piata, respectiv pretul format pe piata produselor si serviciilor, in functie de raportul cerere-oferta.

In practica internationala se folosesc urmatoarele metode de fixare a preturilor produselor exportate sau importate, respectiv a preturilor externe:

A. Metoda adaugarii la cost:

Este o metoda utilizata de exportator (producator) in vederea stabilirii pretului

Pe = CCD + CS + CE + TV + AD + P

unde: Pe = pretul de export

CCD = costul de cercetare-dezvoltare

CS = costuri suplimentare

CE = costuri de expediere

TV = taxa vamala

AD = adaosul de distributie

P = marja de profit

B. Matoda bazata pe preturi competitive.

Preturile competitive se exprima in functie de nivelul preturilor pentru produsele similare si pietele luate in considerare.

C. Metoda bazata pe pretul unitatii de materie prima realizat la concurenta.

Aceasta metoda se aplica la produsele apropiate din punct de vedere al parametrilor tehnico-functionali si economici.

Pe = Pc Pc (cota/100)

unde: Pe = pretul extern

Pc = pretul concurentei

Cota/100 = diferentierea produsului exportat fata de produsul concurentei

D. Metoda bazata pe pretul de concurenta si parametrii tehnico-calitativi.

E. Metoda bazata pe nivelul cererii externe, respectiv pe diversitatea clientilor, calitatea produsului, locul si momentul vanzarii. In acest caz pretul trebuie sa asigure acoperirea pretului intern complet de export, comisionul societatii comerciale de import-export si alte cheltuieli de export.

PICE = (CM + S + CAS + AS + I + P) + CSE

PICE = Pi + CSE

La produsele importate se disting doua categorii de preturi care sunt:

a) pretul cu ridicata (PR)

PR = Pe x CV +TV +C0 + I

unde: Pe = pretul extern (in valuta)

CV = cursul valutar (de schimb)

TV = taxa vamala

C0 = comisionul societatii de import-export

b) pretul cu amanuntul (PA)

PA = Pe x CV + TV + C0 + AC + I

unde: AC = adaosul comercial

I = impozitul

TESTE GRILA:

1. Printre preturile practicate in schimburile economice internationale se gasesc:

a) preturile medii mondiale;

b) preturile de licitatie ;

c) preturile de echilibru;

d) preturile de tranzitie (de negociere);

e) cotatiile de bursa;

f) preturile de catalog;

g) preturile de acord.

2. In care din situatiile de mai jos un agent economic care importa bunuri economice este avantajat:

a) cand pretul de cumparare din strainatate raportat la pretul de vanzare din tara este egal cu cursul de schimb;

b) cand pretul de cumparare din strainatate raportat la pretul de vanzare din tara este mai mare decat cursul de schimb;

c) cand pretul de cumparare din strainatate raportat la pretul de vanzare din tara este mai mic decat cursul de schimb.

3. Un agent economic importa un produs la pretul de 5,5 USD platind pentru acesta taxe vamale in suma de 50000 lei si un comision de 30% din valoarea produsului societatii de import-export. La ce pret cu amanuntul se vinde acest produs, daca impozitul insumeaza 24000 lei, iar adaosul comercial al agentului economic este de 30%? Cursul de schimb este de 24000 lei/USD.

4. Participarea la schimburile internationale este determinata de necesitatea:

a) procurarii de factori de productie;

b) procurarii de bunuri de consum;

c) asigurarea de disponibilitati valutare;

d) realizarea convertibilitatii monedei nationale.

5. Participarea unei tari la piata mondiala decurge din:

a) necesitatea de a exporta anumite marfuri;

b) necesitatea de a importa bunuri economice;

c) necesitatea atat de o importa, cat si de a exporta bunuri

economice diverse.

6. Tranzactiile economice internationale pot fi schimburi:

a) comerciale, necomerciale si financiare;

b) de servicii si informatii;

c) de marfuri si de valori.

7. Evolutia cotatiilor la bursa de marfuri genereaza:

a) cresterea preturilor tuturor marfurilor exportate;

b) reducerea preturilor tuturor produselor importate;

c) aparitia de operatii speculative;

d) reducerea preturilor de oferta.

8. Factorii exogeni ce determina nivelul pretului extern pot fi de natura:

a) conjuncturala si economica;

b) financiara, monetara si valutara;

c) interna si externa;

d) financiara, monetara si sociala.

9. In stabilirea pretului extern, preturile competitive reprezinta:

a) preturile de pe piata luata in considerare a produselor

similare;

b) preturile de pe piata luate in considerare cele mai mari;

c) preturile stabilite prin adaosurile de cost.

10. Stiind ca un produs destinat efortului inglobeaza costuri in valoare de 2000 u.m., iar furnizorul si-a propus sa obtina un profit de 50 u.m., sa se calculeze pretul intern al produsului respectiv. Mentionam ca impozitul insumeaza 400 u.m., iar cheltuielile suplimentare de export au insumat 120 u.m.

STUDII DE CAZ:

1. Progresele inregistrate pe plan mondial in domeniul tehnologiei si al comunicatiilor au determinat o deplasare a puterii economice dispre vest (America de Nord si Europa Occidentala) catre est (statele aflate in plin avant economic). Previziunile arata ca puterea economica a Europei va scadea. Considerand ca ritmul anual de crestere inregistrat in SUA si Europa va fi de 2,5%, iar in Asia de 6%, ponderea tarilor asiatice, inclusiv India si China, in totalul PIB obtinut la nivel mondial ar putea creste de la 18% cat era in 1990, la 28% in 2010.

Reducerea decalajului existent intre economiile occidentale dezvoltate si cele asiatice, afalte in plin avant, are o deosebita importanta pentru firmele care opereaza pe piata internationala.

2. In ultimii ani, colaborarea dintre guverne si firmele internationale in domeniul cercetarii tehnologice a inregistrat o crestere insemnata. In Europa aceasta s-a concretizat in elaborarea unor programe subventionate, iar in SUA a unor proiecte majore cu alte tari. Programele respective au urmarit sa ajute firmele sa faca fata la costul ridicat al activitatilor de cercetare-dezvoltare si la concurenta internationala tot mai mare, mai ales din partea firmelor japoneze.

3. Firmele intampina multe probleme, atunci cand isi stabilesc preturile pe care urmeaza a le practica pe piata internationala. Indiferent de modul in care ele isi stabilesc preturile, cele practicate pe piata externa vor fi, probabil mai mari decat cele de pe piata interna.

O poseta Gucci poate sa se vanda cu 80$ in Italia si cu 160$ in Singapore. Asta deoarece firma producatoare se confrunta cu problema cresterii preturilor, la pretul de fabrica adaugandu-se costul transportului, taxele vamale, marja importului si marja comerciantilor (en-gros si en-detail). In functie de aceste cheltuieli suplimentare, produsul va putea ajunge sa se vanda la un pret, de 2-5 ori mai mare decat intr-o alta tara, astfel incat sa se obtina acelasi profit.

Astfel, o pereche de blugi Levi's, care costa 30$ in SUA, la Tokyo se vinde cu 63$, iar la Paris cu 80$. Un automobil Chrysler, pentru care se cer 10000$ in SUA, in Coreea de Sud se vinde pentru mai mult de 47000$.

O alta problema vizeaza stabilirea pretului pentru marfurile pe care le expedieaza filialelor sale din strainatate. Daca aceste marfuri au un pret prea mare, este posibil ca firma sa plateasca taxe vamale ridicate, iar daca pretul este prea mic, firma ar putea fi acuzata de dumping, respectiv practicarea unor preturi sub nivelul costurilor sale sau sub nivelul preturilor practicate pe piata interna.

TEST GENERAL I

1. Complexitatea conceptului de marketing este pusa in evidenta prin:

a) diversitatea consumatorilor;

b) abundenta produselor pe piata;

c) numarul impresionant de definitii intalnite in literatura

de specialitate;

d) aranjarea rationala a activitatilor economice.

2. Care din urmatoarele elemente nu reprezinta o trasatura caracteristica a orientarii de marketing a activitatii unei firme moderne:

a) receptivitatea fata de cerintele societatii;

b) inalta capacitate de adaptare a activitatii la evolutia

cerintelor de consum;

c) investivitatea, spiritul creator, preocupari permanente

pentru innoire si modernizare;

d) viziune analitica asupra fiecarei activitati din ciclul

economic complex al bunurilor si serviciilor.

3. Principalul criteriu care a determinat diferentieri in modalitatile de aplicare practica a conceptiei de marketing il reprezinta:

a) profilul activitatii economice;

b) aria teritoriala de desfasurare a activitatii economice;

c) nivelul de organizare economica;

d) obiectivul urmarit prin activitatea de marketing.

4. Momentul aparitiei marketingului este:

a) in antichitate;

b) in prima jumatate a secolului al XIX-lea;

c) la inceputul secolului XX.

5. Dintre cele patru modalitati prin care oamenii pot obtine produse, marketingul intra in actiune doar in cazul:

a) productiei proprii;

b) constrangeri;

c) cersitul;

d) schimbului.

6. Noul concept al marketingului este specific celei de-a doua jumatate a secolului XX si are ca element central:

a) piata;

b) consumatorul;

c) produsul;

d) intreprinderea.

7. In situatia in care cererea pentru un produs este excesiva, rolul marketingului este de:

a) mentinere a ei;

b) reducere a ei;

c) diversificare;

d) distrugere.

8. Ocazia de piata reprezinta:

a) un segment de piata caracterizat printr-o nevoie posibil

de satisfacut in mod profitabil;

b) o situatie conjucturala favorabila;

c) o sansa unica pentru firma;

d) situatia in care oferta este mica si cererea este mare.

9. In cazul in care rata inflatiei creste, o intreprindere:

a) va fi afectata de cresterea cererii interne;

b) va deveni mault mai puternica pe pietele externe;

c) va trebui sa reduca preturile;

d) va fi afectata de cresterea dobanzilor.

10. Pretul unui bun este de 400 u.m., iar profitul de 40 u.m. Pentru ca rata profitului sa devina 33,3% este necesara reducerea costului mediu cu:

a) 33,3 u.m. ;

b) 93 u.m.;

c) 133 u.m.;

d) 70 u.m..

11. Cand preturile bunurilor de consum scad cu 20%, iar salariul real scade cu 5%, salariul nominal:

a) creste cu 15,5% ;

b) scade 24%;

c) creste cu 20,5% ;

d) scade cu 76%;

e) creste cu 10,5%.

12. La un imprumut de 10 milioane u.m., contractul pe termen de 5 ani cu o rata a dobanzii de 20%, dobanda incasata de creditor in cel de-al 4-lea an a fost de:

a) 8 milioane u.m.;

b) 12 milioane u.m.;

c) 20 milioane u.m.;

d) 40 milioane u.m.;

e) 48 milioane u.m;

f) 24 milioane u.m..

13. Daca ponderea costurilor fixe in cifra de afaceri a unei intreprinderi a fost de 40%, iar cele variabile au reprezentat 30% din acestea, cat a fost rata profitului in functie de cifra de afaceri?

14. Dezechilibrul inflationist reflecta:

a) deprecierea banilor;

b) cresterea ofertei;

c) mentinerea puterii de cumparare a banilor;

d) scaderea masei monetare;

e) venituri bugetare mai mari decat cheltuielile.

15. Cand costurile variabile totale cresc mai incet decat creste productia, pe termen scurt, costul total mediu:

a) creste;

b) scade;

c) nu se modifica;

d) este mai mic decat costul fix mediu;

e) este egal cu costul marginal.

16. Sunt forme specifice de pret:

a) dobanda;

b) renta;

c) profitul;

d) rata dobanzii;

e) amortizarea.

17. Pretul cu amanuntul reprezinta:

a) pretul producatorului;

b) pretul en-grossistului;

c) pretul comerciantului;

d) pretul cumparatorului.

18. Implicarea statului in sustinerea financiara a inovarii este determinata de:

a) cheltuielile mari necesare cercetarii stiintifice;

b) interesul statului de a obtine profit;

c) situatia excedentara a bugetului;

d) cresterea riscului in cercetarea stiintifica.

19. Aratati care din procesele si fenomenele de mai jos sunt consecinte ale inflatiei:

a) cresterea calitatii bunurilor economice;

b) cresterea salariului real;

c) cresterea preturilor;

d) scaderea puterii de cumparare a banilor;

e) scaderea salariilor reale;

f) cresterea chiriilor;

g) scaderea calitatii bunurilor economice.

20. Care sunt cele trei aspecte esentiale ale unui produs nou:

a) inovatia, pretul si costul;

b) ideea, conceptul si imaginea produsului;

c) promovarea produsului.

21. Preturile produselor agricole asupra carora intervine statul se incadreaza in categoria:

a) preturilor libere;

b) preturilor de vanzare;

c) preturilor de interventie;

d) preturilor garantate;

e) preturilor fixe de achizitie si contractare.

22. In servicii, politica de produs vizeaza:

a) produsul global;

b) produsele partiale;

c) deopotriva produsul global in ansamblu, alcatuind

politica produsului global, cat si diferentele sale

componente, constituind politica produselor partiale;

d) nici produsul global, nici produsele partiale.

23. Rata profitului creste atunci cand:

a) masa profitului scade mai incet comparativ cu reducerea

costurilor materiale si salariale;

b) dimensiunile profitului si ale cheltuielilor materiale

raman constante, iar costurile salariale se reduc;

c) volumul capitalului folosit creste mai mult fata de

sporirea masei profitului.

24. In T1 pretul produsului creste cu 10%, fiind de 4840 u.m., iar costul se reduce cu 3%. Profitul obtinut prin cresterea pretului si reducerea costului fiind de 560 u.m., sa se determine costul produsului in T1 si profitul total obtinut in T1.

25. O intreprindere are un capital fix in valoare de 9 milioane u.m., cu o durata de functionare de 5 ani. Salariile platite sunt de 500000 u.m. Profitul anual este de 2 milioane u.m. Capitalul circulant este de 30% din costuri. Sa se calculeze rata profitului in aceste conditii.

26. Costurile marginale ale unui bun sunt, in ordine, urmatoarele: a II-a unitate = 800 u.m.; a III-a unitate = 600 u.m.; a IV-a unitate = 400 u.m.; a V-a unitate = 360 u.m. Costul total al primului bun a fost de 700 u.m. Costul mediu al primelor trei unitati va fi:

a) 700 u.m.;

b) 600 u.m.;

c) 633 u.m.;

d) 800 u.m.;

e) 750 u.m..

27. La o cifra de afaceri de 200 milioane u.m. si o rata a profitului de 30%, daca rata profitului se reduce la 20%, in conditiile pastrarii cifrei de afaceri, costul de productie si profitul vor avea valorile:

a) 140 mil. u.m. si 40 mil. u.m.;

b) 160 mil. u.m. si 60 mil. u.m.;

c) 140 mil. u.m. si 20 mil. u.m.;

d) 160 mil. u.m. si 40 mil. u.m.;

e) 60 mil. u.m. si 40 mil. u.m..

28. In randul obiectivelor marketingului international nu poate fi incadrat:

a) conceperea unui sistem informational destinat studierii

pietei interne;

b) selectarea pietelor externe - tinta pe baza rezultatelor

cercetarii de marketing international;

c) determinarea alternativelor de patrundere a

intreprinderii pe piata internationala;

d) dezvoltarea unei oferte specifice cerintelor clientelei

externe.

29. Fenomenul concurential pe piata internationala se caracterizeaza printr-o serie de particularitati, cum sunt:

a) gradul redus de complexitate a fenomenului

concurential;

b) accentuarea fenomenului de globalizare a concurentei;

c) caracterul sistematic de urmarire a evolutiei acesteia;

d) punerea rezultatelor cercetarii concurentei in slujba

fundamentarii viziunii strategice a intreprinderii.

30. Pietele lumii, dupa structura economica, se pot grupa tipologic in:

a) piete ale economiei de subzistenta;

b) piete ale economiilor exportatoare de materii prime;

c) piete ale economiilor in curs de industrializare;

d) piete ale economiilor industriale cu o infrastructura

dezvoltata.

TEST GENERAL II

1. Aparitia marketingului este legata in principal de:

a) diviziunea sociala a muncii;

b) marile descoperiri geografice;

c) dinamismul social-economic;

d) explozia demografica.

2. Intreprinderile conduse pe principiile marketingului urmaresc satisfacerea nevoilor:

a) produsului;

b) organizatiei;

c) angajatilor;

d) cumparatorilor;

3. Orientarea spre vanzari pune accentul pe:

a) necesitatea productiei de masa;

b) generarea de vanzari repetate de clientii satisfacuti;

c) imbunatatirea calitatii si performantelor produsului;

d) utilizarea unor mijloace de promovare a vanzarilor

produselor intreprinderii.

4. Cererea poate fi considerata elastica in raport cu pretul atunci cand:

a) orice schimbare a nivelului pretului este urmata de o

schimbare a cantitatii cerute;

b) schimbarile de pret nu au efect asupra cererii totale

pentru bunul sau serviciul respectiv;

c) cresterea pretului cu 10% duce la scaderea volumului

cererii cu 2%;

d) cresterea procentuala a nivelului pretului duce la o

scadere cu un procent mai mare a nivelului cererii.

5. Vechiul concept de marketing are ca element central:

a) intreprinderea;

b) produsul;

c) consumatorul;

d) piata.

6. Orientarea catre productiei a intreprinderii este specifica:

a) noului concept de marketing;

b) politicii de produs a intreprinderii;

c) vechiul concept de marketing;

d) strategiei de produs a intrepriderii.

7. In situatia in care cererea pentru un produs este in declin, rolul marketingului este de:

a) diversificare a cererii;

b) creare a cererii;

c) revitalizare a cererii;

d) dezvoltarea a cererii.

8. In dinamica, pe termen scurt, costul variabil mediu depinde de:

a) costul fix al productiei;

b) costul fix si costul total;

c) costul variabil si productia;

d) costul mediu si costul fix;

e) costul variabil si costul total.

9. Dupa criteriul 'natura schimburilor economice internationale', pietele externe se grupeaza in:

a) piata comerciala, piata financiara, piata monetar -

valutara si piata a serviciilor;

b) piata cu capacitate mica, mijlocie si mica;

c) piata de export si de import;

d) piata a cumparatorului si vanzatorului.

10. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la oferta de marfuri sunt adevarate:

a) constituie un element de baza al cresterii economice;

b) reprezinta o categorie corelativa a pietei;

c) reflecta forma sociala pe care o imbraca produsele

destinate schimbului prin intermediul relatiilor de piata;

d) asigura in mod direct absorbtia fortei de munca.

11. Daca veniturile totale ale unei firme cresc, atunci cand pretul produselor sale este redus de la 15000 lei la 10000 lei, cererea pentru aceste produse este:

a) elastica;

b) inelastica;

c) unitar elastica;

d) nu poate fi determinata fara a cunoaste nivelul cererii.

12. O firma a obtinut un profit anual total de 25 milioane u.m., la un cost fix de 100 milioane u.m., la un cost mediu variabil de 125 000 u.m./buc. si la un pret unitar de250000 u.m./buc. Sa se calculeze productia care a asigurat acest profit.

13. Venitul anual adus de o obligatiune este de 1000 u.m. Sa determine cursul acestei obligatiuni, in conditiile unei rate a dobanzii de 20%.

14. Cand salariul real scade cu 20%, iar preturile de consum scad cu 10%, salariul nominal:

a) scade cu 28%;

b) creste cu 10%;

c) scade cu 12%;

d) creste cu 15%;

e) scade cu 20%.

15. La un credit contracta pe 9 luni de 500 milioane lei, pentru care s-a platit o dobanda totala de 50 milioane lei, rata dobanzii a fost de:

a) 18,7%;

b) 21,8%;

c) 8,5%;

d) 10,5%;

e) 13,3%.

16. In scopul obtinerii productiei cu costuri cat mai mici, agentii economici iau in calcul:

a) fiecare element din compozitia costurilor;

b) costul cel mai mare realizat de intreprindere in perioada

anterioara;

c) costul intreprinderii cu cea mai nefavorabila pozitie

competitiva;

d) preturile de vanzare cele mai avantajoase;

e) calitatea bunului economic.

17. Indicele pretului, element necesar pentru aprecierea inflatiei, se determina astfel:

a) Ip = (P1/P0) x 100;

b) Ip = (Q1/P0) x 100;

c) Ip = (P0/P1) x 100;

d) Ip = (P0/Q0) x 100.

18. In conditiile in care durata unei rotatii a capitalului utilizat creste, iar celelalte conditii nu se schimba, profitul:

a) creste;

b) scade;

c) nu se modifica.

19. Implicarea statului in economie sub forma programarii economice consta in:

a) elaborarea unor programe la nivel national sau regional

cu privire la dezvoltarea economiei in ansamblu;

b) echilibrarea balantei comerciale prin masuri publice;

c) intocmirea sistematica a bugetului central;

d) realizarea in mod obligatoriu de catre agentii economici

privati a recomandarilor din programele economice;

e) utilizarea obligatorie de catre toti agentii economici a

parghiilor existente in economia de piata.

20. Produsele ale caror preturi se fixeaza prin metode diferentiate de metodele de formare a preturilor libere sunt:

a) produsele noi;

b) produsele agricole si agroalimentare;

c) produsele cu cerere excesiva;

d) constructiile-montaj;

e) serviciile.

21. Se stie ca CT = 420 u.m., CF = 300 u.m. si CmV = 12 u.m. Sa se calculeze celelalte costuri ale productiei

22. Cresterea venitului de la 60000 u.m. la 80000 u.m. determina cresterea cererii pentru un produs de la 6000 la 8000 de bucati. In functie de venit, produsul respectiv are:

a) o cerere elastica;

b) o cerere unitara;

c) o cerere inelastica.

23. Participarea la schimburile economice internationale este determinata de necesitatea:

a) preocuparii de factorii de productie;

b) preocuparile de bunurile de consum;

c) asigurari de disponibilitati valutare;

d) realizarea convertibilitatii monedei nationale.

24. Pretul intern complet de export include in compozitia:

a) pretul intern + taxele vamale;

b) pretul intern + cheltuieli suplimentare de export;

c) pretul intern + pretul extern.

25. Participarea unei tari la piata mondiala decurge:

a) numai din necesitatea de a exporta anumitor marfuri;

b) numai din necesitatea de a importa anumite marfuri;

c) atat din necesitatea de a exporta, cat si din necesitatea de

a importa bunuri economici.

26. Racordarea eficienta a economiei romanesti la cerintele pietei mondiale presupune:

a) producerea de bunuri economice competitive;

b) centralizarea relatiilor economice externe ale tarii;

c) promovarea larga a principiilor economiei de piata;

d) un nivel corespunzator de satisfacere a cererii interne;

e) convertibilitatea monedei nationale.

27. In afara notiunii de tarif, pentru servicii se mai folosesc:

a) preturile serviciilor de alimentatie publica;

b) redeventele;

c) preturile fixe si administrate.

28. Indicatorul sintetic al activitatii economico-financiare a intreprinderii este:

a) costul total al productiei;

b) profitul;

c) rata profitului.

29. Cadrul in care se desfasoara relatiile economice internationale poate fi:

a) unilateral;

b) bilateral;

c) multilateral;

d) concurential.

30. Preturile in valuta reprezinta:

a) preturile interne;

b) preturile de import;

c) preturile realizate din vanzarea pe piata externa;

d) preturile de export.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate