Echilibrul si dezechilibrul pe piata muncii

Echilibrul si dezechilibrul pe piata muncii

Analiza pietei muncii si salariului in tara noastra se poate realiza tinand seama de urmatoarele relatii: munca-proprietate; munca-competitie; munca-putere publica.

Procesul de reforme declansat la inceputul anului 1990 urmareste, in esenta, crearea unei economii de piata performante si durabile, in cadrul careia piata muncii are un rol primordial, reflectand problemtica muncii ca fiind mai intai individuala si apoi sociala.

Echilibrul si dezechilibrul pe piata muncii se caracterizeaza prin mai multe trasaturi, cum sunt:

1. resursele de munca au cunoscut evolutii divergente. Ele sunt, in general, relativ, constante, cu o usoara tendinta de crestere temporara, ca pondere in populatia totala, in timp ce populatia ocupata s-a redus considerabil. Rata somajului a crescut, astfel ca pe fondul unor resurse de munca relativ constante, ea se modifica nu atat pe seama ocuparii, cat pe seama iesirii de sub incidenta legala a perioadei de somaj.

2. Raportul dintre populatia ocupata, salariati si pensionari influenteaza echilibrul pietei muncii intr-o proportie importanta, tinand seama de principiul potrivit caruia pensiile sunt platite prin contributiile celor care lucreaza. Raportul dintre numarul mediu de pensionari si someri, pe de o parte, si populatia ocupata si numarul de salariati, pe de alta parte, exprima presiunea ce se manifesta asupra veniturilor celor care lucreaza sau rata de dependenta. Aceasta presupune ca relatia dintre productivitatea muncii si salariu sa fie apreciata mai complex, luand in calcul si ajutoarele de somaj si contributiile la pensii.

3. Restructurarea ocuparii este specifica austeritatii si nevoii de contracarare a recesiunii si inflatiei. Aceasta inseamna ca restrucurarea ocuparii in Romania s-a infaptuit nu prin substitutia fireasca dintre munca si capital pe calea investitiilor si, deci, nu s-a realizat o restructurare competitiva de dezvoltare economica.

Ramurile care au cunoscut o restructurare a ocuparii mai puternica sunt acelea unde se inregistreaza o productivitate scazuta sau sunt consumatoare directe de PIB si valoare adaugata. Dintre aceste ramuri, unele vor putea contribui in perspectiva la cresterea valorii adaugate.

Tendinta de miscare spre structuri de subzistenta cu productivitate scazuta nu reprezinta un factor al cresterii economice intensive, competitive, o cerere reala a economicului, ci, constituie expresia inertiei, a unor solutii aleatorii, conjuncturale.

Tinand seama de astfel de aspecte se pot sesiza mai bine diverse disfunctionalitati przente si exigente viitoare ale institutionalizarii si gestiunii pietei muncii in tara noastra.

Starea pietei muncii reflecta echilibrul si dezechilibrul acestei piete, ca si influentele nemijlocite asupra ei din partea indicatorilor macroeconomici. Cunoasterea acestei stari favorizeaza formularea unor solutii viabile pentru gestionarea mai buna a pietei muncii si permite realizarea unor previziuni realiste privitoare la relatiile munca-salariu-management, inflatie-productivitate, negocieri colective-salarii etc. In acest sens, sunt semnificative mai multe aspecte ca:

a) Piata muncii specifica noului sistem economic romanesc se poate forma intr-un timp indelungat, necesitand noi legi, structuri si reglementari juridice la care sa se raporteze parteneri sociali cu un grad ridicat de maturitate si responsabilitate.

Declansarea introducerii noilor reglementari pentru crearea pietei muncii a fost obstructionata de accentuarea dezordinenei in productie si munca, pe fondul declinului productiei, de diminuarea calitatii normelor de munca. de gestiunea ineficienta a costurilor, de presiunile sindicatelor cu caracter revendicativ.

De asemenea, reducerea duratei muncii, eludandu-se starea precara a productiei, determina diminuarea motivatiei muncii, ineficienta economica si, deci, ruperea corelatiei dintre cresterea productivitatii si sporirea salariului nominal.

Aprecierea corecta a procesului formarii noii piete a muncii trebuie sa tina seama si de accentuarea in mod nejustificat a diferentelor salariale pe sectoare de activitate, pe categorii profesionale si grade de calificare, ca si de aparitia unor structuri nonperformante ale costului fortei de munca.

Piata muncii in Romania nu dispune inca de toate reglementarile legislative menite sa evite blocajele, distorsiunile sau disfunctionalitatile si sa asigure formarea si functionarea ei normala. Acest aspect se afla in corelatie cu starea pietei monetar-financiare si a pietei bunurilor economice, deoarece nu se poate reglementa si utiliza normal doar mecanismul salarial, fara a functiona eficient moneda, pretul, creditul, titlurile de valoare etc., cu atat mai mult cu cat piata muncii este o piata derivata a celorlalte piete.

Piata muncii cunoaste dezechilibre globale si structural-calitative proprii, precum si impulsuri dezechilibrante din partea intregului sistem de piete din economia romaneasca.

b) Piata muncii are o sfera de cuprindere limitata, interconditionandu-se cu ocuparea fortei de munca. In acest sens, trebuie inteleasa exact ocuparea ca un proces ce poate depasi cadrul pietei muncii.

Examinarea ocuparii pe structuri profesionale arata ca aceasta este efectul procesului general de tranzitie spre un nou tip de economie, care se fundamenteaza pe modificari substantiale in domeniul proprietatii si al stimularii liberei initiative. Un anumit segment al relatiilor de munca din sectorul particular iese de sub incidenta pietei reglementate a muncii, datorita indeosebi insuficientei cadrului legislativ privind reglementarea raporturilor de munca. O astfel de stare aluneca spre o zona neagra, intretinuta si de tendinta spre evaziune fiscala a unor agenti economici.

In sfera ocuparii se includ si conditiile civile sau de munca pe baza de invoiala, cunoscute ca piata gri sau piata neagra, ce scapa de sub controlul legislatiei muncii. Pe piata muncii, insa, oferta depaseste in permanenta cererea, manifestandu-se un nivel inalt al somajului si o lipsa evidenta de aparare a salariului.

In asemenea imprejurari, tensiunile pe piata muncii sunt ample incluzand toate structurile si mecanismele ei. Cererea de munca s-a diminuat considerabil datorita: reducerii investitiilor, scaderii motivatiei dezvoltarii capitalului uman la nivelul individului, al firmei, al societatii, ca si scaderii finale de bunuri economice. Oferta de munca inregistreaza dezechilibre structurale importante: ocupational-profesionale, teritoriale, pe grupe de varsta, pe categorii de calificare, pe sexe etc.

Tensiunile de pe piata muncii se interfereaza cu tensiunile institutional-legislative, avand consecinte negative pe termen mediu si lung. Cu toate ca noua legislatie a muncii a fost elaborata cu prioritate, totusi in practica, ea se dovedeste insuficienta si incoerenta in raport cu dinamica pietei muncii. Aspectele sociale sunt slab abordate, indeosebi cele care privesc: protectia salariatilor in situatia lichidarii intreprinderii; protectia salariatilor din sectorul particular; protectia salariatilor in cazul restructurarii unitatilor economice supuse regimului de supraveghere etc.

De asemenea, parteneriatul specific pietei muncii este firav si deficitar sub aspect organizatoric. Oficiile de forta de munca si centrele de calificare nu au capacitatea de a cuprinde toate aspectele privind fluxurile cererii si ofertei, medierea, formarea profesionala, reconversia fortei de munca s.a.

c) Mecanismele privind gestiunea pietei muncii prezinta disfunctionalitati. Politica salariala, desi are unele efecte favorabile asupra raporturilor dintre evolutia preturilor si a puterii de cumparare, totusi, ea nu stimuleaza cererea si productia de bunuri, nici formarea profesionala si educatia permanenta a fortei de munca.

Negocierea colectiva se dovedeste a fi o institutie importanta pentru functionarea normala a pietei muncii, atunci cand se armonizeaza cu organizarea sindicala si cu patronatul.

In contextul mecanismelor de gestionare a pietei muncii are un rol important informatia. Colectarea, prelucrarea si distribuirea informatiei trebuie sa contribuie la elaborarea si infaptuirea unor strategii si politici privind piata muncii, bazate pe veridicitate, credibilitate, transparenta si eficienta sistemica. Informatia, ca element esential al managementului pietei muncii, implica aprecierea corecta si operativa a ofertei de munca, a cererii de munca, a costului fortei de munca, a salariului, a somajului, a aspectelor sociale.

Pentru toate acestea sunt necesari indicatori statistici relevanti, care sa fie calculati si folositi corect de institutiile pietei muncii. Astfel de indicatori sunt: rata de ocupare si somaj, nivelul de instruire scolara si profesionala, costul fortei de munca si salariul pe diverse categorii etc.

Disfunctionalitatile din sfera mecanismelor pietei muncii se concretizeaza intr-un salariu redus, nealiniat celui de pe piata mondiala, asemenea celorlalti factori de productie, ceea ce influenteaza nefavorabil incadrarea in munca, cererea interna de bunuri economice, productivitatea muncii, interesul pentru investitii din partea capitalului strain.

d) Criza locurilor de munca pe fondul crizei din intreaga economie. In conditiile recesiunii economiei romanesti, stoparea sau reducerea cererii de munca se datoreaza unor procese esentiale: decapitalizarea intreprinderilor, scaderea investitiilor, dereglari monetar-financiare, devalorizarea leului, importul de inflatie si somaj prin relatiile economice internationale, deficitul balantei de plati.

Diminuarea managementului la nivel microeconomic si reducerea functiei productive a sistemului economic au creat presiuni dure asupra locurilor de munca. Aceste aspecte se prelungesc prin deficientele in gestiunea fortei de munca la nivel de firma, judet, sector economico-social, precum si la nivelul economiei nationale.

Functiile de reglare specifice salariului sunt distorsionate, astfel ca se accentueaza discrepantele dintre gradul de ocupare si nivelul salariului. In acest sens, moderarea cresterii salariilor a determinat influente negative asupra puterii de cumparare. Concomitent, politica de indexare deficitara a dus la insemnate dezechilibre pe piata muncii. Liberalizarea politicii salariale nu a fost sustinuta de masuri economice corespunzatoare.

e) Diminuarea gradului de cuprindere in invatamant a populatiei cu varsta de scolarizare. Acest proces are un rol deosebit in formarea, flexibilizarea si adaptarea ofertei la cererea de forta de munca. Aprecierea lui se poate asigura cu ajutorul ratei brute de scolarizare, calculata ca raport intre populatia scolara si populatia in varsta de 3-23 ani.

Scaderea ratei brute de scolarizare se coreleaza si cu reducerea duratei invatamantului obligatoriu, de la 10 ani la 8 ani. Astfel, prevederea legala, potrivit careia pot fi incluse in categoria de someri numai persoanele in varsta de peste 16 ani, pusa in relatie cu riscul ca o parte din tineri sa abandoneze scoala dupa 8 clase, adica la 14-15 ani, genereaza aparitia unei categorii de tineri de 15-16 ani, neprotejata legal, in situatia in care acestia nu-si pot gasi un loc de munca. De asemenea, s-a diminuat gradul de cuprindere a tinerilor in invatamantul local, manifestandu-se un accentuat abandon scolar.

Asemenea aspecte au determinat scaderea nivelului mediu de instruire a populatiei totale, cu consecinte negative pe termen mediu si lung asupra reconversiei fortei de munca. La aceasta contribuie si ponderea redusa in PIB a cheltuielilor pentru invatamant, ceea ce arata ca in strategiile de dezvoltare este eludata dimensiunea umana, conducand la sporirea riscului economico-social. Populatia manifesta neincredere si neparticipare la munca, in conditiile in care abandonarea justificata a unui model de ocupare in care locul de munca era garantat, chiar daca salariile erau relativ scazute si fenomenele de egalitarism erau accentuate, nu a fost insotita de masurile complexe corespunzatoare care sa tina seama de rolul activ, determinant ce revine principalului factor de productie munca.