Cererea si oferta de moneda

Cererea si oferta de moneda

Piata monetara este o piata speciala care evidentiaza ansamblul tranzactiilor efectuate cu moneda nationala si confruntarea dintre solicitantii si ofertantii de moneda, in functie de pretul monedei. Prin intermediul pietei monetare se coreleaza, pe termen scurt, nevoile suplimentare de resurse banesti din economie cu resursele banesti temporar disponibile, compensandu-se, astfel, deficitul cu excedentul de disponibilitati banesti, care se manifesta la unii agenti economici. Datorita importantei tot mai mari pe care o are moneda in economie, piata monetara detine un rol deosebit in viata economica. P. Samuelson, arata ca banii reprezinta, alaturi de capital si de specializare, cel de-al treilea aspect major al vietii economice moderne. Piata monetara se incadreaza in categoria pietiei oligopoliste, avand un numar mic de ofertanti de moneda si numerosi solicitanti.

Cererea de moneda, componenta a pietei monetare, este legata de existenta unor agenti economici care, in anumite momente, nu dispun de resurse banesti suficiente, fiind nevoiti sa apeleze la credite. Purtatorii cererii de moneda sunt:

intreprinderile, care solicita credite pentru finantarea afacerilor pe termen scurt, sau pentru investitii;

trezoreria statului - solicita credite pentru a acoperi deficitele bugetare;

diferite institutii financiar-bancare - solicita credite pentru satisfacerea unor nevoi specifice, de lichiditati;

populatia - solicita credite pentru consum.

Printre factorii obiectivi si subiectivi care conditioneaza cererea generala de moneda regasim:

volumul total al schimburilor mijlocite efectiv de moneda si viteza de rotatie a acesteia. Masa monetara (M) se afla in raport direct cu volumul valoric al schimburilor (Q x P) si invers proportional cu viteza de rotatie a monedei (v). Volumul valoric al schimburilor se determina ca produs intre volumul fizic al bunurilor si serviciilor tranzactionate (Q) si preturile si tarifele acestora (P). Viteza de rotatie a banilor exprima numarul mediu al actelor de vanzare-cumparare si de plati pe care le mijloceste unitatea monetara, intr-o anumita perioada. Masa monetara in circulatie se determina prin relatia matematica:

M = (Q x P) / v     => v = (Q x P) / M => Q x P = M x v

Produsul dintre M si v exprima marimea fluxurilor monetare dintr-o tara pe o perioada de un an, si este egala cu Q x P. Aceasta egalitate exprima legatura dintre cantitatea de bani aflata in circulatie si valoarea bunurilor oferite pe piata.
In principiu, unei cantitati monetare aflata in circulatie ii corespunde un anumit volum de bunuri economice oferite pe piata. Raportul intre cantitatea de bani in circulatie si cantitatea de bunuri economice oferite la piata exprima pretul mediu al bunurilor economice.

amploarea creditului de consum, legatura dintre valoarea bunurilor vandute pe credit (Cr), scadente intr-o perioada ulterioara, si marimea platilor facute in contul creditelor scadente (Ps), in perioada de referinta. Prin luarea in consideratie si a acestor factori, masa monetara in circulatie se determina pe baza relatiei:

M = (Q x P - Cr + Ps) / v

posibilitatile oferite de sistemul financiar-bancar, exprimate prin volumul de credite ce pot fi acordate, pe termen scurt, agentilor economici nonfinanciari.

comportamentul agentilor economici fata de moneda - poate fi sintetizat prin intensitatea inclinatiei spre lichiditate. Preferinta pentru lichiditate, ca factor contemporan, subiectiv al cererii de moneda, se bazeaza pe urmatoarele mobiluri: al venitului, al afacerilor, al prudentei, al speculatiei.

Oferta de moneda consta in punerea in circulatie a monedei, sub forma diferitelor instrumente banesti, de catre institutiile monetare specializate, in special prin operatiuni de creditare. Principalele institutii monetare care ofera moneda sunt:

bancile comerciale - ofera moneda scripturala (in cont) prin acordarea de credite agentilor economici nonfinanciari, numite operatiuni de finantare. Intr-un sistem multibancar, bancile comerciale isi coreleaza activitatea cu Banca Nationala.
Soldurile care nu se compenseaza intre bancile comerciale impun deschiderea de catre acestea de conturi curente la Banca Centrala (Nationala), pe baza carora solicita moneda (este o operatiune de refinantare).

trezoreria, denumita si casieria centrala a statului, efectueaza cea mai mare parte a platilor sale prin intermediul bancilor comerciale si al Bancii Nationale. Aceasta are insa si capacitatea de a crea moneda, prin trecerea unei sume de bani dintr-un cont bugetar intr-un cont la vedere sau pe termen scurt.

Banca Nationala ocupa locul central, strategic, in cadrul sistemului financiar-bancar, indeplinind functia de casier general al circuitelor monetare, de ultim rezervor de lichiditate. Prin mecanismele sale specifice, Banca Nationala ofera moneda, punand la dispozitia economiei numerar in urmatoarele situatii:

acoperirea deficitului bugetar, prin negocierea bonurilor de tezaur;

evolutia nevoilor de valuta;

sustinerea bancilor comerciale pentru acoperirea nevoilor lor de resurse banesti suplimentare.

Bonul de tezaur reprezinta un titlu de valoare emis de stat pentru finantarea temporara a deficitului bugetar.
Banca Centrala regleaza, prin intermediul pietei monetare, cantitatea de moneda in circulatie. In acest sens sunt folosite doua cai:

emisiunea sau retragerea de moneda (sub forma de numerar) de catre Banca Centrala;

crearea de cantitati suplimentare de bani in cont (scripturali) sau diminuarea acestora, operatiuni realizate de orice banca.

Emisiunea de moneda de catre Banca Nationala este legata de aparitia unor nevoi suplimentare de bani, generate de cresterea volumului de bunuri economice pe piata, de acoperirea deficitului bugetar sau de cumparari de valuta de la agentii economici si populatie, prin intermediul bancilor comerciale autorizate si a caselor de schimb valutar autorizate. In conditiile scaderii cantitatii de bunuri de pe piata, a formarii excedentelor bugetare si ale vanzarilor de valuta, Banca Centrala retrage numerar din circulatie, ceea ce conduce la diminuarea masei monetare. Bancile, la randul lor, modifica masa monetara in circulatie, aflata sub forma de bani in cont, prin extinderea sau restrangerea creditului. In primul caz are loc o crestere a masei monetare, in cel de-al doilea, o diminuare a masei monetare.

Punerea in circulatie a unei cantitati mai mari de moneda sau insuficienta acesteia in raport cu nevoile economiei nationale genereaza fenomene inflationiste sau deflationiste, ambele fiind forme de manifestare a dezechilibrelor economice.