 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
Viata intreprinderii reprezinta o inlantuire continua de operatiuni (achizitii, vanzari, plati, etc.) care influenteaza contul de rezultate. Fiecare dintre aceste operatiuni degaja un surplus financiar, surplus care va fi reinvestit in alte operatiuni pentru a obtine un excedent de rentabilitate final, rezultatul net.
De fapt, soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub forma de solduri, numite si marje, care pun in evidenta etapele formarii rezultatelor exercitiului, in stransa legatura cu structura veniturilor si cheltuielilor aferente activitatilor unei intreprinderi. Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune este in practica contabila europeana de data relativ recenta si este impusa de doua cerinte majore, si anume:
analiza economico-financiara a intreprinderii, plecand de la datele contabile in general si de la documentele de sinteza in special;
functionarea contabilitatii nationale.
Privite prin perspectiva contabilitatii nationale, soldurile intermediare de gestiune sunt considerate un intrument esential al uniformizarii continutului informatiei la nivel microcontabil si puntea de legatura intre acest nivel si conturile nationale. Astfel, structura contului de profit si pierderi permite intocmirea urmatoareloe solduri intermediare.
Pe baza contului de rezultate se poate determina o serie de indicatori valorici privind volumul si rentabilitatea activitatii intreprinderii. Constructia in trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului + marja comerciala) si incheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exercitiului), a sugerat denumirea de cascada a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare, pe treapta respectiva de acumulare.
Este principalul indicator de apreciere a performantelor unei activitati comerciale, permitand determinarea pragului de rentabilitate sau punctului critic al unei activitati comerciale29.
Se calculeaza ca diferenta dintre veniturile realizate din vanzarea marfurilor si costul de aprovizionare al marfurilor vandute.
unde:
marja comerciala;
venituri din vanzarea marfurilor;
costul de aprovizionare al marfurilor vandute.
Aceasta marja masoara surplusul de valoare obtinuta peste costul marfurilor vandute si reflecta pozitionarea intreprinderii pe piata sa tinand cont de:
natura produselor;
formarea pretului de vanzare;
intensitatea concurentei.
Rata marjei comerciale 
este utila
pentru analiza comparativa a rezultatelor unor intreprinderi apartinand
aceluiasi sector sau pentru comparatii intersectoriale.
sau
Evolutia marjei trebuie urmarita atent deoarece scaderea ei are mai multe consecinte, si anume:
inrautatirea conjuncturii economice;
aparitia noilor concurenti;
cresterea costului de aprovizionare.
Productia exercitiului 
reprezinta
totalitatea bunurilor si serviciilor produse de o intreprindere pe o perioada
de un an.
Ca expresie a activitatii globale a intreprinderii, acest indicator cuprinde urmatoarelor elemente:
productia vanduta, care
insumeaza bunurile si serviciile facturate la pret de vanzare 
productia stocata, a carei
valoare pozitiva indica cresterea stocului final, a riscului de nevandabilitate
productia imobilizata,
destinata nevoilor proprii firmei 
Productia exercitiului este un indicator inevitabil, dar ambigu, intrucat este constituit din elemente foarte eterogene: unele sunt evaluate la pret de vanzare (productia vanduta), iar altele, la cost de productie (productia stocata si productia imobilizata), ceea ce afecteaza comparabilitatea30.
Valoarea adaugata
Valoarea adaugata este un indicator sintetic care exprima valoarea nou creata de activitatea productiva a intreprinderilor intr-o anumita perioada de timp.
Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, indeosebi a factorilor munca si capital, peste valoarea materialelor, subansamblelor, energiei, serviciilor cumparate de intreprindere de la terti. Ea reprezinta bogatia creata prin valorificarea resurselor tehnice, umane si financiare ale firmei peste valoarea consumurilor intermediare provenite de la terti.
CONVERSIE
VALUE
VALUE
(resurse)
Valoarea adaugata prezinta urmatoarea structura:
cheltuieli cu personalul;
cheltuieli cu managementul (rente, deprecieri, taxe si impozite, alte cheltuieli);
profit net.
Pentru determinarea marimii valorii adaugate se pot folosi doua metode:
metoda sustractiva (valoare adaugata creata);
metoda aditiva (valoare adaugata repartizata).
In abordarea sustractiva, valoarea adaugata apare ca diferenta intre productia exercitiului si consumurile intermediare necesare realizarii ei.
unde:
valoarea adaugata;
productia exercitiului;
consumuri intermediare (cumparari de la terti).
Consumurile intermediare includ:
- cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile;
- cheltuieli cu combustibili, apa, energie;
- cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti;
- ale cheltuieli.
In cazul firmelor care desfasoara si activitate de comert, valoarea adaugata cuprinde si marja comerciala:
In acceptiunea aditiva valoare adaugata asigura remunerarea participantilor directi si indirecti la activitatea economica a intreprinderii :
personalul, prin salarii, indemnizatii, premii si cheltuieli
sociale;
statul, prin impozite, taxe si varsaminte asimilate;
creditorii, prin dobanzi, dividende si comisioane platite;
actionarii, prin dividende incasate;
intreprinderea, prin capacitatea de autofinantare.
unde:
salarii;
impozite si taxe;
dobanzi platite;
dividende ;
autofinantarea.
Valoarea adaugata este un instrument de analiza foarte util, mai ales pentru intreprinderile industriale. Acest indicator permite masurarea gradului de integrare a intreprinderii (daca a asimilat filiera de fabricatie si distributie a produselor sale) si de masurare a contributiei fiecarui factor la crearea bogatiei.
Acest indicator se determina dupa relatia:
unde:
valoarea adaugata;
subventii de exploatare;
impozite, taxe si varsaminte asimilate;
cheltuieli de personal.
Principala destinatie a excedentului brut al exploatarii este sa acopere nevoile de finantare care se impun pentru:
plata cheltuielilor financiare;
plata dividendelor;
plata impozitelor;
rambursarea datoriilor;
asigurarea cresterii intreprinderii.
Rezultatul exploatarii
Rezultatul exploatarii 
reprezinta surplusul
sau deficitul generat de activitatea curenta de exploatare a intreprinderii,
stabilit prin compararea totalului veniturilor de exploatare cu ansamblul
cheltuielilor de exploatare. Rezultatul de exploatare exprima performantele
realizate de intreprindere din activitatea industriala si comerciala, tinand
cont de politica financiara si fiscala a intreprinderii.
unde:
veniturile din exploatare;
cheltuieli de exploatare.
alte venituri din exploatare;
venituri din provizioane pentru exploatare;
cheltuieli
cu amortizarea;
cheltuieli
cu provizioanele pentru exploatare;
alte cheltuieli pentru exploatare.
Rezultatul exploatarii masoara impactul politicii de investitii si dinamica acestora in raport cu normele sectoriale, tinand cont de structura activelor bilantului, reflecta riscurile exploatarii anumitor activitati (deprecierea stocurilor, clienti incerti, etc.).
Rezultatul financiar 
apare ca
expresie a politicii de finantare adoptata de unitate, fiind in majoritatea
cazurilor negativa. Totusi, anumite intreprinderi care, fie ca nu au credite
financiare cu pondere mare sau deloc, fie obtin venituri financiare mai mari
decat cheltuielile financiare, obtin rezultate financiare pozitive .
Rezultatul financiar se determina ca diferenta intre veniturile financiare si cheltuielile financiare, dupa relatia:
unde:
venituri financiare;
cheltuieli financiare.
Rezultatul curent 
este determinat atat de rezultatul exploatarii,
cat si de cel al activitatii financiare. El constituie in fapt baza de calcul a
impozitului pe profit.
Rezultatul curent echivaleaza cu diferenta dintre veniturile curente (din exploatare plus cele financiare) si cheltuielile curente (din exploatare plus cele financiare).
Modelul indicatorului mentionat va fi:
sau
sau
unde:
veniturile curente;
cheltuielile curente.
Rezultatul
extraordinar 
reprezinta
rezultatul obtinut din operatiunile extraordinare, care nu sunt legate de
evolutia normala a activitatii firmei si se determina ca diferenta intre
veniturile exceptionale si cheltuielile exceptionale, dupa relatia:
unde:
veniturile
extraordinare;
cheltuielile extraordinare.
Rezultatul extraordinar reprezinta soldul intermediar de gestiune ce sintetizeaza rezultatul activitatii (sub forma profitului sau pierderilor) cu caracter de exceptie al intreprinderii fie ca se refera la operatiuni de gestiune, fie la operatiuni de capital.
Rezultatul brut al
exercitiului 
exprima in
marimi absolute rentabilitatea bruta sau pierderile aferente activitatii
firmei, dupa deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale aferente unui
exercitiu financiar si caracterizeaza
toate laturile activitatii firmei (exploatare, financiar si exceptional).
Acest indicator se determina astfel:
sau
Rezultatul net al
exercitiului 
poate
imbraca forma profitului sau pierderii nete. El reprezinta diferenta intre
rezultatul brut al exercitiului si impozitul pe profit si se calculeaza dupa
relatia:
unde:
impozitul pe profit.
Scopul rezultatului net este de a remunera in principal33:
actionarii prin dividende;
firma prin investitii (prin profitul reinvestit);
sa remunereze suplimentar personalul firmei (participarea la profit);
sa acopere eventualele pierderi din perioadele precedente.
G. Vintila - Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000
Margulescu D., Margulescu S., Caruntu C., Analiza economico-financiara a intreprinderii, Editura Hermes, Bucuresti, 1999
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
