Analiza calitativa si cantitativa a micoeconomiei si macroeconomiei

Analiza calitativa si cantitativa a micoeconomiei si macroeconomiei

Stiinta economica si conceptele ei

1. microeconomie si macroeconomie expresii ale stiintei economice
2. metode si tehnici de investigare economica

Stiinta economica a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare economico-sociala cand sau indeplinit urmatoarele conditii

conturarea domeniului economic unitar de studiu

metoda proprie

formarea specialistilor economici

crearea unui instrument specific fenomenului economic

In asemenea imprejurare a aparut stiinta economica la sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al IX-lea.

Micoeconomia si macroeconomia reprezinta expresii ale realitatii economice concretizate in ideii, teorii, doctrine sau ideologii economice

Micoeconomia studiaza unitatile economice individuale, structurile si comportamentele acestora, acesta inseamna ca luam in calcul firma ca unitate economica de baza si la nivel teritorial administrativ corespunzator (comuna)

Mezoeconomia este constituita din fenomenele economice la nivel de ramura si nivel teritorial administrativ mediu (judet)

Macroeconomia este ramura stiintei economice care studiaza marimile globale numite agregate la nivel national statal (mai este numita si economia nationala)

Microeconomia si macroeconomia sunt componente ale stiintei economice sau ale teoriei economice generale

Teoria microeconomica si macroeconomica ca elemente compozite ale teoriei economice generale sunt studiate tinandu-se seama de 2 componente:

filiatia de idei

situatia clasica

Stiinta economica reflecta ansamblul coerent de notiuni, concepte si legi impreuna cu judecatile de valoare asupra realitati economice in timp si spatiu.

Gandirea economica cuprinde totalitate ideilor, teoriilor, doctrinelor si ideologiilor privite in dialectica permanenta

ideea economica - este o opinie proprie simpla, izolata privind fenomenul sau procesul economic

teoria economica - este ansamblul de ideii organizate sistematic referitor la un domeniu economic

doctrina economica - este totalitatea tezelor si teoriilor fundamentale referitoare la sistemul stiintific pe ansamblul economiei

ideologia economica - reprezinta doctrina economica ce reflecta direct interesele sociale, politice, etnice sau religioase ale celor care o sustin

Gandirea economica sa concretizat in timp in diverse curente economice:

curent economic mercantilist (metale pretioase)

curent economic fiziocrat (munca agricola)

curent economic clasic (jumatatea secolului al XIII-lea si inceputul secolului al IX-lea reprezentat de A. Shmit, D. Ricardo si J.S. Mils)

curent economic neoclasic

curent economic marxist si marginalist

curent economic keinsist

curent economic contemporan de tip economatic

Micoeconomia si macroeconomia prezinta urmatoarele caracteristici:

constituie un sistem coerent de teorii si doctrine despre realitatea contemporana

reprezinta o stiinta social umana

stau la baza politicilor economice la toate nivelurile de agregare (micro, mezo, macro, mondo)

sunt ramuri ale stiintei economice care privesc atat fenomenul autonom cat si interdependente

Metode si tehnici de investigare economica

Metoda in stiinta economica este calea de urmat pentru a descoperi adevarul economic relativ

Metodologia de investigare reprezinta teoria despre metoda, impreuna cu instrumente si tehnici specifice de cercetare economica

Sistemul metodologic al economiei corespunde caracteristicilor economice ca stiinta respectiv ca economie pozitiva sau economie normativa. In acest sistem se includ:

analiza calitativa si cantitativa

inductia si deductia

analiza si sinteza

logicul si istoricul

procedeul ceteris parius (analiza unui fenomen tinandu-se seama de un singur factor de influenta celelalte influente considerandu-le constante)

eroarea in cercetare care poate fi: (eroare de cauzalitate sau eroare de compozitie)

Metoda in stiinta economica foloseste in primul rand variabile economice care pot fi endogene (in interiorul firmei) sau exogene (in exterior) sau pot fi variabile de flux sau variabile de stoc

Metoda economica foloseste ipotezele sau presupunerile; predictiile sau prognozele; testele; scenariile sau experimentele economice.

Analiza comportamentului consumatorului

I.         Utilitatea economica a bunurilor

II.       Cererea de bunuri economice

Conceptul si tipologia bunurilor economice

Bunurile sunt elemente din realitatea obiectiva care se consuma pentru satisfacerea trebuintelor (nevoilor)

Nevoii Dorinte Interes Cerere reala

Bun Forta materiala

Tipologia bunurilor economice cuprinde:

1. bunuri in general sunt:
1. bunuri libere (gratuite)
2. bunuri economice
2. bunuri economice (au pret si sunt limitate)

principalele categorii de bunuri economice sunt:

1. dpdv al destinatiei exista:
1. satisfactor (personale, individuale)
2. prodfactor (produc alte bunuri)
2. dpdv al formei exista:
1. bunuri materiale fizice (corporale)
2. bunuri non-materiale (serviciile)
3. bunuri sub forma de: informatii; licente; brevete etc.
3. dpdv al modului in care circula:
1. bunuri marfare
2. bunuri non-marfare
3. bunuri mixte
4. dpdv la relatiilor intre ele exista:
1. bunuri substituibile
2. bunuri complementare
3. bunuri secundare
5. dpdv al raporturilor intre consumatori exista:
1. bunuri publice
2. bunuri private

Totalitatea acestor bunuri constituie obiect de consum in scopuri obtineri utilitatii optimale

Utilitatea economica este analizata in sens clasic si neoclasic.

Teoria clasica a utilitatii economice exprima relatia intre proprietatile intrinseci (proprii) ale bunurilor si nevoilor umane.

Utilitatea in sens neoclasic are in vedere exigentele curentului de gandire marginalist.

Utilitatea economica in sens se realizeaza prin respectarea cumulativa a urmatoarelor conditii:

bunurile economice trebuie sa satisfaca prin proprietatile lor o anumita nevoie

consumatorul trebuie sa constientizeze ca prin proprietatile unui bun consumat sa obtine o anumita satisfactie/utilitate

cumparatorul trebuie sa fie apt/capabil sa foloseasca bunul economic

Utilitatea in sens neoclasic reflecta importanta pe care o acorda consumatorul fiecarei unitati dintr-un bun consumat. Utilitatea economica este eminamente subiectiva. Se poate masura in doua modalitati:

sistemul cardinal - presupune acordarea unui numar absolut da unitati psihologice de utilitate fiecarui bun

sistemul ordinal - presupune stabilirea unei ierarhi intre utilitatile diferitelor bunuri consumate.

Utilitatea marginala reprezinta utilitatea suplimentara care poate fi obtinuta prin consumul unei unitati aditionale dintr-un bun.

Legea utilitatii marginale descrescande, reflecta relatia intre cantitatea consumata dintr-un bun in crestere si utilitatea marginala in reducere datorita diminuarii intensitatii nevoi

Concluzii:

1. cand Umg este pozitiva, Ut creste doar cu o rata descrescatoare
2. atunci cand Ut este maxima, Umg este zero
3. cand Umg este negativa, Ut este pozitiva dar inregistreaza o scadere
4. suma algebrica a Umg este egala cu Ut
5. curba Umg are o inclinatie negativa

Asemenea relatie se verifica atat sub aspect fizic cat si sub aspect monetar. Inseamna ca daca pretul este mai mic decat Umg se va consuma mai mult si invers. Cantitatea optima a consumului este data cand pretul este egal cu consumul. P < Umg creste, P > Umg scade

Cererea de bunuri economice

Cantitatea ceruta de un agent sau toti agenti economici pe care ei pot sa o plateasca la un anumit pret reprezinta cererea in sens microeconomic.

Cererea poate fi analizata tinandu-se seama de urmatoarele variabile:

pretul unit

venitul disponibil

pretul disponibil

numarul cumparatorilor

Extinderea si contractia cereri in functie de pretul unitar  

Aceasta relatie presupune folosirea urmatoarelor instrumente de calcul

baremul cereri (lista de preturi)

functia pietei

curba cereri:diagrama (locul geometric al tuturor alternativelor de cuparare)

legea generala a cereri

P > Q → contracta,  P< Q → extinde

Legea cererii reprezinta relatia negativa intre cresterea pretului unitar si diminuarea cantitati cerute.

Cresterea sau reducerea cererii este determinata de influenta pretului unitar si a altor variabile numite conditiile cererii. Aceste conditii pot fi:

modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor

modificarea preturilor altor bunuri

numarul de cumparatori

preferintele cumparatorilor

previziunile asupra evolutiei pretului si venitului

Resursele economice - reprezinta totalitatea elementelor actiuni sociale practice care pot fi atrase in afaceri economice producatoare de bunuri.

Resursele economice neatrase inca in activitatea economica reprezinta potentialul economic.

Tipologia resurselor economice

dpdv al obtinerii exista:

a.      resurse economice originare (primare) - preluate din natura

b.     resurse economice derivate - se obtin prin prelucrarea celor primare, cunostinte tehnico-stiintifice, bunuri materiale, bunuri virtuale

dpdv al continutului exista:

a.      resurse natural materiale

b.     resurse umane

c.      resurse informationale - stiintifice

Caracteristicile resurselor:

limitarea resurselor (sunt limitate si impartite)

raritatea resurselor (legea raritati)

rationalitatea utilizarii resurselor (principiul eficientei)

Resursele economice apar ca stocuri si ca fluxuri

ca stocuri resursele apar sub forma avutiei nationale

ca fluxuri resursele se numesc factori de productie

Factori de productie reprezinta conditiile necesare si suficiente pentru desfasurarea unei activitati producatoare de bunuri.

Tipologia factorilor de productie cuprinde:

factori de productie traditionali

o      originali/primari (munca si natura)

o      derivati (capitalul)

neofactori de productie

o      abilitatile intreprinzatorilor

o      tehnologiile moderne

o      managementul contemporan

o      informatica

Munca este factorul primar decisiv.

Natura - ecosistem

Capitalul - ca factor de productie inseamna totalitatea bunurilor obtinute si folosite pentru obtinerea altor bunuri. El se numeste:

capital tehnic

capital productiv

capital real

Capitalul nu se confunda cu banii.

B - M - B' B - F_p - P - M_(M+m) - B'_(BMb)

	C/V

Anii devin capital prin destinatia lor. Cu bani cumparam factori de productie din piata, se unesc in stadiu de productie, de unde rezulta marfuri ca urmeaza a fi vandute, aceasta insumeaza un surplus.

Capitalul tehnic in miscarea sa parcurge mai multe stadii indeplinind in fiecare stadiu functii corespunzatoare.

Circuitul capitalului inseamna miscarea permanenta a capitalului prin cele trei stadii indeplinind functii specifice.

Rotatia capitalului inseamna circuitul capitalului apreciat in reluarea sa permanenta.

Capitalul tehnic a aparut prin procesul de economisire, care poate fi:

economisire voluntara

economisire coercitiva (fortata)

Clasificarea capitalului:

capital fix

capital circulant

se delimiteaza dupa:

participarea la mai multe acte de productie

consumarea treptata

inlocuirea dupa mai multi ani de functionare

Capitalul fix cuprinde acele elemente ale capitalului tehnic care participa la mai multe acte economice se consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani. Factori de productie in conditiile contemporane parcurg un proces obiectiv de ameliorare calitativa si de diminuarea risipei.

Agentii economici reprezinta persoane sau grupuri de persoane fizice si persoane juridice care participa la viata economica indeplinind functii asemanatoare.

Corporatia - forma principala de organizare a afacerilor economice contemporane pe baza capitalului subscris cu actiuni. Actionarii in acest caz pot avea statut de:

proprietarii - actionarii

salariat - intreprinzator

manager - salariat

Oferta - in sens microeconomic reprezinta cantitatea dintr-un bun pe care un intreprinzator sau toti intreprinzatorii sunt dispusi sa o produca in functie de pretul unitar si de alti factori numiti conditiile ofertei. Oferta se analizeaza tinand seama de urmatoarele elemente:

barem

functia ofertei

diagrama ofertei

legea generala a ofertei

exceptiile sau paradoxurile ofertei

Pentru analiza ofertei trebuie sa tinem seama de:

extinderea sau contractia ofertei

cresterea sau reducerea ofertei

Baremul ofertei
P	Q
									Q

Legea generala a ofertei inseamna legatura obiectiva intre pretul unitar si cantitatea ofertei astfel incat cand pretul creste cantitatea oferita creste si invers.

Conditiile ofertei sunt:

costul unitar si marginal al bunurilor create

pretul altor bunuri

conditiile de intrare sau iesire in activitate economica

subventiile

previziunile privind modificarea preturilor

Elasticitatea ofertei - modificarea ofertei in functie de pretul unitar si conditiile ofertei.

Oferta se apreciaza cu ajutorul coeficientilor de elasticitate

; ;

OFERTA ELASTICA ATUNCI CAND COEFICIENTUL > 1

OFERTA UNITARA = 1

OFERTA INELASTICA < 1

Paradoxurile ofertei - oferta poate sa scada cand pretul creste si invers;