Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Agricultura


Index » business » Agricultura
» Delimitarea zonelor rurale


Delimitarea zonelor rurale




Delimitarea zonelor rurale

Abordarea dezvoltarii rurale si zonale este o problema de ordin stiintific cat si practic, de mare actualitate atat la nivelul U.E., cat si pentru Romania. Aceasta abordare – care este legata de un concept atat de larg – vine sa integreze intr-o mai mare armonie, programele si proiectele de dezvoltare rurala, in care se pune un accent mai nuantat pe om, pe ecologie si mediu si nu in ultimul rand pe o valorificare rationala a resurselor.

Activitatea de zonare contribuie la:

identificarea noilor tipuri de exploatatii din sectorul privatizat agricol si caracterizarea lor in privinta ponderii in cadrul judetelor si a zonelor naturale,




stabilirea valorii productiei finale agricole ce revine pe o persoana ocupata in agricultura,

stabilirea valorii productiei finale agricole pe hectar ,

stabilirea caracteristicilor tehnico-economice si sociale ce caracterizeaza fiecare unitate zonala,

stabilirea deosebirilor tehnologice, determinandu-se conditiile specifice ale fiecarei zone, care necesita anumite lucrari sau structuri tehnologice speciale,

stabilirea valorii resursele umane, respectiv datele cu privire la numarul si densitatea locuitorilor, structura populatiei pe sexe, categoriile de varsta, dinamica sporului natural si migratoriu),

constituirea de modele economico-matematice de sine statatoare pentru fiecare zona naturala in parte,

zonarea constituie baza pentru realizarea unor sisteme teritoriale de productie integrate dezvoltarii generale realizand un echilibru functional intre resurse si rezultate prin repartitia pe teritoriu a produselor in conditiile realizarii productiei stabilite, generand sisteme de agricultura specifice diferitelor zone, care exprima sistemul general de dezvoltare si organizare a agriculturii si creeaza baza pentru profilarea exploatatiilor agricole,

fundamentarea stiintifica a politicile rurale prin care sa se atenueze dezechilibrele rurale si sa se identifice masurile adecvate pentru indeplinirea obiectivelor de „dezvoltare rurala“ (termen care vizeaza efectul politicilor rurale),

nivelul de trai diferentiat pe zone, cresterea economica diferita de la o zona la alta, factorii care determina migratia interrurala etc,

localizarea (amplasarea) obiectivelor economice,

cresterii economiei rurale;

determinarea echilibrului spatial;

mobilitatii spatiale a factorilor de productie;

eficientei structurilor spatiale;

substituirii spatiale a factorilor;

utilizarea metodelor si tehnicilor economico matematice de analiza si decizie prin incorporarea aspectelor spatiale in teoriile economice traditionale;

strategiile si politicilor economice rurale.

Spatiului rural asigura (identificarea zonelor rezultate din punctul de vedere al localizarii lor geografice si anume o harta care arata rezultatul cumularii indicatorilor si o harta care arata zonarea finala) cadrul necesar pentru formularea diferentiata, pe baze realiste a politicii de dezvoltare integrata a zonelor rurale care trebuie aplicata pe tipuri de zone identificate prin diagnoza dezvoltarii rurale

Prin zonarea productiei agricole se cauta sa se determine zone care se caracterizeaza printr-un profil omogen de productie, in special in ceea ce priveste ramura de baza, specializata in obtinerea anumitor produse agricole si care se exprima printr-o anumita imbinare a ramurilor de productie agricole si o anumita interdependenta cu alte ramuri ale economiei unei regiuni sau judet.





Zonarea productiei agricole are astfel dubla semnificatie:

delimiteaza zona ca ansamblu de posibilitati productive (naturale, economice, sociale) si limite in procesul de integrare a agriculturii in dezvoltarea generala.

creeaza cadrul pentru folosirea conditiilor naturale economice sI ecologice in structuri optime de dezvoltare a plantelor.

Zonarea productiei agricole este activitatea prin care strategia promovata de dezvoltare a agriculturii integreaza conditiile naturale cat mai complet in circuitul agricol, iar mijloacele economice le asigura o asemenea repartitie teritoriala incat sa se obtina un efect global maxim. In acest proces zonarea asigura cunoasterea diferitelor sisteme de mijloace in diferite conditii naturale, pentru diferite plante si specii de animale, pentru a se putea obtine o eficienta sporita.

Eficienta tehnica. Acesta implica cateva notiuni despre productia obtinuta la o calitate corespunzatoare. Costul de productie este acelasi, fie daca se fac produse bune sau proaste. Astfel, sa faci lucru bun, in sens productiv este de obicei in armonie cu eficienta economica si cat de mult sa produca in atat de celebra 'teorie a exploatatiei agricole'.

Pentru formularea programelor de dezvoltare rurala si elaborarea strategiilor de dezvoltare este necesar sa se cunoasca conditiile concrete, respective situatia rurala a zonei care prezinta interes pe baza unor criterii si metode.

Metodele cele mai des utilizate in cercetarea zonelor sunt:

1. analiza sistemului de indicatori statistici;

2. analiza SWOT;

In UE printre criteriile importante utilizate pentru definirea tipologiilor rurale se enumera:

– nivelul scazut de dezvoltare economica;

– ponderea mare a fortei de munca ocupata in agricultura;

– nivelul redus/precar al veniturilor;

– densitatea scazuta a populatiei si tendinta de depoluare.

Concret, in vederea solicitarii asistentei pentru dezvoltarea rurala, UE practica urmatoarele criterii:

• indicele de densitate a populatiei sa fie mai mic decat 100 locuitori/km2 sau raportul celor ocupati in agricultura sa fie mai mare decat dublul mediei pe UE;

• rata somajului sa fie mai mare decat media UE sau numarul locuitorilor sa fie scazut in ultimii zece ani.

In Ungaria, caracterizarea zonelor rurale si clasificarea lor s-a facut conform urmatoarelor criterii (Maria Vincze, 2000):

– situatia demografica defavorabila, imbatranire si migratie durabila;

– situatie economica medie sau ramasa in urma;

– infrastructura mediocra sau slaba:

– dinamica de crestere medie sau redusa;

– zona este de nivel mediu sau ramasa in urma conform unui indicator complex;

Metoda analizei SWOT. SWOT este un instrument de analiza strategica, flexibil si usor de aplicat pe care o organizatie sau o echipa de proiect il foloseste pentru a identifica cele mai potrivite directii de actiune. Orice proiect nou ar trebui sa aiba la baza o astfel de analiza, pentru a i se stabili gradul de oportunitate si de fezabilitate.

Denumirea acestui procedeu de analiza, utilizat pe scara larga in procesele de planificare strategica la nivelul intreprinderii, provine de la initialele celor patru notiuni, in limba engleza, care stau la baza efectuarii analizei:

Strenghts-puncte tari

Weaknesses-puncte slabe

Opportunities-oportunitati

Threats-amenintari.

De obicei analiza se face in colectiv si reprezinta o metoda importanta in managementul strategic. Pentru dezvoltarea rurala caracterul colectiv al analizei este avantajos, deoarece antreneaza grupurile sociale afectate care traiesc in zona respectiva devenind astfel participanti active. Specificul analizei SWOT este ca ea studiaza concomitent caracteristicile interne si influentele mediului extern, tinand cont atat de factorii pozitivi, cat si de cei negativi.

In cadrul analizei SWOT se evalueaza mai intai specificul intern al zonei, punctele tari si slabe. Apoi se analizeaza influentele exterioare. Efectele exterioare pozitive sunt considerate posibilitati, iar cele negative pericole, amenintari.

Zona cumulativa a teritoriului rural. Prezenta si distributia in teritoriu a acestor tipuri de comune permite constatarea ca exista o relativa grupare a lor si face posibila identificarea unor areale, mai mici sau mai mari, in care se constata manifestari relativ omogene ale unor fenomene.



Corespunzator tipului de comune majoritar, s-a realizat o zonificare tipologica a caracteristicilor spatiului rural. De la tipologia comunelor s-a trecut la tipologia zonelor.

Astfel, pentru fiecare criteriu si pentru ansamblul criteriilor, s-a realizat o zonare cumulativa a teritoriului rural care a tinut seama de toate elementele analizate.

Principiile care au stat la baza delimitarii zonelor sunt:

1. prezenta numeroasa si relativ juxtapusa a teritoriilor administrative ale comunelor, care se inscriu in aceeasi categorie de manifestare a fenomenelor masurate;

2. unitatea si coerenta caracteristicilor fizico-geografice ale zonelor identificate;

3. unitatea de valori culturale, traditie, modele de evolutie.

La nivel national, conform criteriilor selectate, s-au identificat trei categorii majore de zone rurale pe baza predominantei unor caracteristici:

1. zone in care predomina caracteristicile ce favorizeaza dezvoltarea (comune cu o stare buna si posibilitati proprii de dezvoltare);

2. zone in care predomina caracteristicile ce restrictioneaza dezvoltarea (comune care au nevoie de sprijin in dezvoltare);

3. zone cu caracteristici medii.

Aceste calificative nu pot fi categorice si nici nu trebuie percepute ca o nota generala a zonei.

Zonarea pe criterii este o etapa indispensabila in stabilirea unor strategii si politici sectoriale de dezvoltare, care sa corespunda unor nevoi particulare si care sa permita pastrarea individualitatii fiecarui areal.

Zonarea finala ce fundamenteaza politica de dezvoltare integrata a zonelor rurale ce trebuie aplicata pe tipurile de zone identificate prin diagnoza dezvoltarii rurale.

Delimitarea si identificarea zonelor sunt rezultatul combinat al interpretarilor informatiilor statistice prelucrate pe baza unor algoritmi matematici si al opiniilor expertilor din Echipa Strategica, implicati in realizarea proiectului.

Existenta unor similitudini de manifestare pe areale a permis conturarea unor zone cu caracteristici relative omogene.

Avand in vedere multitudinea problemelor de solutionat in spatiul rural, s-a identificat tipuri de zone in care sunt posibile interventii prioritare. In acest sens, au fost identificate trei categorii mari de zone, in functie de predominanta factorilor care conditioneaza dezvoltarea endogena:

– zone in care predomina factori favorizanti ai dezvoltarii;

– zone in care predomina factori restrictivi ai dezvoltarii;

– zone cu conditii medii.

Cea mai mare parte a teritoriului se caracterizeaza prin conditii si factori medii de dezvoltare. Actiunile necesare in aceste zone se inscriu, in general, in tipul de politici aplicabile celor doua categorii de zone prezentate, fiind o combinatie intre diferitele elemente ale acestora.

Zonele rurale in care predomina factori favorizanti pentru dezvoltarea economico-sociala sunt caracterizati printr-o gama mai larga de resurse naturale (in principal resurse minerale ale subsolului, vegetatie forestiera, suprafete agricole fertile, elemente valoroase ale cadrului natural) care au condus la dezvoltarea unor activitati neagricole si la multiplicarea surselor de venituri.

Situarea unora din aceste zone in teritoriile periurbane ale marilor centre a determinat o pondere mai ridicata a fortei de munca calificata, o oferta superioara de locuri de munca si posibilitatea unor cooperari pe linia echiparilor sociale si tehnice.

Politicile specifice, in cadrul acestor zone, au ca obiective principale urmatoarele:

• promovarea diversitatii activitatilor economice;

• crearea de intreprinderi mici si mijlocii cu profil agricol, industrial, artizanal, comercial si de prestari servicii;

• dezvoltarea infrastructurilor hidroedilitare, de transport, comunicatii si energetice;

• valorificarea eficienta a resurselor naturale cu atentie speciala pe crearea unor conditii proprii pentru dezvoltarea activitatilor de recreere si turism;

• transformarea agriculturii intr-o activitate performanta si diversificata;

• dezvoltarea potentialului uman;

• ameliorarea infrastructurii sociale si a conditiilor de viata;

• reabilitarea, protectia si conservarea zonelor cu valoare naturala si peisagera;

• antrenarea populatiei locale in procesul de dezvoltare a acestor zone.

Zonele rurale in care predomina factori restrictivi ai dezvoltarii

Se caracterizeaza, in general, prin lipsa diversificarii activitatilor economice, determinand dependenta excesiva de agricultura. Activitatile agricole au o eficienta economica foarte redusa din cauza numarului mic de exploatatii viabile, a slabei reprezentari a sectorului zootehnic, a modului defectuos de exploatare a terenurilor si de valorificare a fondurilor agricole.

Infrastructura sociala este deficitara, echiparea hidroedilitara aproape inexistenta, accesele la reteaua majora rutiera si feroviara sunt dificile sau inexistente in anumite perioade ale anului. Degradarea elementelor de mediu se amplifica continuu, indeosebi in ceea ce priveste solurile, apele de suprafata si vegetatia forestiera.

Aceste zone pot fi considerate ca zone de saracie.

Politicile specifice destinate acestor zone trebuie sa aiba urmatoarele obiective prioritare:

• realizarea si dezvoltarea infrastructurilor hidroedilitare, de transport, comunicatii si energetice;

• realizarea unei agriculturi performante si diversificate;

• diversificarea activitatilor economice;

• accelerarea procesului de privatizare in agricultura;

• transformarea gospodariilor rurale in exploatatii viabile;



• imbunatatirea infrastructurii sociale;

• protectia, reabilitarea si conservarea elementelor cadrului natural si cu precadere a zonelor cu valoare naturala si peisagera;

• antrenarea populatiei locale in procesul de dezvoltare rurala.

Din prezentarea structurilor agricole actuale si a performantelor sale, a economiei rurale cu caracter predominant primar si a consumului de resurse a populatiei rurale se poate concluziona ca satul romanesc se caracterizeaza printr-un grad ridicat de saracie (circa 40% fata de 13-15% in mediul urban). Saracia accentuata, cu tendinta de cronicizare, face ca economia rurala sa alunece spre economia naturala de subzistenta si sa se izoleze de economia de piata.

Pe baza analizei efectuate, se considera ca politicile rurale romanesti trebuie sa contina elemente legislative si financiare concrete de stimulare a dezvoltarii rurale complexe si durabile. Satul, prin economia sa, trebuie scos din economia naturala inchisa si introdus in mediul de afaceri. Economia rurala trebuie transformata treptat din economie de subzistenta in economie rurala comerciala.

Calitatea spatiului agricol (agrosistemului) romanesc constituie premise naturala a competitivitatii produselor. Produsele agricole de baza (graul, porumbul, floarea soarelui, soia, legumele, fructele, strugurii, carnea, laptele etc.), obtinute in conditii tehnice medii, sunt perfect competitive cu produse similare din alte tari, iar la majoritatea sortimentelor calitatea este chiar superioara.

Mare parte din spatiul rural romanesc are vocatia naturala si culturala pentru practicarea turismului agricol, agromontan, ecologic si cultural.

Pornind de la calitatile deosebite ale spatiului rural, politica actuala trebuie sa sustina dezvoltarea rurala durabila ca factor al cresterii economice, de atenuare a cauzelor starii de saracie si de trecere treptata spre un standard economic si social acceptabil in mediul rural .

Rezumat

Abordarea dezvoltarii rurale si zonale este o problema de ordin stiintific cat si practic, de mare actualitate atat la nivelul U.E., cat si pentru Romania. Aceasta abordare – care este legata de un concept atat de larg – vine sa integreze intr-o mai mare armonie, programele si proiectele de dezvoltare rurala, in care se pune un accent mai nuantat pe om, pe ecologie si mediu si nu in ultimul rand pe o valorificare rationala a resurselor.

Activitatea de zonare contribuie la:

v    identificarea noilor tipuri de exploatatii din sectorul privatizat agricol si caracterizarea lor in privinta ponderii in cadrul judetelor si a zonelor naturale,

v    constituirea de modele economico-matematice de sine statatoare pentru fiecare zona naturala in parte,

v    strategiile si politicilor economice rurale.

v    delimiteaza zona ca ansamblu de posibilitati productive (naturale, economice, sociale) si limite in procesul de integrare a agriculturii in dezvoltarea generala.

Astfel, sa faci lucru bun, in sens productiv este de obicei in armonie cu eficienta economica si cat de mult sa produca in atat de celebra 'teorie a exploatatiei agricole'.

analiza sistemului de indicatori statistici;

nivelul scazut de dezvoltare economica;

ponderea mare a fortei de munca ocupata in agricultura;

densitatea scazuta a populatiei si tendinta de depoluare.

Orice proiect nou ar trebui sa aiba la baza o astfel de analiza, pentru a i se stabili gradul de oportunitate si de fezabilitate.

Avand in vedere multitudinea problemelor de solutionat in spatiul rural, s-a identificat tipuri de zone in care sunt posibile interventii prioritare. In acest sens, au fost identificate trei categorii mari de zone, in functie de predominanta factorilor care conditioneaza dezvoltarea endogena:

• crearea de intreprinderi mici si mijlocii cu profil agricol, industrial, artizanal, comercial si de prestari servicii;

• dezvoltarea infrastructurilor hidroedilitare, de transport, comunicatii si energetice;

• ameliorarea infrastructurii sociale si a conditiilor de viata;

• antrenarea populatiei locale in procesul de dezvoltare a acestor zone.

• realizarea si dezvoltarea infrastructurilor hidroedilitare, de transport, comunicatii si energetice;

• accelerarea procesului de privatizare in agricultura;

• antrenarea populatiei locale in procesul de dezvoltare rurala.

Saracia accentuata, cu tendinta de cronicizare, face ca economia rurala sa alunece spre economia naturala de subzistenta si sa se izoleze de economia de piata.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate