Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Afaceri


Index » business » Afaceri
» PLANUL FINANCIAR – IMPORTANTA SI INDICATORI DE ANALIZA A EXPERIENTEI ANTERIOARE AFACERII


PLANUL FINANCIAR – IMPORTANTA SI INDICATORI DE ANALIZA A EXPERIENTEI ANTERIOARE AFACERII




PLANUL FINANCIAR – IMPORTANTA SI INDICATORI DE ANALIZA A EXPERIENTEI ANTERIOARE AFACERII

Rolul si importanta planului financiar

Misterul situatiilor financiare nu este chiar atat de greu de penetrat. Este crucial sa se cunoasca suficient de mult pentru a le utiliza bine si sa se stie cum le vor utiliza si evalua examinatorii planului de afaceri.

Sectiunea financiara va fi probabil prima care va fi citita dupa sinteza planului si CV-urile fondatorilor si echipei de conducere. Ea are rolul de a documenta, justifica si convinge. Daca elementele de raportare financiara sunt intocmite cu atentie si pricepere, ele devin cele mai importante repere in evaluarea atractivitatii afacerii. In timp ce restul planului contribuie la intelegerea fundamentala a afacerii in sine, performantele financiare servesc interes final, vizand atat examinatorul, cat si intreprinzatorul. Aici investitorul descopera la ce nivel al castigurilor se poate astepta, iar creditorul cunoaste capabilitatea debitorului de a se achita de obligatii.




Pentru companiile deja existente planul financiar trebuie sa asigure o imagine completa a afacerii – ca o analiza a trecutului si prezentului si o previziune a viitorului. In cazul unei companii nou create este important sa se asigure planului financiar o perspectiva avantajoasa. Datorita faptului ca previziunile financiare vor fi intr-o anumita masura nesigure, este indicat sa se intocmeasca mai multe scenarii financiare. Astfel, poate fi realizata o prognoza bazata pe ipoteza cea mai probabila de lucru si o prognoza bazata pe utilizarea intregului potential al afacerii. Se mai practica si varianta: 1 – abordarea optimista, 2 – abordarea pesimista. Aceste scenarii duc la argumentarea unei analize de sensibilitate a performantelor anticipate de companie.

Totodata e necesara o permanenta supraveghere a previziunilor financiare. Un creditor sau investitor poate sa examineze planul timp de cateva saptamani/ luni. In acest timp se pot petrece modificari semnificative ale ipotezelor de fundamentare a prognozelor (modificarea preturilor la materii prime, disparitia unui potential client etc). Este necesara o actualizare permanenta a planului. In multe privinte planul financiar reprezinta cea mai putin flexibila parte a planului de afaceri. Indiferent de tipul afacerii sunt o serie de sabloane ce trebuie respectate. Este necesara prezentarea unor anumite informatii intr-o maniera conventionala asigurand comparabilitatea afacerii in timp si spatiu.

2 Obiectivele financiare ale planului de afaceri

Orice plan de afaceri are obiective financiare bine definite. In literatura de specialitate sunt identificate ca obiective financiare ale planului de afaceri urmatoarele:

a ) reducerea riscurilor financiare;

b ) rezolvarea situatiilor neprevazute;

c ) reducerea costului finantarii;

d ) obtinerea de surse de finantare externe.

Iata o schema a obiectivelor financiare ce se identifica intr-un plan de afaceri:

Schema 1 Obiectivele financiare ale planului de afaceri

a) Reducerea riscurilor financiare – se realizeaza prin anticiparea acestora si stabilirea din timp a masurilor optime care se vor lua in caz de necesitate. Cele mai importante riscuri financiare ce pot apare sunt:

lipsa lichiditatilor – ce genereaza imposibilitatea de plata a furnizorilor si creditorilor (putandu-se ajunge la oprirea productiei), imposibilitatea obtinerii reducerilor financiare si comerciale, recurgerea la imprumuturi cu costuri ridicate.

O proiectie corecta si realista a cash-flow-ului va anticipa deficitul de trezorerie viitor, vor fi contactati din timp potentialii finantatori – permitand obtinerea unor conditii de finantare acceptabile – si va fi evitata panica din momentul aparitiei neprevazute a dezechilibrului monetar.

imprumuturile supradimensionale – ce pot duce la inspaimantarea creditorilor si la cerinta acestora de a le fi platite datoriile in momente critice pentru companie, degradarea indicatorilor financiari, cresterea influentei creditorilor asupra firmei. Calculul indicatorilor financiari pe baza scenariilor financiare previzionate va permite managementului evitarea unor rate de indatorare alarmante.

imprumuturi subdimensinate – situatii ce atrage imposibilitate de investitie in proiecte fazabile, costuri ale capitalului supradimensionate, diluarea controlului asupra firmei prin aportul la capital din partea altor investitori, inrautatirea relatiilor cu furnizori prin prelungirea duratelor de achitare a obligatiilor comerciale.

Previziunile financiare si analiza unor scenarii alternative vor releva costul suplimentar implicat de evitarea recurgerii la imprumuturi. Cheltuiala cu dobanda este element deductibil din profitul impozabil, pe cand dividendele se platesc din profiturile impozabile.

b) Rezolvarea situatiilor neprevazute – sunt evenimente neplanificate, nu obligatoriu neasteptate, ce produc influente (favorabile sau nefavorabile) consistente asupra situatiei economice a firmei. Unele situatii pot fi insa cu adevarat neasteptate. Iata cateva exemple de situatii neprevazute:

  • intreruperea productiei – situatie ce poate apare din diverse motive (greve, accidente, calamitate, eroare in aprecierea stocurilor – tampon pentru materiile prime etc) si care poate duce la aparitia unor dificultati de trezorerie antrenate de intreruperea/ micsorarea intrarilor de numerar si continuarea efectuarii de plati (chirii, utilitati, rate restante).
  • introducerea unui produs superior de catre un concurent – va genera reducerea incasarilor si a profiturilor, necesitatea alocarii unor sume considerabile pentru activitatea de cercetare – dezvoltare, dificultatea achitarii obligatiilor.

Estimarile financiare bazate pe informatii de piata oportune pot evalua efectele pe care le produce acest eveniment, lasand la latitudinea managementului caile de actiune ce se impun.

  • disparitia unui concurent – ce reprezinta o oportunitate de a-si consolida pozitia pe piata si de crestere a cifrei de afaceri (insa nu poate fi vorba de o preluare a cotei de piata a concurentului deoarece si celelalte firme concurente isi vor dori o bucatica din aceasta).

Suportul financiar al planului de afaceri va evidentia resursele ce pot fi alocate pentru a cuceri noul segment de piata si pentru a lupta impotriva competitorilor.

c) Reducerea costului finantarii – finantarea presupune o serie de costuri care secondeaza intrarea numerarului, indiferent de sursa acesteia. In functie de natura finantatorului si de dorintele acestuia, apar cateva categorii de costuri ale finantarii:

  • dobanzile – reprezinta costul capitalului imprumutat, continand rata dobanzii de refinantare plus prima de risc (perceputa de creditor pentru afacerea respectiva si in corelatie cu marimea sumei avansate).

O planificare financiara presupune studierea bazei de date si alegerea acelui finantator pentru care se minimizeaza costul creditului. Anticiparea deficitelor de trezorerie salveaza firma de la suportarea unor exagerate costuri ale datoriei.

  • dividendele – reprezinta costul capitalului subscris si se concretizeaza in plata dividendelor (cu efect asupra fluxului de numerar).

Prin intermediul planificarii financiare se determina costul de finantare in diverse ipoteze de finantare, precum si influentele de trezorerie implicate. In final se va opta pentru un echilibru intre finantarea prin aport la capital (mai scumpa, dar mai putin riscanta) si finantarea prin imprumuturi (mai ieftina, dar mai riscanta).

d) Obtinerea de surse de finantare externe – reprezinta de fapt obiectivul cel mai atent urmarit de planificator. Planul financiar constituie de fapt „artileria grea” a planului de afaceri, spre aceasta componenta orietandu-se cea mai mare parte a interesului final al examinatorului.

3 Structura planului financiar

Informatiile ce trebuie prezentate intr-un plan financiar sunt urmatoarele:

1. Analiza existentei anterioare a afacerii – unde este cazul;

2. Prezentarea ipotezelor pe care se bazeaza previziunilor;

3. Intocmirea situatiilor financiare previzionate (bilant, cont de profit si pierderi, tabloul fluxurilor de numerar);

4. Identificarea riscurilor asociate – analiza de sensibilitate.

Schema 2 Structura planului financiar

1) Analiza existentei anterioare a afacerii

Planul financiar este o lucrare complexa care incepe cu o analiza a existentei anterioare a afacerii, acolo unde afacerea are un trecut.

De cele mai multe ori, examinatorul doreste sa ii fie prezentata o analiza a performantelor trecute ale companiei in care va investi sau pe care o va credita. Pentru aceasta sunt necesare bilanturile si conturile de rezultat pentru ultimii 3 ani. Analiza acestor documente va fi realizata prin intermediul indicatorilor financiari. Acestia sunt elemente foarte importante, in special pentru creditorii companiei, pe baza lor estimandu-se solvabilitatea clientului.



Poate fi de un real ajutor ca aplicantul sa stie exact ce indicatori si formule utilizeaza banca/ investitorul atunci cand analizeaza situatiile financiare ale firmei. Creditorii sunt cei mai fideli utilizatori ai indicatorilor, fie preluandu-i din planul de afaceri, fie calculandu-i pe baza situatiilor financiare prezentate de dumneavoastra.

Investitorii potentiali se raporteaza la indicatori pentru a-i compara cu cei ai altor companii de la care primesc cereri de finantare si planuri de afaceri.

Intreprinzatorii folosesc acesti indici pentru a se compara cu firmele concurente si pentru ca ei reprezinta „semnele vitale” ale companiei. Astfel, ei sunt utilizati pentru a monitoriza starea de sanatate a societatii si pentru a semnala potentialele probleme. Prin urmare, indicatorii prezentati mai jos servesc nu numai analizei retrospective, ci si analizei prospective.

Indicatorii trebuie analizati nu numai in individualitatea lor, ci si in interdependenta si corelarea lor. Folosirea unui singur indicator, izolat de ceilalti, poate duce la erori, pentru asigurarea corelatiei analizei fiind necesara o abordare a tuturor indicatorilor de baza.

Practica si teoria analizei financiare propune un sistem de indicatori format din patru categorii principale de indicatori

A) Indicatori de lichiditate;

B) Indicatori de solvabilitate (indatorare);

C) Indicatori de gestiune;

D) Indicatori de rentabilitate.

A) Indicatorii de lichiditate ( Liquidity ratios )

Lichiditatea reprezinta capacitatea unei organizatii de a face fata datoriilor pe termen scurt (inclusiv dobanda pentru imprumuturile acordate de creditori) prin valorificarea activelor curente.

In aceasta grupa de indicatori intra:

1) Rata lichiditatii generale (RLG);

2) Rata lichiditatii intermediare (RLI);

1. Rata lichiditatii generale (Current Ratio) este un indicator al lichiditatii care arata marja conferita firmei de activele sale curente in respectarea obligatiilor curente.

RLG = Active curente / Pasive curente 1,2 < RLG < 1,8

Se apreciaza ca valoarea minima admisa poate varia intre 1,2 – 1,8

Marimea companiei si natura afacerii sunt elemente de care depinde aprecierea acestei rate ca buna sau rea. Dupa unii autori, in general o valoare peste 2 este considerata destul de buna

Rata lichiditatii intermediare (Testul acid – Quick Ratio) demonstreaza posibilitatea de acoperire imediata a obligatiilor pe termen scurt. Ea se calculeaza dupa relatia:

RLI = Active curente – Stocuri – Creante indoielnice / Pasive curente =

= Disponibilitati + Creante certe / Pasive curente

In unele lucrari de specialitate numaratorul formulei este reprezentat de „ Disponibil + Creante”, indiferent daca aceste creante sunt certe sau mai putin certe. Totusi, opinam pentru excluderea creantelor incerte, avand in vedere ca acestea fie se vor incasa dupa o perioada mare de timp, fie nu se vor incasa deloc – deci nu se pot „ mobiliza” pentru a face fata rapid necesarului de lichiditati.

Ca si la ceilalti indicatori, ceea ce inseamna bine sau rau variaza de la afacere la afacere. Literatura de specialitate apreciaza ca buna o rata a lichiditatii intermediare mai mare sau egala cu 1 (RLI >1).

Aceasta rata indica posibilitatea de acoperire imediata cu activele cele mai lichide a obligatiilor pe termen scurt – adica situatia in care societatea s-ar afla daca ar fi obligata sa-si inceteze activitatea imediat si sa-si plateasca datoriile cu scadenta sub 1 an

Ea reprezinta un test mult mai dur al lichiditatii firmei, de aceea el mai este denumit si „testul acid”. O alta denunire este de „quick tario”, deoarece arata capacitatea companiei de a-si plati datoriile curente cat mai curand (quickly) posibil.

Stocurile si creantele indoielnice se scad deoarece ele presupun trecerea unui anumit interval de timp pana la transformarea acestora in numerar.

Pentru aprecierea ratei lichiditatii intermediare trebuie avute in vedere

calitatea creantelor (identificarea si eliminarea creantelor indoielnice)

calitatea titlurilor de plasament luate in calcul in cadrul disponibilitatilor (numai cele ce pot fi transformate rapid si la valori anticipate in numerar).

B) Indicatori de solvabilitate (indatorare) (Leverage ratios)

Indatorarea reprezinta masura in care fondurile folosite de o societate comerciala sunt asigurate de creditori si nu de proprietari . Totodata, solvabilitatea reprezinta capacitatea unei companii de a-si onora obligatiile fata de partenerii de afaceri din activele sale. Principalii indicatori ai acestei categorii sunt urmatorii:

1. Rata datoriilor;

2. Grad de indatorare;

3. Rata de solavabilitate;

4. Rata de acoperire a serviciului datoriei;

5. Rata de acoperire a dobanzilor.

1. Rata datoriilor (Debt Ratio) – este un indicator general al indatorarii si se calculeaza astfel:

RD = Total datorii / Total active

Total datorii = Datorii pe termen scurt + Datorii pe termen lung

Total active = Active imobilizate + Active circulante

Rata datoriilor trebuie sa fie mai mica sau egala cu 1 (RD< 1) .

Indicatorul calculeaza proportia in care activul total este finantat prin datorii. S-ar parea ca este de dorit sa aveti o rata a datoriilor redusa. E adevarat, avand in vedere ca implica un risc mai mic. Cu cat sunt mai multe datorii, cu atat serviciul datoriei e mai mare si presiunea asupra cash-flow-ului mai accentuata.

Pe de alta parte, nu trebuie trecuta cu vederea alternativa negativa a unei finantari prea mari prin capital propriu (Activ total – Datorii). Aunci cand nu s-a ajuns in zona periculoasa a indatorarii este mai bine sa se finanteze afacerea prin cresterea datoriilor decat prin infuzie de capital. In plus, cheltuielile cu dobanda sunt deductibile fiscal, iar controlul asupra companiei nu se dilueaza

2. Gradul de indatorare (Liabilities to equity)



Acest indicator cuantifica marimea finantarii externe in raport cu finantarea asigurata de proprietari si se calculeaza dupa relatia:

RL =Total datorii / Capital propriu

Capitalul propriu se poate obtine scazand din activul total valoarea datoriilor totale ale companiei.

Cu cat valoarea indicatorului este mai mare, cu atat afacerea depinde mai mult de creditorii sai. Un raport mai mare decat 1 implica un risc mare pentru creditori. Acestia vor tine seama de normele bancare curente si reglementarile in domeniu. De regula, o situatie rezonabila pentru cea mai mare parte a activitatilor este ca acest indicator sa fie sub 0,5 (RL<0,5)

Un raport mic demonstreaza capacitatea companiei de a-si mari volumul creditelor, sub rezerva existentei unui flux de lichidati corespunzator (care sa permita pe viitor suportarea seviciului datoriei).

3. Rata de solvabilitate (Long Term Debt to Equity)

Acest coeficient indica ponderea datoriei pe termen lung in capitalul propriu, mai exact arata modul de finantare a capitalului permanent pus la dispozitia companiei (surse proprii sau surse atrase). Se calculeaza dupa relatia:

RS = Imprumut pe termen lung / Capital propriu

Alte metode de evaluare a solvabilitatii companiei se bazeaza fie pe raportarea Datoriilor pe termen lung la Capitalul permanent, fie pe raportarea Capitalului propriu la Capitalul permanent (in exprimare procentuala).

4. Rata de acoperire a dobanzilor (Times Interest Earned Ratio)

Acest indicator se calculeaza pe baza raportului:

RADob = Castig net inainte de impozitare + Cheltuieli pentru dobanzi / Cheltuieli

pentru dobanzi

Deoarece angajarea unor imprumuturi atrage dupa sine plata periodica a unor cheltuieli cu dobanzile (deductibile fiscal), practica anglo-saxona raporteaza aceste cheltuieli la castigul net negrevat de dobanzi si impozite.

Acest indicator masoara gradul in care castigurile nete ale unei companii se pot diminua fara a influenta major capacitatea de a face fata cheltuielilor cu dobanzi anuale. Volumul cheltuielilor pentru dobanzi nu cuprinde dobanda inclusa in ratele aferente activelor cumparate in leasing.

Un rezultat mare arata ca societatea dispune de un interval de siguranta suficient de mare inainte de a ajunge in pericol de a nu putea plati dobanzile scadente

C) Indicatori de gestiune (Efficiency ratios)

Aceasta familie de indicatori masoara eficacitatea unei companii in administararea resurselor stabilite si derularea activitatilor. In aceasta categorie intra urmatorii indicatori:

1. Viteza de rotatie a ativelor circulante;

2. Viteza de rotatie a stocurilor;

3. Viteza de rotatie a creantelor;

4. Viteza de rotatie a furnizorilor;

5. Controlul cheltuielilor administrative.

1. Viteza de rotatie a activelor circulante prin cifra de afaceri (Curent Assets Turnover) Se calculeaza pe baza urmatorului raport:

RAC = (Active circulante / CA) x 365 zile   

Acest indicator arata:

eficienta demersurilor conducerii pentru procurarea resurselor necesare platii si pentru realizarea unei cifre de afaceri corespunzatoare dimensionate in raport cu volumul activelor circulante antrenate in afacere;

politica de dimensionare a activelor circulante.

2. Viteza de rotatie a stocurilor (Inventory Turnover)

Stocurile, ca si creantele, trebuie rotite cat mai repede posibil. Costul stocarii include finantarea, inregistrarea, depozitarea, prezentarea, asigurarea, pierderea din degradare, uzura morala si furturile.

Spre deosebire de celelalte rate de rotatie, ce utilizeaza valoarea vanzarilor in formula, acest indice foloseste costul bunurilor vandute deoarece stocurile sunt inregistrate la cost de productie/ achizitie.

Indicatorul se exprima de asemenea in zile si se calculeaza pe baza relatiei:

RS = (Valoarea stocurilor / Costul bunurilor vandute) x 365 zile

Exprima viteza cu care o companie isi roteste stocurile necesare pentru a sustine o valoare data a vanzarilor. De asemenea, arata capacitatea conducerii de a reduce costul, mentinand fondurile blocate in stocuri la un nivel minim.

Obiectivul e reprezentat de obtinerea unui numar cat mai mic de zile. O crestere importanta poate fi rezultatul deciziei de a cumpara en-gros pentru a contracara o eventuala intrerupere a aprovizionarii sau rezultatul imposibilitatii de a valorifica productia obtinuta.

3. Viteza de rotatie a creantelor (receivable Turnover)

Exprima viteza cu care o companie isi roteste creantele detinute pentru a realiza un anumit volum al vanzarilor. Ea demostreaza capacitatea conducerii de a determina clientii sa plateasca rapid pentru bunurile si serviciile deja livrate.

Banii ce sunt blocati in creante sunt bani care nu pot fi utilizati in dezvoltarea sau pentru constituirea de rezerve bancare purtatoare de dobanda. Atata timp cat sunt neincasate, aceste fonduri sunt neproductive pentru societate.

Viteza de rotatie a creantelor se calculeaza prin raportul urmator:

RCr = (Creante / Cifra de afaceri) x 365 zile

Aceasta forma de calcul a indicatorului utilizeaza exprimarea acestuia in zile.

Invechirea creantelor contribuie la marirea perioadei medii de incasare a acestora, iar existenta unor creante indoielnice indica posibilitatea aparitiei unor probleme de fluxul de lichiditati.

Indicatorul poate fi calculat fie cu valoarea creantelor de la sfarsitul anului, fie cu media aritmetica a creantelor intre inceputul si sfarsitul anului. Totodata, se mai practica si formula ce contine la numitor vanzarile anuale pe credit, adica rulajul debitor anual al creantelor fata de clienti. Aceasta suma poate fi obtinuta prin scaderea din cifra de afaceri anuala a veniturilor din vanzare cu incasarea imediata.

Pentru a creste relevanta si comparabilitatea acestui indicator (mai ales in cazul afacerilor cu vanzari importante in numerar), in cadrul formulei se recomanda utilizarea cifrei de afaceri provenita din vanzarile de credit.

Este de dorit sa fie un numar de zile de rotatie a creantelor prin Cifra de afaceri/ Vanzari pe credit cat mai mic. Viteza de rotatie a creantelor poate varia foarte mult de la o industrie la alta. In sectorul comertului cu amanuntul poate ajunge bine la 1-2 zile, pe cand in industria grea ajunge la 2-3 luni, uneori depasind cu mult aceasta limita.



4. Viteza de rotatie a furnizorului (Credit days ratio)

Exprima gradul de dependenta a companiei de finantare pe baza creditului-furnizor si se calculeaza astfel:

RFz = (Furnizori / Total Achizitii pe Credit) x 365

Rezultatul obtinut se exprima tot in zile si trebuie analizat in raport de viteza de incasare a creantelor pentru a vedea daca sursele atrase din partea furnizorilor sunt mai mari decat sumele atrase de clientii companiei (aspect pozitiv).

Cresterea numarului de zile poate fi rezultatul deciziei conducerii de a apela la creditul furnizor pentru a rezolva unele probleme ale fluxului de lichiditati pe termen scurt.

D) Indicatori de rentabilitate (Profitability ratios)

Profitul constituie punctul de interes maxim in majoritatea analizelor financiare. Toate celelalte rate servesc la laurea unor decizii care sa duca in final la maximizarea profitului.

Rentabilitatea reprezinta capacitatea unei companii de a realiza vanzari care depasesc costurile implicate pentru realizarea lor, costurile activitatilor. O rata inalta permite luxul unor greseli ocazionale, greseli care in conditiile unor afaceri mai putin profitabile ar fi dus firma in pierdere.

In grupa indicatorilr de rentabilitate intra:

Rentabilitatea capitalului propriu;

Rentabilitatea activelor totale;

Rentabilitatea activelor fixe;

Rentabilitatea capitalului permanent.

Rentabilitatea capitalului propriu (ROI – Return on Investment)

ROI mai e cunoscut si ca Return on Equity. El reprezinta unul din cei mai importanti indicatori ai profitabilitatii, fiind folosit de proprietarii unei companii sau potentialii finantatori in luarea unei decizii de investitie. Se calculeaza pe baza raportului:

ROI = (Profit net / Capital propriu) x 100

O rentabilitate a capitalului propriu buna faciliteaza atragerea de capital social nou deoarece demonstreaza capacitatea conducerii de a realiza o afacere rentabila.

Acest indice poate varia substantial de la companie la companie sau de la o perioada la alta ca urmare a diferentei de structura de finantare. Indicatorul unei firme cu o crestere rapida va inregistra o descrestere constanta chiar daca vanzarile si castigurile nete evolueaza foarte bine.

Obtinerea unui profit mare pe o societate cu finantare proprie modesta poate imprima indicatorului o evolutie fulminanta. O evolutie descrescatoare a ratei, in conditiile unei firme solid capitalizate, nu trebuie vazuta negativ – cu conditia sa nu fie sub limita minim admisa in industria respectiva.

Rentabilitatea activelor totale (Return on Total Assets)

Acest indicator masoara rentabilitatea unei intreprinderi ca procentaj din ansamblul activelor angajate de aceasta. Indicatorul este o alternativa la indicatorul „Rentabilitatea capitalului propriu”, considerandu-se ca profitabilitatea in sine nu depinde de metoda de finantare. Indicatorul se calculeaza astfel:

Rat = (Profit inainte de impozitare si plata dobanzilor / Total Active) x 100

Deoarece impozitele si dobanzile platite pot diferi de la o companie la alta, acest indicator utilizeaza profitul inainte de deducerea elementelor anterior mentionate in scopul obtinerii unei comparabilitati a eficientelor industriale. Cea mai buna utilizare a activelor totale trebuie sa se faca in corelatie cu rentabilitatea capitalului propriu, deci fara a se pierde din vedere structura de finantare a agentului economic.

Rentabilitatea activelor fixe (Return on Fixed Assets)

In practica mai este utilizata o forma secundara a indicatorului anterior – Rentabilitatea activelor fixe, ce raporteaza profitul numai la activele fixe ce au contribuit la crearea lui:

Raf = (Profit inainte de impozitare si plata dobanzilor / Total Active fixe) x 100

Nu exista o parere unanima asupra a ceea ce ar reprezenta o rentabilitate a activelor fixe buna – o rata mai redusa sau o rata mai ridicata.

Rentabilitatea capitalului permanent (ROCE – Return on Capital Employed)

Este un indicator ce caracterizeaza cel mai bine profitabilitatea capitalului permanent al firmei, indiferent de sursa sa de provenienta. In fond, finantarea pe termen lung e o decizie la latitudinea managementului

ROCE = (Castig net inainte de impozitare si plata dobanzilor / Capital permanent) x 100



R. Lloyd, H. P. Muth, F. H. Gerlach, Planul de afaceri, Ed. Expert, Bucuresti, 1997, pp. 78-81.

R. Lloyd, H. P. Muth, F. H. Gerlach, Planul de afaceri, Ed. Expert, Bucuresti, 1997, pp. 82-8

L. Joseph, R. Richard, A. Schmoke, Vital Business Secrets for New and Growing Companies, Dow Jones Irwin, Illinois, 1989, p. 234.

Harold E. Glass, Handbook of Business Strategy, second edition, Warren, Gorham & Lamont, Boston, 1991, p. 724.

L. Joseph, R. Richard, A. Schmoke, Vital Business Secrets for New and Growing Companies, Dow Jones Irwin, Illinois, 1989, p. 235.

Harold E. Glass, Handbook of Business Strategy, second edition, Warren, Gorham & Lamont, Boston, 1991, p. 724.

Harold E. Glass, Handbook of Business Strategy, second edition, Warren, Gorham & Lamont, Boston, 1991, p. 725.

L. Joseph, R. Richard, A. Schmoke, Vital Business Secrets for New and Growing Companies, Dow Jones Irwin, Illinos, 1989, p. 23

Harold E. Glass, Handbook of Business Strategy, second edition, Warren, Gorham & Lamont, Boston, 1991, p. 725.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate