INCERTITUDINEA SI RISCUL IN INVESTITII

INCERTITUDINEA SI RISCUL IN INVESTITII

Operatiunile financiare, prin natura diversitatii lor, implica aproape intotdeauna

un anumit grad de risc, generat de pierderea de natura materiala (sau de alta natura) pe

care o pot inregistra una sau mai multe persoane juridice sau fizice implicate in

operatiunea financiara respectiva.

In activitatile bancare, de exemplu, riscul poate sa apara in operatiunile de

creditare, reprezentat de posibilitatea ca banca sa nu isi poata recupera creditele acordate

la termenele sau in conditiile stipulate in contractele de creditare. De asemenea, pentru un

deponent al bancii, riscul poate fi asociat cu posibilitatea de a nu beneficia - cand si cum

doreste - de resursele banesti depuse la respectiva banca. In acest caz, riscul poate fi o

alta rata a dobanzii fata de cea prevazuta initial, o evolutie defavorabila a valutei in care

este contul de depozit sau chiar dificultatile financiare ale bancii. Situatii asemanatoare

de risc de natura financiara pot sa apara si in operatiunile de asigurari, de leasing, de

bursa sa.

Cateva din principalele categorii de risc financiar referitoare la mediul economic

sunt urmatoarele: riscul de tara; organizarea, functionarea si controlul sistemului financiar - bancar; stabilirea si flexibilitatea legislatiei si a sistemului juridic; organizarea si functionarea sistemului de asigurari; evolutia economica generala si evolutia inflatiei;

dinamica dobanzilor pe piata interna sau externa.

La nivelul macroeconomic, riscurile financiare pot fi legate sau determinate de

urmatorii patru categorii de risc: managementul activitatilor economice ale partenerilor de afaceri; imobilizari de fonduri sau lipsa de lichiditati; pregatirea profesionala si abilitatea in afaceri a partenerilor; moralitatea si comportamentul in afaceri al partenerilor.

Desigur, enumerarea de mai sus a categoriilor de riscuri financiare este departe de

a fi completa, riscurile fiind determinate direct de complexitatea fiecarei operatiuni

financiare in parte, precum si de mediul economic in care aceasta operatiune se

desfasoara.

Luarea deciziei de a investi, pentru dezvoltarea obiectivelor existente sau realizarea unora noi, trebuie sa ia in considerare incertitudinea si riscul implicate in proiect.

Incertitudinea se refera la indoiala pe care o creeaza aparitia unui eveniment viitor.

Incertitudinea este generata de evolutia pietei si a preturilor, in corelare cu deciziile privind sortimentele si cantitatile de produse/ servicii oferite pentru un anumit mediu economic.

Riscul este o notiune sociala, economica, politica sau naturala a carei origine se afla in posibilitatea ca o actiune viitoare sa genereze pierderi datorita informatiilor incomplete in momentul luarii deciziei sau inconsistentei unor rationamente de tip logic. Majoritatea metodelor de studiere a riscului ridica problema estimarii probabilitatilor de manifestare a diferitelor consecinte la care se poate astepta decidentul.

Calitatea fiecarei metode depinde de rigurozitatea calcularii probabilitatii de realizare a unuia sau altuia dintre evenimentele nesigure considerate, influentata de totalitatea informatiilor disponibile, de experienta managerului si de atitudinea sa in asumarea unui risc.

Aceasta atitudine poate fi: neutra de acceptare (prietenoasa), de respingere (prudenta) sau flexibila fata de risc

Eficienta economica si financiara evaluata in cadrul proiectelor de investitii este reala numai pentru acele date de intrare privind costurile si avantajele economice care au stat la baza calculului parametrilor, indicatorilor si criteriilor de eficienta ale proiectelor considerate.

Practica dovedeste ca nu se pot estima cu exactitate toate elementele care influenteaza rezultatele partiale si consecintele de lunga durata.

Incertitudinea specifica investitiei afecteaza toate elementele fluxului de trezorerie generat de un proiect de investitii.

Sunt influentate indeosebi valorile asteptate ale rezultatelor economice si financiare: profitul, cash-flow-ul, valoarea neta, care depind de costuri, de pretul de vanzare, de volumul vanzarilor.

De asemenea, este incerta valoarea reziduala a capitalului fix, la expirarea duratei de exploatare pe care o luam in calcul in analiza financiara a proiectelor.

Unele dintre cele mai importante informatii folosite in evaluarea proiectelor nu pot fi previzionate in mod riguros, si anume volumul productiei si serviciilor, structura si calitatea acestora, preturile de vanzare, pretul si consumurile in cazul resurselor necesare desfasurarii activitatilor in perioada de exploatare etc.

Pe parcursul exploatarii capacitatilor proiectate pot aparea dificultati in asigurarea cu anumite resurse materiale si energetice, resurse valutare etc.

Se pot modifica: rata dobanzii, rata inflatiei, evaluarile privind avantajele ecologice ale proiectelor de investitii etc.

Pentru a stabili viabilitatea deciziilor din punct de vedere al eficentei economice si financiare in conditii de incertitudine sau de variatie probabila a factorilor, parametrilor si conditiilor exogene considerate la pregatirea proiectelor de investitii, se utilizeaza analiza de senzitivitate

Prin aceasta se evalueaza cele mai probabile rezultate ale proiectelor si se creeaza premisele de a retine variantele cele mai plauzibile de desfasurare ale acestora.

In analiza senzitivitatii proiectelor se poate avea in vedere urmatoarele alternative:variatia (cresterea) costurilor de exploatare pe elemente si pe total, cu mentinerea la nivel constant a veniturilor anuale previzionate; variatia veniturilor cu mentinerea la un nivel constant a costurilor previzionate; modificarea simultana a costurilor de exploatare si a veniturilor anuale; variatia duratei de functionare eficienta etc.

Prin aceasta se urmareste stabilirea variatiei performantelor si indicatorilor economici la posibile modificari, in sens negativ, a unor factori critici identificati pe parcursul derularii proiectului de investitii (schimbarea tendintei preturilor pe piata materiilor prime, aparitia unor materii prime alternative, cresterea salariilor fortei de munca, uzura morala a echipamentului tehnologic etc.).

Analiza de senzitivitate a riscului proiectelor de investitii si rezultatele acesteia intereseaza in egala masura pe investitor, precum si institutia financiara care acorda creditele pentru investitie.

Implicarea probabilitatilor in criteriile de evaluare a proiectelor

O serie de fenomene naturale, economice si sociale pot fi caracterizate prin date statistice obiective, pe baza carora se stabilesc probabilitatile de evolutie a lor.

In domeniul investitiilor, pentru probleme de evaluare a proiectelor, informatiile din perioada trecuta ajuta mai putin. Aceasta pentru ca fiecare decizie de investitii este unica; ea, insa, face parte dintr-un grup de cazuri similare.

Nu exista, in consecinta, posibilitatea de a determina cu precizie, pe baza prelucrarii unor date statistice, posibilitatea realizarii parametrilor investitiei si in final a rentabilitatii asteptate

Unul dintre cele mai cunoscute si mediatizate riscuri este "riscul de tara", mai ales

intr-o economie de tranzitie, asa cum este economia romaneasca. Riscul de tara este un

mix care reflecta performantele economice si stabilitatea politica intr-o anumita tara, fiind

luat in considerare de potentialii investitori straini in tara respectiva. Riscul de tara este

influentat de o combinatie de factori economici si politici, de bancile si institutiile

financiare, de organizatiile economice ale tarii respective. Exista mai multe metode de

determinare a riscului de tara, care se reflecta in stabilitatea politicii economice,

rezultand starea generala a economiei. Aceste ultime doua elemente de politica

economica se reflecta in riscul de obtinere a profiturilor asteptate, dar si in riscul privind

dificultatile de repatriere a profiturilor, si in riscul asupra proprietatii. Aceste riscuri

majore sunt avute in vedere atunci cand sunt planificate de investitiile din tara respectiva.

Sa mai mentionam si alte tipuri de risc financiar care apar in tranzactiile de

afaceri. De exemplu, riscurile care apar in schimbul de marfuri sunt riscurile de fluctuatie

a cursului valutar, sau riscurile bursiere. In tranzactiile de afaceri ale companiilor de

asigurari, riscurile pot fi generate de: fluctuatii de pret, depreciere valutara,

insolvabilitate, transport, depozitare, accidente sa. Pe piata fizica bancara poate sa se

manifeste riscul de variatie a dobanzii; iar in comertul cu actiuni, dar si in alte operatiuni

financiare similare, poate sa apara riscul de variatie a cursului acestor hartii de valoare.

In ceea ce priveste managementul riscului financiar sunt cunoscute o multitudine

de metode de acoperire a acestui risc. Poate cea mai notabila pentru epoca moderna, o

reprezinta aparitia, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, a sistemului de asigurari navale

introdus de Lloyd's. De asemenea, este bine cunoscuta metoda hedging - ului pentru

acoperirea riscului tranzactiilor bursiere. Problema care vrem sa o analizam aici o

reprezinta determinarea modelelor matematice si statistice pentru fenomenele de risc

financiar, care sa ofere managementului informatia necesara pentru adoptarea deciziilor

de evitare, atenuare sau eliminare a riscurilor financiare.

Modelul de decizie in conditii de risc financiar are urmatoarele sase componente:

identificarea obiectivelor; determinarea actiunilor posibile; identificarea starilor naturii;

stabilirea rezultatelor posibile; masurarea valorii riscului; alegerea actiunii optime.

Identificarea obiectivelor: un obiectiv (sau o tinta)pe care decidentul spera sa o

atinga, cum ar fi maximizarea profitului sau a valorii actuale a cash-flow-ului.

Cuantificarea unui obiectiv inseamna, in unele situatii, determinarea unei functii obiectiv,

care va fi utilizata pentru evaluarea actiunilor posibile si ca baza pentru alegerea celei mai

bune alternative.

Determinarea actiunilor posibile: Cautarea actiunilor alternative posibile, care sa asigure realizarea obiectivului.

Identificarea starilor naturii. Deoarece problemele de decizie financiara sunt definite intr-un mediu de incertitudine, este necesar sa se ia in considerare toti factorii

necontrolabili care nu pot fi tinuti sub control de catre decident si care ar putea sa apara

pentru fiecare actiune posibila identificata. Acesti factori necontrolabili constituie

evenimente sau stari ale naturii.

Stabilirea rezultatelor posibile. Ca urmare a diferitelor combinatii posibile dintre actiuni si starile naturii, rezulta un set de rezultate posibile. Fiecare rezultat este

conditionat de o anumita actiune si o anumita stare a naturii.

Masurarea valorii riscului. Este o masura a pierderii (sau a utilitatii) pentru fiecare rezultat posibil, in functie de obiectivele decidentului. Pierderea in modelele de decizie financiara este de natura monetara.

Alegerea actiunii optime. Este actiune care conduce la atingerea obiectivului

decidentului, in conditii de pierdere minima.

Pentru a ilustra caracteristicile esentiale ale unui model de decizie financiara, sa

consideram urmatorul exemplu: o companie sau firma isi revizuieste politica de

marketing pentru urmatoarea perioada de buget financiar. Ea a dezvoltat doua noi

produse, A si B, dar nu are resurse suficiente decat pentru lansarea in perioada urmatoare

numai a unuia dintre cele doua produse. Tinand cont de activitatile si reactiile

competitorilor, starile naturii posibile sunt urmatoarele trei: competitorii nu intreprind nimic; competitorii introduc pe piata un produs comparabil; competitorii introduc pe piata un produs superior.

Daca competitorii nu intreprind nici o actiune, atunci se asteapta ca profiturile

companiei sa ramana stationare in conditiile lansarii produsului A si sa aiba o tendinta de

crestere relativ redusa in conditiile lansarii produsului B, pentru a carui dezvoltare s-au

identificarea obiectivelor determinarea actiunilor posibile identificarea starilor naturii

alegerea actiunii optime masurarea valorii riscului stabilirea rezultatelor posibile

cheltuit resurse suplimentare. Corespunzatoare acestor cheltuieli de dezvoltare sunt si

diminuarile de profit in cazul in care competitorii lanseaza produse pe piata.

Din punct de vedere statistico-matematic, analiza riscului unei activitati financiare

presupune evaluarea probabilitatii de a obtine anumite rezultate favorabile (castig) sau

nefavorabile (pierdere), tinand cont de evenimente viitoare incerte si probabile. Printre

dificultatile intampinate atunci cand este evaluat riscul financiar se pot mentiona lipsa

informatiilor sau gradul lor de disponibilitate pentru a determina distributia de

probabilitate a fenomenului economic analizat. De asemenea, identificarea si

cuantificarea riscului financiar nu inseamna si eliminarea acestuia, dar furnizeaza

elementele necesare managementului riscului financiar.

Revenind la abordarea modelului riscului financiar care ne intereseaza aici, sa

mentionam faptul ca, uneori, intre risc si incertitutine se face o anumita distinctie legata

de informatia disponibila pentru fundamentarea deciziilor financiare. Riscul este utilizat

in situatiile in care sunt posibile mai multe rezultate si despre care exista o experienta

anterioara relevanta pentru a defini un model statistic, care sa permita o predictie asupra

rezultatelor posibile. Incertitudinea exista in situatiile in care sunt posibile mai multe

rezultate, dar nu se dispune de informatie suficienta pentru modelul statistic de decizie.

Pana la urma, aceasta distinctie intre risc si incertitudine nu este atat de relevanta, mai

important fiind faptul ca, fata de un model determinist, utilizam un model probabilist, in

care riscul si incertitudinea sunt modelate prin variabile aleatoare. Am vazut anterior ca

problemele de teoria deciziei se reduc in final la evaluarea unei functii de pierdere, riscul

avand, in cele mai multe situatii, o exprimare de natura financiara.

Investitiile de capital in conditii de risc. Modelul de decizie pentru investitiile de capital

Deciziile de capital sunt deciziile de management financiar care implica plasarea

sau investirea unui anumit capital la un moment dat, si obtinerea unui flux de beneficii in

viitor. Investitiile de capital pot fi pe termen scurt (sub un an) sau pe termen lung, cele pe

mai multi ani.

Un aspect important al deciziilor asupra investitiilor de capital il constituie nivelul

de risc. Exista investitii de capital fara risc sau cu risc scazut, dar care conduc la un

beneficiu mai redus, insa exista si investitii de capital cu risc ridicat, de la care se asteapta

beneficii mult mai mari.

Pentru a intelege mai bine deciziile de investitii de capital in conditii de risc, sa

analizam modul in care acestea pot fi integrate unei probleme generale de teoria

deciziilor manageriale financiare. In figura 2, modelul de decizie financiara prezentat in

figura anterioara a fost adaptat pentru a incorpora deciziile de investitii de capital.

Vom examina in continuare mai detaliat fiecare din etapele acestui model de

decizie pentru investitiile de capital

Etapa 1 indica faptul ca de la inceput trebuie stabilite obiectivele, adica tintele pe

care investitorul doreste sa le atinga. Cuantificarea obiectivelor va duce la stabilirea unei

functii obiectiv, care de cele mai multe ori consta din maximizarea profitului ca urmare a

investitiei de capital.

Etapa 2 consta din cautarea oportunitatilor de investitii. Aceasta este o activitate

creativa pentru gasirea proiectelor de investitii potentiale, iar acestei etape trebuie sa i se

acorde atentia necesara.

Etapa 3 a procesului de decizie se refera la culegerea datelor privind posibilele

stari ale naturii care pot sa afecteze rezultatele proiectelor de investitii.

Etapa 4 incepe dupa ce au fost identificate starile naturii in etapa anterioara si

consta din analizarea si listarea tuturor rezultatelor posibile, pentru fiecare stare a naturii.

Etapa 5 se refera la evaluarea efortului si a pierderii (sau a castigului) pentru

fiecare rezultat posibil.

Etapa 6 a procesului este destinata selectarii proiectelor de investitii, prin care sa

asigure profitul maxim.

Etapa 7 consta din planificarea implementarii proiectelor de investitii selectate in

etapa anterioara.

Etapa 8 , care este ultima etapa a acestui proces, consta din analiza deciziilor de

capital si revizuirea proiectelor de investitii.

Obiectivul principal al unui proiect de investitie de capital (se cuvine sa subliniem

acest lucru legat de managementul riscului financiar) este compararea dintre veniturile

obtinute ca urmare a acestei investitii si alternativele - avand acelasi risc - de a investi in

actiuni sau alte modalitati similare de tranzactii pe pietele financiare.

Bibliografie:

1. Alexis J., Metoda Taguchi in practica industriala, Editura Tehnica, Bucuresti,

2. Barsan - Pipu N., Managementul riscului. Concepte si abordari, Buletinul

Stiintific al Universitatii Crestine "Dimitrie Cantemir", Brasov, 2003

3. Barsan - Pipu N., Managementul riscului. Concepte, metode, aplicatii, Editura

Universitatii "Transilvania", Brasov, 2003

4. Cosa M., Nastovici L., Modele de evaluare a riscului de tara, Editura Orientul

Latin, 2000

5. Drucker P., Management strategic, Editura Teora, Bucuresti, 2001

6. Hinescu A., Management general, seria Didactica, Universitatea "1 Decembrie

1918" Alba Iulia, 2006

7. Nicolescu O., Verboncu I., Management, Editura Economica, Bucuresti, 1999

8. Regester M., Larkin J., Managementul crizelor si al situatiilor de risc, Editura

Comunicare.ro, Bucuresti, 2003

9. Stoian I., Metode si studii de caz privind managementul riscului in tranzactiile de

afaceri, Editura Oscar Print, 1999