Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Afaceri


Index » business » Afaceri
» MANAGEMENTUL AFACERILOR ECONOMICE INTERNATIONALE


MANAGEMENTUL AFACERILOR ECONOMICE INTERNATIONALE




MANAGEMENTUL AFACERILOR ECONOMICE INTERNATIONALE

Definirea managementului afacerilor

economice internationale

Managementul afacerilor economice internationale este stiinta care prezinta intr-un context actional, functiile si operatiile actului de conducere orientate spre realizarea scopului fixat, un produs al logicii de maximizare a profitului.

P. Drukner defineste managementul, drepet arta de a organiza resursele pentru ca firme sa realizeze performantele economice dorite. In ciuda afacerilor economice internationale, managementul asigura descoperirea adevaratelor probleme si formularea lor corecta detinerea scopurilor a obiectivelor si prioritatilor precum si abordarea sistematica nationala in vederea obtinerii de rezultate reale, pozitive. Aceste rezultate depin in mod strigent de activitati specialiostilor chemati sa identifice problemele sa defineasca obiectivele sa slectioneze mijloacele si metodele sa puna odine in evidenta resurselor sa masoare sa controleze si sa aprecieze randamentul salariatilor.




Managementul afacerilor economice internationale, prin definitie, este o activitate ce necesita o competenta deosebita, o serie de instrumente de lucru specifice si tehnici caracteristice conturandu-se ca o disciplina stintifica axata pe un ansamblu de cunostinte sistematizate necontenit in functie de experienta pozitiva si mai ales negativa a managerilor.

Un element fundamental al actiunilor intreprinse in cadrul managementului este convergenta actiunilor personale cu interesul celorlalti. Acest element apropie managementul ca stiinta de arta de a actiona in lumea afacerilor.

Putem spune, deci, ca anagementul afacerilor ecomonice internationale ca stiinta presupune stabilirea unor principii, metode si tehnici de lucru cu aracter general a caror folosire sa asigure utilizarea eficienta a potentilului unor materii si fin a firmei.

Tratat ca arta manageriala presupune adoptarea si transpunerea acestor principii, metode si tehnici de lucru la conditiile concrete ale firmei si perfectionarea lor continua in functie de realitatile si cerintele practicii manageriale. Totodata managementul recluma inteligenta, experienta bsi hotarare. A aduce oamenii in situatia de a da ce au mai bun si tot ce pot mai mult in activitatea pe care o desfasoara inseamna arta de a aplica principii manageriale, singurele care-i pot asigura managerului eficienta in procesul managerial pe care il nitiaza si il desfasoara.

Practic managerul afacerilor economice internationale reprezinta totodata conceptelor a metodelor si instrumentelor folosite in vederea identificarii oportunitatilor afacerilor dintre parteneri apartinand unor tari diferite a promovarii, negocierii, contractarii si derularea acestora

Functiile managementului afacrilor

economice internationale

Vizeaza componete ale activitatii manageriale in acest domeniu cum sunt:

Prospectarea pietei;

Stabilirea obiectivelor;

selectarea si combinarea tehnicilor de conducere a afacerilor;

organizarea;

adoptarea produselor si serviciilor la cerintele dinamice ale pietei externe;

promovarea;

negocierea;

contractarea;

activitatea postcontractoarea si post tranzactionala.

Functiile managementului

Prospectarea pietei, urmareste doua obiective:

a)      Definirea si delimitarea pietelor – necesita cercetarea complexa a pietelor atat la nivelul micro cat si macroeconomic.

la nivelul macroeconomic sunt cercetate: politicile economice si comerciale ale tarii X; reglementarile juridice care guvernamenteaza acea piata.

La nivelul microeconomic se stabileste capacitatea de absortie a pietei de ofertare. Practicile de piata, nivelul concurativ indigene si al formei straine, idenificarea unor parteneri de afaceri si culegerea de marfui de acestia.

In finalul studiului trebuie sa se ajunga la o concluzie cu privire la faptul - inceperea actiunilor de abordare a pietei sau nu .

b)     Determinarea motivatiilor afacerilor economice de a deveni parteneri de afaceri – pe determinarea motivatiilor pentru generarea de cumparat-vanzari ale posibililort parteneri cu specific, ofertei, import-export.

Etapele cercetarii pietei externe

Stabilirea obiectivelor roprii privind cercetarea pietei;

Identificarea si selectarea surselor de informatii;

Selectarea metodelor de cercetare;

Culegerea informatiilor;

Preluarea informatiilor;

Analiza si interpretarea informatiilor;

Redactarea studiului de piata.

In cercetarea pietelor externe - metode

a)    Matodabalantelor si conturilor nationale;

b)    Metode bazate pe cercetari delective;

c)    Metoda cercetarii indicatorilor.



Stabilirea obiectivelor – se face in functie de rezultatele obtinute in urma cercetarii pietei pe baza analizei SCOP si in raport cu nivelul riscului asumat.

eslectarea si combinarea tehnicilor manageriale – reprezinta functia managerului prin care se valorifica resurseledisponibile in scopul asigurarii eficientei economice propuse.

Aceasta functie are o importanta deosebita avand in vedere faptul ca la ora actuala exista o multitudine de tehnici de derulare a afacerilor cum sunt:

licitatii;

burse internationale;

operatiuni de reexport;

comert in contrapartida;

leasing;

farnciza;

constalted ingineried;

treansfer de tehnologii;

cooperari internationale in productie, stiinta, tehnologie, comert, turism etc.

Managerul trebuie sa aleaga cea mai buna metoda in functie de specificul pietei, al produselor, al afacerii in sine in functie de gradul de inzestrare cu capital, de scopul urmarit etc.

organizare – presupune stabilirea unui lant adecvat de structuri organizatorice care sa asigure circulatia normala a produselor sau serviciilor care fac obiectul afacerii, a monedei si a altor mijloace de plata de la locul de ofertare la locul de cumparare sau consumare.

Se are in vedere argaizarea adecvata a distributiilor serviciilor precum si organizarea activitatii de piata care presupune:

a)      distributia atenta a funciilor si competentelor;

b)     delimitarea exacta a sarcinilor pe fiecare angajat;

c)      stabilirea domeniilor de specializare si cooperare precum si activitatile care se desfasoara in echipa.

Este necesar ca fiecare post sa fie obiectiv justificat, sa fie acoperite toate verigile procesului ehnologic iar retributia sa se faca in raport cu rezervatiile obtinute si nu dupa alt criteriu.

adoptarea produselor si serviciilor la cerintele dinamice ale pietei

Adoptarea presupune:

adoptarea prduselor la specificul pietelor dotate particularitatilor de clima;

adoptarea produselor la nivelul vesiturilor precum si la specificul civilizatiilor, al tranzactiilor si obiceiurilor consumatorilor;

innoirea produselor in functie de mutatiile care au loc pe piata mondiala

innoirea permanenta a ofertei de export

In raport cu aceste cerinte rezulta necesitatea conducerii firmei prin inovare.

Promovarea – ca functie a managementului , reprezinta totalitatea metodelor si instrumentelor specifice, folosite pentru a face cunoscuta firma si oferta acesteia de produse si servicii intr-un mediu socio economic, cat mai larg si pe piete cat mai numeroase care urmeaza a fi abordate pentru afacere.

Negocierea – reprezinta functia managementului perincarese pregateste si se fundamentaeaza decizia cu privire la afacerea ce urmeaza a fi incheiata.

Managementul structurarii – reprezinta structurarea activitatii pe etape:

a)      pregatirea negocierilor (prenegocierea);

b)     desfasurarea tratativelor;

c)      protonegocierea – reprezinta activitatea ce se desfasoara in paralel cu tratativele pe sensibilizarea partenerilor;

d)     post-negocierea.

Contractarea – este functie prin care se ia decizia in afacerile economie internationale, deizie care prin contract are caracter atat economic cat si juridic. Este functia care stabileste in mod oficial, clar si percis drepturile si obligatiile partenerilor de afaceri.

Activitatea post-contractuala si post-tranzactionala – cuprinde totalitatea activitatilor necesare a fi efectuate pentru derularea afacerilor conform contractului.

Strategii de conducere a afcerilor economice

internationale

Stiinta si practica managementului cunoaste numeroase metode de conducere. Unele fiind legate mai mult sau mai putin de diferitele scoli si curente de gandire in acest domeniu.

Dintra cele mai semnificative metode de conducere, sunt de retinut:

Conducerea participativa;

Conducerea previzionara;

Conducerea prin inovare;

Conducerea bazata pe proiecte;

Conducerea prin obiective;

Conducerea prin rezultate;



Conducerea prin exceptii.

Metodele de conducere, indiferent de particularitatile lor, pentru a fi viabile trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

Sa se intemeieze pe cunoasterea aprofundata a realitatii si pe descifrarea tendintelor esentiale ale viitorului;

Sa se previna cat mai mult riscurile si sa se asigure corectarea deciziilor gresite. Cu cat mai putine pierderi si sacrificii;

Sa asigure motivatia salariatilor pentru performanta, pentru inovare si progres;

Sa stabileasca responsabilitatile cat mai exacte in randul conducatorilor cat si a celor condusi.

a)    Conducerea participativa – porneste de la ideea participarii directe sau prin colective cat mai largi de reprezentarea a drepturilor deliberative sau consultative la fundamentarea si adoptaea deciziei (la conducerea firmei).

- presupune existenta in firma a unuisistem informational bine pus la punct, accesul celor condusi la informatii despre mersul firmei in care lucreaza, pregatirea temeinica a conducatorilor si a celor condusi, un grad ridicat de civilizatie, un comportament corespunzator etc;

b) Conducerea previzionara – consta dintr-un ansamblu de ativitati efectuate sistematic de studii si analize aprofundate cu scopul detectarii problemelor conducerii generale a firmei in vederea pregatiri solutiilor concretizate in programe si valuri de actiune.

- rae ca punct de vederea efortul de descifrare a viitorului de cunoastere din timp a schimbarilor posibile, de determinare prin prognoze si previziuni a directiei si a ritmului in care se vor produce aceste schimbari. Pe baza acestor previziuni se stabilesc obiectivele firmei, eleborandu-se programarea corespunzatoare obtinerii performantelor dorite.

c) Conducerea prin inovare – are drept element esential efortul de innoite contunua a activitatii firmei, a produselor si serviciilor sale conform cerintelor pietei si in context, acordarea unei atentii deosebite stimularii introducerii ideilor novatoare in activitatea firmei. Conform lui P Drukner primul pas intr-o strategie a cresterii economice, nu este sa hotareasti unde si cum sa cresti, ci sa decizi ce sa abandonezi deoarece pentru a se dezvolta activitatea ei, trebuie sa se elibereze de ce nu este productiv. Esential in aceasta metoda este faptul ca firma are drept deviza urmatoarea expresie: „Nou si diferit prin inlaturare a ceea ce este vechi si diferit.”

d) Conducerea pe baza de proiecte – presupune un management strategic al firmei care necesita scenarii alternative si iau in considereare atat problemele interne ale firmei cat si pe cele generale ale mediului economic in care isi desfasoara activitatea. Aceasta metoda este folosita in cazul punerii in opera a unor proiecte noi si complexe a caror solutionare presupune antrenarea atat a specialistilor din compartimentele functionale ale firmei, cat si din afara.

e) Conducerea prin obiective – consta prin formarea obiectivelor firmei prin precizarea elementelor carele caracterizeaza. Presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

Stabilirea obiectivelor fundamentale si elaborarea planurilor si a progreselor de lucru;

Stabilirea obiectivelor derivate pana la cele individuale;

Adoptarea corespunzatoare a subsistemelor decizionale: structurale is informationale ale firmei;

Urmarirea realizarii obiectivelor prin mecanismul conexiunii;

Evaluarea modului de realizare a obiectivelor.

La stabilirea obiectivelor este necesar sa se tina cont de:

Caracteristicile pietei vizate;

Gradul de inovare aproduselor;

Productivitatea mc;

Resursele fizice disponibile;

Resursele financiare;

Atitudinea si performantele lucratorilor

Responsabilitatea publica.

f) Conducerea prin rezultate – porneste de la o serie de supozitii cu privire la raportul dintre rezervatiile obtinute de firma si eforturile facute de acestia in acest scop, urmarind aspectele pozitive din trecut, in viitor sa se asigure eficienta activitatii in curs de desfasurare si in viitor.

g) Conducerea prin exceite – consta in concentracrea acticitatii de conducere in acele zone in care activitatea angajatiilor se desfasoara sub limita admisa, atat din punct de vedere al calitatii cat si al eficientei.

Cultura si influenta acesteia asupra

Managementului

Def. Reprezinta sistemul de conceptii mostenite istoric, exprimate simbolic prin care oamenii comunica, perpetueaza si isi dezvolta cunostintele si atitudinile fata de viata.

Structurile culturii:

Fiecare cultura cuprinde trei straturi:

Stratul exterior vizibil – cuprinde simbolurile si produsele caracteristice;

Stratul de mijloc – reprezinta valorile si normele;

Stratul interior – reprezinta conceptiile de baza depsre viata.

Stratul exterior cuprinde lucrurile observabile: - limba;

- hrana, monumentele;

- constructiile, agricultura, arta, moneda, piata etc;

Stratul de mijloc – reprezentata de valorile si normele natiunii respective. Valorile: sunt cele care determina intelegerea binelui si raului in cadrul culturii, fiind strans legate de idealurile natiunii. Normele: opinia natiunii despre ceea ce este corect si incorect.



In timp ce normele ne arata cum sa ne comportam, valorile ne arata ceeace aspiram si cum dorim sa ne comportam. O cultura este stabila atunci cand normele reflecta valorile si prin atributele lor le apara.

Stratul interior – reprezentat de conceptiile de viata, despre existenta umana.

Dimensiunile culturale specifice diferitelro culturi si

influenta lor asupra managementului

Dferentele culturale isi au geneza in specificul culturilor alese pentru cele trei probleme universale ale omului:

relatiile dintre oameni si comunitate;

conceptia asupra timpului;

relatiile omului cu natura.

Dupa solutiile alese in aceste probleme au fost identificate 7 dimensiuni culturale specifice diferitelor culturi:

universalism/particularism;

individualism/colectivismul;

neutru/afectiv;

specific/difuz;

statut castigat sau atribuit;

atitudinea fata de timp;

relatiile omului cu natura.

1. scoate in evidenta modul in care judecam comportamentul altor persoane. Se evidentiaza doua alternative de judecata:

a)      la o extrema se regasete obligatia individului de a adera la standardele universale admise in cadrul culturii. La principiile general valabile care reflecta vlorile si normele culturale specifice culturii respective;

b)     la cealalta exptrema se situeaza aderarea la obligatiile particulare fata de persoanele pe care le cunoastem.

Universalismul pune accentul pe respectarea regulilor de baza ale societatii.

Particularismul isi concentreaza atentia asupra ajutarii aproapelului.

Universalismul reprezinta o trasatura a societatii moderne dezvoltate.

Particularismul caracterizeaza comunitatile mai mici, rurale.

Universalismul vor spune despre particularisti ca in ei nu poti sa ai incredere, intrucat, intotdeauna isi ajuta prietenii, nu sunt obiectivi.

Particularismul vor spune despre universalisti ca nu sunt de incredere, deoarece nici prietenii nu si-i ajuta.

Ividualismul, presupune catre sine, catre satisfacerea intereselor personale si nu numai, apoi a intereselor gradului.

Colectivismul presupune orientarea catre atingerea obiestivelor si scopurilor comune mai intai.

O persoana cu mentalitati individualiste considera ca,cu cat libertatile individuale sunt mai mari cu atat exista mai multe oportunitati pentru autorealizare.

Calitatea vietii tuturor indivizilor este mai buna.

O persoana cu mentalitate colectivista, pe masura cresterii grijii fata de alte persoane, calitatea vietii creste pentru fiecare chiar daca libertatile indiiduale sunt mai ingradite.

Individualism – societati moderne.

Colectivism – societati traditionale si a extremismului comunist.

Rlatile dintre oameni pot avea la baza fie ratiunea, fie emotia, caz in care afectiunea reprezinta elementele determinate.

Ntrii nu isi manifesta vizibil starile sufletesti, ei cauta sa le controleze.

Afectivii isi manifesta vizibil trairile, prin gesturi, zambet etc.

Neutrii separa complet ratiunea de emotii atunci cand iau decizii pe cand afectivii folosec in buna masura starile emotionale in acest proces.

Cele 2 strai au influente asupra comunicarii vorbite, asupra tonului si a vocii, asupra comunicarii nonverbale.

In negociere contractul vizual e foarte important in relatia de afaceri.

aprecierea comportarii umane es face pe baza structurii spatiului vital, compus din spatiul privat si cel public al accesibilitatiia celor din jur in cazul acestora.

Persoanele din cultura difuza abordeaza problema de la generali la partuculari, iar cele din cultura specifica invers.

fiecare persoana in societate are un anumit statut. Acesta difera ca atribuire de la o cultura la alta. In unele culturi statutul se castiga prin rezultate, in altele se mosteneste sau atribuie.

exista doua perceptii contrastante privind curgerea timpului. Potrivit uneia, timpul curge segvential intr-o succesiune de ore, zile, ani, evenimentele succedandu-se uneledupa altele. Dupa alta perceptie, timpul este o analiza sincron, se repeta la fel ca si orle, zilele etc.

Astfel prin prisma orientari in timp avem 3 tipuri deculturi:

orientare spre prezent;

orientare spre viitor;

orientare spre trecut.

Culturile caracterizate printr-o gandire sincorna asupra timpului, in sensul ca trecutul, prezentul si viitorul sunt perceptibile in fiecare moment, ca prezentul prezinta prei dimensiuni, adica prezentul lucrarilor trecute, lucrurile prezente si prezentul lucrurilor viitoare sunt mai colectivistesi mai puternice.

Culturile care repcep timpul secvential, tind sa fie mai predispuse la aprecierea relatiilor cauza-efect, drept pentru care isi dezvolta anumite instrumente care sa asigue la depistarea cauzelor. In astfel de culturi exercitarea functiilor de prevedere mnageriala se realizeaza mai ales prin alaborarea de strategi in cadru carora se extrapoleaza traditiile din prezent in viitor.

Pin prisma relatiilor omului cu natura, s-au conturat doua orientari majore.

Potrivit uneia dintre acestea, omul trebuie sa controleze natura.

Potrivit altei orientari, el trebuie sa se incadreze in legile naturii.

Relatiile omului cu natura, influenteaza atat viata oamenilor cat si a managementului organizatiilor. Oamenii din diferite culturi, pot cauta sa stapaneasca natura, sa accepte sa fie subjugati de catre natura.

Credinta ca, natura e atat de puternica in stabilirea viitorului conduce la fatalism si resemnare. Credinta ca omul e atat puternic, poate conduce la lipsa de compasiune pentru cei care sufera, la degradarea mediului si deci a conditiilor normale de viata.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate