Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. terapii, sfaturi, medicamente si tratamente, boli, efecte terapeutice, tratamente

Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» Anatomie loco-regionala


Anatomie loco-regionala



Anatomie loco-regionala

1.Pelvisul

Pelvisul reprezinta partea inferioara a trunchiului. Peretii lui osteo-musculari delimiteaza cavitatea viscerala pelvina ce adaposteste viscerele omonime.

1.1.Limite

Limita dintre abdomen si pelvis este reprezentata de:

-        la suprafata, de linia de contur care trece prin:

·       promontoriu;

·       baza sacrului;

·       spina iliaca postero-superioara;            

·       creasta iliaca;

·       spina iliaca antero-superioara;   

·       marginea anterioara a osului coxal;

·       tuberculul pubic;

·       creasta pubelui;            

·       simfiza pubiana de unde continua simetric pe partea opusa.

-        in profunzime, de stramtoarea superioara a pelvisului, definita de linia care trece prin:

·       promontoriu;

·       fata anterioara a aripii sacrului;

·       linia arcuata;

·       creasta pectinee;                

·       punctul Crouzat, situat la 5 mm. inferior de marginea superioara a simfizei pubiene.

Se continua simetric de partea opusa.

Stramtoarea superioara constituie limita dintre:

-        bazinul mare - reprezentat de fosele iliace, inglobat topografic peretilor cavitatii abdominale ale carei viscere le sprijina;

-        bazinul mic - denumit canal pelvin sau obstetrical (la sexul feminin), care adaposteste:

·       rectul;

·       vezica urinara cu portiunea pelvina a ureterelor;

·       partea pelvina a cailor spermatice si glandele anexe ale aparatului genital masculin, respectiv ovarele si caile genitale feminine;

·       nervii si vasele sangvine si limfatice, ce deservesc aceste viscere.

in general, in clinica, termenul de pelvis se refera la micul bazin, iar viscerele pe care le adaposteste se numesc viscere pelvine.

1.2.Peretii pelvisului

Bazinul mic prezinta:

-        perete anterior, inclinat dinspre superior si anterior spre inferior si posterior, cu inaltimea de 5-6 cm.;

-        pereti laterali, de forma patrulatera (corespunzand fosei acetabulare de pe suprafata externa a pelvisului), cu inaltimea de 8 cm.;

-        perete posterior, reprezentat de fata anterioara a sacrului si coccisului, cu inaltimea de 11-13 cm.

Peretii micului bazin prezinta deschideri largi (gaura obturatoare, marea gaura ischiatica, mica gaura ischiatica, baza mica), completate de formatiuni fibroase (membrana obturatorie) si musculare (muschii centurii pelvine, ai diafragmei pelvine si ai diafragmei urogenitale).

Pelvisul este inchis inferior de un perete mobil, reprezentat de diafragma pelvina, formata de muschii ridicator anal si coccigian, dublata inferior, in partea sa anterioara, de diafragma urogenitala.

2.Cavitatea abdomino-pelvina

Peretii abdomenului si pelvisului delimiteaza o cavitate viscerala comuna, numita cavitatea abdomino-pelvina.

Cavitatea abdomino-pelvina este compartimentata in:

-        cavitate peritoneala;

-        spatiul extraperitoneal, situat intre peritoneul parietal si peretii osteo-musculari ai cavitatii abdominale si pelvine;

Topografic, spatiul extraperitoneal este impartit in:

-        spatiul retro-peritoneal cuprins intre peretele posterior al abdomenului si peritoneul parietal posterior.

in acest spatiu se afla organele:

·       primitiv retro-peritoneale:

§       rinichii;

§       glandele suprarenale;

§       ureterele;

§       aorta abdominala, cu ramurile ei viscerale si parietale;

§       vena cava inferioara si afluentii ei;

§       nodulii limfatici;

§       lantul simpatic latero-vertebral;

§       plexurile nervoase autonome.

·       secundar retro-peritoneale:                                                                                              

§       duodenul, cu exceptia partii initiale a duodenului superior;                                

§       capul si corpul pancreasului;                                                                                   

§       colonul ascendent;

§       colonul descendent.

Tesutul conjunctiv lax din spatiul retro-peritoneal formeaza fascia sub-peritoneala, numita clasic fascia urogenitala.

-        spatiul sub-peritoneal sau spatiul pelvi-sub-peritoneal, delimitat:

·       superior, de peritoneul parietal pelvin;

·       inferior, de diafragma pelvina si urogenitala.

in acest spatiu se gasesc organele extra-peritoneale sau sub-peritoneale: ampula rectala, vezica urinara si organele genitale interne, cuprinse in masa de tesut conjunctiv lax si adipos, care formeaza para-cistium, para-colpium, para- si peri-proctium.

-        spatiul pre-peritoneal, delimitat de:

·       posterior, de peritoneul parietal si anterior de fascia ombilico-pre-vezicala;

·       anterior, de peretele abdominal anterior;

·       lateral, de plicile ombilicale mediale formate prin obliterarea, dupa nastere, a arterelor ombilicale;

·       superior, de ombilic. 

Inferior, acest spatiu se continua cu spatiul retropubian Retzius. care ajunge pana la colul vezicii urinare si ligamentele pubo-prostatice.

           

3.Peritoneul si cavitatea peritoneala

Peritoneul este cea mai vasta seroasa din organism, avand o suprafata egala cu cea a corpului (in medie, 1700 cm².).

Peritoneul este alcatuit din:

-        foita parietala (peritoneul parietal), care captuseste peretii cavitatii abdomino-pelvine;

-        foita viscerala (peritoneul visceral), care inveleste viscerele sub-diafragmatice, constituind tunica lor externa.

Topografic, cavitatea peritoneala poate fi impartita in:

-        cavitate peritoneala abdominala;

-        cavitate peritoneala pelvina.

Cele doua compartimente comunica larg la nivelul stramtorii superioare, astfel incat unele viscere abdominale (cu mobilitate mare) coboara in cavitatea pelvina.

Cavitatea peritoneala mare este impartita in trei etaje:

-        etajul supra-mezocolic;

-        etajul infra-mezocolic;

-        etajul pelvin.

3.1.Etajul pelvin

Peritoneul parietal al etajului infra-mezocolic se continua, la nivelul stramtorii superioare a bazinului, cu peritoneul parietal pelvin.

Comportamentul peritoneului parietal pelvin este diferit la cele doua sexe:

-        la barbat:

·       pe linia mediana, peritoneul parietal posterior se reflecta de pe fata anterioara a ampulei rectale pe fundul veziculelor seminale si fata posterioara a vezicii urinare,

·       formand excavatia recto-vezicala sau fundul de sac Douglas, partea cea mai decliva a cavitatii peritoneale.

De pe vezica urinara, peritoneul parietal se reflecta pe peretele anterior al abdomenului, devenind peritoneu parietal anterior.

Cand vezica este plina, intre vezica urinara si peretele anterior al abdomenului se formeaza un fund de sac pre-vezical.

·       lateral:

§       peritoneul parietal se reflecta de pe ampula rectala pe peretele lateral al pelvisului, formand de fiecare parte a rectului cate un reces para-rectal;

§       peritoneul parietal se reflecta de pe vezica urinara pe peretele lateral al pelvisului, formand recesurile para-vezicale.

-        la femeie:

·       pe linia mediana, peritoneul parietal posterior se reflecta de pe fata anterioara a ampulei rectale pe fundul de sac vaginal posterior si pe fata intestinala a uterului, formand excavatia recto-uterina sau fundul de sac Douglas, partea cea mai decliva a cavitatii peritoneale.

Peritoneul inconjoara fundul uterului, trece pe fata vezicala a corpului uterin, apoi se reflecta pe fata posterioara a vezicii urinare, formand fundul de sac utero-vezical.

De pe vezica urinara, peritoneul parietal se reflecta pe peretele anterior al abdomenului, devenind peritoneu parietal anterior.

Cand vezica este plina, intre vezica urinara si peretele anterior al abdomenului, se formeaza un fund de sac pre-vezical.

·       lateral:

§       peritoneul parietal se reflecta de pe ampula rectala pe peretele lateral al pelvisului, formand de fiecare parte a rectului cate un reces para-rectal;

§       lateral de uter, reflexia peritoneului de pe peretele posterior formeaza foita posterioara a ligamentului lat al uterului, apoi inconjoara tuba uterina continuandu-se cu foita anterioara a ligamentului lat care se reflecta pe peretele anterior, devenind peritoneu parietal anterior. Uterul si ligamentele late compartimenteaza cavitatea pelvina intr-un spatiu pre-uterin si un spatiu retro-uterin;

§       peritoneul parietal se reflecta de pe vezica urinara pe peretele lateral al pelvisului, formand recesurile para-vezicale.

            4.Perineul

Perineul sau peretele inferior al bazinului este alcatuit din totalitatea partilor moi care inchid stramtoarea inferioara a pelvisului. Cadrul osteo-fibros, pe care se prind partile moi constituente ale perineului, constituie stramtoarea inferioara a pelvisului si este format de marginea inferioara a simfizei pubiene, ramurile inferioare ale oaselor pubiene, ramurile ischioanelor, ligamentele sacro-tuberoase si varful coccisului. In ansamblu, perineul are forma unui romb cu diagonala mare cuprinsa intre varful unghiului sub-pubian si varful coccisului, iar cea mica reprezentata de linia biischiatica ce uneste cele doua tuberozitati ischiatice; aceasta ultima linie subimparte conventional rombul perineal intr-un triunghi anterior numit perineu anterior sau urogenital si un triunghi posterior numit perineu posterior sau anal.

Topografic, perineul anterior constituie regiunea urogenitala (regio urogenitalis), cel posterior regiunea anala (regio analis), iar impreuna regiunea perineala (regio perinealis).

           

Fig. 1. Fosa ischiorectala (dupa Netter)

5.Anatomie topografica

Perineul (regio perinealis) atat la barbat, cat si la femeie se divide in doua regiuni: una anterioara - urogenitala si alta posterioara - anala.

5.1.Regiunea urogenitala masculina

5.1.1.Date generale

Aceasta regiune se mai numeste si perineu anterior. Limitele sale au fost descrise mai sus. Superior de ea se afla regiunea pubica, posterior - regiunea anala, pe laturi - trigonul femural,  de care este despartita prin plicile genito-femurale.

5.1.2.Stratigrafie:

-        pielea este subtire in partea anterioara a regiunii unde se continua cu cea a regiunii pubi­ene, a penisului si a scrotului, iar lateral cu pielea care acopera trigonul femural. Ea este mai groasa si mai aderenta de fascia superficiala in partea posterioara;

-        paniculul adipos este mai subtire in partea anterioara a regiunii; inferior se termina in pot­coava, in concavitatea careia se afla radacina penisului si a scrotului;

-        fascia superficiala este dubla, lama sa superficiala fiind bogata in tesut adipos. Lama pro­funda se continua cu fascia profunda a penisului si formeaza invelisul fascial al muschilor(mm.) superficiali ai perineului. Ea se insera pe marginea inferioara a simfizei pubiene, pe marginile inferioare ale ramurilor inferioare ale oaselor pubiene si ale ramurilor ischioanelor pana la tuberozitatile ischi­atice; posterior de m. transvers superficial al perineului, ea adera la marginea posterioara a fasciei inferioare a diafragmei urogenitale participand cu aceasta la formarea centrului tendinos al pe­rineului. Pe linia mediana ea adera la rafeul pe care il formeaza anterior de centrul tendinos, mm. bulbo-spongiosi. Paniculul adipos si fascia superficiala sunt strabatute de nervi si vase super­ficiale, care sunt ramuri ale aa. perineale si scrotale, insotite de ramurile cutanate ale venelor omonime, tributare prin venele perineale vv. rusinoase interne. Nn. superficiali provin din nn. perineali si scrotali si din n. cutanat femural posterior. Limfaticele superficiale dreneaza in grupul supero-medial al ganglionilor inghinali superficiali;

-        planul musculo-fascial superficial (spatium perinei superfiale) este cuprins intre lama pro­funda a fasciei superficiale si fascia inferioara a diafragmei urogenitale. Acest spatiu este inchis posterior ca urmare a unirii celor doua fascii, posterior de radacina penisului si la nivelul cen­trului tendinos. Continutul lui este reprezentat de radacina penisului, de muschii superficiali si de formatiunile vasculo-nervoase care il strabat;

-        planul musculo-fascial mijlociu este alcatuit in partea posterioara a regiunii de cei doi muschi transversi profunzi ai perineului. Anterior de acestia, inconjurand uretra membranoasa si partial pe cea prostatica se afla m. sfincter uretral care se intinde cu originea lui anterioara pe lig. transvers al perineului.

Fascia inferioara a diafragmei urogenitale tapeteaza fata superficiala a acestor muschi. Lateral ea se insera pe fata mediala a ramurilor inferioare ale oaselor pubiene si a ramurilor ischioanelor, deasupra originilor muschilor ischio-cavernosi si insertiei fasciei superficiale.

Anterior de mm. transversi profunzi, ea formeaza prin sudarea cu fascia lor superioara, lig. transvers al perineului inserat pe fata mediala a ramurilor inferioare ale oaselor pubiene, poste­rior de lig. arcuat al pubelui. Marginea ei posterioara se uneste inapoia muschiului transvers si a radacinii

Fig. 2. Rectul in situ – la barbat (dupa Netter)

 


penisului cu fascia superioara a diafragmei urogenitale si cu lama profunda a fasciei superficiale, participand cu acestea la formarea centrului tendinos. Fascia inferioara a diafragmei urogeni­-tale prezinta la 2-3 cm. sub simfiza pubiana, pe linia mediana un orificiu prin care trece uretra membranoasa; de o parte si de alta a acestui orificiu se afla orificiile pentru canalele excretoare ale glandelor bulbouretrale. De asemenea, fascia este perforata de arterele, venele si nervii care ajung la bulbul penian (ramuri ale vaselor rusinoase interne si ale nervului rusinos). Glandele bulbouretrale se afla insa in grosimea muschiului transvers profund al perineului sau a m. sfinc­ter uretral. Lig. transvers al perineului prezinta orificii prin care trec arterele profunde si dorsale si nervii dorsali ai penisului.

Fascia superioara a diafragmei urogenitale tapeteaza fata profunda a muschilor din planul profund. Ea se continua cu fascia prostatica lateral de orificiul pe unde este strabatuta de uretra. Anterior ea ajunge la lig. transvers al perineului. Posterior se uneste, inapoia m. transvers profund al perineului, cu fascia inferioara a diafragmei urogenitale.

-        spatiul profund al perineului (spatium perinei profundum) este spatiul cuprins intre cele doua fascii ale diafragmei urogenitale. El contine: uretra membranoasa, glandele bulbouretrale cu canalele lor de excretie, nervii si arterele care ajung la bulbul penian, m. transvers profund al perineului si m. sfincter uretral;

-        planul musculofascial profund este reprezentat de partea anterioara a diafragmei pelvine adica, de originile pe unghiul pubian ale m. ridicator anal invelite in fasciile diafragmei pelvine. intre fata inferioara a diafragmei pelvine si fascia superioara a diafragmei urogenitale patrunde prelungirea anterioara a fosei ischiorectale.

5.2.Regiunea anala la barbat

5.2.1.Date generale

Este numita si perineu posterior. Limitele ei au fost descrise mai sus. 

5.2.2.Stratigrafie

-        pielea este mai groasa pe laturi unde se continua cu tegumentele regiunilor vecine, este sub­tire in jurul orificiului anal. La acest nivel paniculul adipos este slab dezvoltat, iar pe derm se prind fibre musculare ale m. sfincter anal extern si m. ridicator anal. Pielea formeaza pliuri radi­ale in jurul orificiului anal, iar la nivelul liniei anocutanate se continua cu mucoasa rectului. Linia anocutanata ca si pliurile radiale perianale sunt mai pigmentate decat restul tegu­mentelor. in rest pielea este acoperita cu par si prezinta numeroase glande sudoripare si sebacee. Prezenta acestora explica foliculitele si furunculii perianali, care pot duce la formarea fistulelor perianale dobandite, a abceselor si a flegmoanelor ischiorectale. Pe linie mediana pielea prezin­ta un rafeu longitudinal - rafeul perineal (raphe perinei). Paniculul adipos este mai dezvoltat in afara inelului anal si se continua cu grasimea fosei ischiorectale;

-        fascia superficiala se prezinta sub forma unor traverse conjuctive care delimiteaza areole pline cu tesut adipos. Prin paniculul adipos si fascia superficiala trec ramurile anale ale n. rusinos, ramurile perineale ale n. femural cutanat posterior, ramuri perineale superficiale ale n. rusinos si nervilor anococigieni;

-        fosa ischiorectala (fossa ischirectalis), are forma unei prisme triunghiulare orizontale cu trei pereti:

·       supero-medial, fata inferioara a diafragmei pelvine acoperita de fascia ei inferioara;

·       supero-lateral, fata mediala a m. obturator intern (sub arcul tendinos al ridicatorului anal) acoperit de fascia m. obturator si de fasciculele inferioare ale m. fesier mare;

·       inferior, fascia superficiala, paniculul adipos si pielea.

Fosa ischiorectala, denumita astfel deoarece se afla intre canalul anal si tuberozitatile ischiatice, este umpluta cu tesut adipos numit corpul adipos al fosei ischiorectale (corpus adiposum fossae ischiorectalis) care se afla in continuitate cu paniculul adi­pos. Prin grasimea fosei trec inspre sfincterul anal extern si spre canalul anal nervii si vasele rec­tale inferioare. Pe peretele lateral al fosei ischiorectale se afla manunchiul vasculo-nervos rusinos, format din n. rusinos (n. pudendus), artera rusinoasa interna (a. pudenda interna) si vena rusinoasa interna (v. pudenda interna). Acest manunchi vasculo-nervos este invelit de o dedublare a fasciei muschiului obturator intern, numita si canalul fascial al lui Alcock (canalis pudendalis). Inciziile care se fac pentru a deschide abcese sau flegmoane ischiorectale nu trebuie sa lezeze manunchiul vasculo-nervos rusinos, deoarece acest lucru duce la incontinenta materiilor fecale si a urinei. Fosa ischiorectala are o prelungire anterioara, in loja profunda a perineului anterior. Aceasta prelungire se afla inferior de m. ridicator anal si superior de diafragma urogenitala. O alta prelungire, posterioara, a fosei ischiorectale este cuprinsa intre m. coccigian situat superior si m. fesier mare situat inferior. Astfel, tesutul adipos al fosei se continua cu tesutul adipos dintre m. fesier mare si muschii pelvio-chanterieni. Abcesele sau flegmoanele fosei ischiorectale pot difuza prin prelungirea anterioara in perineul anterior, iar prin cea posterioara in regiunea fesiera profunda.

-        diafragma pelvina.

5.3.Regiunea urogenitala feminina

5.3.1.Date generale

Limitele regiunii precum si regiunile vecine corespund celor descrise la perineul anterior mas­culin. in linii mari si perineul anterior feminin are o structura asemanatoare cu a celui masculin. Deosebirea consta in aceea ca diafragma urogenitala este strabatuta anterior de uretra si inapoia ei de vagina, iar bulbii vestibulari inconjoara de o parte si de alta orificiul vaginal. in partea ante­rioara se suprapune vulva (pudendum femininum). Ea este alcatuita din doua perechi de pliuri ale tegumentelor orientate sagital. Labiile mari (labia majora) acoperite pe fetele laterale de par (incepand de la pubertate), delimiteaza prin fetele lor mediale rima pudendi. Medial de ele si acoperite de labiile mari, se afla labiile mici (labia minora), care prin fetele lor mediale delimi­teaza vestibulul vaginal. in vestibul se afla dispuse pe linia mediana. in sens antero-posterior: cli­torisul, orificiul extern al uretrei si orificiul vaginei. Pe laturile orificiului vaginal, medial de labii­le mici se afla orificiile canalelor de excretie ale glandelor vestibulare mari.

5.3.2.Stratigrafie

-        pielea este subtire in partea anterioara si se ingroasa spre perineul posterior si pe laturile regiun Ea este acoperita de par si prezinta glande sebacee si sudoripoare. Corespunzator tunicii Dartos scrotale, ea intalneste un muschi pielos numit de unii autori m. transvers pielos al pe­rineului cu originea pe fraul si pielea din portiunea posterioara a labiilor mari si cu fibrele indreptate oblic posterior si lateral prinzandu-se pe pielea partilor laterale ale regiunii;

-        paniculul adipos din partea inferioara a regiunii pubice se termina brusc la radacina clitorisului si se continua in partile laterale ale labiilor mari cu paniculul adipos perineal. Dispozitia paniculului adipos, mai abundent la femeie, si proeminenta

Fig. 3. Rectul in situ – la femeie (dupa Netter)

ramurilor superioare ale pubisului mai mult decat la barbat determina formarea muntelui lui Venus (mons pubis) mult mai dezvoltat decat paniculul (mons pubis) de la barbat;

-        fascia superficiala continua pe aceea a abdomenului. Vestibulul vaginal o despica in doua jumatati care invelesc de fiecare parte muschii triunghiului ischiobulbar;

-        planul muscular superficial este alcatuit de mm. bulbospinosi, ischiocavernosi si transversi superficiali ai perineului;

Spatiul superficial al perineului contine radacinile clitorisului, triunghiurile ischiobulbare si musculatura planului superficial.

-        planul musculofascial mijlociu este alcatuit din muschii transversi profunzi ai perineului si m. sfincter al uretrei si este acoperit profund de fascia superioara a diafragmei urogenitale, iar inferior de fascia inferioara a diafragmei urogenitale. Fascia inferioara a diafragmei urogenitale este mai subtire la femeie si este strabatuta de orificiul vaginei. Ea se continua cu adventicea vaginei in jurul orificiului vaginal. Anterior de vagina ea este strabatuta de uretra;

-        spatiul perineal profund este strabatut de uretra, vagina si contine glandele vestibulare mari cu canalele lor de excretie, nervii si vasele care ajung la bulbii vestibulari pe fata lor profunda;

-        planul musculo-fascial profund este format de partile anterioare ale mm. ridicatori anali, intre marginile lor mediale aflandu-se hiatusul urogenital strabatut de uretra si vagina. Inferior de m. ridicator anal si superior de diafragma urogenitala patrunde prelungirea anterioara a fosei ischiorectale.

5.4.Regiunea anala la femeie

 

Regiunea anala feminina sau perineul posterior nu se deosebeste mult de cea masculina. Diferenta consta in aceea ca tegumentele nu sunt acoperite de par, iar tesutul adipos este mai abundent atat la nivelul paniculuiui adipos, cat si in corpul adipos al fosei ischiorectale.



Medicina



IMAGINEA RADIOLOGICA SI FORMAREA EI
METABOLISMUL POTASIULUI – K
VITAMINA F
IMPLICATII ALE PATOLOGIEI ALCOOLICE PSIHIATRICE IN DERMATOVENEROLOGIE
EXAMENUL RADIOIMAGISTIC IN O.R.L.
METABOLISMUL PROTEIC
VACCINURI CONTRA PAPILOMAVIRUS
SEMIOLOGIE MEDICALA - PROGRAMA ANALITICA A CURSULUI SI A LUCRARILOR PRACTICE
Definitia si clasificarea leziunilor distrofice
Traumatismele cranio-cerebrale











 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate