Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Asistenta sociala


Index » sanatate » Asistenta sociala
Managementul serviciilor sociale de sanatate


Managementul serviciilor sociale de sanatate




Managementul serviciilor sociale de sanatate

Consideratii generale privind serviciile sociale de sanatate

1. Politica serviciilor sociale de sanatate

Programul mondial de servicii sociale si de sanatate elaborat de Internationala Serviciilor Publice

A) integrarea serviciilor sociale si de sanatate;

B) functionalitatea si calitatea serviciilor sociale si de sanatate.

A) Integrarea serviciilor sociale si de sanatate

3. Promovarea sanatatii - obligatie majora a societatii

3.1.Probleme actuale din domeniul serviciilor de sanatate

3. Starea de sanatate a populatiei

4. Sistemul de asigurare a starii de sanatate a populatiei

Sistemul de asigurare a starii de sanatate a populatiei este format din ansamblul furnizorilor de servicii medicale, indiferent daca sunt persoane fizice sau persoane juridice: medicii si personalul sanitar (asistentele medicale care, potrivit legii, pot presta servicii de sanatate in spitale, policlinici, cabinete medicale si independent la domiciliul asiguratului bolnav); cabinetele medicale pentru practica individuala; dispensarele medicale pentru practica de grup; centrele de diagnostic si tratament; centrele de sanatate; spitalele; alte unitati sanitare aflate in relatii contractuale cu casele de asigurari sociale, cum ar fi: serviciile judetene de ambulanta; furnizorii de medicamente; persoane fizice sau juridice acreditate pentru a produce si furniza diverse materiale sanitare, proteze etc.

Sistemul de asigurare a sanatatii a suferit schimbari esentiale in toata lumea incepand cu anii '90 ca urmare a nemultumirilor aparute atat in masa contribuabililor si a utilizatorilor de servicii medicale, a medicilor si institutiilor sanitare, cat si in randul autoritatilor politice si administrative. Insatisfactiile au fost generate de cresterea cheltuielilor pentru sanatate intr-un ritm greu de suportat, fara ameliorarea substantiala a starii de sanatate, insuficienta acoperire a populatiei cu servicii medicale, absenta unor mecanisme eficiente de asigurare a calitatii actului medical, insuficienta elementelor de stimulare, ineficienta manageriala etc.

Pornind de la aceste neajunsuri, specialistii in domeniu au scos in evidenta principalele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca sistemul de asigurare a sanatatii: acoperire generala; accesibilitate prompta; pertinenta fata de nervi; echitate; posibilitati de alegere; eficacitate si eficienta; acceptabilitate sociala larga; responsabilitatea statului fata de sanatatea publica.

Pana in prezent in nici-o tara din lume nu s-a gasit formula unui sistem de asigurare a starii de sanatate care sa raspunda integral acestor criterii, dar se fac mari eforturi de diversificare a furnizorilor de servicii medicale care sa se adapteze rapid la schimbarile, tot mai frecvente, impuse de evolutia tehnologiilor, prioritatile de dezvoltare, cresterea economica, si nu in ultimul rand, descoperirile din aceasta zona sensibila de activitate.

Intrucat intre furnizorii de servicii de sanatate, cele mai importante categorii de prestatori sunt dispensarele, spitalele, centrele de diagnostic si tratament si sanatate, in continuare vom face referire la acestea.

Dispensarul medical este veriga de baza organizata in diferite localitati, intreprinderi si institutii, pentru aplicarea masurilor sanitare si acordarea asistentei medicale generale, profilactice sau curative.

Principalele atributii ale dispensarului medical sunt: aplica masuri de prevenire si combatere a bolilor; urmareste evolutia starii de sanatate a populatiei din zona, intreprinderea sau institutia in care functioneaza; acorda asistenta medicala de urgenta in caz de boala sau accident; controleaza respectarea conditiilor igienice si aplicarea masurilor privind inlaturarea factorilor nocivi din zonele pe care le deservesc; analizeaza imbolnavirile care determina incapacitate de munca si ia masuri corespunzatoare etc.

Spitalul este unitatea sanitara care asigura asistenta medicala completa - preventiva, curativa, de recuperare - intr-o anumita zona teritoriala, avand drept atributii apararea sanatatii populatiei si prevenirea imbolnavirilor, asistenta medicala a populatiei si a bolnavilor internati.

Pe langa aceste institutii medicale care asigura si mentin starea de sanatate a populatiei mai functioneaza in sistemul sanitar si alte unitati specializate: statiile de salvare, centrele de recoltare si conservare a sangelui, sanatoriile si preventoriile, reteaua farmaceutica, centrele sanitaro-antiepidemice etc.

Centrele de diagnosticare si tratament au aparut in urma reorganizarii unor dispensare, policlinici existente, din dorinta de a facilita accesibilitatea populatiei la serviciile medicale de specialitate.

Structura organizatorica a acestora include urmatoarele componente:

5. Sistemele de plata a furnizorilor de servicii medicale

Medicul este in primul rand un om care munceste, care presteaza actul medical nu numai sub imperiul motivatiei etico-morale, invocandu-se frecvent, chiar de catre bolnavi, juramantul lui Hipocrate, ci si al motivatiei de a-si maximize cat mai mult veniturile, in raport cu cantitatea si calitatea serviciului oferit. In juramantul lui Hipocrate intalnim un pasaj referitor la motivatia materiala a medicului: "iar eu sa primesc ceea ce mi se cuvine". Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi facuta din doua surse: casa de asigurari si direct de catre pacientul bolnav.

A. Sisteme de plata a furnizorilor de servicii medicale primare si de specialitate ambulatorie (din policlinici)

Conform noului sistem de asigurari sociale de sanatate din Romania, plata medicului care apartine retelei de asistenta primara sau secundara ambulatorie (din policlinici) se face in baza contractului incheiat cu Casa de Asigurari de Sanatate, utilizandu-se, dupa caz, unul din urmatoarele sisteme:

􀂾 plata per persoana asigurata (per capita);

􀂾 plata per tarif/serviciu medical.

. Sistemul de plata per capita - prezinta avantajul ca ofera posibilitatea controlului in general al cheltuielilor si creeaza posibilitatea de actiune individuala. Acest sistem acopera serviciile aduse casei de asigurari de sanatate pe o perioada de timp determinata (1 an), plata facandu-se conform contractului de prestare de servicii, si se caracterizeaza prin faptul ca:

􀂊 Medicul sta la dispozitia asiguratilor un anumit numar de ore pe zi, potrivit clauzelor din contracte. Programul de lucru trebuie astfel stabilit incat sa faciliteze accesul asiguratului bolnav, in tot cursul zilei. Este de preferat ca orele de acces la serviciile medicale sa fie programate atat dimineata (8-12), cat si dupaamiaza (16-19).

􀂊 Asiguratii se inscriu pe lista medicului concomitent cu depunerea cererii pentru medicul respectiv la Casa de Asigurari pentru Sanatate si au dreptul, dupa trei luni, sa-si schimbe medicul, daca doreste. Trimestrial, medicul va informa C.A.S. asupra modificarilor intervenite.

Sistemul de plata per capita face ca activitatea medicului de familie si a celui de specialitate din ambulatoriu sa fie influentata de o serie de factori de risc:

        unii asigurati nu se vor imbolnavi, in timp ce altii prezinta o patologie bogata;

        asiguratii care se imbolnavesc pot dezvolta afectiuni mai grave, ceea ce inseamna consumuri mai mari de medicamente, materiale sanitare, timp de munca etc.;

        in timp ce unii asigurati nu se imbolnavesc, altii vor solicita consultatii frecvente in cursul aceleasi luni (persoanele de varsta a treia si bolnavii cronici).

Cu alte cuvinte, asiguratii cu grad ridicat de imbolnavire care vor consuma mai mult sunt compensati la nivel de resurse utilizate de cei care nu se prezinta decat pentru controlul medical preventiv, stabilit de Colegiul Medicilor din Romania si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin contract cu asiguratul. Pentru eliminarea acestor factori, medicul are la dispozitie doua modalitati de actiune:

a) Medicul antecalculeaza valoarea cheltuielilor pe tipuri de servicii medicalerecunoscute de C.N.A.S. prin contract, ca standarde minime de ingrijire, pe care o negociaza cu platitorul, respectiv C.A.S. In general, casa de asigurari pentru sanatate isi calculeaza costul propriu per asigurat [SUMA DE CAPITATIE] ca o oferta de negociere cu furnizorul de servicii, conform relatiei:

Cheltuielile de intretinere si exploatare se refera la: lumina, caldura, amortizari, chirie, investitii etc.

b) La incheierea contractului de prestari de servicii medicale, medical poate pune in discutie un mecanism de plata care sa prevada cuantumuri diferentiate pentru serviciile prestate asiguratului in functie de grupa de varsta, de sex, zona de rezidenta etc.

De asemenea pot fi prevazute clauze suplimentare in situatia vizitelor de noapte sau a nasterilor fortuite la domiciliu asistate de medic, precum si costurile de regie a echipamentului medicului sau personalului cu care lucreaza. Sistemul de plata per capita este rentabil pentru medicul de familie. Pentru medicii specialisti care lucreaza individual sau in grupuri mici este neadecvat, iar pentru medicii stomatologi, in cazul carora, conform legii, fiecare asigurat are dreptul la un singur consult platit de C.A.S., este inutil.

Acest sistem are marele avantaj ca este usor de administrat, pe de o parte, iar pe de alta parte nu lasa loc nici unui parametru pe care furnizorul sa-l poata influenta si care sa duca la costuri exagerate sau pierderi.

. Sistemul de plata per serviciu raspunde mai bine principiilor economiei de piata si se caracterizeaza prin aceea ca medicul este platit pentru fiecare serviciu efectuat, in baza documentatiei elaborate de serviciul medical al Casei de Asigurari de Sanatate. Documentatia poate cuprinde fie o schema de plata, fie tarife/serviciu sau activitate prestata. Tariful se negociaza cu furnizorul. In scheme de plata se include orice act din plata serviciilor furnizate: consultatie, vaccinare, eliberare de medicament etc. Schema de plata este data publicitatii, fie si prin simpla afisare. In acest fel populatia asigurata este informata in legatura cu actele si serviciile achitate de C.N.A.S.




Pe de alta parte, schema de plata evidentiaza preturile diverselor acte si servicii medicale, altele decat cele ce se achita integral din fondurile C.A.S. Prin aceste plati impuse se elimina arbitrariul cu privire la pretul ce urmeaza a se achita pentru serviciul furnizat.

In general, furnizorii de servicii medicale vor cere o plata diferentiata a acestora in functie de nivelul dotarii tehnice a cabinetului. Marimea costului actului medical este determinata de patru categorii de factori:

1. Factori care sunt in legatura directa cu rezultatele actului medical: munca medicului; munca asistentelor medicale; munca personalului auxiliar; costul materialelor. Acesti factori pot fi cuantificati, identificati si corelati cu cantitatea si tipul de servicii prestate.

Factori care sunt in legatura indirecta cu rezultatele actului medical: costurile de capital, cheltuielile administrative, chirii pentru spatiile de lucru etc.

Aceste cheltuieli sunt mai mari sau mai mici, in functie de volumul si complexitatea actului medical si nu pot fi identificate direct pentru fiecare categorie de prestatie medicala. Cu alte cuvinte ele sunt cheltuieli comune care se repartizeaza pe fiecare categorie de serviciu medical dupa anumite criterii: salariile personalului de baza; suprafata aferenta tipului de serviciu medical; valoarea dotarilor tehnice etc.

3. Cantitatea de factori directi sau indirecti utilizati pentru fiecare tip de serviciu medical

4. Pretul unitar al fiecarui factor

Costul actului medical [C.A.M.] se determina conform relatiei:

C.A.M. = Σ=ni 1qipi unde:

i = tipul de factor utilizat in prestatia medicala;

q = cantitatea de factor consumat in actul medical;

p = pretul unitar al factorului.

Sistemul de plata per serviciu a furnizorilor de servicii medicale prezinta unele limite, intre care amintim:

1. Furnizorul de servicii medicale are tendinta de a comprima timpul afectat unui serviciu medical din dorinta cresterii numarului de prestari in unitatea de timp (cresterea productivitatii muncii lui) cu implicatii favorabile asupra castigului, dar, de cele mai multe ori, calitatea actului medical scade.

Tendinta de a deroga (delega) unele competente asistentei medicale, ceea ce trezeste anumite suspiciuni ale pacientilor cu privire la calitatea serviciului prestat si, in mod sigur, determina o migrare a acestora catre alt medic.

3. Este un sistem greoi de evidenta, calcul si control, necesitand un volum mare de munca. In plus, acest sistem este permisiv falsului, dand posibilitatea incarcarii volumului de servicii medicale prestate.

In consecinta, acest sistem este costisitor pentru C.A.S., iar pentru furnizor o forma dificila de facturare a actelor si serviciilor medicale. Pentru evitarea acestor neajunsuri, C.A.S. poate sa negocieze cu prestatorul de servicii medicale un buget fix care se acorda pe o perioada determinata. In acest fel este franata tendinta de a creste numarul de servicii medicale, intrucat nu-si poate creste venitul, iar calitatea serviciului prestat va fi net superioara.

In general, sistemul de plata per serviciu este avantajos pentru medicii care practica activitatea curativa, intrucat este imediat profitabila, indiferent de nivelul tehnic si tehnologic al instrumentarului si echipamentelor utilizate in acest scop de diagnostic si tratament.

Se recomanda pentru plata serviciilor furnizate de: medicii stomatologi; medicii de familie; specialistii din ambulatoriu; lucratorilor din serviciile de tehnica dentara, laboratoare de optica si fonoandiometrie etc.

B. Sistemul de plata pentru asistenta medicala din spitale si din

unitatile cu stationari

Conform Legii asigurarilor sociale de sanatate, plata serviciilor medicale din spitale si unitati sanitare cu stationari se poate face prin una din urmatoarele modalitati:

. tarif per persoana internata (per caz);

. tarif per zi de spitalizare;

. tarif per serviciu medical;

. tarife negociate pentru anumite prestatii.

        Plata per persoana internata (per caz) presupune achitarea de catre

C.A.S. a unei facturi pentru fiecare caz in parte, tratat de medic. In practica

medicala s-au conturat doua variante de plata per persoana internata:

        prin nota de plata unica, indiferent de complexitatea si gravitatea

cazurilor (gripa, criza hepatica, cancer etc.), situatie in care medicul isi asuma

riscul. Daca cazul tratat costa mai putin decat plata per caz convenita cu C.A.S.,

medicul beneficiaza de un profit si invers;

        prin utilizarea sistemelor de grupare de diagnostice (S.G.D.), conform

caruia plata se face prin luarea in considerare a unuia din cele 470 de grupe de

diagnostice diferite, dar egale sau foarte apropiate, ca valoare a consumurilor

materiale si de munca vie. La externare, medicul stabileste diagnosticul si-l

incadreaza in grupa de plata corespunzatoare acestuia. Aceasta varianta prezinta

unele inconveniente:

1.      atractia diagnosticului, adica tendinta de a complica diagnosticul

fata de cel real al bolnavului, pentru a-l incadra intr-o grupa mai

bine platita;

2.      reducerea costului efectiv per caz in detrimentul calitatii, pentru a

realiza un castig mai mare;

3.      selectarea cazurilor mai avantajoase din punct de vedere al

castigului (mai rentabile pentru medic) si trimiterea celor complicate

spre o alta unitate spitaliceasca.

Contracararea unui astfel de comportament nu se poate face decat printr-un

control riguros al activitatii furnizorilor de servicii din aceste zone de activitate, de

catre serviciul medical al C.A.S.

        Plata per ziua de spitalizare (de internare) - acopera toate cheltuielile

per pacient si per zi de spitalizare: cazare; tratament; materiale sanitare; salarii

personal sanitar si auxiliar etc. Ele sunt aceleasi pentru toate spitalele de acelasi

rang, indiferent de complexitatea cazului.

Zona de spitalizare (internare) per pacient (Zs) se determina conform

relatiei:

Zs = Nr. zile/paci intr un an

Cheltuieli anuale ale unit ii spitalice−at

Numarul de zile-pacient dintr-un an este dat de suma zilelor de spitalizare

a bolnavilor internati in acest interval de timp.

Acest sistem de plata prezinta dezavantajul ca spitalul poate reduce

costurile reale/zi/pacient sub nivelul stabilit in avans cu C.A.S. pentru a-si crea un

profit suplimentar, de unde si riscul unei prestatii medicale de calitate indoielnica.

Pe de alta parte, rata inflatiei si cresterea frecventa a preturilor si tarifelor

unor produse si servicii absolut indispensabile pentru activitatea spitalelor pot crea

probleme deosebite, de unde necesitatea stipularii in contractele incheiate cu

C.A.S. a unor clauze speciale privind reajustarea platii serviciului in raport cu

modificarea acestui factor de influenta.

Sistemul de plata per zi de internare poate fi utilizat cu bune rezultate in

spitalele care au bolnavi internati pe o perioada indelungata de timp si pentru

personalul medical care ingrijeste la domiciliu un asigurat bolnav.

        Tarifele negociate pentru anumite prestatii a furnizorilor de servicii

medicale din spitale au in vedere salariul lunar al personalului medical, bugetul si

bonificatia pentru realizarea unor obiective.

6.Aspecte legislative referitoare la institutia de ingrijire a sanatatii

7.Serviciile de sanatate si asigurarile sociale de sanatate

In Dictionarul explicativ al limbii romane, se precizeaza ca prin ocrotirea sanatatii se intelege un complex de masuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, intarirea si refacerea sanatatii, prelungirea vietii si a capacitatii de munca a oamenilor.

In art. 33 din Constitutia Romaniei se consacra dreptul la ocrotirea sanatatii si se mentioneaza:

        dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat;

        statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si sanatatii publice;

        organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Acest drept constitutional valorifica la randul sau dispozitiile unor acte internationale in materia sanatatii.

Astfel, art. 25, alin. l din Declaratia universala a drepturilor omului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, la 10 decembrie 1948, prevede ca orice persoana are dreptul la un nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii sale, la ingrijire medicala si la serviciile sociale necesare.

Pactul international cu privire la drepturile economice sociale si culturale, adoptat de catre Adunarea Generala a O.N.U. la 19 decembrie 1966, consacra in art. 9 dreptul pe care il are orice persoana la securitate sociala, inclusiv la asigurari sociale.

In art. 12 din acest pact se reglementeaza dreptul pe care il are orice persoana de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge, in baza urmatoarelor masuri:

        scaderea mortalitatii noilor nascuti si a mortalitatii infantile, precum si dezvoltarea sanatoasa a copilului;

        imbunatatirea tuturor aspectelor igienei mediului si ale igienei industriale;

        profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale si a altora, precum si lupta impotriva unor maladii;

        crearea de conditii care sa asigure tuturor servicii medicale si un ajutor medical in caz de boala.

Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de ocrotire a sanatatii populatiei.

8. Principiile asigurarilor sociale de sanatate

9. Modele de sisteme de ingrijire de sanatate

Organizarea asigurarilor sociale de sanatate se realizeaza potrivit art. 62 din Legea nr. 145/1997, de catre casele de asigurari de sanatate, care sunt institutii publice autonome, nelucrative si care desfasoara activitati in domeniul asigurarii sanatatii.

In afara acestor institutii, importante atributii revin si altor organe. Statul defineste politica generala in materie de asigurari de sanatate, legifereaza si exercita osupraveghere de ansamblu. In acest cadru casele de asigurari de sanatate au o mare autonomie.

In Europa opereaza trei modele de sisteme de ingrijire de sanatate si anume:

􀂈 modelul serviciului national de sanatate - tip Beveridge;

􀂈 modelul sistemului de asigurari sociale de sanatate - tip Bismark;

􀂈 modelul sistemului centralizat de stat - tip Semasko.

La acestea ar mai putea fi adaugat modelul care functioneaza in S.U.A. si care este in mod practic bazat pe asigurari private. Fiecare dintre aceste sisteme are avantajele si dezavantajele sale.

Ne referim la sistemul tip Bismark care opereaza in Austria, Belgia, Franta, Olanda si Germania, sistem ce a constituit sursa de inspiratie in elaborarea sistemului actual de asigurari sociale din tara noastra.

Astfel, in tarile respective sistemul de asigurari sociale de sanatate este finantat prin contributia in general obligatorie a salariatilor si patronilor, in functie de venit sau/si prin taxe generale. Acoperirea este larga, dar acolo unde nu este obligatorie raman categorii de populatie fara acces la prestatiile oferite de sistem.

Sumele rezultate din constituirea fondurilor pentru finantarea asigurarilor de sanatate sunt dirijate spre organisme sau agenti care asigura gestiunea lor si care contracteaza cu spitalele si medicii de familie ori medicii de medicina generala serviciile ce urmeaza a fi oferite asiguratilor. Contractele cu pacientii au la baza taxa pe servicii/prestatie, iar cu spitalele se bazeaza pe bugete adesea globale. In cadrul acestui sistem, performantele medicale sunt relativ inalte, dar cheltuielile pe care le implica sunt cele mai mari din Europa, pentru ca si costurile administrarii sale sunt mari. Schimbarile in sistemul de sanatate din Europa si America au capatat o amploare fara precedent in ultimul deceniu al secolului trecut. Schimbarile urmaresc eliminarea sau reducerea disfunctiilor aparute atat in tarile democratice cu o economie de piata stabila, cat si in tarile care au avut o economie bazata pe monopolul de stat al factorilor de productie, cu un sistem de planificare centralizat, rigid si de comanda.

Nemultumirile care au generat procesul de reformare a sistemelor ingrijirilor de sanatate (SIS) au fost prezente atat in masa contribuabililor si a utilizatorilor, a medicilor si institutiilor sanitare (a furnizorilor de ingrijiri), cat si a autoritatilor politice si administrative. Insatisfactiile vizau cresterea cheltuielilor pentru sanatate intr-un ritm greu de suportat, fara ameliorarea substantiala a starii de sanatate, insuficienta acoperire a populatiei cu servicii, absenta unor mecanisme eficiente de asigurare a calitatii, volumul exagerat de munca zilnica, insuficienta elementelor de stimulare, ineficienta manageriala etc.

Conditiile pe care ar trebui sa le indeplineasca un SIS corespunzator ar fi, dupa Maxwell si alti specialisti, urmatoarele:

a) acoperire generala,

b) accesibilitatea prompta,

c) pertinenta fata de nevoi,

d) echitate,

e) posibilitati de alegere,

f) eficacitate,

g) eficienta inalta,

h) acceptabilitate sociala larga.

i) responsabilitatea statului fata de sanatatea publica.

De fapt, nici un SIS nu a putut raspunde integral acestor criterii, iar daca

s-ar fi putut imagina un SIS perfect el ar fi fost oricum efemer, fiind supus dupa un interval de timp modificarilor cerute de nevoile in schimbare ale societatii, practicii medicale si rezervelor disponibile (imbatranirea populatiei, introducerea de tehnologii noi, cresterea economica si prioritatile de dezvoltare). Potrivit Legii nr. 145/1997, incepand cu l ianuarie 1998 sistemul asigurarilor sociale de sanatate din tara noastra va avea urmatoarele elemente componente: angajatorii si asiguratii; furnizorii de servicii medicale, de aparatura si de medicamente; contributiile la asigurarile sociale de sanatate; casele de asigurari de sanatate. Relatiile dintre ei sunt de natura contractuala.

Obiectivele reformelor in sistemul ingrijirilor de sanatate din Europa

        Echilibrarea alocarii resurselor financiare (teritorial si intre categorii de servicii) si controlul costurilor

        Reducerea inechitatilor in oferta si accesul la servicii

        Imbunatatirea gradului de satisfactie a furnizorilor si utilizatorilor de ingrijiri

        Ameliorarea eficacitatii si impactului sistemului de ingrijiri de sanatate asupra starii de sanatate

        Reducerea utilizarii inadecvate a tehnologiilor moderne

        Corectarea stimularii inadecvate a consumului medical

        Introducerea competitiei controlate (intre furnizori publici si privati, organizatiile de asigurari etc.)

        Separarea furnizorilor de servicii (medici, spitale) de cumparatorii de servicii

        Plata medicilor si a institutiilor pe baza unor criterii de performanta

        Introducerea metodelor manageriale moderne in conducerea serviciilor de sanatate

        Descentralizarea sistemului ingrijirilor de sanatate prin deconcentrare, devolutie si delegarea autoritatii.

Prioritati in reformarea sistemelor ingrijirilor de sanatate in tarile Europei Centrale si de Rasarit:

1. descentralizarea sistemului de ingrijiri de sanatate;

modificarea metodelor de planificare si gestionare;

3. mentinerea unei largi accesibilitati;

4. dezvoltarea serviciilor de sanatate comunitare;

5. dezvoltarea serviciilor preventive bazate pe factori de risc prevalenti;

6. imbunatatirea sistemului de formare a personalului de sanatate.

10. Institutii implicate in managementul serviciilor de asigurari de sanatate

11. Servicii medicale in cadrul asigurarilor medicale de sanatate

Asiguratii au dreptul, potrivit art. 11 din Legea nr. 145/1997, la servicii medicale, medicamente, materiale sanitare, precum si la dispozitive medicale. Potrivit art. 3 din Hotararea Guvernului nr. 165/2001, serviciile medicale, serviciile farmaceutice si dispozitivele medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice se acorda in baza contractelor incheiate intre furnizorii de servicii medicale, servicii farmaceutice si dispozitive medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice si casa de asigurari de sanatate judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti si Casa Asigurarilor de Sanatate a Transporturilor, denumite in

continuare case de asigurari de sanatate.

Asiguratii au dreptul la ingrijire medicala, in caz de boala sau de accident, din prima zi de imbolnavire sau de la data accidentului si pana la vindecare, in conditiile stabilite de Legea nr. 145/1997. Ingrijirea medicala acordata asiguratilor se realizeaza prin servicii medicale, dupa cum urmeaza:

A. Servicii medicale suportate de casa de asigurari

In aceasta categorie, potrivit prevederilor art. 12 alin. 2) din Legea nr. 145/ 1997, intra urmatoarele servicii medicale:

a) servicii de asistenta medicala preventiva si de promovare a sanatatii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;

b) servicii medicale ambulatorii;

c) servicii medicale spitalicesti;

d) servicii de asistenta stomatologica;

e) servicii medicale de urgenta;

f) servicii medicale complementare pentru reabilitare;

g) asistenta medicala pre-, intra- si postnatala;

h) ingrijiri medicale la domiciliu;

i) medicamente, materiale sanitare, proteze, orteze.

Accesibilitatea la servicii medicale se considera optima daca:

. este asigurat accesul fiecarei persoane la serviciile medicale;

. exista o libertate mare de a alege intre diferiti ofertanti de servicii medicale de ingrijire si chiar a diferitilor platitori, care sa fie pe masura optiunilor si posibilitatilor populatiei;

. exista informarea continua asupra tuturor ofertantilor de servicii

medicale;

. exista participarea adecvata a grupelor respective la organizarea

sistemului de sanatate.

B. Servicii medicale nesuportate de casa de asigurari de sanatate

In conformitate cu prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 145/1997, in serviciile medicale, suportate de casa de asigurari de sanatate, nu se includ:

a) servicii de sanatate acordate in caz de risc profesional: boli profesionale si accidente de munca;

b) unele servicii medicale de inalta performanta;

c) unele servicii de asistenta stomatologica;

d) asistenta medicala curativa la locul de munca;

e) servicii hoteliere cu grad inalt de confort.

Serviciile prevazute mai sus la punctele a) - c) si e) se stabilesc prin contractul-cadru.

Este necesar sa precizam ca, in conformitate cu prevederile art. 110 din Normele de medicina a muncii, aprobate din Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr. 1957/1995, in scopul supravegherii medicale, precum si pentru depistarea bolilor profesionale, cunoasterea si dispensarizarea bolilor legate de profesiune, pentru acordarea ajutorului medical in caz de accidente sau imbolnaviri acute in timpul activitatii, in unitatile cu factori de risc profesional se organizeaza servicii medicale de intreprindere. In aceste servicii pot fi incadrati medici de specialitatea medicina muncii sau, in lipsa acestora, medici de medicina generala.

Medicii de medicina generala si personalul mediu sanitar care urmeaza sa lucreze

in cadrul serviciilor medicale de intreprindere vor obtine un atestat de perfectionare in probleme de medicina muncii, ce se elibereaza pe baza unei examinari si in urma unor instruiri organizate de catre Institutul de Igiena, Sanatate Publica, Servicii de Sanatate si Conducere Bucuresti si de filialele sale din Timisoara, lasi, Cluj-Napoca, Targu-Mures si Sibiu, de catre universitatile de medicina si farmacie, prin catedrele de medicina muncii, precum si de catre inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva judetene si ale municipiului Bucuresti. Agentii economici din sectoarele public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain vor sprijini si vor asigura conditiile de baza materiale si functionalitatea serviciilor medicale de intreprindere.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Asistenta-sociala




PORTOFOLIU M.E.S.P.A.S.
INSTITUTIONALIZAREA
ASISTENTA SOCIALA IN EUROPA MEDIEVALA
Problematica nevoilor sociale
METODE DE INVESTIGATII IN CAZUL COPIILOR INSTITUTIONALIZATI
Teorii ale dezvoltarii sociale
Relatia dintre dezvoltare sociala si schimbare sociala. Acceptiuni si definitii.
PRIMAVARA ANULUI 1848:LIBERALII IN DEFENSIVA
Politici sociale in sec. XX
FACTORI AI INSTITUTIONALIZARII