Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Asistenta sociala


Index » sanatate » Asistenta sociala
» METODE DE INVESTIGATII IN CAZUL COPIILOR INSTITUTIONALIZATI


METODE DE INVESTIGATII IN CAZUL COPIILOR INSTITUTIONALIZATI




METODE DE INVESTIGATII IN CAZUL COPIILOR INSTITUTIONALIZATI

Partea de intervetie a lucrarii se bazeaza pe concluziile si discutiile rezultate in urma partii de cercetate. Prin urmare interventia o voi realiza pe un grup de copii, cei aflati in "Asezamantul Social Sfantul Vasile Cel Mare ". Scolari cu deficiente, grup format din 6 copii cu varsta cuprinsa intre 8-15 ani.

1 Descrierea institutiei in care s-a realizat interventia




Institutia cu care am colaborat in vederea intocmirii lucrarii de licenta este "Asezamantul Social Sfantul Vasile Cel Mare ". Centrul este situat in orasul Alba Iulia.

Institutia a fost infiintata in octombrie 2003 iar in momentul de fata adaposteste 12 de copii, 7 de fete si 5 de baieti, cu varste cuprinse intre 8 si 18 ani. Toti copiii din centru frecventeaza cursurile unei scoli normale sau cu regim special de predare.

Centrul dispune de 6 dormitoare:

Etajul I:

o       camera 1 - 3 copii de sex feminin;

o       camera 2 - 3 copii de sex masculin;

o       camera 3 - 2 copii de sex masculin;

o       camera 4 - nelocuita.

Copii cazati la acest nivel se deservesc de doua bai, una pentru fete si una pentru baieti, dotate fiecare cu chiuveta, vas WC, cada dus si echipamentul necesar pentru fiecare copil in parte (prosop, pasta de dinti, periuta, sampon, sapun).

Mansarda:

o       camera 1 - 4 copii de sex feminin;

o       camera 2 - 1 copil de sex feminin.

Camerele din mansarda sunt prevazute cu bai, care sunt dotate fiecare cu chiuveta, vas WC, cada dus si echipamentul necesar pentru fiecare copil in parte (prosop, pasta de dinti, periuta, sampon, sapun). Camera 2 din mansarda gazduieste un copil infectat cu virusul HIV, motiv pentru care, la recomandarea medicului specialist, locuieste singur intr-o camera dotata cu baie.

Fiecare copil beneficiaza de un pat propriu cu saltea si dotat cu echipamentul necesar, cu dulap propriu pentru haine, noptiera, raft, birou si scaun (cate unul / camera), covor.

In cadrul centrului lucreaza: 2 asistenti sociali, 4 instructori de educatiecare sunt si supraveghetorii de noapte si care se ocupa de copii in timpul liber si personalul de intretinere.

2 Scopul interventiei

Interventia de fata urmareste cresterea stimei de sine pozitiva, la copiii institutionalizati.

3 Obiectivele interventiei

● dezvoltarea abilitatilor de comunicare prin invatarea deprinderii de a lauda pe ceilalti;

incurajarea exprimarii propriilor emotii dar si autocontrolul emotiilor negative;

intarirea increderii in sine pentru fiecare membru al grupului , prin oferirea de feed back;

dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate pentru fiecare membru al grupului.

4 Beneficiari

Vor participa la interventie 6 subiecti ,inclusi in cercetare, care sunt plasati in "Asezamantul Social Sfantul Vasile Cel Mare". Cei 6 subiecti prezinta o stima de sine scazuta comparativ cu restul copiilor inclusi in cercetare , ceea ce impiedica procesul de integrare a acestora printre ceilalti copii din centru.

5 Metodele, tehnicile si instrumentele de interventie.

Metoda grupului

Metoda grupului este eficienta in aceasta abordare din urmatoarele puncte de vedere:

♦ orientarea pragmatica - grupul este in asa fel organizat incat se construieste pe baza unui scop bine definit intr-o perioada de timp bine stabilita.

♦ dimensiunea eclectica - abordarea in cadrul grupului contine elemente behaviouriste, cognitive si interactionale.

♦ prezenta unor factori specifici atmosferei de grup - construirea unei relatii de parteneriat si comunicare.

♦ participarea activa.

♦ atmosfera de interrelationare specifica grupului.

Grupul s-a desfasura in cadrul "Asezamantul Social Sfantul Vasile Cel Mare " pe o durata de trei saptamani, in sase intalniri. In calitate de practician am fost liderul acestor grupuri de discutie.

Tehnicile folosite in cadrul interventiei sunt:

a) tehnica brainstormingului.

b) jocul de rol.

Prima intalnire -blitz de inceput

Obiective:

- cunoasterea membrilor grupului;

- stabilirea relatiei de incredere intre membrii grupului dar si intre lider si membrii grupului.

Atingerea obiectivelor s-a realizat prin intermediul urmatoarelor activitati:

"Prezentarea numelui"

-fiecare participant isi va spune numele sau felul in care doreste sa fie apelat la grup, in momentul in care i se va plasa o mascota.De asemenea participatii vor face o descriere scurta in care fiecare spune ce doreste despre propria persoana.De exemplu, va enumera cateva trasaturi despre propria persoana.

"Increderea"

-fiecare participant isi alege o pereche. Una din persoane conduce perechea, iar cealalta se lasa condusa timp de cateva minute prin clasa. Persoana condusa este legata la ochi cu o esarfa. Dupa o perioada de timp rolurile se schimba.

"Bomboane"

-fiecare participant este rugat sa ia bomboane dintru-un bol, iar dupa ce participantii s-au servit cu bomboane, fiecare trebuie sa spuna cateva lucruri pozitive despre sine, cate bomboane a luat.

Aceste exercitii pe care le-am propus ajuta la spargerea barierelor in relationarea interpersonala si in comunicare.

Evaluarea procesului

Prima intalnire s-a desfasurat intr-o sala de clasa din incinta centrului..

Intalnirea s-a bazat pe blitz-ul de inceput , exerctii de incalzire cu scopul realizarii unei atmosfere relaxante si dezinhibante care sa faciliteze in intalnirile care urmeaza, abordarea unor teme mai complexe.

Exercitiile folosite in cadrul acestei intalniri sunt exercitii de cunoastere si exercitii care sublineaza gradul de incredere pe care il au membrii grupului unul fata de altul.

In ceea ce priveste grupul, in prima parte a intalnirii am observat ca, desi copiii provin din acelasi centru de plasament, urmeaza aceeasi scoala sunt in aceeasi clasa sunt mai degraba reticenti decat dornici sa-si dezvaluie propria personalitate.

Pusi in fata exercitiului" bomboanele" copiii vorbesc cu dificultate despre calitatile lor , oferind de multe ori raspunsuri identice.

Discutiile bazate pe evenimente reale din viata lor (cum ar fi scoala, prieteniile lor, hobby-urile) nu le-a starnit o curiozitate prea mare. In ceea ce priveste relatia de incredere se poate spune ca acesti copii desi convietuiesc impreuna nu au incredere unul in celalalt.

Copiii au fost rabdatori unii cu ceilalti, ascultandu-se reciproc. Acest lucru s-a produs si din cauza faptului ca ,ei erau foarte curiosi de ceea ce se va intampla in cadrul acestui grup, fiind primul grup de acest gen la care ei au participat.

Intalnirea s-a incheiat prin anuntarea temei care urma sa fie dezbatuta la intalnirea viitoare.

A doua intalnire

Obiective:

- gradul de implicare al fiecarui membru al grupului in realizarea unor comentarii pe baza unei povestiri;

-dezvoltarea creativitatii fiecarui membru prin exprimarea propriilor idei.

Activitati

-expunerea unei povestiri de catre liderul grupului , iar fiecare membru va trebui sa vina cu comentarii pe baza povestirii, sa spuna ce i-a placut , ce nu i-a placut si sa-si argumenteze opinia.

- intocmirea unei povestiri pe o tema la alegere. Fiecare participant la grup va trebui sa spuna cate o fraza care sa aiba legatura cu fraza anterioara. Tot ceea ce copiii au spus se va nota pe hartie iar in final liderul va citi povestea.

Evaluarea procesului

Dupa antrenarea copiilor in mici discutii care sa ofere o atmosfera de relaxare (intrebari despre ce au mai facut la scoala, ce activitate din zilele trecute le-a placut mai mult), le-am expus basmul "Poveste neterminata, cu stelute fermecate". Atentia acestor copii a inceput sa se accentueze pe masura ce inaintam cu basmul, ei incercand sa se identifice cu diferite personaje din basm.

La finalul basmului am purtat o discutie pe baza acestuia , incercand sa-i determin pe copii sa faca o corelatie intre basmul respectiv si realitate, adica ceea ce li s-a intamplat lor. De aceasta data grupul a fost mult mai deschis, mai comunicativ. Am constatat ca le este mult mai usor sa vorbeasca despre ei , daca fac asociere cu intamplarile relatate in basm.

In partea a doua a intalnirii, am urmarit in mod special creativitatea fiecaruia incercand sa le starnesc interesul pentru formarea unor idei proprii si pentru ascultarea de idei noi. In acest sens i-am provocat pe copiii la intocmirea unei povesti utilizand tehnica brainstorming-ului. Copiii au fost foarte incantati de idee. Ceea ce am observat este ca la sfarsitul acestui exercitiu copiii au fost mult mai comunicativi comparativ cu perioada anterioara. Aceasta activitate a fost pusa inca de la primele intalniri pentru a-i stimula pe membrii grupului sa spuna ceea ce gandesc fara teama de a fi judecati si pentu a demonstra ca parerile tuturor sunt importante.

A treia si a patra intalnire

Obiective:

- recunoasterea si exprimarea propriilor emotii;

- pastrarea autocontrolului emotiilor negative si exprimarea lor intr-un mod acceptabil in grup.

Activitati:

"Ghiceste emotia"

pe diferite bucati de hartie sunt scrise diferite emotii. Hartiile sunt puse intr-un bol. Fiecare copil va extrage cate un biletel si va incerca cu ajutorul limbajului nonverbal sa redea acea emotie. Restul membrilor grupului vor trebui sa ghiceasca emotia.

"Statuile emotiilor"

cativa elevi voluntari vor avea trei roluri: de sculptor,statuie si observator.Elevul care si-a ales rolul de sculptor alege o carte cu o emotie si va cauta un elev care si-a ales rolul de statuie si va incerca sa modeleze statuia in functie de emotia pe care trebuie sa o reprezinte modelandu-i expresia faciala, postura.

Elevul care are rolul de observator va nota toate modalitatile prin care elevul sculptor incearca sa exprime emotia. Ceilalti elevi trebuie sa identifice emotia exprimata de elevul cu rolul de statuie.

"Astazi ma simt.si de aceea ma port."

Deseneaza expresia cea mai potrivita a fetei tale pentru starea emotionala pe care o simti acum!

O alta activitate care subliniaza importanta detinerii controlului asupra emotiilor negative, este reprezentata de o fisa in care apar emotiile care sunt generate de anumite probleme dar si consecintele ca raspuns la aceste emotii.





Evaluarea procesului

In prima parte a intalnirii am insistat pe exercitiile de recunoastere si exprimare a emotiilor. Prin intermediul acestor exercitiii am urmarit modul in care copiii reusesc sa-si exprime propriile emotii. Ceea ce am observat este ca grupul nu are destule cunostinte despre acest segment. In momentul in care ei au fost pusi in situatia de a reda o anumita emotie cu ajutorul limbajului non verbal majoritatea nu a reusit acest lucru. Ceea ce m-a surprins foarte mult este faptul ca, copiii nu stiu sa exprime statile emotionale cele mai frecvente cum ar fi: tristetea, bucuria etc.

Copii s-au dovedit interesati de ceea ce facem la grup, dovada fiind faptul ca urmareau cu atentie ceea ce faceau colegii lor. Ei s-au implicat activ in tot ceea ce am facut la grup. Prin intermediul acestor exercitii am incercat sa-i fac pe copii sa realizeze singuri asocierea dintre emotia in sine si comportamentul specific acelei emotii.

In intalnirea a patra m-am axat pe un anumit gen de exercitii si anume acele exercitii care sublineaza importamta detinerii controlului asupra emotiilor negative, subliniand si consecintele pe care actiunile realizate sub influenta acestor emotii le au asupra celui care le exprima. La acest gen de exercitii un numar redus de copii au reusit sa faca legatura intre modul de manifestare a emotiilor negative si consecintele pe care acesta le are in primul rand asupra lui dar si a celor cu care interactioneaza.

Pe baza analizei exercitiilor realizate in cadrul acestei intalniri am subliniat faptul ca oamenii sunt diferiti unii de altii si ei actioneaza diferit si isi exprima in mod diferit emotiile. Am incercat sa-i constientizez pe copii ca este foarte important ca noi sa ne exprimam atat emotiile pozitive cat si cele negative dar sa o facem intr-un mod acceptabil in grup.

A cincea intalnire

Obiective:

dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate prin crearea unor situatii in care copilul sa-si poata pune in valoare calitatile.

Activitati:

-Realizarea unei embleme a grupului , care se va realiza prin contributia tuturor membrilor grupului.

"Probe pentru film"

Elevii au sansa sa joace intr-un film extrem de important, care va putea fi vizionat in intreaga lume. Daca vor primi rolul vor putea juca alaturi de vedetele renumite. Ca sa dea probe pentru rol , elevii trebuie sa faca urmatoarele:

-sa faca o lista cu cinci lucruri pe care le-au realizat in viata si de care sunt mandrii.Copiii vor selecta din lista lor realizarea cu care se mandresc cel mai mult. Liderul alege un voluntar care sa stea pe scaun in fata clasei. Dupa ce primul elev a terminat , clasa aplauda si acesta se duce la loc. Urmatorul elev se pune pe scaun si explica ceea ce a realizat

-Discutie cu elevii despre faptul ca este important sa invatam sa ne pretuim pe noi insine. A spune lucruri bune despre tine e ca si cum te-ai rasplati cand simti ca ai facut un lucru bun si ca meriti sa fii laudat. Timp de cateva minute cereti elevilor sa se laude pe ei insisi cu voce tare, pana cand este clar ca toti au inteles despre ce este vorba.

-Cerere catre fiecare elev sa se gandeasca in mod individual la o calitate care ii place. Elevii isi vor compara marimile mainilor .

Elevul cu mana cea mai mica va prezenta primul calitatea care ii place cel mai mult la el/ea. Mergand in directia acelor de ceasornic fiecare elev va prezenta celorlalti calitatea care ii place cel mai mult la el si va repeta calitatile prezentate de catre ceilalti in ordinea in care au fost expuse.

Evaluarea procesului

Pentru prima parte a acestei activitati am optat pentru realizarea unei activitati in echipa. Prin acest exercitiu am incercat sa constientizez membrii grupului ca sunt valorosi. Desi pe parcursul exercitilui au existat mici neintelegeri intre membrii grupului ei au reusit sa-si indeplineasca sarcina care le-a fost atribuita. In final copiii au fost cooperativi si intelegatori unii cu altii.

Pentru a le incuraja initiativele si pentru a le spori increderea in propriile calitati i-am felicitat pentru ca ei au fost creativi si au lucrat ca o echipa in cadrul acestei intalniri.

Am observat ca acestor copii le este foarte greu sa vorbeasca despre calitatile lor, spunand de cele mai multe ori ca nu au nici o calitate.

In aceasta parte a intalnirii am dorit sa subliniez ideea ca autoeficacitatea nu este pusa in legatura doar cu rezultatele scolare bune dar si cu cele extrascolare. La sfarsitul intalnirii i-am anuntat pe copii ca intalnirea care urmeaza va fi ultima noastra intalnire.

Ultima intalnire

Activitati:

"Cuvantul vrajitor"

- Liderul spune : sunt un vrajitor, va iau toate activitatile inapoi, dar sunt si generos va dau patru dintre ele inapoi. Scrieti patru activitati pe care le vreti inapoi dintre toate activitatile pe care le-am facut pana acum.

Evaluarea procesului

Aceasta a fost ultima intalnire din ciclul celor sase intalniri care s-au desfasurat pe parcursul a celor trei saptamani. In prima parte a acestei intalniri am insistat pe o discutie despre valorile general umane.

Grupul din aceasta intalnire a fost un grup bine format comparativ cu grupul de la prima intalnire. Copiii isi exprimau ideile din proprie initiativa fara a fi incurajati de liderul de grup. Aceasta ultima intalnire constituie un fel de rezumat a celor cinci intalniri.

In partea a doua a intalnirii am discutat cu copiii despre activitatile care s-au desfasurat pe parcursul acestor intalniri.

Am constatat ca, desi s-au exprimat greoi in legatura cu ceea ce s-a realizat pe parcursul grupului, fiecare are o opinie diferita si nu se lasa influentat de ceea ce a spus cel care a vorbit inaintea sa. De asemenea in cadrul grupului s-a observat o atmosfera de relaxare, destindere comparativ cu atmosfera de la prima intalnire care a fost mult mai tensionata.

Evaluarea impactului interventiei

In ceea ce priveste evaluarea stimei de sine am folosit metoda de evaluare cvasi-experimentala, care presupune evaluarea clientului inainte si dupa interventie.

Desi interventia pe care am realizat-o s-a desfasurat pe o perioada de timp relativ scurta, s-au inregistrat imbunatatiri in ceea ce priveste cresterea stimei de sine a acestor copii.

Din compararea celor doua grafice se poate observa ca stima de sine a copiilor institutionalizati este usor mai crescuta dupa incherierea interventiei (66,66%), comparativ cu stima de sine pe care o aveau in momentul evaluarii initiale (57%).

Graficul nr. 20. Gradul stimei de sine a copiilor institutionalizati in urma interventiei

Acesti copii au o stima de sine mai scazuta si datorita faptului ca ei frecventeaza cursurile unei scoli speciale datorita intelectului scazut.

In cazul acestor copii, metoda grupului s-a dovedit a fi eficienta prin faptul ca grupul le-a oferit copiilor contextul necesar abordarii temelor de discutie prin prisma celuilalt, copiilor fiindu-le mai usor sa vorbeasca daca si ceilalti vorbesc.

CONCLUZII

Sistemul de protectie a copilului existent este unul centrat mai mult pe institutie si institutionalizare.

Prin aparitia masurilor de protectie cum ar fi plasamentul si incredintarea s-a urmarit desfiintarea centrelor de plasament care nu reusesc sa asigure conditiile propice ingrijirii individualizate a copiilor aflati in dificultate. Numeroase studii de specialitate reliefeaza efectele pe care mediul rezidential le are asupra dezvoltarii acestor copii, efecte care pot fi observate la toate nivelele: cognitiv, comportamental, afectiv, emotional etc.

Cercetarea de fata subliniaza faptul ca, copiii aflati in plasament institutional, prezinta intr-o proportie mai mare anumite tulburari si trasaturi de caracter mai putin consolidate fata de copiii care locuiesc in familile naturale, acest lucru datorandu-se lipsei unui mediu suportiv si stimulativ. Rezultatele cercetarii arata ca durata institutionalizarii joaca un rol important in accentuarea acestor efecte. In ceea ce priveste stima de sine s-a putut observa ca pe masura ce durata institutionalizarii creste , nivelul stimei de sine incepe sa scada.

Prin cercetarea de fata am incercat sa trag un semnal de alarma in ceea ce priveste copiii institutionalizati pentru ca, in ciuda faptului ca rezultatele obtinute in urma cercetarii nu au fost atat de relevante precum subliniaza literatura de specialitate, acest lucru datorandu-se si faptului ca, copiii din acest centru au un IQ scazut, eu cred ca ar trebui luate in considerare aceste rezultate si ar trebui sa se actioneze in sensul reducerii efectelor impactului institutionalizarii asupra acestor copii sau chiar a inlaturarii acestora.

Sintetizand, in general, numarul de copii ingrijiti in fiecare institutie publica de ocrotire este mare si uneori, prea mare. Pe de alta parte, perioada de timp pe care copilul o petrece in institutii este prea indelungata, timp in care apar o serie de efecte cu amprente negative asupra dezvoltarii minorilor institutionalizati.

Stigmatul institutionalizarii devine de cele mai multe ori, mod de viata, este perceput ca o masca pe care acei copii nu mai reusesc sa o dea jos, fiind perceputi de societate ca fiind "altfel" si nereusind sa se reintegreze intotdeauna. Destinul lor aminteste de imaginile socante din orfelinatele din 990, care constituiau simbolul esecului sistemului comunist de protectie sociala

De atunci, soarta copiilor institutionalizati a aparut periodic in rapoartele de presa despre Romania si intre 1996- 2000 a fost cel mai greu test in privinta atingerii criteriilor politice pentru aderarea la Uniunea Europeana. Raspunzand acestei presiuni (mai degraba internationale), Guvernul Roman a facut un efort considerabil in vederea schimbarii sistemului de protectie a copilului. Administratia 996-2000 a refacut legislatia privind adoptiile si protectia copilului. Sistemul este acum coordonat la nivel national de catre ANPDC. Institutiile destinate protectiei copilului sunt acum sub autoritatea Directiilor Judetene. Finantarea este mixta; o parte din bani provin de la ANPDC si o parte de la administratiile judetene.




In 2000, ANPDC a preluat institutiile de ingrijire a copilului de la Ministerul Sanatatii, Secretariatul de Stat pentru Handicapati (cum se numea atunci) si Ministerul Educatiei Nationale, incepand reformele in protectia copilului.

Principalul obiectiv al reformei a fost acela de a schimba accentul dinspre concentrarea copiilor in institutii comuniste de dimensiuni mari inspre insertia lor in familii, sau cel putin in stabilimente asemanatoare familiei In plus, un numar de servicii alternative au fost dezvoltate si furnizorii privati au fost acceptati in interiorul sistemului. A existat o canalizare mai buna a resurselor inspre activitatile de prevenire. http://www.policy.hu/chiritoiu/focus.pdf

Nu mai amintim de situatia celor care implinesc 18 ani si nu au unde sa se duca, la iesirea dintr-o institutie.Institutiile fiind mari, insuficient adaptate nevoilor copiilor, este dificil de realizat pe scara larga programe individualizate pentru fiecare copil. Totodata, lipsa de alternativa reala la sistemul de ocrotire rezidentiala face ca fiecare copil intrat in 'capcana' acestui sistem sa trebuiasca sa treaca cel putin o data dintr-o institutie intr-alta (in functie de varsta) cu schimbarea, in consecinta, a intregului mediu: loc, personal, colegi, prieteni . Acest fapt, de asemenea, nu poate contribui la o dezvoltare armonioasa a copilului, si este un alt efect al institutionalizarii.

Un paradox interesant este faptul ca, in comparatie cu alte state din UE, Romania pare sa aiba mai putini copii institutionalizati dar era cea mai criticata (articol aparut in 24 mai 2001, semnat de Silvia Patrascanu, http://www.hotnews.ro/pparticol_pda_416) .

Astfel, in 2004 statisticile aratau ca numarul copiilor cu varsta de pana la 3 ani din institutii, raportat la populatia de aceeasi varsta, este mai mare in Cehia, 60 din 10.000 copii, Belgia - 56, Bulgaria - 50, Lituania, Letonia, abia dupa ele situindu-se Romania, cu 33 la 10.000, apoi Ungaria, cu 24. In ceea ce priveste raportul numar copii aflati in centre/numar copii ocrotiti in sistem familial, la asistenti maternali, mai prost decat Romania stateau Letonia, Lituania, Malta, Turcia, Estonia si Ungaria, iar putin inaintea noastra, erau Norvegia si Suedia. In statele membre UE la acel moment, dintre copiii institutionalizati, 73 la suta erau copiii cu dizabilitati si abuzati, iar in tarile candidate, ponderea cea mai mare, 63 la suta, o reprezinta cei abandonati. Aspru criticata de Emma Nicholson tot atunci, Romania era "oaia neagra" a Europei si la adoptii internationale desi, conform studiului, ne aflam pe locul 15, si nu pe primul.

Actualmente, lucrurile s-au mai imbunatatit, opinia publica este mult mai sensibila si multe ONBG-uri au inceput sa s eimplice alaturid e institutiile statului in problema institutionalizarii minorilor si in alternativele de ocrotire a acestora. 

De exemplu, ONG Salvati Copiii a finalizat proiectul ,,Deprinderi de viata independenta - Solutia pentru dezinstitutionalizare", care s-a desfasurat pe o perioada de doi ani si a avut ca obiectiv general asigurarea conditiilor optime pentru dezinstitutionalizare, pentru crearea si dezvoltarea unor aptitudini pentru o viata independenta si pentru integrarea profesionala a copiilor si tinerilor. Proiectul a fost finantat de catre Guvernul SUA in cadrul programului ChildNet, care reprezinta un parteneriat intre Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala (U.S.A.I.D.), World Learning si Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC).(www.salvaticopiii.ro)

Strategia Nationala de Protectie a Drepturilor Copilului a statuat ca obiectiv fundamental pentru perioada 2001 - 2004 dezinstitutionalizarea copiilor, aspect continuat si in prezent. Un accent deosebit s-a pus pe integrarea copilului in familie. Practica actuala dovedeste de cele mai multe ori, ca alternativele la institutionalizare (adoptia, incredintarea, asistentii maternali) sunt o solutie pentru copiii de pana la 10 ani in cele mai multe cazuri. Tinerii adolescenti continua insa sa reprezinte categoria cea mai vulnerabila. Multi dintre acestia si-au petrecut cea mai mare parte a vietii in institutie. Adeseori legatura lor cu familia s-a pierdut. Lumea de dincolo de centrul de plasament ii sperie.

Conform datelor statistice oferite de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului la sfarsitul lui iunie 2005, 31 107 de copii se aflau in institutii de protectie, acest numar reprezentand 38% din totalul copiilor aflati in evidenta serviciilor publice specializate. Dintre acestia, 11 542 copii aveau varste cuprinse intre 14-17 ani, urmand sa paraseasca institutia la implinirea varstei de 18 ani sau la terminarea cursurilor. Numarul copiilor institutionalizati a inceput sa scada in anul 2006. Pentru acesti copii si tineri aflati in institutii, lipsa unei familii care sa le ofere modele sociale si suport in gasirea propriului drum in viata, dar si lipsa deprinderilor de baza pentru o viata independenta constituiau obstacole majore in calea integrarii sociale si profesionale.

Toti copiii trebuie sa beneficieze de :

dreptul la libertate de exprimare;

dreptul la mentinerea contactului permanent si nemijlocit cu parintii;

dreptul la exprimarea libera a opiniei;

dreptul la libertatea de afirmare;

dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si religie;

dreptul la viata intima si privata;

dreptul la protectie importiva oricarei forme de abuz sau neglijenta;

dreptul la reevaluarea periodica a masurii de protectie stabilita;

dreptul la educatie, formare si insertie socio-profesionala;

dreptul la odihna, vacanta, activitati culturale si artistice;

dreptul la sanatate;

dreptul la securitate sociala;

dreptul la recuperare fizica, psihologica si reintegrare sociala.

In conditiile actuale, daca raportam situatia copiilor abandonati de timpuriu in institutii la piramida trebuintelor general-umane a lui Maslow, este evidenta imposibilitatea satisfacerii, in conditiile vietii lor a trebuintelor copiilor la toate nivelele piramidei, ceea ce duce la aparitia sentimentului de frustrare, si la aparitia multor efecte negative datorate institutionalizarii. Maslow arata ca o trebuinta apare atunci cand cele aflate pe treapta anterioara au fost satisfacute. Daca institutionalizarea rezolva satisfacerea trebuintelor bilogice: de hrana, caldura etc.,subiectii traiesc profunde sentimente de frustrare la nivelul nevoilor de securitate si apartenenta, ceea ce face imposibila aspiratiile legate de treptele superioare ale piramidei, stima si statut, autorealizare.

Apoi, situatia separararii copilului de familie si internarea in institutiile de ocrotire genereaza fenomenul de stresare prin privarea acestuia de satisfacerea trebuintelor primare si a trebuintelor psiho-sociale. Copilul lipsit de intimitatea relatiilor familiale va prezenta dezechilibre biologice si psihice si cu cat varsta copilului este mai mica, cu atat consecintele vor fi mai severe.

Consecintele abandonarii copilului si institutionalizarii acestuia determina anumite efecte care sunt reprezentate de carente multiple: carente in sfera dezvoltarii fizice, carente ale proceselor psihice, tulburari de personalitate, carente de ordin spiritual.

Apoi, in ciuda faptului ca majoritatea au inteligenta peste nivelul mediu, copiii institutionalizati au rezultate scolare ce nu sunt in concordanta cu posibilitatile lor intelectuale si multi dintre ei prezinta risc crescut de esec scolar. Sau prezinta deviante societale, de natura delincventa, sexuala etc.

Stigmat sau mod de viata - am ales acest subtitlu pentru prezenta lucrare deoarece m-a marcat unul dintre copiii alesi pentru cercetare, care la un moment dat mi-a spus (atat de simplu si de clar!):" eu o sa plec de aici de la centru, dar nu stiu daca voi invata sa uit. Mi-e frica sa invat. La scoala copii imi spun ca sunt altfel. In excursiile organizate de centru, ceilalti oameni se uitau cu mila. Daca pe mine ma ia cineva acasa, voi sti sa traiesc altfel?".

Copii institutionalizati sunt totusi copii. Odata cu cresterea acestor copii, cresc si visele lor ca adulti. Ei se maturizeaza mult prea devreme, uita ce este aceea copilarie intr-o societate prea putin toleranta si invata sa se descurce songuri, sa-si creeze mecanisme de aparare care nu intotdeauna sunt cele viabile. Uita ce este acela un vis.



Dezvoltarea lor sociala, cognitiva si psihologica a acestor copii depinde de modul in care fiecare dintre noi simte ca trebuie sa se implice in rezolvarea problemelor lor sociale. Daca in institutii copiii traiesc in izolare si lipsa de afectiune, fiindu-le satisfacute doar nevoile de baza: fizice, de hrana, de adapost, asta nu inseamna ca ei sunt pregatiti pentru viata post-institutionala. Viata de dupa institutie le ofera si esecuri, fiind stigmatizati de catre membrii societatii care ii vede ca apartinand unei alte "tagme".

BIBLIOGRAFIE

Agabrian, M., (2003), Sociologie generala, Editura Institutul European, Iasi

Alexiu, T., Mircea, (2001), Parinti care isi abandoneaza copiii, Editura Mitron,Timisoara.

Alexiu. T., Mircea, (2003), Plasarea minorilor in institutiile de ocrotire. Posibilitati si limite, Revista de Asistenta Sociala, nr. 2, pg 24.

Baban, Adriana, (coordonator), (2001), Consiliere educationala, Editura S.C.

PSINET S.R.L., Cluj-Napoca.

Baciu, Adriana, Moisa, Floare, (1997), Metode de lucru in cadrul grupurilor,

Cluj- Napoca.

Bratianu, Ionel, Rosca, Cristinel, (2005), Copilul institutionalizat intre protectie si abuz , Editura Lumen, Bucuresti

Bocancea, Cristian, Neamtu, George, (1999), Elemente de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi.

Colton, Michael, Hellinckx, Walter, (1999), Handbook Residential and Foster Care in Europe , Ed.Luchterhand

Dumitrana, Magdalena, (1998), Copilul institutionalizat, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti.

Filipoi, Sempronia, (1998), Basme terapeutice pentru copii si parinti, Fundatia Culturala Forum, Cluj-Napoca

Iftene, Felicia, (2003), Copilul din Umbra: unele aspecte ale maltratarii, abandonului si adictiei, Cluj-Napoca

Ilut, Petru, (1997), Abordarea calitativa a socioumanului, Editura Polirom, Iasi.

Luban-Plozza B., Pöldinger W., Kröger F. (1996), Boli psihosomatice in practica medicala, Editura Medicala, Bucuresti

Macavei, Elena, (1989), Familia si casa de copii, Editua Litera, Bucuresti.

Miclea, Mircea, (1999) Psihologie cognitive, Editura Polirom, Iasi

Mocean, Floarea., (2003), Copilul orfan biologic si social-aspecte de sanatate publica si pediatrie sociala, Editura Medicala Universitara "Iuliu Hatieganu", Cluj-Napoca

Neamtu, George, (2003), Tratat de Asistenta Sociala, Editura Polirom, Iasi

Pilos, Loty (2002), Consecinte ale abandonului asupra dezvoltarii personalitatii la copilul institutionalizat, Revista Retelei pentru Prevenirea abuzului si neglijarii copilului.

Pop, Octavian, (1998), Copilul abandonat, Editura Ando Tours, Timisoara.

Rotariu, Traian, Ilut, Petru, (1997), Ancheta sociala si sondajul de opinie, Editura Polirom, Iasi.

Roth-Szamosközi, Maria, (1999), Protectia copilului-Dileme, conceptii si metode, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.

Stativa, Ecaterina, (2002), Drepturi ale copilului aflat in institutiile de protectie sociala, Abuzul asupra copilului in institutiile de protectie sociala din Romania.

Talpas, M., Petronela, (2006), Asistenta Sociala a Familiei si Copilului, Editura Seria Didactica, Alba Iulia

Zamfir, Elena, (2002), Directii ale reformei sistemului de protectie pentru copil si familie, Revista de Asistenta Sociala, nr. 2, pg. 28.

Voinea, Maria, Bulzan, Carmen, (2003), Sociologia drepturilor omului, Editura Didactica , Bucuresti

www.copii.ro

www.psihoconsulting.ro

www.unibuc.ro

www.fonpc.ro

www.caspis.ro

www.sera.ro/txt/ro/Pro-Memoria

www.copii.ro

www.parinti.com

www.zi-de-zi.ro

www.gov.ro

http://hrw.org/romanian/reports/2006

www.mami.ro/familia-ta/legislatie

www.copilul.ro

www.policz.hu

www.psihoconsulting.ro

www.unicef.org/romania

www.revista_de_pediatrie.tripod.com

www.savethechildren.net-romania



loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Asistenta-sociala




INVESTIGATII ASUPRA MODULUI DE VIATA A COPIILOR INSTITUTIONALIZATI
Politici sociale in sec. XX
Studiu de caz privind serviciile de sanatate din Romania
PRIMAVARA ANULUI 1848:LIBERALII IN DEFENSIVA
MANAGEMENTUL SERVICIILOR DE ASISTENTA SOCIALA
Protectia consumatorului - componenta a politicii de protectie sociala a statului
METODE DE INVESTIGATII IN CAZUL COPIILOR INSTITUTIONALIZATI
DIMENSIUNI ALE ASISTENTEI FAMILIEI SI COPILULUI
Problematica nevoilor sociale
Lucrare de licenta Asistenta Sociala, Probatiune si protectia victimelor - Asistenta sociala a persoanelor cu risc suicidar



loading...