Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Asistenta sociala


Index » sanatate » Asistenta sociala
» ABANDONUL DE COPII


ABANDONUL DE COPII




ABANDONUL DE COPII

            1. Definitii ale abandonului

            Dictionarul explicativ al limbii romane defineste termenul de abandon din prisma familiei ca fiind „parasire impotriva regulilor morale si a obligatiilor materiale a copiilor, a familiei, etc.” Observam ca acest act este perceput de toata lumea ca o greseala imensa, comisa in mod constient, care astfel ii da sanse slabe de iertare.

            Luana Miruna Pop in Dictionarul de Politici Sociale explica abandonul copilului ca fiind  actiunea prin care un copil este parasit, lasat fara ingrijire de catre parintii sai sau de catre persoanele care au obligatii legale de intretinere fata de copil. Vechea legislatie (Legea 47/1993) explica din punct de vedere juridic ca reprezentand o hotarare judecatoreasca luata ca urmare a faptului ca parintii s-au dezinteresat in mod vadit de copil o perioada mai mare de 6 luni. Ca urmare a declararii judecatoresti a abandonului, instanta deleaga exercitiul drepturilor parintesti consiliului judetean, respectiv consiliior locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti care le indeplinesc prin Comisia pentru Protectia Copilului. Dezinteresul manifestat fata de copil putea fi dovedit cu orice proba adusa de autoritatea tutelara sau serviciul public pentru protectia copilului. Insa parintii, prin cerere, puteau sa-si recapete acel exercitiu in momentul in care  incetau imprejurarile care au condus la declararea abandonului si evident daca nu s-a gasit nicio familie sa-l adopte. Aceeasi lege spunea ca odata cu declararea judecatoreasca a abanonului, parintii isi pierdeau orice drept asupra copilului si ca singura solutie posibila este adoptia. Insa vin in contradictie cativa specialisti care spun ca aceasta hotarare judecatoreasca considera ca nefiind in interesul superior al copilului mai ales pentru copilul de varsta mare institutionalizat, care neeligibil pentru adoptie, fara sansa reintegrarii in familia biologica, va ramane fara sprijin la implinirea varstei de 18 ani (parapsihologul Nina Petre).



             In situatia copiilor declarati judecatoreste abandonati in temeiul Legii nr.47/1993, art.74 din Legea nr.273/2004 a prevazut obligatia reevaluarii imprejurarilor care au stat la baza dispunerii masurilor de protectie pentru acesti copii; in masura in care planul individualizat de protectie al acestor copii stabilea reintegrarea in familie sau in familia extinsa (rude pana la gradul al IV- lea cu copilul), instanta judecatoreasca avea posibilitatea ca odata cu admiterea cererii de reintegrare/integrare in familia extinsa sa procedeze si la redarea exercitiului drepturilor parintesti sau dupa caz, la delegarea acestor drepturi membrilor familiei extinse. Referitor la numarul copiilor „declarati abandonati” de parinti in perioada 2005-2007, ca urmare a faptului ca Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecatoreasca a abandonului de copii a fost abrogata,  statisticile sistemului de protectie a copilului nu mai utilizeaza terminologia de ’’copil declarat judecatoreste abandonat”. In noua legislatie gasim termenul de „copil lipsit temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai” (Legea 272/2004).

 Evolutia fenomenului de abandon in Romania

           

            Adevarata explozie a abandonului s-a produs in ultimele decenii ale regimului comunist, ca urmare a politicii agresive pronataliste din 1966. Decretul nr. 770 din 1967, prin care Nicolae Ceausescu interzicea avorturile, care a facilitat nasterea a aproximativ 2 milioane de copii, veniti pe lume pentru ca mamele lor si-au pierdut dreptul de a opta intre a mentine o sarcina sau a o intrerupe. Acesti copii nascuti intre 1967 si 1970 au avut un destin paradoxal: sunt cei pe care dictatorul se baza sa construiasca Romania comunista, dar care pana la urma au condus la dizolvarea regimului comunist. Odata cu interzicerea avorturilor, se interzicea si comertul cu produse anticonceptionale, tocmai in ideea de a creste numarul pooulatiei. Insa a avut consecinte negative, si anume nasterea unui numar mare de copii nedoriti si cresterea ratei mortalitatii materne datorate avorturilor empirice. Fenomenul a atins cel mai bine zonele sarace cu familiile sarace care aveau un interes scazut pentru planificarea familiala, in special dupa 1980 (Miruna Pop, Luana, 2002). Schimbarea politicii demografice prin Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989 (avortul fiind permis in primele 3 luni de sarcina) ar fi trebuit sa determine imediat o  reducere drastica a numarului de copii abandonati.

Dupa caderea comunismului, in anii 1990-1991 s-a sperat la o scadere „naturala” a fenomenului de abandon, ca urmare a liberalizarii avorturilor si a accesului liber la contraceptive. Dar acest lucru nu s-a intamplat. In anii scursi dupa 1989 abandonul a capatat determinari din ce in ce mai complexe care au facut dificila gasirea solutiilor pentru scaderea numarului de copii abandonati.

Abandonarea copiilor (la nastere) reprezinta o modalitate rudimentara de gestionare a nasterilor nedorite sau neacceptate din cauze culturale sau/si economice. Prezenta sau persistenta lor in societatile moderne este generata de absenta unor servicii, de functionare a unor institutii sau de absenta culturii utilizarii lor si poate ca noile politici sociale dezvoltate fata de copiii in dificultate, au purtat amprenta vechilor mentalitati care erau atasate valorilor institutionale de protectie, dezvoltate in afara si cu ignorarea importantei familiei si a satisfacerii nevoilor copilului.

In prezent abandonul copiilor sub 5 ani continua sa fie o realitate dura pentru Romania, care a fost prea putin influentata de reformele implementate in domeniul protectiei copilului, dupa 1989. In anii 2003 si 2004, abandonul copiilor s-a manifestat pe aceleasi coordonate ca acum 10, 20, 30 de ani. Reformele implementate dupa 1990 urmate de crearea a numeroaselor structuri institutionale si servicii in domeniul protectiei copilului au evoluat paralel cu fenomenul abandonarii copiilor, de vreme ce maternitatile si spitalele de pediatrie continua sa gazduiasca acesti copii.

3. Date statistice privind abandonul copiiilor

           

            Datele urmatoare sunt rezultatul analizelor unui studiu facut in 2005 cu titlul „Situatia abanonului copiiilor in Romania” si realizat cu sprijinul UNICEF in parteneriat cu alte institutii guvernamentale si non-guvernamentale.

a.Copii abandonati in maternitate si spitale

           

Grafic 1: Rata abandonului in functie de marimea oraselor

Sursa: Studiul abandonului copiilor in Romania, UNICEF, 2005

Grafic 2: Rata abandonului in functie de varsta mamei

Sursa: Studiul abandonului copiilor in Romania, UNICEF, 2005

Grafic 3: Rata abandonului in functie de starea civila a mamei





Sursa: Studiul abandonului copiilor in Romania, UNICEF, 2005

Ocupatia mamei. Se observa ca cel mai adesea sunt femeile care nu au ocupatie care sa aduca un venit care sa faciliteze ingrijirea si cresterea copilului, nu sunt intrate pe piata muncii sau au fost excluse. De mentionat ar fi ca in cazurile de abandon in spitale, femei care isi abandoneaza copilul sunt si din randul prostituatelor.

Grafic 4: Rata abandonului in functie ocupatia mamei

Sursa: Studiul abandonului copiilor in Romania, UNICEF, 2005

b.Copii abandonati in alte locuri decat unitatile sanitare

Acei copii care sunt gasiti in diferite locuri sunt adusi la serviciul de primire in regim de urgenta. Acest serviciu ii este asigurat copilului in timp ce se intocmeste dosarul cu planul individualizat de protectie si se gaseste o solutie, de cele mai multe tot in cadrul serviciului de protectie a copilului.

Grafic 5. Rata abandonului in functie de locul in care a fost gasit

Sursa: Studiul abandonului copiilor in Romania, UNICEF, 2005

 

Grafic 6. Rata abandonului in functie de varsta copilului abandonat

Sursa: Studiul abandonului copiilor in Romania, UNICEF, 2005

4. Consecintele abandonului asupra copilului

Dupa parerea mea, abandonul de copii poate fi analizat atat din perspectiva psihica, ceea ce inseamna mai concret copil abandonat, ce urmari si traume poate sa produca acea neglijenta din partea ingrijitorului fata de un copil, cat si de ordin politic, ce urmari poate sa aiba fenomenul de abandon de copii daca nu se gasesc politici si proceduri de combatere a fenomenului.  

4.1. Abandonul ca trauma

Copiii abandonati in spitale stationau mult timp in aceste institutii. Plecarea lor prin instituirea unei masuri de protectie dura de la cateva luni la 4-5 ani. Dezvoltarea lor normala era periclitata nu numai de imbolnaviri, dar mai ales de ignorarea nevoilor lor de dezvoltare. (Unicef, 2005)

Este cert faptul ca nicio institutie de ingrijire nu poate suplini mediul familial, afectiunea si ocrotirea parinteasca. Institutiile, indiferent de calitatea ingrijirii nu pot elimina efectele negative asupra copilului. S-ar parea ca acesti copii au ce minca, au unde dormi, iarna este cald, au toate lucrurile necesare, dar totusi ei nu au ceea ce este mai important pentru un copil: afectiunea si dragostea parinteasca.

Copiii insitutionalizati, la varste foarte mici pot avea intarzieri in dezvoltarea sociala. fizica, emotionala si prezinta un risc crescut de imbolnavire.  Ingrijirea in institutie poate afecta abilitatea copilului de a trece cu usurinta peste stadiile firesti de dezvoltare ale vietii si de cele mai multe ori exista intarzieri in dezvoltarea acestor etape. La virsta de 3 ani, cind apare constiinta de sine, copilul pricepe si faptul ca este al nimanui, ceea ce pentru el devine o stare dureroasa mai ales nesimtind acea afectivitate sau relatie de atasament necesare la aceasta varsta.

Copiii abandonati prezinta aptitudini motorii si de socializare redusa si intirzieri in functionarea intelectuala si logica, dificultati de invatare, citesc greu, prezinta dificultati cind sunt pusi in situatia de a lua o decizie, etc. Pe de alta parte se constata impulsivitate, delincventa, comportament agresiv sau anti-social. Sindromul copilului abandonat mai preupune modificari serioase de dispozitie, frica, depresie, sunt rezervati si reci, au sentimene de culpabilitate considerind ca ei sunt vina si cauza esentiala a abndonului lor.

Din nefericire, copil atunci este cel mai nedorit cand este foarte, cand abia face cunostiinta cu mediul inconjurator, atunci cand are mai mare nevoie de o figura de atasament care sa-l poata initia. Ana Muntean in notele sale de curs vorbeste despre stadiile de dezvoltare a sinelui. De la nastere pana la aprox. 2 luni, corplul inregistreaza senzorial experientele si copilul traieste un inceput de orgahizare a lumii; de la 2-3 luni la 7-9 luni isi recunoaste sinele ca sursa de actiune, urmand pana la 18 luni sa intre in functie „sinele-subiectiv” impartasind momente de atentie, emotii cu cel care il ingijeste. In jurul varstei de 2 ani apare „sinele verbal”, incepe sa vorbeasca cu cel care il ingijeste. Iar apoi incepe sa functioneze „sinele narativ” in care povestirile autobiografice are un rol important in definirea sinelui. Prin urmare, pentru a se defini cat mai bine sinele, copilul trebuie sa fie ingrijit de aceeasi persoana, pentru a putea prinde incredere in sine cat mai bine, si astfel sa devina un copil atasat sigur. „Atasamentul securizant se naste in cadrul unei astfel de comunicari interpersonale rezonante, mutuale.” (Muntean, 2001)

Aceeasi autoare clasifica depresia copilului abandonat in trei faze succesive:




Protest. Copilul plange, cere atentie.

Disperare. Nu i se acorda ceea ce cere si incepe sa planga si mai tare si tipa disperat.

Renuntare. Este faza durerii in care se instaleaza sentimentul ca „nimic nu mai are rost” si incepe sa se legane, comportament ce-l va adopta in continuare chiar daca a fost preluat de o familie care-l creasca (plasament, adoptie)

Trairea unui atasament nesigur, ca in cazul copiilor abandonati in propria familie, poate predispune copilul la o vulnerabilitate psihica, prin alterarea partiala a reactiei neuroendocrine a creierului la stres. (Muntean, 2001)

Consecintele abandonului se regasesc si in aspecte ce tin de dezvoltarea fizica a copilului. Hormonii de stres conduc la tulburarea functiilor vitale ale organismului. De asemenea tulbura somnul copilului, ritmul veghe/somn. Hormonii de crestere se produc in timpul somnului copilului (Robert-Ouvray, 2001, apud Muntean, 2001) Scaderea imunitatii copilului abandonat, frecventele lui imbolnaviri, greutatea si inaltimea mai mica, nu sunt asociate de regula cu abandonul suferit de copil, cu suferinta ci cu conditiile nefavorabile dezvoltarii in institutiile pentru copii.

4. Abandonul ca fenomen

Dupa 1989 s-au desfiintat multe leagane de dimensiuni foarte mari. Amploarea abandonului fiind aceeasi, copiii ramaneau in continuare mult timp in maternitati si spitale de pediatrie pentru ca nu aveau unde sa plece. (UNICEF, 2005) Ulterior, inchiderea leaganelor a provocat aceleasi blocaje chiar si in conditiile dezvoltarii formelor alternative de protectie (asistenti maternali, centre maternale) pentru ca acestea nu puteau acoperi nevoile. Blocajele sunt perpetue pentru ca iesirile din sistemul de protectie sunt putine. Copiii raman la asistentii maternali perioade comparabile cu cele petrecute in centrele de plasament. Deci pentru noi cazuri trebuie create noi locuri (noi asistenti maternali).

O alta conseinta ce s-a produs a fost si este in continuare problema „copiiilor strazii”. Izvoarele acestei probleme sunt institutiile care gazduiesc copiii abandonati si care ori fug din aceste centre, ori la implinirea varstei de 18 trebuie sa paraseasca acel „domiciliu”. 

5 Serviciile de ocrotire

In perioada 1990-1997, copiii abandonati erau internati in institutii de asistenta sociala, care erau diferentiate in doua mari categorii, in functie de varsta copiilor:

1. institutiile de asistenta sociala pentru copiii intre 0 si 3 ani – erau numite „leagane de copii” – care se aflau in responsabilitatea Ministerului Sanatatii

             institutiile pentru prescolari (intre 3 si 6 ani) si pentru scolari (peste 7 ani) – „casele de copii” – care se aflau in responsabilitatea Ministerului Educatiei Nationale.

Mai erau si „centrele de primire” care gazduiau  copiii abandonati pe perioade scurte si era cate unul pentru fiecare judet.(Pop, 2002)

In prezent exista mai multi furnizori de astfel de servicii care au ca scop principal prevenirea separarii copiilor de parinti. In  Municipiul Brasov, pe langa furnizorii publici cum sunt Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, Directia de Servicii Sociale, avem si furnizori privati(http://sas.mmssf.ro/servicii_furnizori.php?judet=brasov):

Fundatia Agapedia - serviciu de tip familial, serviciu de adoptie interna, serviciu de ingrijire social-medicala pentru persoane vulnerabile SocioMed

Asociatia Centrul Vietii Noi - Centru de zi pentru copiii si tinerii strazii, Adapost de noapte pentruu copiii strazii, Centru de zi pentru copii in risc social.

Asociatia Hope for the Nations Romania - Serviciu social de suport si asistenta pentru familii si copii aflati in dificulate.

Asociatia Catharsis - Actiuni de urgenta in vederea reducerii efectelor situatiilor de criza, Consiliere pentru persoanele sau familiile care adopta copii sau au copii in plasament, Serviciu de consiliere pentru tinere care poarta o sarcina nedorita si pentru tineri cu comportament deviant.

Asociatia Diaconia Ajutor International - Serviciu de suport si asistenta pentru copii si familii in dificultate - Centru de zi Diaconia.

Organizatiile Non-Guvernamentale (ONG) reprezinta o alternativa la institutiile publice, ale statului. Acestea sunt rezultatul unor initiative individuale (fundatii) sau de grup (asociatii) care-si propun realizarea schimbarii. Si in domeniul protectiei copilului, poate mai pronuntat decat in alte domenii, ONG-urile au participat la schimbarea practicilor sociale. Mai mult, spune Stefan Cojocaru, „chiar directiile judetene pentru protectia copilului au functionat o perioada pe modelul unor organizatii non-guvernamentale, iar acum ele constitue structuri institutionale ale autoritatii publice locale” (Cojocaru si altii, 2002, p. 258)






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Asistenta-sociala




PRIMAVARA ANULUI 1848:LIBERALII IN DEFENSIVA
Serviciile publice de sanatate si dezvoltarea sociala
SEPARAREA, DIVORTUL SI FAMILIA
Managementul serviciilor sociale de sanatate
ASISTENTA SOCIALA IN SPATIUL ROMANESC
PSIHOLOGIE SOCIALA APLICATA - INFLUENTA SOCIALA
Relatia dintre dezvoltare sociala si schimbare sociala. Acceptiuni si definitii.
Propuneri de masuri pentru reducerea abandonului
POLITICI SOCIALE IN DOMENIUL PROTECTIEI FAMILIEI SI COPILULUI
PROIECT INDIVIDUALIZAT DE INTERVENTIE - Stres afectiv-comportamental provocat de moartea partenerului