Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Reglementare si procedura in materia divortului


Reglementare si procedura in materia divortului




REGLEMENTARE SI PROCEDURA IN MATERIA DIVORTULUI

s1. Norme juridice

Divortul constituie modul de desfacere a casatoriei pe cale judecatoreasca, atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt atat de grav si iremediabil vatamate, incat continuarea casatoriei este vadit imposibila pentru cel care cere desfacerea ei, art.38C.,fam.[1]

Art.38.C., fam.: „Instanta judecatoreasca nu poate desface casatoria prin divort decat atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.




Divortul poate fi pronuntat numai pe baza acordului ambilor soti, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

a) pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de
la incheierea casatoriei;

b) nu exista copii minori rezultati din casatorie oricare dintre soti
poate cere divortul atunci cand starea sanatatii sale face imposibila
continuarea casatoriei.

La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama de interesele minorilor[2].

Divortul este supus unei proceduri speciale iar admiterea lui produce efecte multiple, care vizeaza intregul complex de relatii personale si patrimoniale ce s-au stabilit intre soti, intre ei si copii, precum si cu terte persoane.

Sediul materiei il constituie dispozitiile art.37-43, 86-96 si 107 C.fam., respectiv art.607-619 C. proc. civ.

Art.37.C.fam. „Casatoria inceteaza prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti.

Casatoria se poate desface prin divort

Art.38. C.fam., „(vezi art.38)”.

Art.39. C.fam., „Casatoria este desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila.

Fata de cel de-al treilea efectele patrimoniale ale casatoriei inceteaza de la data cand s-a facut mentiune despre hotararea de divort pe marginea actului de casatorie sau de la data cand ei au cunoscut divortul pe alta cale.

Art40. C.fam., „La desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art.27., a purtat in timpul casatoriei numele de familie a celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei.

Instanta judecatoreasca va lua act de aceasta invoiala prin hotararea de divort.

Instanta pentru motive temeinice, poate sa incuviinteze acest drept, chiar in lipsa unei invoieli intre soti.

Daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintare, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea inainte de casatorie”.

Art.41. C.fam., „pana la desfacerea casatoriei, in conditiile prevazute de art.39., sotii isi datoreaza intretinere.

Sotul divortat are dreptul la intretinere, daca se afla in nevoi din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie, ori in timpul casatoriei; el are drept la intretinere si atunci cand incapacitatea se iveste in decurs de un an de la desfacerea casatoriei, insa numai daca incapacitatea se datoreaza unei imprejurari in legatura cu casatoria.

Intretinerea datorata potrivit dispozitiilor alin.2, poate fi stabilita pana la o treime din venitul net de munca al sotului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele ce urmeaza a o plati. Aceasta intretinere, impreuna cu intretinerea datorata copiilor, nu va putea depasi jumatate din venitul net din munca al sotului obligat la plata.

Cand divortul este pronuntat numai din vina unuia dintre soti, acesta nu va beneficia de prevederile alineatelor 2 si 3, decat timp de un an de la desfacerea casatoriei.

In toate cazurile, dreptul la intretinere inceteaza prin recasatorirea sotului indreptatit sa o primeasca.

Art.4s C.fam. Instanta judecatoreasca va hotari, odata cu pronuntarea divortului caruia dintre parinti si autoritatea tutelara, tinand seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta, daca au implinit varsta de 10 ani, va hotari, pentru fiecare dintre copii daca va fi incredintat tatalui sau mamei.

Pentru motive temeinice, copii pot fi incredintati unor rude, ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire.

Totodata instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.

Invoiala parintilor privitoare la incredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a acestora va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca

Art.43. C.fam., „Parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita cu privire la acesta drepturile parintesti.

Cand copilul a fost incredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire instanta judecatoreasca va stabili care dintre parti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i incuviinta actele.

Persoana sau institutia de ocrotire careia i s-a incredintat copilul va avea fata de acesta numai drepturile si indatoririle ce revin parintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile art.108, se aplica prin asemanare.

Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala

Art.86 C.fam. „obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care adopta si adoptat, bunici si nepoti, strabunici si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege.

Are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavand putinta unui castig de munca, din cauza incapacitatii de a munci.

Descendentul, cat timp este minor, are dreptul la intretinere oricare ar fi pricina nevoii in care el se afla[3].

Art.87 C.fam., „Sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa continue a da intretinere copilului, cat timp acesta este minor, insa numai daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie.

Copilul va putea fi obligat sa dea intretinere celui care la intretinut timp de 10 ani, astfel cum se arata in alienatul precedent[4].

Art.89.C.fam. „Intretinerea se datoreaza in ordinea urmatoare:

a) sotii isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati;

b) descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar daca sunt mai multi ascendenti, cel in grad mai apropiat inaintea celui mai indepartat;

c) cel care adopta este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti;

d) fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupi parinti, insa inaintea bunicilor

Art.90. C.fam. „In cazul in care mai multe dintre persoanele prevazute in art.89, sunt obligate sa intretina aceeasi persoana, ele vor contribui la plata intretinerii, proportional cu mijloacele ce au.

Daca parintele are drept la intretinere de la mai multi copii, el poate, in caz de urgenta, sa porneasca actiunea numai impotriva unuia dintre ei. Cel care a platit intretinerea se poate intoarce impotriva celorlalti obligati pentru partea fiecaruia”.

Art.91. C.fam. „In cazul in care cel obligat in primul rand la intretinere nu are mijloace indestulatoare pentru a acoperi nevoile celui ce o cere, instanta judecatoreasca va putea obliga pe celelalte persoane indatorate la intretinere sa completeze, in ordinea stabilita in art.89”.

Art.92 C.fam. „Cand cel obligat nu poate presta, in acelasi timp, intretinere tuturor celor care sunt in drept sa i-o ceara, instanta judecatoreasca, tinand seama de nevoile fiecaruia dintre aceste persoane, poate hotara fie ca intretinerea sa se plateasca numai unuia dintre ele, fie ca intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele indreptatite sa o ceara. In acest caz instanta va hotari, totodata, modul in care se va imparti intretinerea, intre persoanele care urmeaza a o primi

Art.93 C.fam., „Obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei pensii in bani.

Instanta judecatoreasca va stabili felul si modalitatile executarii tinand seama de imprejurari

Art.94. C.fam., „Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele ce urmeaza a o plati. Instanta judecatoreasca va putea mari sau micsora obligatia de intretinere sau hotara incetarea ei, dupa cum se schimba mijloacele celui care da intretinere sau nevoia celui ce o primeste.

Cand intretinerea este datorata de parinte sau de cel care infiaza, ea se stabileste pana la o patrime din castigul sau de munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii

Art.95. C.fam., „Obligatia de intretinere se stinge in afara de cazul, prevazut in art.96, prin moartea debitorului sau a celui indreptatit la pensia de intretinere

Art.96. C.fam., „Mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat intretinerea fara a avea obligatia legala, este tinut, in masura valorii bunurilor mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat timp cel intretinut este minor.

In cazul in care sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara, fiecare dintre ei contribuind proportional cu valoarea bunurilor mostenite”.

Art.107 C.fam., „Copilul minor este intretinut de parintii sai.

Daca minorul are un venit propriu, care nu este indestulator, parintii au indatorirea sa asigure conditiile necesare pentru cresterea, educarea, invatatura si pregatirea sa profesionala.

In cazul de neintelegere, intinderea obligatiei de intretinere datorata de parintii minorului, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se vor stabili de instanta judecatoreasca cu ascultarea autoritatii tutelare

Art.607. C.proc.civ. „Cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Daca sotii nu au avut domiciliul comun sau daca nici unul din soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla cel din urma domiciliu comun judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are domiciliul paratul, iar cand paratul nu are domiciliu in tara, este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul .

Jurisprudenta arata ca:

1. „Fiind vorba de o competenta teritoriala obligatorie de la care nu se poate deroga si cum in cauza opereaza dispozitiile din partea finala a art.607 din C.proc.civ., competenta sa solutioneze cererea de divort este judecatoria in circumscriptia careia isi are domiciliul paratul 'C.S.J., sec.civ., dec.nr.229/1996, B.J./1996, p.93, 94.

s „La stabilirea competentei nu intereseaza daca sotii au avut facuta mutatia in evidentele politiei, ci daca au locuit efectiv in acea localitate, dupa cum nu intereseaza nici daca fiii partilor invata intr-o anumita localitate, copiii minori putand avea o alta locuinta, pe care o cere desavarsirea invataturii si pregatirii profesionale” - Trib. Buc., sec.aIV-a civ., dec.nr.1414/1998, Culegere de practica judiciara in materie civila pe anul 1998, p.115.

Art.608 C.proc.civ. „1) Sotul parat poate sa faca si el cerere de divort, cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare, in sedinta publica, pentru faptele petrecute inainte de aceasta data. Pentru faptele petrecute dupa aceasta data, paratul va putea face cerere pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului, in cererea reclamantului.

Cererea paratului se va face la aceeasi instanta si se va judeca impreuna cu cererea reclamantului.

Legiuitorul arata ca:

1. Dupa inregistrarea cererii de divort formulata de un sot, celalalt sot nu mai poate solicita desfacerea casatoriei pe cale principala, ci numai prin intermediul unei cereri incidente, fiind lipsite de relevanta eventualele modificari intervenite in privinta domiciliilor partilor, de natura sa determine o anumita competenta (art.607).

Daca totusi paratul a sesizat o alta instanta, aceasta din urma va trebui sa-si decime competenta in favoarea primei instante sesizate, in vederea conexarii pricinilor.

s Intrucat cererea paratului se va judeca impreuna cu cererea reclamantului inseamna ca ea nu poate fi disjunsa si judecata separat, chiar daca la data formularii ei cererea principala era in stare de judecata.

Art.609 C.proc.civ. „In cazul in care motivele divortului s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor la prima instanta si in timp ce judecata primei cereri se afla in apel, cererea paratului va fi facuta direct la instanta investita cu judecarea apelului”.

Art.610 C.proc.civ. „Neintroducerea cererii in termenele aratate in articolele de mai sus atrage decaderea pentru sotul parat din dreptul de a cere divortul, afara de cazul cand cererea reclamantului a fost respinsa si motivele divortului s-au ivit in urma

Jurisprudenta a ajuns la concluzia ca:

„Daca motivele de divort ale paratului s-au ivit dupa pronuntarea hotararii de catre instanta de apel, el va putea sa ceara desfacerea casatoriei pe cale principala, legiuitorul neingaduindu-i formularea cererii in recursul celeilalte parti.

Totusi posibilitatea sesizarii instantei de catre parat este conditionata de respingerea cererii reclamantului. In caz contrar, actiunea paratului va fi respinsa ca inadmisibila”.

Art.611. C.proc.civ. „Cererea de pensie de intretinere se va face la instanta investita cu cererea de divort, chiar daca intre timp s-au ivit schimbari cu privire la domiciliul parintilor

Asupra acestui articol, legiuitorul arata ca:

1. Pentru ca nu face distinctie, textul se aplica nu numai atunci cand pensia este solicitata de un sot (art.41 C.fam), ci si atunci cand beneficiarul intretinerii este copilul minor, chiar daca in privinta intretinerii minorului instanta trebuie sa se pronunte si din oficiu (art.42 alin.3 C.fam.).

s Dispozitiile art.611 C.proc.civ., sunt aplicabile cata vreme prin
instanta nu s-a pronuntat asupra divortului. Daca cererea privitoare la pensie este formulata dupa acest moment, competenta teritoriala se determina in conditiile art.10 pct.7 C.proc.civ.

Art.612 C.fam. „1. Cererea de divort va cuprinde, pe langa cele prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata, numele copiilor minori nascuti din casatorie sau care se bucura de situatia legala a copiilor nascuti din casatorie.

s Daca nu sunt copii minori, se va face aratare despre aceasta.

3. La cerere, se va inlatura un extract de nastere al copiilor minori.

4.Cererea de divort, impreuna cu inscrisurile doveditoare, se va prezenta personal de catre reclamant presedintelui judecatoriei.

5. Paratul nu este tinut sa faca intampinare.

Interogatoriul nu poate fi cerut pentru dovedirea motivelor de divort.

Legiuitorul arata ca:

1. Intrucat procedura divortului este reglementata prin norme speciale, derogatorii de la dreptul comun si de stricta interpretare, inseamna ca cererea de divort nu poate fi depusa prin reprezentant, asa cum rezulta din art.114 C.proc.civ. (art.612 alin.4).

s Pentru combaterea motivelor de divort poate fi administrata proba cu interogatoriu, legiuitorul interzicand aceasta proba numai pentru dovedirea motivelor de divort.

Art.613 C.proc.civ. „Presedintele instantei, primind cererea de divort va da reclamantului sfaturi de impacare si, in cazul in care acest staruie in cererea sa ,va fixa termen pentru judecarea cauzei

Legiuitorul arata ca:

1. Tocmai pentru ca presedintele judecatoriei are obligatia de a-i da reclamantului sfaturi de impacare, cererea de divort trebuie depusa de reclamant personal (art.612 alin.4). Nerespectarea acestei obligatii trebuie dovedita de reclamant care, pentru a obtine anularea hotararii, va trebui sa invoce indeplinirea cerintelor art.105 alin.2 C.proc.civ.

s Daca divortul este solicitat in conditiile art.38 alin.3 C.fam., potrivit caruia „Oricare dintre soti poate cere divortul atunci cand starea sanatatii sale face imposibila continuarea casatoriei”, presedintele nu mai are obligatia de a da sfaturi de impacare.

Art.6131 C.proc.civ. „1) In cazul in care cererea de divort se intemeiaza pe acordul partilor, ea va fi semnata de ambii soti. Atunci cand este cazul, in actiunea de divort, sotii vor stabili si modalitatile in care au convenit sa fie solutionate cererile accesorii divortului.

2) Primind cererea de divort formulata in conditiile alin.1, presedintele instantei va verifica existenta consimtamantului sotilor, dupa care, va fixa un termen de judecata instanta va verifica daca sotii staruie in desfacerea casatoriei pe baza acordului lor si, in caz afirmativ, va trece la judecarea cererii fara a administra probe cu privire la motivele de divort.

3) Pentru solutionarea cererilor accesorii privind numele pe care sotii il vor purta dupa divort, pensia de intretinere si atribuirea locuintei, instanta va dispune, atunci cand considera necesar, administrarea probelor prevazute de lege

Conform legislatiei in vigoare, divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

a) pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la data incheierii casatoriei;

b) nu exista copii minori rezultati din casatorie-art.38 alin.2 C.fam

Legiuitorul a considerat ca:

l. Daca se solicita desfacerea casatoriei prin acord presedintele instantei nu mai are obligatia de a da partilor sfaturi de impacare.

s La momentul inregistrarii cererii de divort prin acord, existenta consimtamantului rezulta din faptul ca cererea este semnata de ambii soti. Prezenta partilor, pentru verificarea existentei consimtamantului, este necesara numai inaintea instantei, nu si la momentul depunerii cererii.

Art.6132 C.proc.civ. „Instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la incredintarea copiilor minori, la obligatia de intretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei

Referitor la acest articol, legiuitorul face insemnari importante, aratand ca:

1. Consideram ca textul nu cuprinde o enumerare limitativa a masurilor ce pot fi luate in cadrul acestei proceduri, pana la solutionarea divortului.

De pilda, daca s-a solicitat incredintarea copiilor minori, instanta investita cu cererea de ordonanta presedintiala se poate pronunta si asupra cererii formulate (art.43 alin.final C.fam.).

sAvand in vedere dispozitiile art.581 alin.2 C.proc.civ., cererea de ordonanta presedintiala se adreseaza instantei competenta sa judece divortul (art.607 C.proc.civ.) indiferent daca aceasta cerere se mai afla sau nu pe rolul sau la momentul inregistrarii ordonantei.

Art.614 „In fata instantelor de fond, partile se vor infatisa in persoana, afara numai daca unul dintre soti executa o pedeapsa privata de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie sau are resedinta in strainatate; in aceste cazuri, partile se vor putea infatisa prin mandatar” [6].

Practica judiciara a ajuns la concluzia ca:

Avand in vedere acest text, consideram ca pentru judecata in prima instanta si in apel (instante de fond) nici una dintre parti nu poate sa solicite judecarea in lipsa, in conditiile art.242 alin.2 C.proc.civ.

Pe de alta parte, fata de dispozitiile art.619 alin.2 si 3 C.proc. civ., reclamantul atunci cand este recurent, este doar sa „se infatiseze” si in etapa recursului. De aceasta data insa, chiar daca nu s-ar afla in nici una din situatiile prevazute de art.614 C.proc.civ., el poate fi reprezentat.

Art.615 C.proc.civ „1. Cererea de divort se judeca in sedinta publica. Instanta va putea sa dispuna insa judecarea in camera de consiliu, daca va aprecia ca prin aceasta s-ar asigura o mai buna judecare sau administrare a probelor.

s In toate cazurile hotararea se pronunta in sedinta publica.

Asa cum s-a statuat:

Prin Decizia nr.56 din 13 octombrie 1993 -publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.31 din 1 februarie 1994- ramasa definitiva prin nerecurare, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.615 C.proc.civ.

Autorul exceptiei a considerat ca art.615 C.proc.civ., incalca dispozitiile art.26 alin.1., din Constitutie potrivit caruia autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.

Curtea a considerat ca art.615 C.proc.civ., potrivit caruia cererea de divort se judeca in sedinta publica nu contravine art.26 alin1 din Constitutie deoarece, pe de o parte, nu toate relatiile dintre soti, care se discuta in astfel de proces, se refera la viata intima a acestora in sensul dispozitiilor constitutionale, iar pe de alta parte, instanta poate sa dispuna judecarea cererii de divort in camera de consiliu, daca apreciaza ca prin aceasta s-ar asigura o mai buna judecata sau administrare a probelor.

Dispozitiile art.615 C.proc.civ., sunt in concordanta si cu art.126 din legea fundamentala care prevede ca sedintele de judecata sunt publice, afara de cazurile prevazute de lege.

Legiuitorul a considerat ca: „Daca judecata are loc in camera de consiliu, urmeaza sa fie avute in vedere dispozitiile art.121 alin.s, teza a-II-a C.proc. civ .

Art.616.'Daca la termenul de judecata, in prima instanta, reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta '758/.

Asa s-a statuat:

„Prin Decizia nr.115 din 11 aprilie 2002 - publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.396 din 10 iunie 2002 - Curtea Constitutionala respins ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.616 C.proc.civ. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a sustinut ca dispozitiile art.616 C.proc.civ., incalca prevederile art.51, art.58 alin.l, art.72, art.123 alin.1 si 2 si ale art.125 alin.2 si 3 din Constitutie ,deoarece sunt prea permisive in cadrul unei proceduri speciale – divortul – si nu limiteaza puterea judecatoreasca, atunci cand aceasta este chemata sa spuna dreptul”.





Examinand aceasta critica de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a retinut ca, prin derogare de la dreptul comun, in materia divortului, dispozitiile art.616 C.proc.civ., reglementeaza o sanctiune procedurala speciala - respingerea cererii de divort ca nesustinuta - ce are drept temei culpa procesuala dedusa din neinfatisarea reclamantului la termenul de judecata, in prima instanta. Sanctiunea opereaza insa numai atunci cand, cumulativ, lipsa reclamantului este nejustificata si doar paratul se infatiseaza la judecata si se bazeaza pe prezumtia legala de renuntare la judecata.

Fata de continutul textului de lege criticat nu se poate retine neconstitutionalitatea acestuia in raport cu dispozitiile art.123 si ale art.125 alin. 3 din Legea fundamentala. In aplicarea dispozitiilor procedurale in materia divortului, precum si in aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al absentei reclamantului, instanta de judecata se supune legii, in speta prevederilor Codului de procedura civila, ceea ce este in concordanta cu textele constitutionale mentionate.

De asemenea, Curtea constata ca dispozitiile constitutionale ale art.51, referitoare la respectarea Constitutiei si a legilor, ale art.58, alin.l, privind rolul Parlamentului, precum si ale art.72, care reglementeaza categoriile de legi, nu sunt incidente in cauza si in consecinta, nu poate retine incalcarea lor.

Legiuitorul considera ca:

1. Pentru a se considera ca paratul „s-a infatisat”, el trebuie sa fie prezent personal sau prin mandatar (art.614 C.proc.civ.).

s Reclamantul trebuie sa dovedeasca imposibilitatea de prezentare chiar pentru termenul la care lipseste.

3. Cu alte cuvinte, daca reclamantul lipseste la un termen, instanta nu va amana judecata pentru ca reclamantul sa dovedeasca faptul ca la termenul anterior a lipsit justificatei va respinge actiunea ca nesustinuta.

Art.6161Daca procedura de chemare a sotului parat a fost indeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecata, instanta va cere dovezi sau va dispune cercetari pentru a verifica daca paratul isi are domiciliul la locul indicat in cerere si, daca constata ca nu domiciliaza acolo, va dispune citarea lui la domiciliul sau, precum si daca este cazul, la locul sau de munca

Prin dec.civ., nr.720/R/1999,BJ./1999, p.82, al C.A., Brasov s-a stabilit ca: „Obligatia instituita prin art.6161 C.proc.civ., se justifica atat in consolidarea deosebita a relatiilor de familie cat si pentru a preveni solutionarea unor astfel de cereri cu efecte deosebite in plan familial si social fara cunostinta celuilalt sot, parte in proces”.

Legea statueaza ca:

Pana la obtinerea dovezilor privind domiciliul paratului instanta nu va lua nici o masura in cauza, pentru a evita ca ulterior, daca se constata ca paratul are un alt domiciliu, sa refaca probele administrate si actele de procedura savarsite[8].

Art.617 C.proc.civ. „1. Instanta poate sa pronunte divortul impotriva ambilor soti, chiar atunci cand numai unul dintre ei a facut cerere, daca din dovezile administrate reiese vina amandurora.

s Hotararea prin care se pronunta divortul nu se va motiva, daca ambele parti solicita instantei aceasta.

3. In cazurile prevazute de art.38 alin.2 din C.fam., instanta va dispune desfacerea casatoriei fara a pronunta divortul din vina unuia sau a ambilor soti

Prin dec. de indrumare nr.19/1962, pct.l - Plen.Trib., Supr., si conform literaturii de specialitate[9] s-a stabilit ca:

„In cazul in care instanta de recurs caseaza hotararea de divort pentru necitarea legala a autoritatii tutelare, in situatiile in care, potrivit art.42 alin.1 din C.fam., ascultarea ei era obligatorie, nu va trimite cauza spre rejudecare la instanta care a pronuntat hotararea casata ci o va retine spre a o judeca in fond, dispunand citarea autoritatii tutelare[10].

Legislatia si practica judiciara au ajuns la concluzia:

1. Partile nu sunt obligate sa solicite in acelasi timp nemotivarea hotararii. Important este ca cererile lor sa fie facute pana la momentul pronuntarii. Pe de alta parte, cata vreme instanta nu a redactat hotararea, nu este nici un impediment ca partile sa solicite nemotivarea si dupa pronuntarea hotararii.

s Desi art.617 alin.3., are in vedere numai divortul pronuntat in conditiile art.38 alin.2 C.fam., nici in cazul divortului remediu reglementat de art.38 alin.3 C.fam., instanta nu va desface casatoria din vina vreunui sot.

ss Instanta competenta

Potrivit art.607 C.proc.civ., cererea de despartenie este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Daca nu au avut domiciliul comun sau daca nici unul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are domiciliul paratul, iar cand paratul nu are domiciliul in tara este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul[11]

In ceea ce priveste competenta teritoriala se disting mai multe situatii:

a)     daca sotii au avut domiciliul comun, actiunea se introduce in
circumscriptia judecatoriei in care se afla cel din urma domiciliu comun[12]. Dispozitiile relative la competenta teritoriala a instantelor judecatoresti au caracter imperativ si sunt de stricta interpretare
. In sprijinul acestei concluzii sunt dispozitiile art.59 C.proc.civ.

b)    daca sotii nu au locuit impreuna sau daca la data promovarii actiunii, nici unul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei ultimului domiciliu comun, se aplica dreptul comun in sensul ca actiunea se va inainta judecatoriei competente potrivit domiciliului paratului sau resedintei acestuia.

c)     cea de-a treia situatie este aceea cand paratul se afla cu domiciliul sau resedinta in strainatate, iar actiunea se va inainta la domiciliul reclamantului. Aceeasi solutie se impune si daca domiciliul paratului nu este cunoscut nici in tara, nici in strainatate .

In fata presedintelui cand se promoveaza cererea de divort, nu se poate invoca exceptia de necompetenta teritoriala si aceasta nu poate solutiona pe cale amiabila exceptia. Cauza va fi indrumata la completul de judecata pentru a se pronunta in consecinta actiunea privind pensia de intretinere se va face la judecatoria investita cu cererea de divort, conform art.611 C.proc.civ.

s3. Actiunea si motivele actiunii

Actiunea de divort are un caracter strict personal, ea nu poate fi introdusa decat de catre soti. In consecinta, divortul nu poate fi promovat sau continuat de creditorii sau mostenitorii unuia dintre soti, precum nici de procuror.

In ce priveste pe sotul alienat sau debil mintal, el poate introduce actiune de divort numai in momentele de luciditate, indiferent daca este sau nu pus sub interdictie. El poate figura ca parat in procesul de divort, prin tutorele sau (art.42 C.proc.civ) [15]. Exemple de actiuni de divort sunt prezentate in anexa s

Temeiul divortului consta in indeplinirea cumulativa[16], a trei conditii:

a)     existenta unor motive temeinice apreciate de instanta;

b)     aceste motive sa fi vatamat grav raporturile dintre soti, incat continuarea casatoriei sa fie vadit imposibila;

c) imposibilitatea continuarii casatoriei sa existe pentru cel care cere desfacerea ei.

Motivele temeinice sunt fapte savarsite de unul dintre soti sau de amandoi soti, care se concretizeaza in atitudini, in comportament, in actiuni, inactiuni, limbaj etc.

Acestea sunt caracterizate prin acte de vointa a sotilor, prin atitudinea psihica a autorului unei fapte ilicite, a unei fapte ce infrange obligatiile de familie prevazute de lege cu urmari negative.

Din practica judiciara se pot cita cu titlu de exemplu, urmatoarele imprejurari care pot constitui motive temeinice in sensul art.38 C.fam., si anume[17]:

a)  sotul(ia) parat(a) sufera de alienatie mintala sau debilitate mintala cronica ori de o boala grava si incurabila survenita inainte sau in timpul casatoriei;

b)  nepotriviri de ordin fiziologic, care afecteaza raporturile conjugale;

c)  refuzul nejustificat al unuia dintre soti de a locui impreuna cu celalalt sot si despartirea in fapt indelungata;

d)  comportarea imorala a sotului parat, care, chiar in locuinta comuna, traieste in concubinaj cu o alta femeie ;

e)  parasirea domiciliului de catre unul dintre soti si refuzul de a se inapoia;

f)   fostul parat si-a parasit sotia, stabilindu-se in strainatate;

g)  sotul parat a fost condamnat pentru tentativa sau complicitate la tentativa de omor impotriva sotului reclamant, instigare la omor impotriva acestuia, ii vatama grav integritatea corporala, nu denunta aceste fapte, ori favorizeaza pe cei ce le-au comis, sau a fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni privitoare la viata sexuala[18].

h) sotul parat a fost condamnat pentru una sau mai multe infractiuni savarsite cu intentie, altele decat cele prevazute la lit.g., sa execute o pedeapsa cu inchisoare de cel putin trei ani, pe care o executa sau urmeaza sa o execute;

i) neindeplinirea obligatiilor conjugale chiar in conditiile in care traiul in comun nu a fost intrerupt;

j) alcoolismul, care determina degradarea morala a sotului care are acest viciu.

Aceste fapte - ce constituie „motive temeinice”, sunt precedate de un proces psihic care premerge si insoteste consumarea faptei ilicite de aici apare „vinovatia” prin elementul sau de „culpa”[19]. Stabilind motivele temeinice, instanta poate statua si sa stabileasca si „culpa sotilor”.

Culpa exclusiva a reclamantului la divort este apreciata de practica judiciara ca fiind neindestulatoare[20], pentru desfacerea casatoriei.

Instanta suprema[21], s-a pronuntat in sensul ca:

divortul se admite din vina ambilor soti;

divortul nu se poate pronunta decat daca instanta constata ca motivele temeinice care fac imposibila continuarea casatoriei au fost provocate de sotul parat, nu si atunci cand cauza dezbinarii este imputabila exclusiv sotului reclamant.

Pronuntarea divortului din vina ambilor soti se poate face atunci cand culpa concurenta a sotului reclamant ar putea ea singura sa duca la desfacerea casatoriei.

In cazul in care instanta constata desfacerea casatoriei fara a pronunta divortul, atunci cand divortul se cere pentru alienatie mintala sau debilitate mintala cronica, ori pentru o boala grava, incurabila, survenita inaintea sau in timpul casatoriei.

Conform literaturii de specialitate[22], divortul nu se poate pronunta daca s-a stabilit doar culpa sotului reclamant, adica daca reclamantul isi invoca propria culpa si sustine imposibilitatea continuarii casatoriei pentru el datorita culpei sale.

s4. Cererea de chemare in judecata

Cererea de divort trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute de lege pentru orice cerere de chemare in judecata (art.112 C.proc.civ) si numele copiilor minori nascuti din casatorie sau a acelora care au aceeasi situatie legala (copii adoptati sau recunoscuti de ambii soti). Daca nu sunt copii minori, se va face mentiunea expresa in acest sens[23].

Art.112 C.proc.civ „Cererea de chemare in judecata va cuprinde:

1. numele, domiciliul sau resedinta parintilor ori, pentru persoanele
juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de
inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul
persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar. Daca reclamantul
locuieste in strainatate va arata si domiciliul ales in Romania, unde
urmeaza a i se face toate comunicarile privind procesul;

Numele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, iar in cazul
reprezentarii prin avocat, numele acestuia si sediul profesional;

Obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci
cand pretuirea este cu putinta. Pentru identificarea imobilelor se va arata
comuna si judetul, strada si numarul, iar in lipsa, vecinatatile, etajul si
apartamentul sau, imobilul este inscris in cartea funciara, numarul de carte funciara si numarul topografic;

Aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea;

Aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

(1) Cand dovada se face prin inscrisuri, se vor inlatura la cerere atatea copii cati parati sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare inscris, pentru instanta; copiile vor fi certificate de reclamant ca sunt la fel cu originalul.

Se va putea depune si numai o parte dintr-un inscris privitor la
pricina, ramanand ca instanta sa dispuna, la nevoie, infatisarea inscrisului in intregime;

Daca inscrisurile sunt inscrise in limba straina sau cu alte litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate departe.

(4) Cand reclamantul voieste sa-si dovedeasca cererea sau vreunul din
capetele cererii sale, prin interogatoriul sau juramantul paratului, va cere infatisarea in persoana a acestuia.

(5) Cand se va cere dovada cu martori, se va arata numele si locuinta
martorilor;

(6) Semnatura

Prin decizia nr.711/1998, a C.S.J., s-a stabilit „1. In principiu, calitatea procesului se intemeiaza pe afirmarea unui drept aparent care nu echivaleaza cu existenta dreptului insusi. Calitatea procesuala activa se justifica de catre reclamant pe baza cererii de chemare in judecata din care trebuie sa rezulte ca acesta este indreptatit sa-l actioneze in judecata pe parat”.

Prin decizia nr.1966/1993, a C.S.J. s-a stabilit;

s „Prin cererea de chemare in judecata reclamantul este obligat sa determine obiectul actiunii, in cadrul caruia urmeaza a se solutiona procesul, instanta neputand sa depaseasca aceste limite. Obligatia de a se pronunta numai cu privire la obiectul actiunii constituie, corelativ, garantia aplicarii principiului disponibilitatii recunoscut partii reclamante[24].

Prin dec.nr.3058/1998, a C.S.J., s-a stabilit:

3. „Obiectul pricinii asupra caruia instanta trebuie sa se pronunte este stabilita prin cererea de chemare in judecata, nu prin probele administrate in cauza[25].

Sotul reclamant poate solicita, prin cererea de divort, alaturi de desfacerea casatoriei din vina exclusiva a paratului, urmatoarele:

-incuviintarea ca paratul sau reclamantul sa revina la numele avut anterior incheierii casatoriei (sau ca reclamantul sa pastreze numele dobandit prin incheierea casatoriei);

-incredintarea copiilor miri spre crestere si educare reclamantului/ paratului[26]

In mod normal, sunt incredintati unuia dintre parinti, dar in mod exceptional, in baza art.42 alin.2 C.fam., pentru motive temeinice, copii pot fi incredintati si unor rude, ori unor altor persoane, cu consimtamantul acestora sau unor institutii de ocrotire;

- fixarea contributiei pentru intretinerea minorilor, in conformitate cu dispozitiile art.107, 86 si 94 C.fam.

- impartirea bunurilor comune;

- beneficiul contractului de incheiere, privitor la locuinta comuna (art.22 Legea nr.5/1973);

- obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea reclamantului;

- plata cheltuielilor de judecata. Cererea de chemare in judecata trebuie insotita de urmatoarele acte:

a)    copii legalizate de pe certificatul de casatorie si daca este cazul, de pe certificatele de nastere ale copiilor minori;

b)   certificatul eliberat de primarie din care sa rezulte daca reclamantul are deschis rol agricol si in caz afirmativ ce venituri realizeaza anual;

c)    adeverinta de la unitatea la care este salariat din care sa rezulte venitul mediu net lunar realizat in ultimele 12 luni si declaratia data in fata presedintelui instantei cu privire la veniturile realizate in ultimele 12
luni
.

Ultimele trei acte sunt necesare la stabilirea taxei de timbru[28].

Cererea de divort impreuna cu inscrisurile doveditoare se va prezenta personal de reclamant presedintelui judecatoriei care va fixa taxa de timbru[29].

Astfel de cereri sunt prezentate in anexa s

Potrivit dispozitiilor art.608 C.Proc.civ., sotul parat poate sa introduca o cerere reconventionala cel mai tarziu, pana la prima zi de infatisare in sedinta publica, pentru faptele petrecute inainte de aceasta data.

Nerespectarea termenului privind promovarea cererii reconventionale atrage sanctiunea decaderii paratului pentru motivele avute pana atunci (art.610 C.proc.civ.). Daca, totusi dupa data precizata mai sus, apar noi fapte ce pot constitui motive de divort, paratul va putea face cerere reconventionala pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului in actiunea principala, dar numai invocand acele fapte.

Conform art.609 C.proc.civ., cererea reconventionala poate fi introdusa la instanta sesizata cu apelui.

Cererea de divort a reclamantului si cererea reconventionala a paratului se vor judeca impreuna la aceeasi instanta, nefiind posibila distingerea lor[30].

Un alt tip de cerere este cererea cu caracter accesoriu[31].



Astfel, unele cereri se refera la masurile vremelnice pe care instanta le poate dispune pe timpul solutionarii actiunii de divort cu privire la incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere sau folosirea locuintei comune. Potrivit dispozitiilor art.6132 C.proc.civ., aceste masuri vremelnice se iau pe calea unei ordonante presedintiale.

De asemenea, in practica judiciara s-a statuat ca este admisibila ordonanta presedintiala si pentru a se obtine :

a)       restituirea bunurilor personale ale unuia dintre soti, detinute de
celalalt[32];

b)       evacuarea vremelnica din locuinta comuna a sotului care prin acte de violenta pune in pericol sanatatea sau chiar viata celuilalt 151, 161;

c)       reintegrarea in domiciliul conjugal al sotului care a fost alungat[33].

O parte dintre cererile accesorii actiunii de divort pot fi formulate dupa desfacerea casatoriei, ca actiuni independente, distincte. Aceste cereri se refera la impartirea bunurilor comune (art.36 C.fam.), atribuirea locuintei (art.22 Legea nr.5/1973) si obligatia de intretinere intre fostii soti (art.41 alin.2-5 C.fam)[34].

Astfel de cereri sunt prezentate in anexa s

s5. Taxa de timbru

Potrivit art.7 lit.a din Legea nr.146/1997 si a Hotararii de guvern din 16 septembrie 1999, cererea de divort intemeiata pe art.38 alin.l, 2 C.fam. (intemeiat pe culpa sau prin acord) se timbreaza cu 300.000 lei.

Pentru cererea de divort intemeiata pe art.38 alin.3 C.fam., privind starea sanatatii precum si cazul in care reclamantul nu realizeaza venituri sau acestea sunt inferioare salariului minim pe economie, taxa de timbru este de 60000 lei.

Si intr-o situatie si in cealalta se va timbra si cu timbre judiciare mobile de 3000 lei (Legea nr.123/9 iulie 1997).

Fiecare capat de cerere din actiunea de divort care nu se refera la divort si incredintarea, se timbreaza separat atat cu taxa judiciara de timbru cat si cu timbru judiciar potrivit dispozitiilor Legii 146/1997 si ale Ordonantei Guvernului nr.32 privind timbrul judiciar din 18.08.1995, care a fost modificata prin Legea 123 din 09.07.1997 privind timbrul judiciar, care a fost completat la randul ei prin Ordonanta nr.10 din 29.01.1998 privind timbrul judiciar.

Potrivit Legii 146/1997 si a Hotararii de Guvern din 20.09.1999, pentru cererile de stabilire a locuintei minorilor introduse separat de actiunea de divort, taxa judiciara de timbru este de 45.000 lei.

Cererile care privesc dreptul de folosinta a locuintelor se timbreaza cu 75.000 lei taxa judiciara de timbru, iar in cazul partajului de bunuri cand acestea sunt contestate timbrajul va fi cel prevazut de art.1 din aceeasi lege, adica 150.000 lei la care se adauga taxa judiciara de timbru la suma contestata.

In cazul impacarii sotilor sau daca se renunta la judecata se va restitui jumatate din taxa judiciara de timbru.

Cererea de restituire se adreseaza instantei judecatoresti de catre sotul care a platit taxa de timbru

Daca unul dintre soti este nemultumit de hotararea pronuntata, va putea promova apel sau recurs, dupa caz, depunand ½ din taxa de timbru initiala si din timbrul judiciar[36].

s6. Intampinarea

Intampinarea este impusa prin O.U.G., 138/2000 si are caracter facultativ.

Conform art.118 alin.3 C.proc.civ., daca nu s-a depus intampinarea si paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, atunci presedintele ii va pune in vedere paratului sa se apere, putand invoca exceptiile, dovezile si toate probele in aparare.

Depunerea „intampinarii” cu cel putin 5 zile inainte de termen este importanta din cel putin doua puncte de vedere si anume:

desi este depusa intampinarea cu 5 zile inainte de judecata, instanta nu are un control asupra acestui fapt pentru a o comunica partii reclamante, deoarece nu este posibil sa se realizeze aceasta comunicare astfel ca reclamantul va lua act de intampinare doar la termen de judecata;

luand act de intampinare, reclamantul ia act si de apararile paratului si conform art.132 C.proc.civ. „La prima infatisare' - instanta va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii precum si pentru a propune dovezi noi. In acest caz dupa depunerea modificarii cererii modificate paratului in vederea depunerii unei noi intampinari.

Solutia care se impune este aceea ca instanta trebuie mai intai sa fie legal sesizata, sa se precizeze cererea principala introductiva de instanta si abia apoi sa se pronunte asupra exceptiei. In aceasta situatie, un mijloc de aparare al paratului „exceptia” ar putea ramane fara obiect, iar paratul s-ar afla intr-o situatie inechitabila din punct de vedere procedural fata de reclamant[37]

In art.137 C.proc.civ. se arata ca:

1. Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.

s Exceptiile nu vor putea fi unite cu fondul decat daca pentru judecarea lor este nevoie sa se administreze dovezi in legatura cu dezlegarea in fond a pricinii

s7. Specificatii ale judecatii in obtinerea hotararii de divort

s7.1. Fazele procesului

Procesul de divort se desfasoara in doua faze distincte:

-faza prealabila;

-faza de judecata.

Faza prealabila - necontencioasa - se desfasoara in fata presedintelui judecatoriei. Ea incepe cu prezentarea cererii de divort de catre sotul reclamant personal presedintelui instantei (art.612 alin.4 C.proc.civ.) si se incheie prin fixarea termenului de judecata in sedinta publica. In aceasta faza, presedintele va da sfaturi de impacare reclamantului si numai in ipoteza in care acesta staruie in desfacerea casatoriei, va fixa termen pentru judecarea cauzei[38].

Faza de judecata - contencioasa - se desfasoara in fata completului de judecata, in sedinta publica sau in camera de consiliu, daca instanta apreciaza ca prin aceasta se asigura o mai buna judecare ori administrare a probelor (art.615 C.proc.civ.). Aceasta faza incepe cu primul termen de judecata si se incheie prin pronuntarea sentintei civile in sedinta publica. Indiferent de locul unde se judeca procesul, sentinta civila se pronunta in sedinta publica[39]

Procesul de divort are loc dupa regulile speciale prevazute de art.614-619 C.p.civ., completate cu regulile de drept comun al procesului civil.

Art.618 C.proc.civ. „1) reclamantul poate renunta la cerere in tot cursul judecatii inaintea instantelor de fond, chiar daca paratul se impotriveste. Renuntarea reclamantului nu are nici o inraurire asupra cererii facute de parat.

2) actiunea de divort se va stinge prin impacarea sotilor in orice faza a procesului. Chiar daca intervine in instanta de apel sau de recurs iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii.

3) Reclamantul insa va putea porni o cerere noua pentru fapte petrecute dupa impacare, si in acest caz se va putea folosi si de faptele vechi”.

Art.619. C.p.civ. „1) Termenul de apel, precum si cel de recurs este de 30 de zile si curge de la comunicarea hotararii.

2) Apelul sau, dupa caz, recursul reclamantului impotriva hotararii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesustinut, daca la judecata se prezinta numai paratul.

3) Apelul sau recursul paratului va fi judecat chiar daca se infatiseaza numai reclamantul.

4) Hotararea care se pronunta in conditiile art.613l alin.l., este definitiva si irevocabila in ce priveste divortul.

5) Hotararea data in materie de divort nu este supusa revizuirii.”

s7.s Prezenta personala a sotilor la procesul de divort

Ambii soti sunt obligati sa se prezinte personal in fata instantei de fond.

Aparatorii lor nu-i pot prezenta, ci doar asista pe parcursul procesului de divort.

Potrivit art.614 C.proc.civ., in fata instantei de fond, partile sunt obligate sa se infatiseze personal, regula de la care sunt prevazute patru exceptii si anume cand unul dintre soti:

executa o pedeapsa privativa de libertate ;

este impiedicat de o boala grava ;

este pus sub interdictie ;

- are resedinta in strainatate.

In aceste cazuri, partile se pot infatisa prin mandatar[40].

Aceasta este situatia la instanta de fond. In apel sau in recurs, sotii pot fi reprezentati prin aparatorii lor fara nici o restrictie.

Pentru ca procesul de divort sa se poata desfasura, sotul reclamant este obligat sa se infatiseze la toate termenele. In acest sens art.616 C.proc.civ., prevede ca: „Daca termenul de judecata in prima instanta, reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea de divort va fi respinsa ca nesustinuta'.

O atare situatie se bazeaza pe prezumtia de renuntare la actiune a reclamantului. Dispozitia cuprinsa in art.616 C.proc.civ., reprezinta singurul caz in legislatia noastra in care cererea de chemare in judecata este respinsa ca nesustinuta, datorita lipsei nejustificate a reclamantului la un termen. Este bine cunoscuta regula de drept comun care permite judecarea cauzei, chiar in lipsa ambelor parti (art.152 C.proc.civ.).

Art.152 C.p.civ. „Daca la orice termen fixat pentru judecata, se infatiseaza numai una din parti, instanta, dupa ce va cerceta toate lucrarile din dosar si va asculta sustinerile partii, se va pronunta pe temeiul dovezilor administrate, putand primi exceptiile si apararile partii care lipseste

Legea prevede ca: Daca partea care a invocat exceptii sau si-a facut aparari pe fond lipseste, iar legea nu impune prezenta ei obligatorie, ca in cazul divortului, ea nu va fi sanctionata prin inlaturarea apararilor pe care le-a facut, ci instanta se va pronunta si asupra acestora.

Expresia „putand”, nu trebuie inteleasa in sensul ca instanta ar avea un drept de optiune intre a primi sau nu apararile partii sau lipseste ci in sensul ca daca partea lipseste se vor lua in considerare si apararile ei.

Solutia se impune cu atat mai mult cu cat art.24 alin.2 ingaduie partilor sa solicite judecarea in lipsa.

In ipoteza in care ambele parti lipsesc la un termen de judecata, actiunea de divort se va suspenda de catre instanta, in conformitate cu dispozitiile art.242 pct.2 C.proc.civ.

Pentru a continua procesul, reclamantul sau paratul, dupa caz trebuie sa faca o cerere de repunere a cauzei de judecata pe rolul judecatoriei (art.245 pct.1 C.p.civ).

Daca se scurge un an fara ca una dintre parti sa fi facut cerere pentru redeschiderea actiunii, intervine perimarea cererii de divort. Astfel, art.248 C.p.civ., prevede ca: orice cerere de chemare in judecata, se perima de drept, chiar impotriva incapabililor daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de un an

Art.242 C.proc.civ. „Instanta va suspenda judecata:

1)cand amandoua partile o cer;

2)daca nici una din parti nu se infatiseaza la strigarea pricinii.

3) cu toate acestea pricina se judeca daca reclamantul sau paratul au cerut in scris judecarea in lipsa”.

Prin dec.nr.3465/1998,BJ/1998, p.268-C.S.J., s-a stabilit:

„Instanta este obligata sa suspende judecata daca nici una dintre
parti nu se infatiseaza la strigarea pricinii si nu s-a cerut judecarea in lipsa, deoarece dispozitia inscrisa in art.242 pct.2C.p.civ., este imperativa si nu facultativa”.

In lipsa partilor de la dezbaterea cauzei, in conditiile in care
procedura de citare a fost legal indeplinita, instanta este obligata sa constate suspendarea, in conditiile art.242 C.p.civ., daca nici una dintre parti nu a cerut judecarea pricinii si in lipsa ei.

Concluzia este valabila si in situatia in care cererea cu care este investita instanta nu a fost legal timbrata” - C.A., Cluj, sec.civ., dec. nr. 178/1999, B.J./l 999, p 19s

3. Incheierea prin care curtea de apel a dispus suspendarea judecarii recursului, poate fi atacata cu recurs C.S.J., sec.civ., dec. nr.1664/1999, BJ/1999, p.140.

Art.245 cv.p.civ. „ judecata reincepe :

1. prin cererea de redeschidere facuta din una din parti, cand ea s-a suspendat prin invoirea partilor sau prin lipsa lor;

s prin cererea de redeschidere, facuta cu aratarea mostenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, dupa caz a partii interesate, a administratului judiciar sau a lichidatorului judiciar, in cazurile prevazute de art.2431

Legiuitorul arata ca:

Daca judecata a fost suspendata in conditiile art.243.p.1 C.p.civ.,
redeschiderea procesului nu este suficient sa se arate anumite persoane
drept mostenitori a partii decedate, ci trebuie dovedita calitatea lor de
mostenitori, fie prin depunerea certificatului de mostenitor (art.68 alin.l
din Legea nr.36/1995 ingaduind oricarei persoane interesate sa ceara
deschiderea procedurii succesorale notariale) a certificatului de calitate de
mostenitor (art.84), fie daca procedura succesorala nu a fost declansata, prin acte de stare civila, testament sau martori.

Si in celelalte cazuri trebuie dovedita calitatea reprezentatului
„aratarea” acestuia doar prin indicarea numelui nefiind suficienta in lipsa
unui act care sa-i justifice prezenta in proces.

Art.248 C.proc.civ. „1. Orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de un an. Parte nu se socoteste in vina, cand actul de procedura urma sa fie indeplinit din oficiu.

s Termenul perimarii nu curge cat timp, fara vina partii, cererea n-a ajuns inca la instanta competenta sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecata.

3. In materie comerciala termenul de perimare este de sase luni”.

Legiuitorul arata ca:

1. Pricina ramane in nelucrare de la data intreruperii sau suspendarii judecatii din culpa partii.

Fiind termene procedurale, termenele de perimare se calculeaza potrivit art.101 C.proc.civ.

s Daca din cererea de chemare in judecata rezulta ca litigiul este de natura civila, dar in mod gresit a fost calificat drept comercial si judecat ca atare, termenul de perimare a caii de atac va fi de 6 luni si nu de un an, pentru ca aceea ce se perima este judecata cererii si nu cererea ca atare. Intereseaza prin urmare, nu natura cererii ci modul cum a fost ea judecata.

In cazul in care paratul a facut cererea reconventionala, el este obligat sa se prezinte la termenul de judecata, in prima instanta, sub aceeasi sanctiune ca in situatia reclamantului.

Desfasurarea procesului de divort nu este impiedicata de lipsa paratului care nu a introdus cerere reconventionala, insa instanta — pentru a-i da posibilitatea de a se apara – trebuie sa faca demersurile necesare pentru citarea paratului. In acest sens, art.6161 C.p.civ., dispune: Daca procedura de chemare a sotului parat a fost indeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecata, instanta va cere dovezi sau va dispune cercetarii pentru a verifica daca paratul isi are domiciliul la locul indicat in cerere, si daca constata ca nu domiciliaza acolo, va dispune citarea lui la domiciliul sau, precum si, daca este cazul, la locul sau de munca .

s7.3. Participantii la procesul de divort

In procesul de divort au calitatea de participanti copiii minori, daca au implinit varsta de 10 ani, autoritatea tutelara si procurorul.

Copii minori vor fi ascultati de completul de judecata in camera de consiliu in legatura cu dorinta acestora de a fi incredintati unuia sau altuia dintre parinti. Art.42 C.fam., prevede : „Instanta judecatoreasca va hotari odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori. In acest scop, instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor pe care de asemenea ii va asculta, daca nu au implinit varsta de 10 ani va hotara pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat mamei sau tatalui

Sub aspect procedural, art.1441 C.proc.civ., dispune: „In cazurile in care potrivit prevederilor Codului familiei, instanta de judecata urmeaza a asculta un copil minor, ascultarea se va face in camera de consiliu. Daca, fata de imprejurarile cauzei, instanta gaseste potrivit, ea va asculta copilul minor fara ca partile sau alte persoane sa fie de fata”.

In toate cazurile in care sotii aflati in divort au copii minori, instanta este obligata sa citeze in proces autoritatea tutelara, pentru ca ea sa puna concluzii scrise sau orale cu privire la incredintarea copiilor spre crestere si educare[42].

In ceea ce priveste prezenta procurorului in cadrul procesului de divort, ea se justifica prin prevederile art.45 C.proc.civ: Ministerul Public poate introduce orice actiune, in afara de cele strict personale si sa participe la orice proces, in orice fata a acestuia, in cazurile in care este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor si ale persoanelor puse sub interdictie, precum si in alte cazuri prevazute de lege

s7.4. Mijloacele de proba in procesul de divort

In procesul de divort, legea deroga in privinta probelor din dreptul comun sub doua aspecte:

1. Admite un mijloc de proba care nu este posibil in procesul civil. Astfel, potrivit art.189 C.p.civ., in procesul civil nu pot fi ascultati ca martori rudele si afinii pana la gradul trei inclusiv, deoarece se prezuma lipsa lor de obiectivitate si partinirea in dispozitiile ce le-ar face. In dovedirea motivelor de divort insa este admisa proba testimoniala prin art.190 C.proc.civ., care da posibilitatea audierii ca martori a rudelor si afinilor pana la gradul trei inclusiv, cu exceptia descendentilor. Aceasta derogare se explica prin natura relatiilor de familie care sunt cunoscute mai bine de catre rudele cele mai apropiate sotilor.

Potrivit regulilor generale, propunerea martorilor se face de reclamant in cererea de chemare in judecata sau, cel mai tarziu, la prima zi de infatisare, iar paratul va indica martorii la intampinarea sau la prima zi de infatisare, sub actiunea decaderii din proba.



s Interzice un mijloc de proba care este admis in procesul civil (art.612 alin. ultim C.p.civ.). Acest mijloc de proba este interogatoriul, care nu poate fi folosit pentru dovedirea motivelor de divort, deoarece s-ar ajunge, pe o cale indirecta, la desfacerea casatoriei pe baza acordului sotilor. Totusi, nimic nu impiedica partile sa-l foloseasca pentru combaterea motivelor de divort, precum si in legatura cu cererile accesorii[43]

s7.5. Hotararea de divort

Indeplinirea conditiilor art.38 C.fam., determina pronuntarea hotararii prin care instanta dispune desfacerea casatoriei divortul poate fi pronuntat:

- din vina sotului parat sau a ambilor soti, daca s-a facut dovada existentei unor motive temeinice pentru care continuarea casatoriei nu mai este posibila;

- din vina sotului reclamant, daca paratul a introdus o cerere reconventionala, iar actiunea principala a fost respinsa;

- stabilirea culpei in sarcina unui sau altuia dintre soti prezinta o mare importanta in privinta dreptului la intretinere art.41 alin.2-5 C.p.civ. prevad: „Reclamantul poate renunta la cerere in tot cursul cheltuielilor de judecata” (art.274 C.p.civ.).

Actiunea de divort se respinge de instanta daca se face dovada culpei exclusive a reclamantului, iar paratul nu a introdus cerere reconventionala.

Prin hotararea de divort se solutioneaza si cererile accesorii formulate de soti sau ridicate din oficiu de catre instanta judecatoreasca.

-numele pe care sotii il vor purta dupa desfacerea casatoriei(art.40 C.fam);

-pensia de intretinere intre fostii soti (art.41 alin.2-5 C.fam);

-incredintarea copiilor minori spre crestere si educare (art.42 C.fam.);

-indicarea parintelui care va administra bunurile minorului, il va reprezenta sau ii va incuviinta actele juridice civile (art.43 C.fam);

-impartirea bunurilor comune ale sotilor (art.38 C.fam.);

-contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a minorilor (art.42 alin.3 C.fam.);

-atribuirea beneficiului contractului de inchiriere a locuintei comune (art.22 Legea nr.5/1973).

In practica judiciara actuala[44] s-a aratat ca in situatia in care sotul in favoarea caruia opereaza reglementare din art.22 Legea nr.5/1973 nu doreste, din orice motiv, sa primeasca locuinta sau se dovedeste ca acesta nu are un interes real de a obtine beneficiul contractului de inchiriere, folosinta locuintei poate profita celuilalt sot .

Fosta sotie avand locuinta asigurata in apartament proprietate personala, dobandit dupa parasirea locuintei ce a constituit domiciliul conjugal, atribuirea unei camere in apartamentul in litigiu in favoarea acesteia nu este justificata printr-un interes real, suportarea cheltuielilor de judecata (art.274 C.p.civ.).

O noutate pentru legislatia si practica noastra judiciara o reprezinta art.617 alin.2 C.p.civ. „Hotararea prin care se pronunta divortul nu se va motiva, daca ambele parti solicita aceasta. In consecinta, in dispozitivul sentintei se va preciza care dintre soti este vinovat de desfacerea casatoriei, fara ca in considerente sa se mai faca referire la continutul probatoriului administrat in cauza - declaratii de martori, inscrisuri (scrisori, vederi etc.)— care a determinat instanta sa pronunte divortul din culpa unuia sau ambilor soti .

Hotararea de divort este constitutiva de stare civila, deoarece prin ea sotii isi dobandesc o stare noua, aceea de persoana divortata. Dovada noii stari civile o constituie insasi sentinta ramasa definitiva si irevocabila in baza careia se fac modificari in actele de identitate ale sotilor, daca este cazul.

Potrivit dispozitiilor art.39 C.fam., casatoria se considera desfacuta de la data cand hotararea de divort a ramas irevocabila. Din acest moment, instanta este obligata sa comunice din oficiu la serviciul de stare civila care a incheiat casatoria acum desfacuta, pentru a se opera mentiunile cuvenite actului de casatorie[47].

In raporturile dintre soti, acum fosti soti, mentiunea hotararii de divort pe marginea actului de casatorie nu produce nici un efect juridic, deoarece casatoria a fost desfacuta pe data cand acea hotarare a ramas definitiva si irevocabila. Pentru raporturile patrimoniale dintre soti si tertele persoane, mentiunea prezinta importanta pentru ca doar din momentul cand s-a realizat publicitatea prevazuta de lege, hotararea de divort este opozabila tertilor si deci efectele patrimoniale ale casatoriei inceteaza. In acest sens art.39 alin.2 C.fam., prevede „Fata de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale casatoriei inceteaza de la data cand s-a facut mentiune despre hotararea de divort pe marginea actului de casatorie sau de la data cand ei au cunoscut divortul pe alta cale

Anexa 3, prezinta modele de hotarari de divort.

Hotararea de divort, atat de admitere, cat si de respingere, este supusa apelului si recursului.

Termenul de apel si recurs este de 30 de zile si curge pentru parti de la comunicarea hotarari (art.619 alin.1 C.p.civ.), iar pentru procuror de la pronuntare, in afara de cazurile care nu a participat la judecare, caz in care termenul curge tot de la comunicare(art.284 si art.301 Cp.civ.)[48].

Daca la judecata apelului sau recursului promovat de reclamant impotriva hotararii prin care nu i s-a admis actiunea de divort se prezinta numai paratul, pe cale de atac va fi respinsa ca nesustinuta.

Impotriva hotararii de divort se pot folosi urmatoarele cai de atac, contestatia in anulare, recursul in interesul legii si cel in anulare.



Constantin Crisu, Stefan Crisu - Ghidul juristului. Editura Argessis, Curtea de Arges, 1966

Florin Ciutacu - Codul Familiei Roman Adnotat. Editura Sigma, Bucuresti, 2000

Florin Ciutacu - Codul Familiei Roman Adnotat. Editura Sigma, Bucuresti, 2000

Florin Ciutacu - op.cit., p.49-58.

Florin Ciutacu - op.cit., p.49-58.

Mihaela Tabarca - Codul de procedura civila. Editura Rosetti, Bucuresti, 2003

Mihaela Tabarca - Codul de procedura civila. Editura Rosetti, Bucuresti, 2003

Mihaela Tabarca - Codul de procedura civila. Editura Rosetti, Bucuresti, 2003

.*** -Indreptar interdisciplinar de practica judiciara. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, nr.339.

Mihaela Tabarca , op. cit., p.597-603

Marcel Ioan Rusu - Procedura divortului in dreptul romanesc. Editura Rosetti, Bucurest, 2003

Gabriela Lupsan - Dreptul familiei. Editura Fundatiei „Chemarea' Iasi, 1994

*** -T.S. dec., civ.1835/1972, in C.D., 1972, p.270-271
*** -T.S. dec., civ. 2106/1972, in CD, 1972, p.271.
*** -T.S. dec., civ., 2178/1974.

*** -T.S. dec., civ.1568/1989, in Dreptul 5/1990

*** -T.S. dec., civ., 238/1961

Gabriela Lupsan, op. cit, p.59-81

Marcel Ioan Rusu - Procedura divortului in dreptul romanesc. Editura Rosetti, Bucuresti, 2003

Constantin Crisu, Stefan Crisu - Ghidul juristului. Editura Argessis, Curtea de Arges, 1966

idem 71, p.262-265

Marcel Ioan Rusu - Procedura divortului in dreptul romanesc. Editura Rosetti, Bucuresti, 2003

T.R., Popescu - Dreptul familiei. Tratat, Bucuresti, 1965

***-T.S. dec, indr. 10/13.10.1969, modif., prin dec, indr.10/1974, pctul.5, lit.a.

***-T.S. dec., civ., nr.10/13.nov. 1969.

***-Dec. civ., 10/28.dec., 1974.

*** -M.J., Legislatia familiei si practica judiciara in materie, Bucuresti, 1987

Marcel Ioan Rusu, op. cit, p. 46-51

Gabriela Lupsan - Dreptul familiei. Editura Fundatiei „Chemarea' Iasi, 1994

Gabriela Lupsan - Dreptul familiei. Editura Fundatiei „Chemarea' Iasi, 1994

Mihaela Tabarca - op. cit., p.172, 173.

Gabriela Lupsan, op. cit.

idem 78

Constantin Crisu, Stefan Crisu - Ghidul juristului. Editura Argessis, Curtea de Arges, 1966

Gabriela Lupsan - Dreptul familiei. Editura Fundatiei „Chemarea' Iasi, 1994

Florin Ciutacu - Codul Familiei Roman Adnotat. Editura Sigma, Bucuresti, 2000

Marcel Ioan Rusu - Procedura divortului in dreptul romanesc. Editura Rosetti, Bucuresti, 2003

Constantin Crisu, Stefan Crisu - Ghidul juristului. Editura Argessis, Curtea de Arges, 1966

***-T.J. Satu Mare, dec. civ. nr.383/1973,RRD, nr.9/1974

***-T.J. Neamt dec.civ., nr.404/1981, RRD, nr.l/1982

Gabriela Lupsan - Dreptul familiei. Editura Fundatiei „Chemarea' Iasi, 1994

Marcel Ioan Rusu - Procedura divortului in dreptul romanesc. Editura Rosetti, Bucuresti, 2003

*** -M.J.,Legislatia familiei si practica judiciara in materie, Bucuresti,1987

***-Tribunalul Judetean Brasov, dec.civ., nr.l057/1974

Marcel Ioan Rusu - Procedura divortului in dreptul romanesc. Editura Rosetti, Bucuresti, 2003

Gabriela Lupsan - Dreptul familiei. Editura Fundatiei „Chemarea' Iasi, 1994

Marcel Ioan Rusu - Procedura divortului in dreptul romanesc. Editura Rosetti, Bucuresti, 2003

Constantin Crisu, Stefan Crisu, -Ghidul juristului. Editura Argessis, Curteade Arges, 1966  Florin Ciutacu - Codul Familiei Roman Adnotat. Editura Sigma, Bucuresti, 2000

Gabriela Lupsan - Dreptul familiei. Editura Fundatiei „Chemarea' Iasi, 1994

Gabriela Lupsan - Dreptul familiei. Editura Fundatiei „Chemarea' Iasi, 1994

***-Plenul Tribunalului Suprem,dec,de indrumare nr.l9/1962,in CD1962

Gabriela Lupsan - Dreptul familiei. Editura Fundatiei „Chemarea' Iasi, 1994

***- C.S.J.,s.,civ.dec.nr. 1584/1992,in D.nr.8/1993

***- C.SJ.,s.,civ.dec.nr.709/1993,in D.nr.12,1993

Gabriela Lupsan - Dreptul familiei. Editura Fundatiei „Chemarea' Iasi, 1994

L.Les, M. Enache - Consideratii asupra autoritatii de lucru judecat in cauzele de divort, inD., nr.2-3/1991

M.I. Rusu - op.cit., p.70

***-Decizia de indrumare nr.10/28 dec. 1974 a plenului instantei supreme, in RRD, nr.4/1975

Gabriela Lupsan - Dreptul familiei. Editura Fundatiei „Chemarea' Iasi, 1994




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




INDIVIZIUNEA SUCCESORALA - ASPECTE GENERALE
Faptele juridice. Izvoarele raportului juridic civil concret
Regimul juridic al bunurilor sotilor
NULITATEA ACTULUI JURIDIC
Repunerea in termenul de prescriptie
Exceptiile procesuale
Concesiunea bunurilor proprietate publica
Actul juridic civil - Notiune si clasificare
DREPTURILE CREDITORILOR CU PRIVIRE LA IMPARTEALA
DREPTUL EXECUTIONAL PENAL














loading...