Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. Definiția dreptului, Norma de drept, izvoarele de drept, legi, aplicarea legilor

Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Primele forme de organizare statala


Primele forme de organizare statala



Primele forme de organizare statala

Cercetarea diferitelor aspecte ale dreptului scoate in evidenta trasaturile esentiale ale acestuia si delimiteaza dreptul de celelalte fenomene sociale. Necesitatea formularii logice si concise a tuturor trasaturilor definitorii ale dreptului a impus elaborarea unei definitii a dreptului.

Nu exista o definitie general acceptata a dreptului. De-a lungul timpului, au fost formulate diverse definitii, in functie de stadiul de dezvoltare a societatii sau de apartenenta autorilor la o anumita scoala sau curent juridic.

Conform opiniei autorului prof.dr. Nicolae Popa, dreptul este ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat, care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii din societate, intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararii drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale.

Dreptul nu se poate sustrage complexitatii si starii unei societati, relatiilor de determinare, influentare si interconditionare intre domeniile economic, organizare sociala, politic, interferentelor cultura - civilizatie, inseparabilitatii in raport cu statul, el insusi fiind integrat fara sa - si piarda specificitatea, in "reteaua normativa" care face posibila viata sociala.[1] In continuare se vor prezenta cateva momente din istoria dreptului fara a se insista asupra acestei complexitati instituita treptat in "devenirea" dreptului in diverse spatii socio - culturale.

Referitor tot la dimensiunea istorica a dreptului, istoricitatea fenomenului juridic in detaliu si in imensitatea sa constituie obiectul stiintei juridice in totalitatea sa. In acelasi timp, o viziune integratoare asupra dreptului trebuie sa recurga la datele stiintelor istorice relevante pentru ceea ce este Dreptul - in esentialitatea, generalitatea si specificitatea lor, uneori cu riscul partialitatii, al sintezei, al extragerii nuantelor, al optiunii pentru o solutie controversata.

Aparitia si formarea dreptului reprezinta un proces complex caruia nu i se poate stabili o data precisa de nastere, iar normele din aceasta perioada a inceputurilor societatii omenesti sunt inca destul de difuze, impletite cu multitudinea de obiceiuri, datini, practici religoase, etc.

Geneza dreptului este parte integranta a procesului istoric, a devenirii istorice a societatii insasi in care pot fi identificati o multitudine de factori si relatii de determinare, influentare, interactiune, acumulari cantitative si salturi calitative si salturi calitative, ca de pilda: diviziunea sociala a muncii (agricultura, mestesugurile, comertul), cresterea bogatiilor capilor de familie, scindarea societatii, extinderea plus - produsului, introducerea casatoriei, mutatiile in cadrul formei de comunitate gentilico - tribale in conditiile in care criteriul legaturii de sange dintre membrii acesteia devine insuficient in raport cu noile cerinte economico - sociale; modificari in structura si in modul de functionare a puterii colectivitatii, intretinut de aceasta etc.

De aceea, raspunsul la intrebarea: "cum a aparut dreptul?" nu poate fi transant, el suscitand numeroase discutii si controverese intre istorici, sociologi, antropologi, etnologi.

S-a remarcat ca acest raspuns este dat in functie de perspectiva teoretica si metodologica adaptata de cercetatori, de modul in care este conceput dreptul (este el apanajul statului sau, in general, orice grup social este capabil sa formuleze reguli juridice[2]). Asupra conditiilor, a momentului aparitiei dreptului, profesorul francez Maurice Duveger arata ca dreptul apare cand oamenii dintr - un grup social incearca sa regleze raporturile dintre ei printr- un echilibru intre avantajele si dezavantajele pe care le trage fiecare dintre aceste raporturi, echilibru intre produsele de schimb, intre daune si reparatii, intre raul pricinuit colectivitatii si sanctiunea aplicata autorului; dreptul se defineste prin natura sanctiunilor aplicate in caz de violare a normelor[3]. S-a relevat ca in conceptia filozofului german Helmut Coing, dreptul apare pe acea treapta istorica cand omul nu mai este subordonat normelor stabilite de familie, clan, trib, cand personalitatea individului iese la suprafata, cand relatia bazata pe legatura de sange isi pierde autoritatea[4].



[1] I. Dobrinescu, op. cit., pag. 23-24.

1 N. Popa, Teoria generala a dreptului, Ed. Actami, Bucuresti 1996, pag. 47 - 58

2 M. Duverger, Institutions politiques et droit constitutionnel, P.U.F. Paris, 1956, pag. 9

[4]S. Popescu, Conceptii contemporane despre drept, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1985 pag. 74 - 75



Drept



INTREPRINDERILE PUBLICE SAU TITULARE A DREPTURILOR SPECIALE SAU EXCLUSIVE ORI INSARCINATE CU UN SERVICIU DE INTERES GENERAL
Normele conflictuale privind conditiile de fond ale contractelor si ale altor acte juridice
Producerea inscrisurilor
Luarea de mita
Drepturile si libertatile fundamentale. Fundamente, notiuni, evolutie
CONTRIBUTIA JURISPRUDENTEI COMUNITARE LA CREAREA SI AFIRMAREA PRINCIPIILOR DREPTULUI COMUNITAR SI A ALTOR INSTITUTII JURIDICE
INTRODUCERE IN DREPTUL EUROPEAN - TEST GRILA
Forma de guvernamant a statului
Prostitutia: continut legal, subiect activ, continut constitutiv
DREPT CIVIL - ACTUL JURIDIC. PRESCRPTIA EXTINCTIVA

















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate