Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Prescriptia extinctiva


Prescriptia extinctiva




Prescriptia extinctiva

Curgerea unei anumite perioade de timp prevazute de lege, poate avea ca efect, fie dobandirea unui drept subiectiv de catre un subiect de drept, pe calea prescriptiei extinctive, fie stingerea unui drept datorita imposibilitatii de valorificare a lui, pe calea prescriptiei extinctive, in acest ultim caz, titularul unui drept subiectiv incalcat sau contestat, neintroducand actiunea in justitie pentru valorificarea lui in cadrul termenului de prescriptie, pierde posibilitatea obtinerii unei hotarari judecatoresti in baza careia, debitorul sa fie constrans sa-si execute obligatia sa. Prin urmare, valorificarea unor drepturi subiective ce intra in continutul raportului juridic civil, ca si exercitarea acestora, se poate realiza numai in cadrul unei anumite perioade de timp prevazute de lege, respectiv in cadrul termenului de prescriptie.

Prin prescriptie extinctiva vom intelege deci, stingerea dreptului la actiune si a dreptului de a cere executarea silita in baza unui titlu executoriu, neexercitat in termenul de prescriptie prevazut de lege.



Astfel, daca o persoana imprumuta alteia a suma de bani, cu scadenta la o anumita data, ea nu va putea cere restituirea acelei sume inainte de scadenta, insa daca la scadenta nu i se restituie de bunavoie suma imprumutata, creditorul il va putea chema in judecata pe debitor pentru a obtine o hotarare judecatoreasca de obligare a debitorului la restituirea acelei sume (exercitandu-si dreptul la actiune); daca dupa obtinerea hotararii judecatoresti care constituie titlu executoriu (din momentul in care este definitiva), debitorul nu-si executa obligatia in continuare, hotararea respectiva poate fi adusa la indeplinire pe calea executarii silite. Creditorul nu-l va putea insa chema in judecata pe debitor oricand, ci numai in cadrul unui termen de prescriptie care incepe sa curga de la data scadentei (exigibilitatii) obligatiei de restituire, iar daca nu-si exercita acest drept (la actiune) in termenul prevazut de lege, implinindu-se termenul de prescriptie se stinge dreptul la actiune, adica creditorul nu mai are posibilitatea de a obtine prin constrangere, realizarea dreptului sau. Presupunand ca in cadrul termenului de prescriptie, creditorul si-a exercitat dreptul la actiune, chemandu-l in judecata pe debitor si obtinand o hotarare judecatoreasca de obligare a acestuia la restituirea sumei imprumutate (definitiva si executorie), in ipoteza in care debitorul nu-si executa obligatia de restituire nici dupa aceasta data, creditorul nu va putea cere executarea silita a acelei hotarari judecatoresti decat tot in cadrul unui termen de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita si care incepe sa curga din momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.

Din dispozitiile Decretului nr. 167/1958 si a Codului civil care reglementeaza prescriptia extinctiva, rezulta ca ceea ce se stinge prin prescriptie este dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, precum si dreptul de a cere executarea silita in temeiul unui titlu executoriu.

Rezulta ca ceea ce se stinge prin prescriptie vizeaza dreptul la actiune in sens material (ca si dreptul de a cere executarea silita in baza unui titlu executoriu), nu si dreptul la actiune in sens procesual; cu alte cuvinte, dreptul de a sesiza organele de jurisdictie - ca drept procesual la actiune -, nu este prescriptibil, insa, instanta de judecata constatand implinirea termenului de prescriptie, va respinge actiunea ca prescrisa.

In acelasi timp, prescriptia extinctiva nu stinge nici "dreptul subiectiv", care supravietuieste dreptului material la actiune, astfel ca, daca dupa implinirea termenului de prescriptie, debitorul isi executa voluntar obligatia sa, el face o plata valabila, neputand cere restituirea ei pe motiv ca dreptul s-ar fi stins.

De asemenea, odata cu stingerea dreptului la actiune privind dreptul principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, care fiind subordonate celor principale, nu au o existenta autonoma.

1. Domeniul de aplicare

A determina domeniul de aplicare a prescriptiei extinctive inseamna, de fapt, a determina drepturile subiective ale caror drepturi la actiune (in sens material) se sting prin neexercitarea lor inlauntrul termenelor de prescriptie - in principal - si a determina drepturile subiective ale caror drepturi la actiune (tot in sens material) nu se sting prin neexercitarea lor, oricat timp ar dura aceasta neexercitare - in subsidiar - dar in mod implicit.

Asa dupa cum am mai subliniat, ceea ce se stinge prin prescriptie extinctiva este dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, precum si dreptul de a cere executarea silita in temeiul unui titlu executoriu, aceasta fiind reglementarea de principiu a prescriptiei extinctive.

Prin lege se poate deroga de la acest principiu si in consecinta, unele drepturi la actiune avand un obiect patrimonial sa fie imprescriptibile, fiind scoase de sub incidenta acestor dispozitii iar unele drepturi la actiune avand un obiect nepatrimonial sa fie prescriptibile.

Din coroborarea dispozitiilor legale care reglementeaza prescriptia extinctiva cu alte dispozitii legale in materie, rezulta ca sunt supuse prescriptiei extinctive urmatoarele drepturi la actiune avand un obiect patrimonial (conform dispozitiilor de principiu):

drepturile de creanta nascute din lege, contract, fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, imbogatirea fara justa cauza si alte izvoare ale obligatiilor (prescriptibile in termenele generale de prescriptie);

dreptul la actiunea in revendicare a bunurilor mobile proprietate privata, pierdute sau furate, impotriva tertilor dobanditori de buna sau de rea credinta (prescriptibil in termen de 3 ani) si impotriva gasitorului sau hotului (prescriptibil in 30 de ani);

dreptul la actiunile confesorii, prin care se pretinde un drept real de uzufruct, abitatie si servitute, impotriva posesorului bunului (prescriptibil in 30 de ani);

dreptul la actiunile posesorii, prin care se apara posesia unui bun imobil, impotriva tulburarilor sau deposedarilor, cu sau fara violenta (prescriptibil in termen de 1 an de la data tulburarii sau deposedarii);

dreptul la actiunea in revendicarea imobilelor adjudecate, apartinand adevaratului proprietar (prescriptibil in termen de 5 ani de la data executarii ordonantei de adjudecare).

Sunt supuse prescriptiei extinctive si urmatoarele drepturi la actiune avand un obiect nepatrimonial (ca exceptie de la dispozitia de principiu):

dreptul la actiunea in tagada paternitatii copilului nascut in timpul casatoriei (prescriptibil in termen de 6 luni de la data nasterii copilului);

dreptul la actiunea in stabilirea paternitatii copilului nascut in afara casatoriei (prescriptibil in termen de 1 an de la data nasterii copilului).

dreptul la actiunea in nulitatea relativa a casatoriei pentru vicii de consimtamant (prescriptibil in termen de 6 luni de la incheierea casatoriei).

Este de asemenea supus prescriptiei extinctive dreptul de a cere executarea silita pe baza unui titlu executoriu (prescriptibil in termen general de prescriptie a executarii silite).





Nu sunt supuse prescriptiei extinctive urmatoarele drepturi la actiune avand un obiect patrimonial (ca exceptie de la dispozitia de principiu):

dreptul la actiunea in revendicarea bunurilor imobile, indiferent de forma dreptului de proprietate;

dreptul la actiunea in revendicarea bunurilor mobile proprietate publica;

dreptul coproprietarilor la actiunea de iesire din indiviziune;

dreptul la actiunile negatorii prin care proprietarul unui bun pretinde incetarea exercitarii nelegitime a unui drept de uz, uzufruct, aditatie, superficie sau servitute, cu privire la bunul sau.

De asemenea nu sunt supuse prescriptiei extinctive dreptul la actiune fara obiect patrimonial, prin care persoana care a suferit o incalcare a acestor drepturi, pretinde ocrotirea lor (conform dispozitiilor de principiu); dreptul la actiune in sens procesual; dreptul la actiunea in constatare si apararea drepturilor subiective pe cale de exceptie.

Concluzia pe care o putem trage din enumerarea celor doua categorii de drepturi - patrimoniale si nepatrimoniale - sub aspectul domeniului de aplicare a prescriptiei extinctive, este aceea ca, pe cata vreme drepturile patrimoniale sunt, in principiu, prescriptibile, drepturile personale nepatrimoniale sunt, in principiu, imprescriptibile, iar exceptiile de la fiecare din aceste principii sunt de stricta interpretare si aplicare.

2. Termenele de prescriptie si modul lor de calcul

Termenul de prescriptie extinctiva este intervalul de timp, fixat prin lege, inauntrul caruia trebuie exercitat dreptul la actiune ori dreptul de a cere executarea silita, sub sanctiunea pierderii acestor drepturi de catre titularul lor.

Decretul nr. 167/1958 stabileste doua categorii de termene de prescriptie: termene generale si termene speciale.

Termenul general este acela care se aplica ori de cate ori legea nu prevede un alt termen mai lung sau mai scurt si acesta este:

-        de 3 ani, aplicabil actiunilor personale izvorate din raporturi juridice obligationale in ce priveste dreptul la actiune (si in ce priveste dreptul de a cere executarea silita);

-        de 30 de ani, aplicabil actiunilor reale, care insotesc drepturile reale principale prescriptibile extinctiv (actiunea in revendicarea mobilelor proprietate privata si actiunea confesorie).

Termenele speciale sunt acelea care se aplica ori de cate ori legea stabileste un termen derogator - mai lung sau mai scurt - de la cel general; printre aceste termene, in afara celor deja precizate, amintim:

-        termenul de 6 luni in ce priveste dreptul la actiune privitor la viciile ascunse fara viclenie (daca viciile au fost ascunse cu viclenie, se aplica termenul general de prescriptie); dreptul la optiune succesorala; dreptul maistrilor si institutorilor la plata lectiilor predate, a ospatarilor si gazduitorilor pentru nutrirea si locuirea ce procura (art. 1903 C. civ.);

-        termenul de 1 an pentru actiunea in revendicarea avulsiunilor (art. 498 C. civ.); actiunea vanzatorilor pentru complinirea pretului si a cumparatorilor pentru scaderea pretului sau pentru stricarea contractului (art. 1334 c. civ); actiunea medicilor si farmacistilor pentru plata serviciilor, a negustorilor pentru plata marfurilor vandute la necomercianti (art. 1904 C. civ.);

-        termenul de 2 ani pentru drepturile la actiune ce izvorasc din drepturile de asigurare cu exceptia asigurarilor de persoane; plata daunelor, cheltuieli si retributii datorate pentru asistenta sau salvarea navei ori incarcaturii (Dec. 443/1972);

-        termenul de 60 de zile pentru restituirea sumelor platite pe bilete pentru spectacole care nu au mai avut loc.

Pentru calcularea termenelor de prescriptie trebuie sa cunoastem momentul in care aceste termene incep sa curga. Potrivit dispozitiilor legale in materie, prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita. Prin urmare, pana cand dreptul la actiune nu s-a nascut, nu poate incepe cursul prescriptiei extinctive, iar nasterea acestui drept este legata de momentul in care dreptul subiectiv este incalcat.

In ce priveste dreptul de a cere executarea silita, termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul existentei titlului executoriu.

In functie de natura dreptului subiectiv incalcat, dreptul la actiune se naste in mod diferentiat si tot astfel incepe sa curga si termenul de prescriptie, dupa cum urmeaza:

-        in cazul incalcarii drepturilor patrimoniale absolute, de la data cand subiectul activ a cunoscut sau a trebuit sa cunoasca incalcarea dreptului subiectiv, cat si subiectul pasiv care l-a incalcat;




-        in cazul drepturilor de creanta ce izvorasc din acte juridice, de la data cand creditorul este indreptatit sa ceara executarea obligatiei (scadenta);

-        in cazul dreptului la actiune privind prestatii succesive de la data la care fiecare prestatie a devenit exigibila;

-        in cazul drepturilor de creanta ce izvorasc din cauzarea de prejudicii prin fapte ilicite sau prin imbogatirea fara justa cauza, de la data cand pagubitul (insaracitul) a cunoscut sau a trebuit sa cunoasca atat paguba (insaracirea) cat si pe cel care a produs-o (imbogatitul);

-        in cazul dreptului la actiunea in anularea actului juridic pentru vicii de consimtamant, de la data incetarii violentei sau cunoasterii erorii sau leziunii iar pentru lipsa de capacitate de exercitiu sau capacitate de exercitiu restransa, de la data la care reprezentantul minorului sau cel care il asista a luat cunostinta de actul incheiat de minor, dar cel mai tarziu in 18 luni de la data incheierii actului juridic (cu exceptia violentei);

-        in cazul dreptului la actiune privind viciile ascunse ale bunurilor predate sau lucrarilor executate, din momentul in care dobanditorul sau beneficiarul a cunoscut viciile, insa cel mai tarziu in termen de un an de la predare;

-        in cazul actiunilor posesorii, de la data primului act de tulburare.

Termenul de prescriptie se socoteste implinit in ziua anului, lunii sau saptamanii corespunzatoare zilei de plecare, iar in cazul in care termenele incep cu 29, 30 sau 31 ale lunii si nu au corespondent in luna in care urmeaza a se sfarsi, ele se vor socoti implinite in ultima zi a lunii corespunzatoare.

3. Intreruperea si suspendarea termenelor de prescriptie. Repunerea in termen

In timpul curgerii termenelor de prescriptie pot interveni anumite cauze care duc la intreruperea sau suspendarea prescriptiei extinctive ori la repunerea in termenul de prescriptie pierdut.

Intreruperea prescriptiei extinctive are ca efect faptul ca timpul scurs pana la intervenirea cauzei de intrerupere, se sterge considerandu-se ca nu s-a scurs, iar din acel moment incepe sa curga un nou termen.

Cauzele care duc la intreruperea cursului termenelor de prescriptie sunt urmatoarele:

-        recunoasterea dreptului a carei actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge termenul de prescriptie, care face ca din momentul recunoasterii sa inceapa un nou termen de prescriptie a dreptului la actiune;

-        introducerea efectiva a unei cereri de chemare in judecata, chiar daca ea a fost introdusa la o instanta necompetenta, cu conditia ca cererea sa fie admisa printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva (sa nu fie respinsa, anulata, perimata, ori cel ce a facut-o, sa nu fi renuntat la ea), care face ca din momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de admitere a actiunii sa inceapa sa curga termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita;

-        un alt incepator de executare silita (poprire, sechestru, comandament), care duce la intreruperea dreptului de a cere executarea silita, de la data actului respectiv, de la care incepe sa curga un nou termen de prescriptie a dreptului de executare silita.

Suspendarea prescriptiei extinctive are ca efect oprirea inceputului cursului termenului de prescriptie pana la incetarea cauzei de suspendare, daca cauza de suspendare a intervenit anterior ori concomitent datei de la care trebuia sa inceapa cursul termenului de prescriptie. Daca cauza de suspendare a intervenit ulterior acestei date, in calculul termenului de prescriptie nu se ia in considerare timpul scurs pe durata cat se mentine cauza de suspendare iar timpul scurs inainte de a interveni cauza de suspendare, se adauga celui care continua sa curga dupa incetarea acelei cauze, pentru ca titularul dreptului sa beneficieze de intregul termen de prescriptie stabilit de lege sau chiar de un termen mai lung. Astfel, daca termenul de prescriptie a dreptului la actiune este mai scurt de 6 luni, termenul de prescriptie nu se implineste decat dupa expirarea unui termen de o luna de la incetarea cauzei de suspendare, iar daca termenul de prescriptie este de 6 luni sau mai mare, el nu se va implini decat dupa expirarea unui termen de 6 luni de la data incetarii cauzei de suspendare, chiar daca prin aceasta se depaseste termenul de prescriptie prevazut de lege.

Cauzele de suspendare a termenelor de prescriptie pot fi: absolute si relative.

Cauzele absolute au ca efect suspendarea termenului de prescriptie fata de orice debitor al creditorului:

-        pe perioada cat creditorul sau debitorul fac parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea se afla pe picior de razboi;

-        pe perioada cat titularul dreptului la actiune este lipsit de capacitate de exercitiu si nu are reprezentant legal sau are capacitate de exercitiu restransa si nu are cine sa-i incuviinteze actele;



-        pe perioada cat creditorul este impiedicat dintr-o cauza de forta majora sa faca acte de intrerupere a prescriptiei, fiind in imposibilitate materiala de a-si exercita dreptul la actiune sau de a initia acte de incepere a executarii silite.

Cauzele relative au ca efect suspendarea termenului de prescriptie numai fata de anumiti debitori ai creditorului (nu si in general fata de toti):

-        pe timpul cat dureaza rezolvarea reclamatiei administrative cu privire la despagubiri sau restituiri in temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatie, dar nu mai mult de 3 luni de la inregistrarea reclamatiei;

-        intre ocrotitori si ocrotiti (parinti, tutori, curatori sau alte persoane care administreaza bunurile altora, in temeiul legii sau al unei hotarari judecatoresti ori a unei decizii administrative si cei ocrotiti, reprezentati, sau cei ale caror bunuri sunt astfel administrate) pe perioada cat dureaza raporturile de ocrotire, la care se mai adauga o perioada de cel mult 30 de zile pentru darea si aprobarea socotelilor;

-        intre soti pe timpul casatoriei.

Repunerea in termen este dispusa de instantele judecatoresti in cazul in care se constata a fi temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit sau pierdut.

Legiuitorul nu precizeaza cauzele de repunere in termen lasandu-le la aprecierea instantei judecatoresti, insa aceste cauze trebuie sa fie cu totul exceptionale (ex. executarea unei pedepse privative de libertate).

Repunerea in termen este o notiune care exclude atat forta majora cat si culpa. Domeniul ei de aplicare incepe unde inceteaza culpa si inceteaza unde incepe forta majora.

Repunerea in termen se refera, prin urmare, la acele imprejurari care constituie impiedicari legitime de a exercita dreptul la actiune, fara ca aceste impiedicari sa fie absolute - cazuri de forta majora - si totodata, fara ca titularul dreptului la actiune sa fie in culpa de a nu le fi inlaturat. Cand exista o asemenea culpa, cauza depasirii termenului nu mai poate fi temeinic justificata.

Cererea de repunere in termen, ca si cererea de chemare in judecata, trebuie introduse de partea interesata in termen de maxim o luna de la data incetarii cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie.

Repunerea in termen are ca efect prelungirea termenului de prescriptie cu perioada cat au durat cauzele temeinic justificate care au dus la depasirea sau pierderea termenului de prescriptie, la care se adauga inca o perioada de cel mult o luna pentru introducerea cererii de repunere in termen si a cererii de chemare in judecata.

4. Functiile prescriptiei extinctive si caracterul normelor care o reglementeaza

Institutia prescriptiei extinctive se justifica din mai multe considerente care reprezinta de fapt functiile acesteia:

-        functia mobilizatoare si educativa care rezida in aceea ca determina pe creditori sa-si valorifice drepturile lor in termenele legale de prescriptie, tocmai datorita perspectivei stingerii dreptului la actiune sau a dreptului de a cere executarea silita, dupa implinirea acestor termene;

-        functia sanctionatoare (cand prima nu a dat rezultate);

-        functia de consolidare a raporturilor juridice, care consta in aceea ca partile cunosc cu certitudine ca raporturile dintre ele exista numai la implinirea termenului de prescriptie, si ca, dupa acest termen, raporturile dintre ele inceteaza;

-        functia de a contribui la stabilirea adevarului obiectiv cu privire la raporturile dintre parti, constand in aceea ca termenele de prescriptie, fiind relativ scurte, mijloacele de proba nu se altereaza, putand fi administrate cu usurinta, iar adevaratul raport juridic existent intre parti, poate fi stabilit de catre instanta fara dificultate.

Caracterul imperativ al prevederilor legale in materia prescriptiei extinctive, evidentiaza faptul ca orice cauza prin care partile ar deroga de la dispozitiile legii, este lovita de nulitate absoluta.

Din caracterul imperativ al acestor dispozitii rezulta ca aplicarea termenelor de prescriptie are loc din oficiu, indiferent de vointa partilor, care nu pot nici scurta nici prelungi termenele legale si nici stabili un alt moment al inceperii curgerii, ori alte cauze de intrerupere ori suspendare a prescriptiei, in afara celor prevazute imperativ de lege. Apreciem insa ca intr-o viitoare reglementare, aceste norme ar trebui sa aiba un caracter dispozitiv si nu imperativ, avand in vedere principiul disponibilitatii din procesul civil.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Drept




Normele conflictuale privind conditiile de fond ale contractelor si ale altor acte juridice
Dreptul la educatie
Procedura a planului de reorganizare judiciara - insolventa
Caile ordinare de atac
Prescriptia extinctiva
Neglijenta in pastrarea secretului de stat: continut legal si continut constitutiv
Puterea judecatoreasca si puterea executiva
Libertatea de asociere si intrunire pasnica
Stiinta dreptului
Administratia publica centrala