Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Participantii la procedura insolventei


Participantii la procedura insolventei




Participantii la procedura insolventei

 

 Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei enumera in textul art. 5: "participantii la procedura insolventei"  si prevede ca :

 1. Organele care aplica procedura sunt instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul.

 2. Organele prevazute la alineatul 1 trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta lege, precum si realizarea in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la aceste acte si operatiuni.

Chiar daca legea nu prevede nu se poate omite din discutie pozitia creditorilor in aceasta procedura, situatia debitorului si problematica juridica a revendicarilor aflate in legatura nemijlocita cu averea debitorului, adica pozitia tertilor proprietari fata de bunurile aflate in stapanirea debitorului.




  1. Instantele judecatoresti

 

 Legea nr. 85/2006 consacra conceptia traditionala a Codului Comercial, potrivit careia in aplicarea procedurii colective asupra debitorului aflat in incetare de plati, rolul preponderant revine autoritatii judiciare si nu creditorilor. Acest rol se realizeaza de catre instanta judecatoreasca, precum si de catre un judecator anume desemnat - judecatorul sindic.

Formularea legii poate crea confuzii si impune cu evidenta o intrebare. Este judecatorul sindic o instanta? Asta daca se tine seama ca legea insolventei indica judecatorul sindic separat de instantele judecatoresti iar normele ce reglementeaza organizarea judiciara retin ca instantele sunt formate din judecatori.

Din economia textelor care reglementeaza atributiile judecatorului sindic deducem ca legea speciala, legea insolventei asimileaza judecatorul sindic cu o instanta, instanta fondului pentru o anumita categorie de actiuni ce se nasc in derularea procedurilor premergatoare si consecutive constatarii existentei insolvabilitatii. [1]

 1.1. Competenta teritoriala

 Nu toate instantele, ci numai judecatorul-sindic si curtea de apel sunt competente material sa aplice procedura insolventei, ambele avand, deopotriva, indatorirea prevazuta de alin. 2 al art. 5 de a asigura celeritatea procedurii si, totodata, realizarea drepturilor si obligatiilor participantilor.

 Competenta teritoriala de prima instanta apartine judecatorului-sindic, desemnat aleatoriu, apartinand tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul debitorului in momentul inregistrarii cererii de deschidere a procedurii, care figureaza in registrul comertului sau, dupa caz, in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor si fundatiilor. Schimbarea ulterioara a sediului, dupa deschiderea procedurii, nu influenteaza competenta judecatorului-sindic investit cu cererea de deschidere a procedurii[2]. Nu are semnificatie juridica din acest punct de vedere faptul ca debitorul isi desfasoara activitatea in principal in alta localitate decat cea in care are inregistrat sediul firmei[3]

 1. 2. Competenta materiala

Competenta materiala a judecatorului sindic rezulta din atributiile pe care legea le indica in sarcina acestuia. Astfel, judecatorului-sindic ii revin urmatoarele atributii (enumerate in art. 11):

 a) pronuntarea motivata a hotararii de deschidere a procedurii si, dupa caz de intrarea in faliment, atat prin procedura generala, cat si prin procedura simplificata;

 b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii si judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;

 c) desemnarea motivata, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa care au depus oferta de servicii in acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului; stabilirea remuneratiei in conformitate cu criteriile stabilite prin lege de organizare a profesiei de practician in insolventa, precum si a atributiilor acestuia pentru aceasta perioada; in vederea desemnarii provizorii a administratorului judiciar, judecatorul-sindic va tine cont de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, de cererile in acest sens depuse de creditori si, dupa caz, de debitor, daca cererea introductive ii apartine;

 d) confirmarea, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, precum si confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor;

 e) inlocuirea, pentru motive temeinice, prin incheiere, a administratorului -judiciar sau a lichidatorului;

 f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;

 g) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penala in legatura cu savarsirea infractiunilor prevazute la art. 143-147;

 h) judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri sau transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

 i) judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale altei persoane interesate impotriva masurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;

 j) admiterea si confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui catre creditori;

 k) solutionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de intrerupere a procedurii de reorganizare judiciara si de intrare in faliment;

 l) solutionarea contestatiilor la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;

 m) judecarea actiunii in anularea hotararii adunarii creditorilor;

 n) pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii.

 Deci controlul judecatoresc exercitat de judecatorul-sindic este limitat la legalitatea actelor emise in activitatea administratorului judiciar sau, dupa caz, a lichidatorului solutionand astfel procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei.

 Este de observat ca administratorului sau lichidatorului ii revin atributiile manageriale cu exceptia celor ingaduite, in mod exceptional, debitorului. Deciziile manageriale ale administratorului judiciar sau, dupa caz, ale lichidatorului sunt supuse controlului de oportunitate de catre creditori prin organele acestora.

Hotararile judecatorului sindic sunt supuse recursului in termen de 10 zile de la comunicare, daca nu se aplica o alta prevedere legala contrara (art. 8 alin. 2[4]).

 Judecarea recursurilor contra hotararilor date de judecatorul-sindic este de competenta curtii de apel (art. 8). Conform dispozitiilor art. 149, sunt compatibile cu prevederile art. 282 alin. 2 C. proc. civ[5]. regulile privind recursul contra hotararii pronuntate de judecatorul sindic. Astfel, incheierile premergatoare date de judecatorul-sindic pot fi atacate cu recurs numai odata cu fondul, in afara de cazul in care prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.

 Recursul se va judeca in termen de 30 zile de la inregistrarea dosarului la curtea de apel, de complete specializate. Citarea partilor se va face prin Buletinul procedurilor de insolventa.

 Pentru solutionarea recursului, grefierul-sef al tribunalului va forma un dosar care va contine numai actele interesand rezolvarea recursului, selectate de judecatorul-sindic. Daca in instanta de recurs se apreciaza ca ar fi necesare si alte acte din dosarul de fond, curtea de apel va pune in vedere partilor interesate sa depuna acele inscrisuri in copii certificate (art. 8 alin. 6). Acest dosar va circula intre tribunal si curtea de apel de fiecare data cand va fi declarat recurs impotriva unei hotarari a judecatorului-sindic (art. 8 alin. 6).

 Textul art. 8 alin. 7 prevede, prin derogarea de la art. 29 pct. 5 al Legii 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale[6], ca judecatorul-sindic va putea sa nu dispuna suspendarea cauzei, in situatia in care dispozitiile a caror neconstitutionalitate se invoca au facut obiectul cel putin al unei decizii pronuntate de Curtea Constitutionala.

 Tot pentru a se asigura fluenta si celeritatea procedurii, Legea nr. 85/2006 cuprinde normele privind restrangerea posibilitatilor instantei de recurs de a suspenda executarea hotararii judecatorului-sindic atacate cu recurs . Totusi instanta de recurs poate dispune suspendarea urmatoarelor hotarari ale judecatorului sindic:

 - hotararea de respingere a contestatiei debitorului, bazate pe dispozitiile art. 33 alin. 4;

 - sentinta prin care se decide intrarea in procedura simplificata;

 - sentinta prin care se decide intrarea in faliment (art. 107);

 - sentinta de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante (art. 122 alin. 3).

Toate cererile de recurs formulate impotriva hotararilor judecatorului sindic se judeca intr-un singur dosar (art. 8 al. 6).

 Decizia comerciala a curtii de apel prin care s-a solutionat recursul declarat contra sentintei judecatorului-sindic nu se poate ataca cu un nou recurs,[7] hotararea fiind irevocabila.

 

Procedurile falimentare ale Legii nr. 64/1995 nu coincid in totalitate cu cele ale Legii nr. 85/2006. Fiind vorba de aplicarea unor norme de procedura in timp urmeaza ca  procedurile deschise pana la data punerii in aplicare a Legii nr. 85/2006 vor putea fi administrate si lichidate potrivit dispozitiilor Legii nr. 64/1995 [8].

1.3. Citarea partilor in fata instantelor in procedura insolventei

 

 Prin articolul 7 s-a instituit regula conform careia citarea partilor si comunicarea actelor de procedura, inclusiv convocarile si notificarile, se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolventa, editat de Oficiul National al Registrului Comertului. Citarea se realizeaza atat pe suport de hartie, cat si in format electronic.

 Continutul buletinului este alcatuit din urmatoarele tipuri de acte: citatii, convocari, notificari, comunicari ale hotararilor pronuntate de instantele judecatoresti care aplica procedura insolventei si alte categorii de acte.

 Informatia este structurata pe judete, pe firme, pe organe care aplica procedura si pe categorii de acte. Datele ce privesc firmele se refera la denumire, codul unic si numarul de ordine din registrul comertului, iar cele cu privire la organe mentioneaza instanta, judecatorul-sindic, administratorul si lichidatorul. Buletinul publica si documentele insotitoare ale actelor de procedura mentionate mai sus.

Instantele judecatoresti sunt obligate, la fel ca si judecatorii-sindici, administratorii si lichidatorii, sa transmita la Oficiul Registrului Comertului unde este inregistrat debitorul un exemplar de pe actele de procedura si de pe hotarari, in vederea publicarii acestora in buletin.

 Aceasta regula prevazita de art. 7 din Legea nr. 85/2006 comporta doua exceptii, cu trimitere la codul de procedura civila:

 1) Pentru participantii la proces cu sediul, domiciliul sau resedinta in strainatate, comunicarile de toate felurile se vor face conform art. 87 pct. 5,7,8[9] si art. 114^1 alin. 4 C. proc. civ[10]. ;

 2) Actele de procedura premergatoare deschiderii procedurii, precum si notificarea deschiderii procedurii, se vor efectua dupa regulile procesuale de drept comun, conform art. 85-100 C. proc. civ.

 Citarea partilor va fi efectuata nediferentiat, dupa cum procedura este contencioasa sau necontencioasa. Astfel, in procedurile contencioase reglementate de legea privind procedura insolventei, se vor cita in calitate de parti doar acele persoane ale caror drepturi sau interese sunt litigioase si sunt supuse judecatii tribunalului prin judecatorul-sindic, in conditii de contradictorialitate. In toate celelalte cazuri vor fi aplicate dispozitiile codului de procedura civila care reglementeaza procedura necontencioasa, in masura in care aceasta nu contravin dispozitiilor exprese din legea speciala privind procedura insolventei (de exemplu, cererea debitorului pentru deschiderea procedurii in conditiile art. 32 alin. 1). Din logica textului, deducem ca si procedura la instanta de recurs urmeaza aceleasi reguli. Citarea prin buletinul procedurilor de insolventa este in general pretinsa si la instanta de recurs.

 Jurisprudenta constituita in aplicarea Legii nr. 64/1995 a decis ca in prima instanta, la judecatorul-sindic, sunt aplicabile dispozitiile art. 92 C. proc. civ., in cazul persoanelor juridice comunicarea citatiei neputand fi realizata prin afisare decat in cazul in care se refuza primirea sau daca se constata, la termen, lipsa oricarei persoane la sediul acesteia [11].

 1.4. Caracterul definitiv si executoriu al hotararilor judecatorului sindic

 Art. 12 din lege prevede ca "hotararile pronuntate de judecatorul-sindic sunt definite si executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs ". Acest caracter este justificat de necesitatea derularii cu celeritate a procedurii.

S-a observat[12] ca enumerarea atributiilor judecatorului sindic inscrisa in art. 11 din lege nu este exhaustiva ci exemplificativa. Deci posibilitatea judecatorului de a se pronunta prin hotarare si in alte situatii decat cele inscrise in art. 11 este vadita. Evident asemenea hotarari sunt si ele definitive si executorii. Dar asta nu inseamna ca hotararile judecatorului sindic pot fi atacate separat cu recurs in ipoteze in care codul de procedura civila nu permite atacarea incheierii separat de sentinta[13].

Acest regim juridic al hotararilor poate genera totusi situatii ireversibile greu de inlaturat in ipoteza admiterii recursului impotriva unei hotarari deja executate. Desfiintarea hotararii in recurs are efecte retroactive iar actele efectuate dupa pronuntarea hotararii casate nu au un statut juridic explicit, fiind supuse regulilor de drept comun.

 Legea nr. 85/2006 nu prevede nici o situatie in care hotararile judecatorului sindic sa poata fi atacate cu apel. Caracterul executoriu al hotararilor pronuntate in fond in cadrul procedurii insolventei, este intarit si de art. 8 al 4, potrivit caruia, prin derogare de la prevederile art. 300 alin 2 si 3 din C. pr. civ., hotararile judecatorului sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs, cu exceptia cazurilor prevazute in mod expres la alin.

 2. Judecatorul sindic

 2. 1. Statutul judecatorului sindic

Statutul nou al judecatorului sindic a constituit unul din punctele esentiale ale reformei procedurilor de faliment aduse prin legea procedurii insolventei. Astfel s-a renuntat la atributiile de administrare ale procedurii in favoarea celor jurisdictionale, deciziile administrative si de oportunitate trecand in seama administratorilor profesionisti.

Sindicul noii reglementari isi pastreaza calitatea de magistrat in adevaratul sens al cuvantului[14]: este un judecator al tribunalului in circumscriptia caruia debitorul aflat in insolventa isi are sediul, cenzureaza sub aspectul legalitatii actele efectuate de administratori sau lichidatori, nu are nici o atributie administrativa, nu ia decizii ce exced expertizei sale juridice, nu face evaluari in legatura cu oportunitatea unor decizii de administrare a averii debitorului.

Formularile legii situeaza judecatorul sindic in pozitia specifica unei instante de fond[15]. Legea insolventei il indica pe judecatorul sindic separat de instantele judecatoresti, el constituindu-se intr-o instanta a fondului pentru o anumita categorie de actiuni ce se nasc in derularea procedurilor premergatoare si consecutive constatarii existentei insolvabilitatii.

El nu este un mandatar al creditorilor si totodata este mai mult decat o persoana care indeplineste o functie publica atat prin calitatea sa de judecator cat si prin atributiile sale exclusiv jurisdictionale. Judecatorul sindic nu mai este un administrator al averii debitorului, nici al procedurii ci controleaza numai prin mijloace jurisdictionale inceperea, derularea si inchiderea procedurii insolventei.

  2. 2. Impartialitatea judecatorului-sindic

 Conform art. 12 alin 2,,,dispozitiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedura civila privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecatorului-sindic care pronunta succesiv hotarari in acelasi dosar, cu exceptia situatiei rejudecarii, dupa casarea hotararii in recurs".

 Comparand textul citat cu cel din art. 312 alin. 3 si 304 C. proc. civ., rezulta o situatie mai putin obisnuita: judecatorul-sindic este considerat ca incompatibil numai in cazurile prevazute la art. 304 pct. 1,2,3,4 si 5, dar nu si in situatiile prevazute la art. 304 pct. 6,7,8 si 9 .

 Cele patru situatii prevazute la art. 304 pct. 6-9 sunt urmatoarele;

,,6. Instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;

 7. Hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii;

 8. Instanta interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia;

 9. hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii;".

Aceste solutii legislative aparent inconsecvente, impuse in primul rand de ratiuni practice, ne obliga sa ne intrebam daca actuala reglementare recunoaste cu adevarat judecatorului sindic calitatea de magistrat independent iar solutiile sale pronuntate dupa casarea in recurs sunt cu adevarat solutiile unui judecator impartial.

 S-a observat ca raspunsul[16] poate fi oferit de institutia impartialitatii consacrata la art. 6 al Conventiei europene a drepturilor omului si de jurisprudenta instantei de control a aplicarii conventiei: orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.

 Jurisprudenta CEDO a retinut ca acceptarea ideii de incompatibilitate se bazeaza pe aparente care ar putea naste suspiciunea de lipsa de impartialitate a judecatorului. Deci impartialitatea nu ar fi asigurata ori de cate ori un justitiabil, in mod legitim, poate sa se teama ca judecatorul s-ar simti legat de autorizarea pe care a dat-o anterior. Aceasta simpla indoiala este suficienta pentru a considera inexistenta impartialitatii instantei[17]. Totusi pentru a retine ca judecatorul este impartial este necesar ca prima lui interventie sa exprime o apreciere care, in mod obiectiv, sa apara ca putand sa aiba o influenta asupra celei de-a doua interventii.

Deci reglementarea actuala poate crea adeseori suspiciuni de impartialitate a judecatorului ce se pronunta dupa casarea proprie-i hotarari. In aceasta situatie s-a observat ca orice judecator despre care se poate crede, in mod legitim, ca ar fi lipsit de impartialitate, poate fi recuzat ori trebuie sa se abtina. Atat recuzarea, cat si abtinerea sunt garantii ale impartialitatii ale unui proces echitabil si sunt prevazute in normele de procedura civila de drept comun.

 

 

 2. 3. Incompatibilitatea judecatorului sindic

Din perspectiva principiilor procesuale comune reglementarea din art. 12 alin. 2 potrivit careia judecatorul-sindic nu se desesizeaza si nu devine incompatibil prin pronuntarea unei hotarari, intr-o etapa a procedurii (cu exceptia situatiei rejudecarii, dupa casarea si modificarea hotararii in recurs) este derogatorie, atipica. Aplicare ei poate naste suspiciuni de impartialitate a judecatorului.

Aceasta procedura impune deci ca judecatorul sindic sa solutioneaza toate conflictele care apar in derularea procedurii, fara a se dezinvesti in dosar prin faptul pronuntarii hotararilor, exceptand situatia indicata de lege. Evident ca reglementarea s-a impus din considerente pragmatice, atat juridice (urmarindu-se celeritatea derularii procedurilor) cat si tehnice (acelasi judecator va avea sanse mai mari sa abordeze unitar felul in care sunt cenzurate actele juridice prin care se conserva, se administreaza activele debitorului sau cele prin care se dispune asupra lor). Practic acelasi judecator sindic conduce intreaga procedura de la inceput pana la inchidere pronuntand hotarari asupra problemelor juridice ce i le supun judecatii participantii la procedura si transand asupra conflictelor si asupra litigiilor ori rezolvand cererile in mod unitar. Practic legiuitorul a preferat suspiciunea impartialitatii care poate fi rezolvata prin recuzare riscului unei abordari neunitare a cererilor, conflictelor sau litigiilor celor interesati.

Totusi legea admite exceptia de la regula generala justificata practic potrivit careia acelasi judecator sindic se pronunta asupra litigiilor succesive din derularea procedurilor insolventei: el nu rejudeca pricina dupa casarea hotararii in recurs. Consecintele acestei incompatibilitati sunt vazute diferit in doctrina.

S-a sustinut ca dupa casare judecatorul sindic devine inapt sa continue procedura cand una din hotararile sale a fost casata deoarece devine incompatibil. Asta, deoarece legea procedurii insolventei, cand indica starea de incompatibilitate de exceptie utilizeaza notiunea de dosar, de pricina ( judecatorul sindic care pronunta succesiv hotarari in acelasi dosar)[18].

Este o interpretare literala, excesiv de formala si in contradictie cu principiul practic pentru care s-a admis ca judecatorul sindic sa nu fie desesizat dupa ce s-a pronuntat asupra unei probleme juridice aparute in desfasurarea procedurii. Practica aplicarii legilor de lichidare fortuita a patrimoniului debitorilor aflati in stare de insolventa demonstreaza ca un judecator sindic solutioneaza multe litigii si cereri ale participantilor la procedura iar probabilitatea de casare a hotararilor lor in recurs este ridicata. Daca admitem principial ca o hotarare casata ar atrage incompatibilitatea judecatorului care nu s-ar mai putea intoarce la administrarea procedurii am anula insasi ratiunea limitarii incompatibilitatilor in materie, abordarea unitara a problematicii juridice a acestei proceduri, celeritatea ei.

Din acest motiv apreciem ca este legala solutia potrivit careia incompatibilitatea se raporteaza strict la problema solutionata prin hotararea casata, judecatorul sindic a carui hotarare a fost casata in conditiile art. 12 al. 2 fiind obligat sa revina la cauza urmand sa solutioneze toate celelalte cereri si actiuni legate de procedura mai putin cea asupra careia s-a pronuntat iar instanta de recurs a casat in conditiile retinute in norma ce indica exceptia. O asemenea practica nu este nici in contradictie cu jurisprudenta CEDO care retine ca suspiciune de impartialitate poate fi justificata in situatia in care judecatorul s-ar simti legat de hotararea ce a pronuntat-o anterior. [19] Or nu toate cererile ce ar urma sa le pronunte in aceeasi procedura judecatorul sindic sunt obligatoriu legate de problema ce a fost solutionata prin hotararea casata[20]. Jurisprudenta romaneasca a impartasit aceasta orientare doctrinara[21].





 Distribuirea competentelor intre judecatorul-sindic, creditori si administratorul judiciar/lichidatorul judiciar este exprimata in art. 11 alin. 2. Astfel, se limiteaza atributiile judecatorului-sindic la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si a lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Administratorului judiciar sau lichidatorului ii revin atributii manageriale, cu exceptia situatiei in care nu i s-a ridicat debitorului dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale apartinand administratorului judiciar/lichidatorului sau, in mod exceptional, debitorului, sunt supuse controlului de oportunitate al creditorilor prin adunarea creditorilor si prin comitetul creditorilor. Asupra acestor probleme de management al afacerii care presupun fapte si decizii de ordin economic judecatorul sindic nu are putere. Incompatibilitatile rezultand din asemenea decizii sunt excluse.

5.3.Creditorii

 3. 1. Precizari

Procedura insolventei este o procedura colectiva presupunand participarea tuturor creditorilor in conditiile indicate de lege la dezbaterea problemelor de administrare a averii debitorului pentru a gasi forme pragmatice de echilibrare economica acestuia ca, in final, sa-si plateasca datoriile; de asemenea, creditorii decid colectiv, dupa regulile inscrise in lege, modul in care se distribuie activele debitorului intre creditori, in caz de lichidare, pentru a se limita pe cat este posibil efectele negative ale incetarii platilor. Toate aceste activitati se desfasoara in interesul lor, in conditiile legii. Deci creditorii sunt participantii la procedura care iau deciziile economice si juridice privind averea debitorului, decizii cenzurate de judecatorul sindic sub aspectul legalitatii lor.

Ei se constituie prin efectul legii si sub controlul de legalitate al judecatorului sindic in doua organisme ad-hoc, adunarea creditorilor si comitetul creditorilor, ce au rolul de a asigura juridic si functional organizarea lor pentru implinirea scopului ce li s-a recunoscut de lege: administrarea eficienta a averii debitorului in vederea iesirii din blocajul financiar sau distribuirea activelor debitorului cu efecte economice negative minime.

Recunoasterea si organizarea creditorilor vizeaza pe toti creditorii indiferent de natura juridica sau particularitatile creantei invocate, de scadenta acesteia ori de existenta sau valabilitatea garantiilor ei. Vechile reglementari utilizau notiunea de masa a creditorilor ori de masa credala incercand sa surprinda conceptual idei cu semnificatie practica: creditorii se constituie intr-un subiect distinct de drept care are un gaj (un privilegiu) general asupra averii debitorului. Alte sisteme juridice compara entitatea structurata astfel cu o adunare generala a unei corporatii ori cu o asociere intre creditori. Indiferent de notiunea utilizata este important sa observam ca avem de-a face cu o insumare fortuita prin adeziune la cererea de pornire a procedurii, fundamentata pe interesul patrimonial, a creditorilor carora legea le indica minimal regulile de functionalitate.

 In anumite raporturi juridice determinate creditorii pot sta ca subiect de drept distinct prin organismele lor, adunarea generala sau comitetul creditorilor, dar numai limitat, deoarece legea le stabileste foarte precis atributiile. Totusi creditorii nu alcatuiesc o masa omogena: natura juridica a creantelor ii pozitioneaza diferit pe fiecare dintre ei in anumite tipuri de decizii. Astfel in votarea planului de reorganizare votul este diferentiat dupa categoria de creanta pe care creditorul o reprezinta. De asemenea in mod diferentiat sunt tratati creditorii la distribuirea sumelor obtinute prin lichidare. Statutul juridic al fiecarui creditor este respectat in cadrul organismelor functionale creditorilor si este dat de natura juridica a creantei al carei titular este creditorul. Intrarea in astfel de organisme nu schimba cu nimic din punct de vedere juridic nici natura creantei nici pozitia creditorului.

Actuala reglementare nu face nici o referire expresa in legatura cu problemele practice carora reglementarea  codului comercial o oferea utilizand conceptul de masa credala:

  - daca creditorii pot fi tratati ca un subiect de drept distinct;

  - daca creditorii au vreun privilegiu asupra averii debitorului din care sa-si satisfaca creantele corelative obligatiilor neonorate de debitor.

In art. 36 din Legea nr. 85 din 2006 se prevede doar ca de la data  deschiderii procedurii se suspenda de drept  toate actiunile judiciare  sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau a bunurilor sale. Evident ca se poate pune intrebarea daca asemenea prevedere poate fi inteleasa ca o indisponibilizare a averii debitorului pe seama tuturor creditorilor; daca creditorii au un privilegiu asupra averii debitorului; daca toti creditorii au un gaj general asupra patrimoniului acestuia sau daca se constituie o veritabila ipoteca legala in favoarea creditorilor. Intrebarile persista mai ales ca legea nu precizeaza cat timp opereaza suspendarea actiunilor individuale asupra patrimoniului debitorului.

Din economia textelor legii insolventei reiese cu evidenta ca actiunile vor fi suspendate pana la clarificarea situatiei patrimoniale si juridice adebitorului: daca procedura avanseaza actiunule individuale nu se vor mai relua, creditorii intrand in urmarirea colectiva specifica regulilor insolventei; daca debitorul se redreseaza este cert ca procedurile individuale se vor relua in conditiile prevazute de dreptul comun.

Este cert ca prin aceasta reglementare averea debitorului este indirect indisponibilizata: nici un creditor actionand individual nu-si va putea realiza creantele; activele patrimoniale ale debitorului vor fi puse la dispozitia tuturor creditorilor angajati in procedura colectiva[22]; doar creditorii organizati ad-hoc respectand regulile procedurii colective au dreptul sa dispuna in vreun fel; numai acesti creditori neindividualizati dar prezenti prin organe determinate cu competente precizate, exprimandu-se prin reprezentanti legitimi vor putea urmari si valorifica in interesul lor, dupa reguli prestabilite, intr-o forma transparenta, orice activ patrimonial.

In aceasta enumerare regasim de fapt atributele gajului general asa cum a fost ilustrat in doctrina[23] si cristalizat de jurisprudenta[24]. Creditorii procedurii insolventei nu sunt acceptati expres ca un subiect de drept distinct dar sunt tratati ca atare. Este adevarat ca alcatuiec o masa neomogena, fiecare pastrandu-si statutul juridic cu care intra in procedura, insa cand se raporteaza colectiv, asa cum cere legea, se pozitioneaza ca un subiect de drept conturat, de necontestat. Este prea mult sa identificam in spatele acestor prerogative o ipoteca legala: nu se individualizeaza averea debitorului precum un bun imobil obiect al unei ipoteci, nici macar in forma unui fond de comert; in egala masura observam ca acste prerogative nu fac obiectul vreunei publicitati specifice.

Apreciem ca observatia noastra nu este lipsita de interes practic depasind cadrul de dezbatere strict teoretic. Imaginam ipoteze in care o procedura de urmarire individuala, din nestiinta nu este suspendata, obtinandu-se titlu executor sau efectuandu-se acte de executare impotriva patrimoniului debitorului. O astfel de procedura individuala in derulare nu va avea efecte practice impotriva debitorului fiind inopozabila deoarece prin efectul legii, fara alte proceduri formale averea debitorului aflat in insolventa este indisponibilizata pentru procedura colectiva. Daca procedura colectiva se inchide, titlul executor obtinut prin procedura individuala va fi valabil si operabil in favoarea titularului sau.

  3. 2. Adunarea creditorilor

 Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 si Legea nr. 85/2006 au amplificat reglementarea consacrata acestui domeniu datorita faptului ca atributiile de administrare ale procedurii si ale averii debitorului s-au deplasat semnificativ de la judecatorul sindic spre creditori ori spre mandatarii acestora, administratorii specialisti desemnati.

Adunarea creditorilor este fara personalitate juridica si este alcatuita din totalitatea creditorilor cunoscuti. Ei devin cunoscuti prin cererea debitorului (art. 28 al. 1 lit. c )[25] sau prin manifestarea lor de vointa prin care solicita recunoasterea creantei lor.

 Adunarea creditorilor este convocata si prezidata de catre administratorul judiciar sau, dupa caz, de catre lichidator, daca legea sau judecatorul-sindic nu dispune altfel. Creditorii cunoscuti vor fi convocati de administratorul judiciar sau de lichidator in cazurile prevazute expres de lege si ori de cate ori considera necesar.

 Comitetul creditorilor sau creditorii detinand creante in valoare de cel putin 30 % din valoarea totala a creantelor fata de debitor au si ei dreptul de a cere convocarea adunarii, conform art. 13 alin. 3.

 Dintre creditori fac parte si salariatii. Ei sunt reprezentati in adunare de doi delegati, care vor vota separat, numai pentru creantele izvorate din contractele de munca, aferente unei perioade de cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii.

 Convocatorul va cuprinde ordinea de zi a sedintei. Este nula orice deliberare asupra unei probleme care nu a fost mentionata in convocator, cu exceptia situatiei in care la sedinta participa titularii tuturor creantelor (art. 14 alin. 2 ).

Art. 14 alin. 3 prevede ca la deliberarile adunarii, creditorii pot fi reprezentati prin imputerniciti cu procura autentica si speciala sau, in cazul persoanelor juridice, inclusiv al creditorilor bugetari, prin imputerniciti cu delegatie semnata de,, conducatorul unitatii" (art. 14 alin. 3).

 Atunci cand nu exista o interdictie legala expresa, va fi admis si votul prin corespondenta. scrisoarea semnata de creditor va contine semnatura legalizata de notar public sau va fi certificata si atestata de un avocat.

 Corespondenta in format electronic va incorpora sau va avea atasata semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat valabil. Aceasta corespondenta va fi comunicata prin orice mijloace si va fi inregistrata de administratorul judiciar cu cel putin 5 zile inainte de data fixate pentru ziua votului.

 Procesul-verbal al sedintei adunarii creditorilor va fi semnat de presedintele sedintei, membrii comitetului creditorilor, precum si de administratorul judiciar sau de lichidator, dupa caz. Procesul verbal va cuprinde in rezumat dezbaterile tinute, votul creditorilor pentru fiecare chestiune si deciziile adoptate si va fi depus prin grija administratorului judiciar/lichidatorului la dosarul cauzei in termen de doua zile lucratoare de la data adunarii creditorilor.

 Cu exceptia situatiilor in care legea prevede o majoritate speciala, sedintele adunarii pot delibera in mod valabil daca sunt prezenti titularii creantelor, insumand cel putin 30% din valoarea totala a creantelor impotriva averii debitorului si un numar de membri ai comitetului creditorilor care reprezinta majoritatea simpla a acestora, iar hotararile se adopta cu votul titularilor unei majoritati simple, prin valoare, a creantelor prezente in sedinta adunarii creditorilor. Prin creante prezente se intelege si cele reprezentate conform art. 14 alin. 4, in caz contrar textul ar fi lipsit de orice finalitate.

 Criteriile pentru determinarea valorii totale a creantelor impotriva averii debitorului sunt prevazute in art. 15 alin. 2:

 a) ulterior afisarii tabelului preliminar si pana la afisarea tabelului definitiv, valoarea creantelor verificate si acceptate de administratorul judiciar, asa cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar;

 b) ulterior afisarii tabelului definitive si pana la confirmarea unui plan de reorganizare, asa cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;

 c) ulterior confirmarii planului de reorganizare si pana la afisarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat;

 d) ulterior afisarii tabelului definitiv consolidat, dupa cum reiese din cuprinsul acestuia.

Planul de reorganizare se voteaza de catre adunarea creditorilor in conditiile reglementate de art. 100[26].

  3. 3. Comitetul creditorilor 

 

 Judecatorul-sindic desemneaza conform art. 16 un comitet al creditorilor alcatuit din 3-7 membri, inainte de prima sedinta a adunarii creditorilor si, totodata, numeste un presedinte al comitetului,,pe baza propunerilor creditorilor".

 Desemnarea comitetului creditorilor, alcatuit din 3-7 dintre creditorii cu creantele garantate, bugetare si chirografare cale mai mari, prin valoare, inscrisi in tabelul preliminar de creante, se poate face in doua modalitati: prin hotararea judecatorului-sindic sau prin hotararea adunarii creditorilor.

 Judecatorul-sindic poate desemna comitetul creditorilor prin incheiere, dupa intocmirea tabelului preliminar (art. 16 alin. 2 si art. 72).

 Considerand necesitatile procedurii, judecatorul-sindic va desemna, pe baza propunerii creditorilor, un presedinte al comitetului creditorilor. Citarea comitetului va fi efectuata prin presedinte si numai in lipsa acestuia va fi citat unul dintre ceilalti membri. potrivit textului legal.

 Calitate procesuala in procesul de insolventa are comitetul creditorilor si nu adunarea creditorilor. La fel ca adunarea creditorilor, comitetul creditorilor nu este dotat cu personalitate juridica.

 Comitetul creditorilor, stabilit de judecatorul sindic,in conditiile de mai sus, are caracter provizoriu, deoarece la prima sedinta a adunarii creditorilor, acestia pot alege un nou comitet, inlocuindu-l pe cel desemnat provizoriu. Si aici tot intinderea creantelor este hotaratoare pentru alegerea membrilor comitetului creditorilor.

 Daca in adunarea creditorilor nu se poate realiza majoritatea necesara asupra acestei alegeri a comitetului, se va mentine comitetul creditorilor desemnat de judecatorul-sindic.

La propunerea administratorului judiciar sau a membrilor comitetului, judecatorul-sindic, prin incheiere, va modifica astfel componenta acestuia incat sa fie respectate criteriile prevazute la alin. 3 al art. 16, in toate fazele procedurii. Judecatorul -sindic va desemna, la propunerea creditorilor, un presedinte al comitetului creditorilor dintre membrii acestui comitet. Dupa aceasta desemnare, comitetul creditorilor va fi citat prin presedinte si, in lipsa acestuia, prin oricare dintre membrii comitetului.

 Judecatorul-sindic va putea solicita asistenta comitetului creditorilor sau a delegatului acestuia pentru rezolvarea problemelor de ordin economic cu care se confrunta.

  3. 4. Atributiile comitetului creditorilor

 Atributiile comitetului creditorilor sunt prevazute in art. 17 din lege :

 a) sa analizeze situatia debitorului si sa faca recomandari adunarii creditorilor cu privire la continuarea activitatii debitorului si la planurile de reorganizare propuse;

 b) sa negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreste sa fie desemnat de catre creditori in dosar, conditiile numirii si sa recomande adunarii creditorilor astfel de numiri;

 c) sa ia la cunostinta rapoartele intocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, sa la analizeze si, daca este cazul, sa faca contestatii la aceasta;

 d) sa intocmeasca rapoarte, pe care sa le prezinte adunarii creditorilor, privind masurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator si efectele acestora si sa propuna, motivate si alte masuri;

 e) sa solicite, in temeiul art. 47 alin. 5 "ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

 f) sa introduca actiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, facute de debitor in dauna creditorilor, atunci cand astfel de actiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.

 Comitetul creditorilor, fiind organ colegial, de deliberare, se intruneste lunar si ori de cate ori este necesar, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului ori la cererea a cel putin doi dintre membrii sai. Deliberarile au loc in prezenta administratorului judiciar sau lichidatorului si se consemneaza in proces verbal, impreuna cu hotararile luate, cu majoritatea simpla din numarul total de membri. Membrii aflati in conflict de interese cu interesul concursual (comun) al creditorilor participanti la procedura se vor abtine de la vot.

 Hotararile, actiunile si masurile comitetului creditorilor sunt atacabile de oricare dintre creditori cu contestatie la adunarea creditorilor si nu la judecatorul sindic. Dreptul de contestatie la adunarea creditorilor este conditionat de prealabila sesizare a creditorului la comitetul creditorilor si de solutia nesatisfacatoare pentru creditor adoptata de comitet.

Prevederile art. 17 alin. 5 il obliga sa se abtina de la vot, in adunarea creditorilor sau in comitetul creditorilor, pe acel creditor care, in problema supusa la vot, are un interes individual ireconciliabil cu interesul colectiv al masei credale.

 

  4. Administratorul special

  4. 1. Desemnarea administratorului special.

 Printre noutatile reglementate de Legea privind procedura insolventei se numara si introducerea unui nou participant la procedura insolventei denumit administrator special. ( art 19-22).

Dupa deschiderea procedurii insolventei, adunarea generala a asociatilor/actionarilor debitorului persoana juridica desemneaza un reprezentant, persoana fizica sau juridica, drept administrator special si reprezentant al intereselor societatii si ale actionarilor/asociatilor.

Administratorul special participa la procedura,,pe seama debitorului", adica reprezentandu-l pe acesta.

 Rolul sau este diferit in desfasurarea procedurii.

 In perioada in care debitorul are permisiunea legala sa-si administreze activitatea, administratorul special are ca atributii efectuarea actelor de administrare necesare precum si reprezentarea intereselor debitorului in procedura.

 Dupa ce debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare, el pastreaza numai atributia de reprezentare a debitorului in procedura.

 Conform dispozitiilor art. 18, desemnarea administratorului special se hotaraste de adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului persoana juridica dupa deschiderea procedurii. Textul art. 18 nu interzice ca adunarea generala a asociatilor/actionarilor sa desemneze ca administrator special pe insusi administratorul statutar sau, dupa caz, pe unul dintre administratorii statutari. In cazul societatii unipersonale cu raspundere limitata, de cele mai multe ori, asociatul unic cumuleaza si atributiile de administrator unic, alaturi de functia de adunare generala si este usor de inteles ca aceasta persoana se va autodesemna pentru functia de administrator special.

 Daca debitorul nu isi declara intentia de reorganizare in conditiile prevazute de art. 28 alin. 1 lit. h sau, dupa caz, art. 33 alin. 6, dreptul debitorului de a-si administra activitatea este suspendat de drept si intra in functie plenara administratorul judiciar sau lichidatorul, dupa caz.

 Legea nu reglementeaza nici o sanctiune explicita pentru nedesemnarea administratorului special de catre adunarea generala a asociatilor/ actionarilor, dar intr-o asemenea situatie vor redeveni numai administratorului judiciar toate atributiile de administrare si reprezentare a debitorului.

 4. 2. Atributiile administratorului special

 Atunci cand are numai calitatea de reprezentant al debitorului, administratorul special are urmatoarele atributii, enumerate la art. 18:

 a) de a exprima intentia debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. 1 lit. g coroborat cu art. 33 alin. 2;

 b) de a participa, in calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea actiunilor prevazute la art. 79 si 80 din lege;

 c) de a formula contestatii in cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

 d) de a propune un plan de reorganizare;

 e) de a administra activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, dupa confirmarea planului;

 f) dupa intrarea in faliment, de a participa la inventar, semnand actul, de a primi raportul final si bilantul de inchidere si de a participa la sedinta convocata pentru solutionarea obiectiunilor si aprobarea raportului;

 g) de a primi notificarea inchiderii procedurii.

 

   Administratorul judiciar

5.5.1.     Desemnarea administratorului judiciar

 Administratorul judiciar este desemnat de regula de catre judecatorul-sindic, prin hotararea de deschidere a procedurii (art. 34). [27]

 In vederea desemnarii, practicienii in insolventa pot inregistra la dosar oferta de preluare a pozitiei de administrator judiciar, anexand la oferta dovada calitatii de practician in insolventa si copia politei de asigurare profesionala. Oferta va contine informatii privind disponibilitatea de timp si resurse umane, precum si experienta generala sau speciala necesara preluarii dosarului si bunei administrari. Daca nu se ofera nimeni, judecatorul-sindic va desemna provizoriu, pana la prima adunare a creditorilor, un practician in insolventa ales in mod aleatoriu din tabloul UNPIR.

In prima sedinta a adunarii creditorilor sau ulterior, la recomandarea comitetului creditorilor, se poate decide, cu votul creditorilor care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, desemnarea unui administrator judiciar/lichidator si stabilirea remuneratiei acestuia.

Creditorii pot desemna in acest mod si pe administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu, anterior, de catre judecatorul-sindic.

 Numai pentru motive de nelegalitate decizia de mai sus poate fi atacata cu contestatie de catre creditori la judecatorul-sindic. Acesta va desemna persoana propusa de creditori sau, dupa caz, va cere adunarii creditorilor sa desemneze un alt administrator judiciar/lichidator.

 Daca nu se contesta decizia adunarii creditorilor, judecatorul-sindic, prin incheiere, desemneaza administratorul judiciar propus de creditori si il elibereaza din functie pe administratorul provizoriu desemnat la deschiderea procedurii. Administratorul judiciar, persoana fizica sau juridica, inclusiv reprezentantul acestuia, trebuie sa aiba calitatea de practician in insolventa dobandita legal.

Administratorul judiciar persoana fizica sau reprezentantul, persoana fizica, a societatii administratoare trebuie sa faca dovada ca este specialist in activitati de reorganizare si lichidare. [28]

Administratorul judiciar are calitatea de mandatar. Acest mandat are insa o natura juridica controversata[29]. Este cert ca acest mandat exprima mai mult decat un mandat contractual de drept comun, potrivit caruia administratorul este mandatarul creditorilor. Totusi este prea mult sa se considere ca administratorul judiciar are un mandat al justitiei[30] deoarece acest participant la procedura nu infaptuieste acte specifice activitatii de justitie in interesul justitiei, intr-o maniera echidistanta, ci le realizeaza in interesul creditorilor. Consideram ca acest mandat are o natura juridica legala, puterile administratorilor judiciari fiind stabilite de lege, actele fiind efectuate in interesul creditorilor. Separat de asta, este de observat ca atunci cand judecatorul sindic stabileste orice alte atributii ale administratorului judiciar aceste atributii le stabileste facand referire la dispozitiile generale ale legii nu cu privire la puterile sale de judecator.

  2. Incompatibilitati

 Administratorul judiciar este incompatibil, conform art. 19 alin. 6 lit. a cu:

 a) persoana fizica avand calitatea de fondator, administrator, cenzor sau reprezentant al unui comerciant persoana juridica, potrivit art. 6 si art. 138 din Legea 31/1990.

 b) executorii judecatoresti;

 c) persoanele fizice sau juridice cu calitatea de lichidator.

Desi legea nu face referire expresa la administratorul judiciar consideram ca acest participant la procedura se incadreaza in categoria specialistilor in insolventa la care face referire norma ce indica incompatibilitatile ( art. 19 al. 6).

 Este obligat sa se abtina si sa exercite functia, expertul in insolventa care se afla in situatiile prevazute la art. 149 din Legea 31/1990, modificata. Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 79/1999[31],sunt incompatibile cu calitatea de administrator judiciar, persoanele fizice care au calitatea de fondator administrator, cenzor sau reprezentant al unui comerciant, persoana juridica.




Trebuie avut in vedere si art. 8 al. 2 din O. G. nr. 79/1999, care dispune ca aceeasi persoana nu poate avea, simultan ori succesiv, pentru aceeasi societate comerciala, calitate de avocat, auditor financiar, expert contabil ori contabil autorizat si de administrator judiciar sau lichidator judiciar.

Ca si caz de incompatibilitate trebuie enumerate si cel prevazut de art. 8 al. 4 din O. G. nr. 79/1999, potrivit caruia calitatea de administrator judiciar sau de lichidator este incompatibila cu calitatea de functionar public ori de angajat al unei institutii publice ori de interes public.

Administratorul judiciar trebuie sa subscrie o polita de asigurare de raspundere profesionala, inainte de a fi desemnat. El nu poate diminua valoarea sumei asigurate. Pentru prejudiciile cauzate in exercitarea atributiilor sale, administratorul judiciar poate fi obligat la despagubiri, prin hotararea judecatorului-sindic, la cererea partii interesate .

Amenzile judiciare pe care judecatorul-sindic la poate aplica administratorului judiciar sunt prevazute de art. 22 alin. 3[32]. Atat in privinta amenzilor judiciare, cat si in privinta despagubirilor, sunt aplicabile dispozitiile art. 108 si 109 C. proc. civ.

La fel ca lichidatorul si expertul, administratorul este remunerat din averea debitorului sau, dupa caz, din fondurile de lichidare, pe baza ordinului de plata semnat de judecatorul-sindic. In orice stadiu al procedurii, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, pentru motive temeinice, care sunt bazate pe dolul sau culpa grava a administratorului judiciar, judecatorul-sindic il poate inlocui, prin incheiere motivata, pronuntata de urgenta, dupa citarea, in camera de consiliu, atat a administratorului judiciar cat si a comitetului creditorilor.

   3. Atributiile administratorului judiciar

 

 Conform art. 11 lit. c, una dintre atributiile judecatorului-sindic este si stabilirea, prin hotarare, a atributiilor administratorului judiciar . Judecatorul-sindic trebuie sa stabileasca atributiile administratorului judiciar cu referire precisa la textul art. 20 si cu referire generala la dispozitiile legale.

La art. 20 sunt enumerate principalele atributii ale administratorului in procedura reorganizarii judiciare:

 a) examinarea situatiei economice a debitorului si a documentelor depuse conform art. 28 si art. 35 si intocmirea unui raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatiei in cadrul procedurii generale, si supunerea acelui raport judecatorului-sindic, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar.

 b) examinarea activitatii debitorului si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila si asupra existentei premiselor angajarii raspunderii acestora, in conditiile art. 138 din lege, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si supunerea acelui raport judecatorul-sindic, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 zile de la desemnarea administratorului judiciar;

 c) intocmirea actelor prevazute la art. 128 alin. 1, in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respective inauntrul termenelor legale precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respectiva, cand acestea au fost prezentate de debitor;

 d) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul raportului mentionat la lit. a si in conditiile si termenele prevazute la art. 94;

 e) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

 f)conducerea integrala, respectiv in parte, a activitatii debitorului, in acest ultim caz cu respectarea precizarilor exprese ale judecatorului sindic cu privire la atributiile sale si la conditiile de efectuare a platilor din contul averii debitorului;

 g) stabilirea datelor sedintelor adunarii creditorilor;

 h) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

 i) sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic in cazul in care constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;

 j) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

 k) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si intocmirea tabelelor creantelor;

 l) urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de catre debitor inainte de deschiderea procedurii;

 m) cu conditia de catre judecatorul sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale;

 n) sesizarea judecatorului-sindic in legatura cu orice problema care are o solutionare de catre acesta.

Aliniatul final al art. 20 stabileste cu valoare de principiu, ca, judecatorul -sindic poate stabili in sarcina administratorului judiciar, prin incheiere, orice alte sarcini, in afara celor enumerate mai sus, in alin. 1 . Exceptie fac atributiile legale exclusiv ale judecatorului-sindic.

 La fiecare termen de continuarea a procedurii, conform art. 21, administratorul judiciar va prezenta judecatorului-sindic un raport care va cuprinde, obligatoriu, relatarea modului in care si-a indeplinit atributiile, precum si justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii si a altor eventuale cheltuieli din fondurile averii debitorului.

In vederea indeplinirii atributiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate. Atat numirea, cat si nivelul remuneratiilor acestor persoane vor fi supuse aprobarii comitetului creditorilor, cu exceptia cazurilor in care se platesc din fondul prevazut de art. 4.

 Masurile luate de administratorul judiciar pot fi contestate de debitorul persoana fizica sau administratorul special al debitorului persoana juridica sau de oricare dintre creditori si de orice alta persoana interesata. Termenul pentru inregistrarea contestatiei este de 5 zile de la depunerea raportului. Acest text legal va trebui sa fie amendat de jurisprudenta pentru ca momentul inceperii curgerii termenului sa fie corelat cu luarea la cunostinta a raportului de catre persoana indreptatita sa-l atace[33].

 Judecatorul -sindic va solutiona contestatia in termen de 10 zile de la inregistrarea ei, in camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar si a comitetului creditor, putand, la cererea contestatorului, daca va considera necesar, sa suspende executarea masurii contestate. In lipsa unor prevederi exprese, suspendarea executarii masurii ce se contesta nu poate fi conditionata de consemnarea unei cautiuni de catre contestator.

  6. Lichidatorul

  6. 1. Desemnarea lichidatorului

 Conform art. 24 alin. 1, judecatorul-sindic va desemna un lichidator, in cazul in care dispune trecerea la faliment, aplicandu-se in mod corespunzator art. 19, 21, 22, 23 si art. 102 alin. 5 (in conditii similare in care se numeste administratorul judiciar).

 Daca anterior a fost numit un administrator judiciar, atributiile acestuia inceteaza odata cu stabilirea atributiilor lichidatorului prin hotararea judecatorului-sindic . Poate fi desemnat lichidator si administratorul judiciar desemnat anterior.

  6. 2. Atributiile lichidatorului

 Art. 25 enumera principalele atributii ale lichidatorului:

a)     examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura simplificata, in raport cu situatia de fapt, si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila; prezentarea acelui raport judecatorului-sindic intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, daca un raport cu acest obiect nu fusese intocmit anterior de administratorul judiciar;

b)     conducerea activitatii debitorului;

c)     introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicial drepturile creditorilor;

d)     aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;

e)     mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

f)      verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si intocmirea tabelelor creantelor;

g)     urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta inaintea deschiderii procedurii;

h)     primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor in contul averii debitorului;

i)      vanzarea bunurilor debitorului in conformitate cu prevederile prezentei legi;

j)      inchiderea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic;

k)     sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care va cere o solutionare de catre acesta;

l)      orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic.

 Sunt aplicabile si lichidatorului dispozitiile privind numirea administratorului, contestarea masurilor acestuia, inlocuirea lui etc.  

7. Debitorul

7.1. Calitatea de debitor

Desi in general autorii nu dezbat problematica legata de debitor in legatura cu participantii la procedura este de necontestat ca debitorul este subiectul central al derularii tuturor operatiunilor specifice legate de insolventa. Debitorul creaza situatia juridica in care incepe si se desfasoara intreaga organizare a reabilitarii sale economice sau a lichidarii fortuite a patrimoniului sau.

Legea indica toate categoriile de debitori aflati in insolventa care indreptatesc pe creditori sa porneasca procedura speciala reglementata de Legea nr. 85/2006: societatile comerciale, societatile cooperative, organizatiile cooperatiste, societatile agricole, grupurile de interes economic, persoanele juridice de drept privat care desfasoara si activitati economice, comerciantii, persoane fizice ce actioneaza individual, asociatiile familiale.

Avem deci o reglementare cuprinzatoare ce vizeaza activitatile comerciale si pe comercianti: comerciantii persoane juridice si institutiile de drept privat angajate  in opretiuni comerciale; persoanele fizice comercianti. Formularea legii este fara echivoc: persoanele juridice de drept privat angajate si in operatiuni comerciale se supun exigentelor acestei legi cu intreg patrimoniul lor. Aceasta precizare trebuie vazuta in corelare cu prevederile normative care prevad ca orice persoana juridica de drept privat poate desfasura si activitati economice care duc la relizarea scopului pentru care au fost infiitate[34].

O situatie aparte apare in ipoteza in care subiect al procedurii insolventei este un debitor persoana fizica. Calitatea de comerciant se dobandeste de catre o persoana fizica prin savarsirea de fapte obiective de comert in chip profesional[35]. Calitatea de comerciant este o stare de fapt care se dovedeste prin orice mijloc de proba din care rezulta ca o anumita persoana a savarsit mai multe  fapte de comert ca profesiune obisnuita. Daca pentru celelalte categorii de comerciati statutul lor este de necontestat in cazul persoanelor fizice comercianti si chiar in cazul persoanelor juridice de drept privat care savarsesc si activitati comerciale putem imagina situatii in care aceasta calitate este contestata fie de debitor, fie de unii creditori, pe cand altii o afirma, interesati. In asemenea situatie este de competenta judecatorului care pronunta hotararea constatatoare de insolventa sa retina ca debitorul este comerciant. Este evident ca o astfel de hotarare are  un efect relativ, neputand fi invocata in alt litigiu.[36]

7.2. Statutul debitorului aflat in stare de insolventa

Noua lege a insolventei  nu produce in principiu  nici un efect asupra persoanei debitorului; el ramane  subiect de drept in raporturile juridice  cu partenerii de afaceri. Constatarea starii de insolventa produce doar efecte asupra patrimoniului debitorului precum si a capacitatii  comerciantului persoana fizica sau a reprezentantilor statutari ai debitorului persoana juridica, de a exercita atributii de a dispune prin acte juridice.

De la dat deschiderii procedurii toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pornite  pentru realizarea  creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale se suspenda. Dispozitia legii opereaza ca o veritabila indisponibilizare a averii debitorului cu efecte juridice identice  recunoasterii unui gaj general in favoarea toturor creditorilor antrenati in procedura colectiva[37]. Masura vizeaza atat bunurile prezente cat si cele viitoare[38].

Deschiderea procedurii ridica dreptul debitorului de administrare, constind in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra  bunurile din avere, si de a dispune de acestea (art. 47 al.1 din lege). Eventualele acte ce le-ar savarsi debitorul sau reprezentantii sai dupa acest moment ar fi ineficiente, lipsite de efecte juridice. Se poate discuta daca intr-o astfel de situatie actul juridic efectuat de debitor este nul sau inopozabil creditorilor[39]. Formularea legii ne-ar indreptatii intr-o interpretare literala sa retinem ca suntem intr-o ipoteza de nulitate pe lipsa de incapacitate. Pincipiul enuntat initial potrivit caruia debitorul nu suporta o limitare a capacitatii de exercitiu ci doar o blocare de operare asupra patrimoniului sau ne duce rationamentul spre o inopozabilitate fata de creditorii angajati in procedura colectiva.

Pornind de la aceste rationamente imaginam ipoteza unui astfel de act incheiat de debitor dupa deschiderea procedurii, inoperabil cat timp procedura este in derulare dar valabil imediat dupa oprirea ei. Formula are numeroase valente practice si nu este de neglijat mai ales ca legea instituie cu valoare de principiu regula prioritatii procedurilor ce duc la reabilitarea economica a debitorului fata de procedurile de lichidare[40].

Debitorul prin deschiderea procedurii intra sub un regim juridic limitativ care-l poate expune unor neplaceri de ordin juridic sau material, fiind sub controlul juridic si de administrare al creditorilor. Legea ofera o minima protectie juridica si materiala debitorului:

-        legea prevede desemnarea in cazul debitorilor persoane juridice a unui administrator special care sa reprezinte interesele debitorului in derularea procedurii colective.

-        cheltuielile  de intretinere, cheltuielile de sustinere a existentei debitorului au un rang de preferinta mai ridicat in ansamblul cheltuielilor acoperite in operatiile de lichidare;

Deschidera procedurii  instituie o prezumtie de frauda impotriva debitorului in legatura cu anumite acte juridice incheiate de debitor intr-o anumita perioada de timp fixata de lege dinaitea momentului constatarii starii de insolventa. Se poate cere anularea acestor acte in favoarea creditorilor angajati colectiv in procedura. Intr-un astfel de proces de anulare debitorul trebuie sa faca dovada lipsei de culpa.

Socotim ca aceste actiuni de anulare a actelor juridice indicate ca suspecte de frauda sunt forme particulare ale actiunii de drept comun prevazute in art. 975 c. civil (a  actiunii revocatorii ). Specificul acestei actiuni prevazuta de normele speciale ale legii nr. 85/2006 consta in aceea ca efectele admiterii actiunii devin opozabile tuturor creditorilor.  De altfel nu efectele actiunii sunt speciale ci acest rezultat se produce asa deoarece se recunoaste creditorilor angajati in procedura colectiva calitate de subiect de drept in exprimari particulare in derularea acestei proceduri.

Problema supusa atentiei poate fi analizata si invers iar derularea rationamentului confirma logic indreptatirea concluziei noastre. Nimic nu impiedeca pe creditori sa porneasca o  actiune revocatorie intr-o alta situatie decat cea prevazuta in sectiunea a IV-a a legii[41].Daca se dovedeste frauda debitorului actiunea va fi admisa iar actul va fi anulat. Beneficiari vor fi toti debitorii si numai unul anume dintre ei. Actiunea revocatorie de drept comun, prev de art. 975 c. civil produce aceleasi efecte ca si procedura speciala inscrisa in art 80 din lege: toti creditorii beneficiaza de admiterea ei deoarece toti creditorii actioneaza ca unul singur prin mecanismele instituite de lege.

8.Actiunile in revendicare impotriva patrimoniului debitorului

Titularii unui drept de proprietate care pornesc actiuni in revendicare, in mod obisnuit, nu pot fi considerati ca participanti la procedura, subiecti cu regim juridic particular. Ei se pozitioneaza fata de procedura colectiva ca niste veritabili creditori deoarece titularul dreptului de proprietate este intotdeauna un creditor fata de debitorul posesor nelegitim al bunului[42].Totusi particularitatile drepturilor reale si in special ale dreptului de proprietate creaza anumite situsii juridice care prin implicatiile lor necesita a fi analizate separat. Uneori consecintele imediate ale admiterii actiunilor in revendicare lasa impresia unor efecte derogatorii de la regulile aplicarii legii insolventei. Este vorba doar de o aparenta. In realitate nu este altceva decat a lasa sa se culeaga consecintele juridice normale ale aplicarii regulilor de drept comun in materia insolventei.

Ceea ce-i specific oricarui drept real inclusiv dreptului de proprietate este prerogativa urmaririi[43]: posibilitatea  titularului de a pretinde  lucrul in mana oricui s-ar gasi[44].  Obligatia corelativa a acestei puteri consta in aceea ca detentorul, psesorul neproprietar are sarcina sa inapoieze lucrul, sa-l puna la dispozitia adevaratului proprietar. Proprietarul care a pierdut voluntar sau involuntar posesia bunului are la dispozitie posibilitatea juridica de a cere in justitie si de a obtine, restituirea acestuia din mana posesorului neproprietar .[45]

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei  precizeaza ca aceasta procedura participa impreuna toti creditorii recunoscuti la urmarirea si recuperarea creantelor lor, in modalitatile prevazute (art.3 al. 3 ). Deci legea indica doar pe titularii drepturilor de creanta ca si creditori participanti la procedura colectiva, excluzand alte categorii de creditori precum titularii drepturilor reale  principale. In ce priveste titularii drepturilor reale accesorii acestia fiind purtatori ai unor drepturi de creanta garantate cu garantii reale vor fi primiti in procedura colectiva dar realizarea creantelor lor se va  face preferential dupa rangul ce-l ofera legea acestor garantii; regimul lor juridic de preferinta da expresie prerogativei preferintei specifica oricarui drept real: ei vor fi satisfacuti inaintea celorlalti care nu au garantii[46].

Titularul unui drept real principal, titularul dreptului de proprietate beneficiind de prerogativa urmaririi, pornind o actiune in revendicare va obtine realizarea dreptului sau de la debitor sau de la repezentantii sai fara sa fie  nevoit sa suporte exigentele procedurii colective[47]. Trebuie doar sa dovedeasca titularitatea dreptului de proprietate inainte de constatarea starii de insolventa a debitorului posesor dar neproprietar[48]. Nu conteaza titlul care fundamenteza dreptul ci doar existenta dreptului[49].

Legea insolventei prevede  mai multe situatii particulare  posibile de primire a actiunilor in revendicare in derularea procedurii colective reglementand expres modul in care se vor face desocotirile in astfel de situatii (art. 88 - regimul titlurilor reprezentative  detinute de debitor dintr-un acord  master de netting; art. 89 - situatia comisionarului  debitor; art 90 - situatia consignatarului; art 90 al. 1 prevede teza ce cuprinde si o formula generala: toate situatiile in care bunuri proprietatea  altor persoane  se afla in detentia debitorului, cu orice titlu la data deschiderii procedurii). Solutia oferita de lege in astfel de ipoteze se regaseste intr-o formula generala: proprietarul va avea dreptul  sa isi recupereze bunul. De altfel aceasta prescriptie a legii nu face altceva decat sa recunoasca efectele practice a ceea ce doctrina retine ca fiind de esenta dreptului de proprietate: dreptul de urmarire.

Dupa regulile de drept comun se vor solutiona si litigiile ce privesc alte situatii destul de des intalnite in jurisprudenta: revendicarea marfurilor vandute cu clauza de rezervare a proprietatii, revendicarea bunurilor vandute in leasing, recunoasterea coproprietatii devalmase a sotului necomerciant, recunoasterea coproprietatii obtinute prin mostenirea culeasa dupa comerciantul decedat etc.



[1] Concluzia explica si motivul pentru care reglementarile ce privesc incompatibilitatile se aplica restrictiv, iar judecatorul sindic are continuitate in judecarea actiunilorž a se vedea supra 2.



[2] Cas. II, dec. nr. 51 din 11. 02. 1898, in Buletinul jurisprudentei din 1898,p. 288; C. de Ap. Cluj Napoca, dec. nr. 442 din 2 nov. 1999, Buletinul jurisprudentei, 1999, p. 442;

[3] Trib. Brasov, sent. com. nr. 325 din 15 apr. 1997, in Culegerea de decizii din  1997, p. 89;

[4] Art. 8 al. 2 prevede ca: "Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu prevede altfel."

[5] Art. 282 al. 2 C. pr. civila prevede ca: "Impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii."

[6] Monitorul oficial nr. 643 din 16 iulie 2004

[7] Hotararile date de judecatorul sindic in exercitarea atributiilor sale sunt definitive si executorii si pot fi atacate cu recurs la curtea de apel, asa ca impotriva deciziei comerciale a curtii de apel, pronuntata in recurs, nu se poate declara un nou recurs, hotararea fiind irevocabila, potrivit art. 377 teza II pct. 4 C. proc. civ. -I. C. C. J, sectia comerciala, decizia nr. 1721 din 15 martie 2005, nepublicata

[8] I. C. C. J, Sectia comerciala, decizia nr. 85/1997, nepublicata;

[9] Art. 87 pct. 5,7,8 cod procedura civila prevede ca:

" cei supusi procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului prin administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul judiciar;

7. personalul misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale Romaniei, cetatenii romani trimisi ca functionari la organizatii internationale, precum si membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflati in strainatate, prin Ministerul Afacerilor Externe.

    Cetatenii romani, altii decat cei prevazuti in alineatul precedent, aflati in strainatate in interes de serviciu, prin organele centrale care i-au trimis sau in subordinea carora se afla cei care i-au trimis;

               8. in cazul in care prin tratate sau conventii internationale la care este parte Romania sau prin acte normative speciale nu se prevede o alta procedura, cei care se afla in strainatate, avand domiciliul sau resedinta cunoscuta, printr-o citatie scrisa trimisa cu scrisoare recomandata cu dovada de primire. Dispozitiile art. 114^1 alin. 4 sunt aplicabile.

    Daca domiciliul sau resedinta celor aflati in strainatate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 9

    In toate cazurile, daca cei aflati in strainatate au mandatar cunoscut in tara, va fi citat si acesta;"

[10] Art. 114^1 al. 4 cod procedura civila prevede ca: "Daca paratul locuieste in strainatate, presedintele va putea fixa un termen mai indelungat. Prin citatie paratul va fi informat ca are obligatia de a-si alege domiciliul in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul. In cazul in care paratul nu se conformeaza acestei obligatii, comunicarile se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta romana a scrisorii, in cuprinsul careia vor fi mentionate actele ce se expediaza, tinand loc de dovada de indeplinire a procedurii."

[11] C. de. Ap. Bucuresti, dec. nr. 946 din 18 iunie 2002, in Practica judiciara comerciala, 2002, p.87;

[12] Ion Turcu, Tratat de insolventa, ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 318

[13] S-a retinut astfel ca o incheiere premergatoare prin care judecatorul sindic a dispus o expertiza nu poate fi atacata separat cu recurs deoarece ar contraveni dispozitiilor art 282 c. pr. civila. A se vedea in acest sens: C. de Ap. Cluj Napoca, dec. nr. 238 din 2 mai 2000, Buletinul jurisprudentei, 2000, II, p. 127;

[14] In sensul atribuit de Constitutie judecatorilor, reprezentanti ai puterii judecatoresti ce infaptuiesc in conditiile legii serviciile publice de justitie

[15] A se vedea supra  1;

[16] Ion Turcu, Tratat de insolventa, Ed. CH Beck, Bucuresti, 2006, p. 312

[17] CEDO, af. Procola vs. Luxemburg, in V. Berger, Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ed. Institutului roman pentru drepturile omului, Bucuresti,1997, p. 174;

[18] Ion Turcu, Legea procedurii insolventei, Ed. CH Beck, Bucuresti, 2007, p. 90-91;

[19] J. F. Renucci, Droit Europeen des Droits de L homme, 2-e edition, LGDJ, Paris, 2001, p. 213;

[20] Evident ca in ipoteza in care ar urma sa se pronunte asupra unei probleme juridice similare sau deduse din solutia anterioara judecatorul sindic trebuie sa se abtina sau furnizeaza imprejurari vadite de recuzare;

[21] Daca din dosar nu rezulta ca sentinta atacata cu recurs a fost pronuntata tot de catre judecatorul-sindic desemnat de presedintele tribunalului in acel dosar, este prezent motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., urmand ca sentinta sa fie desfiintata si dosarul sa fie restituit tribunalului pentru solutionare de catre judecatorul-sindic; C. de Ap. Alba Iulia, dec. nr. 14 din 14. ian. 2005, nepublicata

[22]  De altfel regasim  dispozitiile art.1718 c. civil care defineste gajul general al creditorilor chirografari " oricine este este obligat personal este tinut de a indeplini  indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare" intr-o alta formulare, in una negativa,  cea a  art. 36 din legea nr. 85/2006 : nu mai pot fi urmarite  bunurile debitorului in stare de insolventa prin actiuni judiciaare sau extrajudiciarecea, ele fiind destinate satisfacerii creantelor creditorilor angajati in procedura colectiva.

[23] C. Statescu, C. Barsan, Teoria generala a obligatiilor,ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p.361-362

[24] Cas.II,  dec. nr. 258 din 11 mai 1925, Pandectele saptamanale, nr. 11 din 1926, pct. 243 ;

[25] art. 28 al. 1 lit. c prevede ca: "o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta;"

[26] Art. 100 prevede ca: "(1) La inceputul sedintei de vot, administratorul judiciar va informa creditorii prezenti despre voturile valabile primite in scris.

    (2) Fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot, pe care titularul acesteia il exercita in categoria de creante din care face parte creanta respectiva.

    (3) Urmatoarele creante constituie categorii distincte de creante, care voteaza separat:

    a) creditorii cu creante garantate;

    b) creditorii bugetari;

    c) creditorii chirografari stabiliti conform art. 96 alin. (1);

    d) ceilalti creditori chirografari.

    (4) Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creante daca in categoria respectiva planul este acceptat de o majoritate absoluta din valoarea creantelor din acea categorie.

    (5) Categoriile care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlate sau se afla sub control comun cu debitorul, in sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului."

[27] Art. 34 prevede ca: "Prin sentinta de deschidere a procedurii generale, judecatorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar in cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu. Desemnarea se va face in conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. c), coroborat cu cele ale art. 19 alin. (1)."

[28] Domeniul este reglementat de O. G. nr. 79 din 1999 si O. U. G. nr. 86 din 2006 publicate in M. Of. nr.

[29] Petru detalii in legatura cu aceasta problematica a se vedea: Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed All, Bucuresti 1998, p. 217, I. L. Georgescu, Drept comercial, vol. II, Bucuresti 1948, p. 484-493.

[30] Ion Turcu, Legea procedurii insolventei, Ed. CH Beck, Bucuresti, 2007, p. 178;

[31] Monitorul oficial nr.421 din 31 august 1999

[32]Art. 22 al. 3 prevede ca: "(3) Judecatorul-sindic va sanctiona administratorul judiciar cu amenda judiciara de la 1.000 lei (RON) la 000 lei (RON) in cazul in care acesta, din culpa sau cu rea-credinta, nu isi indeplineste sau indeplineste cu intarziere atributiile prevazute de lege sau stabilite de judecatorul-sindic."

[33] Ion Turcu, Tratat de insolventa, Ed. CH Beck, Bucuresti, 2006, p. 338

[34] Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed. All Beck, Bucuresti  1998, p.74;

[35] I.L.Georgescu, Drept comercial roman, vol.I, ed. Socec, Bucuresti, 1946, p.426-427;

[36] Cas. III, dec. nr. 1432/1939, in Pandectele romane, 1940, III, p.161;

[37] A se vedea supra 3.1.

[38] Cas. III, dec din 29 nov. 1935, Pandectele romane, 1936, III, p. 159;

[39] Asupra acestei problematici a se vedea Alfred Jauffret, Manuel de droit commercial, L.G.D.J., Paris,1982, p.360

[40] Este de observat totusi ca legea in art.42 al. 1 indica sanctiunea nulitatii actelor efectuate de administratorii pcomerciantilor persoane juridice care incheie acte juridice dupa pornirea procedurii insolventei fara acordul judecatorui sindic; formularea este fara echivoc dar o consideram o exceptie legala expresa de la principiul enuntat: actele sunt valabile dar inopozabile. De altfel principiile de drept comun fundamentate pe libertatea de vointa in raporturile private statueaza ca nulitatile sunt exceptii iar judecatorul nu observa nulitati acolo unde legea nu le prevede expres.

[41] Sectiunea a IV-a a legii  nr. 85/2006 priveste situatia unor acte juridice  ale debitorului, adica situatiile in care se poate cere anularea unor acte incheiate de debitor  si  pentru care legea instituie prezumtia de  frauda.

[42] A se vedea  Eugen Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale. Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p.14-36; Corneliu Barsan, Drept civil, Drepturile reale principale, ed. All Beck, Bucuresti, 2001, p.45-48; Liviu Pop, Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p. 37-41.

[43] Gheorghe Beleiu, Drept civil,  Universitatea Bucuresti, 1975, p. 160;

[44] Jurisprudenta a consemnat ca dreptul de urmarire este de esenta dreptului de proprietate: dec. nr. 1473/1973 a Tribunalului Suprem, Culegerea de decizii a Tribunalului Suprem din  1973, p 217;

[45] Mircea Costin, Mircea Muresan, Victor Ursa, Dictionar de drept civil, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980, p. 24;

[46] T. R. Popescu,P. Anca,  Teoria generala a obligatiilor, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1968, p.142-143;

[47] C. de Ap. Galati, II, dec. din 25 oct  1902, Curierul judiciar, 1903, p. 78;

[48] Cas. III, dec. 1728 din 7 nov. 1933, in Revista de drept comercial, 1934, p. 771;

[49] Cas. III, dec. 63 din 17 ian. 1934,  in Revista de drept comercial  din 1935, p. 153;







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Drept




Alte aspecte privind legitima aparare
Contaminarea venerica si transmiterea sindromului imunodeficitar dobandit: continut legal, subiecti, continut constitutiv
NOTIUNEA DE MOSTENIRE
Consideratii generale. Definirea notiunii de proba. Clasificarea probelor
Prima zi de infatisare
Teoria generala a dreptului civil
DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI CA PRINCIPII GENERALE ALE DREPTULUI COMUNITAR
Legea penala
Raportul juridic
EFECTELE PARTAJULUI DE ASCENDENT