Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» JUDECATORUL ROMAN IN FATA ORDINII JURIDICE COMUNITARE. ROLUL SI FUNCTIILE JUDECATORULUI NATIONAL IN FAZA DE PREADERARE LA U.E.


JUDECATORUL ROMAN IN FATA ORDINII JURIDICE COMUNITARE. ROLUL SI FUNCTIILE JUDECATORULUI NATIONAL IN FAZA DE PREADERARE LA U.E.




JUDECATORUL ROMAN IN FATA  ORDINII JURIDICE COMUNITARE. ROLUL SI FUNCTIILE JUDECATORULUI NATIONAL IN FAZA DE PREADERARE  LA U.E.

Subsectiunea 2

Un sistem judiciar functional - prima cerinta  a aderarii la UE

1.1. Coordonatele functionale ale sistemului judiciar. Delimitari de principiu

1.1.1. Autonomia institutionala a statelor membre

Dreptul comunitar se aplica descentralizat, in limita generala a efectului sau util si in limitele specifice ale principiilor procedurale nationale.



Curtea de Justitie a afirmat constant principiul autonomiei institutionale a Statelor membre in materie de organizare judiciara si de drept procedural: ²in absenta reglementarii comunitare, apartine ordinii juridice interne a fiecarui Stat membru de a stabili jurisdictiile competente, modalitatile de actiune in justitie si procedurile destinate sa asigure protectia drepturilor justitiabililor, ca efect direct al dreptului comunitar²[1].

Judecatorul national, se afla, deci, in centrul autonomiei organizarii judiciare a Statelor membre si in limitele aplicarii dreptului comunitar[2]; incidentele acestuia asupra organizarii functiilor jurisdictionale interne sunt ²din ce in ce mai directe precise si imperative²[3].

Limitele aplicarii principiului autonomiei institutionale a Statelor membre sunt:

a. conservarea efectului util al dreptului comunitar,

b. nediscriminarea procedurala si,

c. respectarea exigentelor sau regulilor procedurale comunitare.

a. Prima limita a autonomiei institutionale consta in aceea ca dreptul procedural national nu trebuie sa anihileze efectul util al dreptului comunitar. El trebuie sa permita si sa garanteze deplin efectul intern al obligatiilor comunitare si, in general, al angajamentelor internationale, caci ²executarea interna a tratatelor internationale este de o importanta capitala²[4].

Curtea de Justitie a decis, repetat, ca dreptul procedural national trebuie sa implice efectul direct al regulii comunitare si a definit acest efect direct ²ca o recunoastere a drepturilor individuale pe care jurisdictiile interne trebuie sa le apere²[5].

Instanta comunitara, recent, a afirmat si mai expresiv aceasta limita in hotararea Zuckerfabrik, subliniind ca ²Judecatorul national insarcinat sa aplice, in cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura efectul deplin al drepului comunitar²[6].

b. Dreptul procedural national nu trebuie sa discrimineze mijloacele si actiunile fondate pe dreptul comunitar, in raport cu cele fondate de dreptul national.

Potrivit jurisprudentei constante a CJCE, dreptul recunoscut in ordinea juridica interna a fiecarui Stat membru (in lipsa unei reglementari comunitare) de a stabili modalitatile procedurale de actiune in justitie, destinate a asigura protectia drepturilor pe care justitiabilii le invoca in temeiul dreptului comunitar, exista numai daca nu produce aceasta discriminare: ²sistemul de protectie juridica pus in practica prin Tratat, asa cum este exprimat in art. 177 (TCE), presupune ca orice tip de actiune, prevazuta in dreptul national, trebuie sa aiba puterea de a fi utilizata pentru a asigura respectarea regulilor comunitare si a efectului direct, in aceleasi conditii de admisibilitate si de procedura, ca cele pentru a asigura respectul dreptului national²[7].

c. Prin actele comunitare originare (primare) sau/si cele secundare (derivate) s-a limitat, de asmenea, autonomia institutionala a Statelor membre in materie procedurala, relevante fiind dispozitiile art. 5 CEE (principiul cooperarii), art. 7 (interdictia discriminarii pe motiv de nationalitate), art. 189 care defineste regulamentele, directivele si deciziile in relatia cu exercitiul functiei jurisdictionale la nivel intern.

Acestea contureaza ²incadrarea in marja discretionara lasata statelor membre²[8], iar exemplele de acte comunitare, date de doctrina de specialitate[9], in anumite materii, sunt elocvente.        Asa, de exemplu, toate directivele impun Statelor membre un sistem de protectie jurisdictionala care sa permita beneficiarilor sa obtina executarea directivelor in justitie, iar obligatia interpretatii conforme constituie o alta exigenta procesuala a dreptului comunitar, impusa judecatorului national.

²Este adevarat ca aceasta dispozitie (art. 189 al. 3 TCE) rezerva Statelor membre libertatea de a alege si caile si mijloacele destinate sa asigure aplicarea efectiva a directivelor, dar aceasta libertate, implica, totusi, intrega obligatie, pentru fiecare Stat destinatar, de a lua, in cadrul ordinei juridice nationale, toate masurile necesare in scopul de a asigura deplin efect directivelor, conform obiectivelor pe care le urmaresc²[10]

1.2.1.Transparenta dreptului procedural national si garantarea protectiei judiciare eficace a drepturilor individuale conferite in dreptul comunitar

a. Principiile prioritatii si efectului direct al dreptului comunitar articuleaza, substantial, dreptul national de cel al UE, element subliniat, constant, in jurisprudenta CJCE:

-²Primatul si efectul direct al dispozitiilor dreptului comunitar nu dispenseaza Statele membre de obligatia de a elimina din ordinea lor juridica interna dispozitiile incompatibile cu dreptul comunitar²[11]

-². in cazul in care hotararea Curtii constata incompatibilitatea cu Tratatul a anumitor dispozitii legislative dintr-un Stat membru, ea implica, pentru autoritatile care exercita puterea legislativa, obligatia de a modifica dispozitiile respective, intr-o maniera conforma cu exigentele dreptului comunitar²[12], ceea ce releva clar si caracterul obligatoriu al jurisprudentei comunitare.

Asadar, legislatorul national trebuie sa puna in armonie dreptul procedural cu dreptul european si este dator sa se supuna deciziilor CJCE, care a statuat ca, in principiu, ²conditiile procedurale impuse in dreptul intern nu vor trebui sa faca practic imposibila exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridica comunitara²[13].

Doctrina a accentuat, insa, ca ²aceste exigente procedurale comunitare trebuie sa fie apreciate in functie de exigentele Conventiei Europene a Drepturilor Omului²[14], in mod special cele de echitate², ²celeritate², ²impartialitate², si de ²legalitate², implicate de notiunea unei ²proceduri echitabile² definita in art. 6 al Conventiei. De altfel, in jurisprudenta CEDO s-a decis ca exigenta de ²legalitate² include ²preeminenta dreptului², trasatura inerenta a unui proces echitabil si o componenta esentiala a notiunii ²prevazuta de lege² definita in art. 8 al. 2, 9, 10 si 11 ale aceleiasi Conventii.

b. Garantarea protectiei judiciare eficace a drepturilor individuale, conferite de dreptul comunitar particularilor, constituie misiunea fundamentala a autoritatilor Statelor membre, judecatorul national fiind acela care aplica norma comunitara, eliminand-o, cand e cazul, pe cea interna, incompatibila.

O astfel de autoritate conferita judecatorului national ²constituie, in realitate, o consacrare a plenitudinii sale de competente ca judecator comunitar²[15].

Principiile jurisprudentiale care ilustreaza complementaritatea in alegerea masurilor eficace, intre legislator si judecator, cat si intre dreptul comunitar si Conventia Europeana a drepturilor Omului (CEDO), constituie ²borne precise² pentru ²iluminarea² dreptului procedural intern si, inerent, a judecatorului national, care exercita controlul deplin si efectiv al aplicarii si respectarii dreptului comunitar.

1.1.3. Elemente cadru  de compozabilitate a puterii judiciare interne cu exigentele comunitare

Unele coordonate generale ale sistemului judiciar intern - de compatibilitate cu cel european:

a. O putere judiciara independenta si un corp de magistrati de cariera apt sa preia si sa aplice acquis-ul comunitar;

b. O putere judiciara aflata intr-o adevarata cursa de pregatire si de insusire a dreptului comunitar si a celui european al drepturilor omului;

c. O organizare judiciara moderna si compatibila cu standardele europene;

d. Un mecanism de competente si proceduri judiciare simplificate, transparente, eficace si operative si mai putin costisitoare;

e. O puternica autoguvernare administrativa a puterii judecatoresti, care sa garanteze independenta si functionalitatea acesteia in deplin acord cu principiile si exigentele europene, asigurand increderea a cetatenilor in judecatorul national si in responsabilitatea sa de judecator comunitar.

1.2. Responsabilitatea judecatorului national - factor primordial in asigurarea eficacitatii puterii judiciare. Consideratii principale

In calitatea sa de judecator comunitar, judecatorul national este, fara indoiala, liantul intre principiul autonomiei institutionale a Statelor membre, pe de o parte, si limitele acestui principiu cuprinse in notiunea efectului util al dreptului comunitar, in nediscriminarea procedurala, in respectul exigentelor sau regulilor procedurale comunitare, pe de alta parte. Pe acest fond, se contureaza responsabilitatile specifice ce-i revin judecatorului national.


1.2.1. Cooperarea loiala cu institutiile  comunitare

Cooperarea loiala cu institutiile comunitatii constituie, conform art. 5 TCE, una din supremele obligatii ale judecatorului national, caci ea consta in ²legatura directa si speciala a institutiilor comunitare cu autoritatile judiciare ale Statelor membre, insarcinate sa vegheze la aplicarea si respectarea dreptului comunitar in ordinea juridica nationala²[16].

1.2.2. Interpretarea dreptului procedural national  conform cu dreptul european

Principiul interpretarii dreptului procedural national conform dreptului comunitar constituie corolarul obligatiilor judecatorului national, in aplicarea normei comunitare. ². Jurisdictia nationala este tinuta sa interpreteze dreptul sau national in lumina textului si finalitatii directivei pentru a atinge rezultatul vizat de art. 189 par. 3 al Tratatului CEE²[17].

Aplicand consecintele concrete ale acestui principiu, intr-o cauza mai delicata, Curtea de Justitie a relevat[18], in replica la hotararea judecatorului de prima instanta si a celui spaniol de instructie, ca ²acesta din urma rebuia sa lase neaplicata o lege spaniola din 1951 relativa la regimul juridic al societatilor anonime, care era incompatibila cu directiva nr. 68/1951 a Consliului, in materie de drept al societatilor².

1.2.3. Excluderea  regulilor procedurale nationale contrare dreptului comunitar

Obligatia imperativa a judecatorului national de a nu aplica regula procedurala nationala contrara dreptului comunitar, este una din responsabilitatile specifice ale judecatorului, ilustrata la nivel de principiu, in hotararea Simmenthal din 9.03.1978[19] a Curtii de Justitie: ²In virtutea principiului prioritatii dreptului comunitar, dispozitiile Tratatului, ale actelor institutiilor direct aplicabile au ca efect, in raporturile cu dreptul intern al Statelor membre, nu numai de a face inaplicabile de plin drept orice dispozitie contrara din legislatia nationala existenta, dar si de a determina ca aceste dispozitii si acte comunitare sa faca parte integranta, cu rang de prioritate, din ordinea juridica aplicabila pe teritoriul fiecaruia din Statele membre si de a impiedica formarea valida de noi acte legislative nationale in masura in care ele vor fi incompatibile cu normele comunitare².

Asadar, de principiu, orice judecator national sesizat in cadrul competentei sale, are obligatia de a aplica integral dispozitiile dreptului comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le confera particularilor, lasand inaplicabile toate dispozitiile, eventual contrare, ale legii nationale, fie anterioare sau posterioare regulii comunitare.





In final, Curtea a decis ferm (in speta Simmenthal, citata mai sus) ca ²judecatorul national, insarcinat sa aplice, in cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura deplin efect acestor norme lasand la nevoie neaplicata, prin propria sa autoritate, orice dispozitie contrara din legislatia nationala, chiar posterioara, fara a fi legat de eliminarea ei prealabila pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional².

1.2.4. Facilitatea accesului liber al individului la drepturile  garantate in dreptul comunitar

Facilitarea accesului individului la drepturile garantate in dreptul comunitar, constituie o alta responsabilitate specifica a judecatorului national.

In raport cu dreptul national, regulile dreptului comunitar au un caracter de ordine publica, astfel ca, in cercetarea si judecarea unei cauze, judecatorul national este tinut sa examineze din oficiu incidenta lor. Asa de exemplu, in caz de examinarea validitatii unui contract, judecatorul national are obligatia sa verifice daca dreptul comunitar al concurentei, aplicabil raporturilor dintre particulari a fost respectat.

El va verifica, de asemenea, din oficiu, respectarea principiului nediscriminarii fondat pe nationalitate, precum si legalitatea comunitara a unui contract de munca s.a.

²Accesul individului la drepturile garantate de dreptul comunitar, care are un rol decisiv in constructia comunitara, ramane platonica daca revendicarile individuale nu au fost efectiv si concret solutionate de judecator²[20]

1.2.5 Indeplinirea de catre judecator national, a obligatiilor ce-i revin din efectul util al dreptului comunitar

Efectul util al dreptului comunitar creeaza si impune si alte obligatii in sarcina judecatorului national, in calitatea sa de judecator comunitar, sistematizate, cu maiestrie, de doctrina dreptului comunitar[21]:

-obligatia de a face tot ceea ce este necesar, pentru eliminarea dispozitiilor normative nationale care se opun eficacitatii depline a normelor comunitare;

-obligatia de a aplica principiul, inerent sistemului Tratatului CEE, dupa care Statele membre sunt obligate sa repare pabugele cauzate particularilor prin incalcarile imputabile ale dreptului comunitar;

-obligatia de a recunoaste, in anumite circumstante, efectul direct al directivelor, netranspuse in dreptul national;

-obligatia de a ordona masuri provizorii, chiar si contrare dreptului national, in vederea protectiei eficace a drepturilor individuale fondate pe dreptul comunitar s.a.

In mod evident, configuratia principala a responsabilitatilor specifice ce revin judecatorului national si redefinirea jurisdictiei nationale in cadrul exigentelor dreptului comunitar, ne infatiseaza clar concluzia recunosterii unei plenitudini de competenta si de jurisdictie a judecatorului national in calitatea sa de judecator comunitar.

De asemenea, observam ca, paralel cu aceasta progresiva ²comunitarizare², care fondeaza competentele jurisdictionale ale judecatorului national, asistam si la un proces de interactiune intre jurisdictiile nationale si jurisdictia comunitara, fenomen care, in ultimii ani, a dobandit noi dimensiuni, in special in domeniul drepturilor noului, generate, mai ales, de ²fecundarea reciproca a dreptului comunitar si a Conventiei europene a drepturilor Omului²[22].

Subsectiunea a 2-a

Eurocompatibilitatea normativa si jurisprudentiala a sistemului judiciar roman

Rolul judecatorului comunitar, intr-un sistem caracterizat, inca, prin multiple carente legislative, este de a pune in valoare regulile generale si principiile care permit, in orice caz, de a mentine o ordine elementara si de a asigura protectia valorilor esentiale, ca libera circulatie a marfurilor, eliminarea discriminarilor de nationalitate si respectarea conditiei loiale a concurentei[23].

2.1. Dreptul european implica revizuirea substantiala a organizarii judiciare

2.1.1. Unele argumente pentru reexaminarea dreptului procedural

Cum s-a aratat, in materie de drept procedural si organizare judiciara, Statele membre sunt in principiu libere sa legifereze, ceea ce constituie principiul autonomiei institutionale.

Totusi, acest principiu are limitele sale, impuse de dreptul comunitar si care constau in:

-responsabilitatea legislatorului national de a garanta protectia judiciara eficace a drepturilor individuale conferite de dreptul comunitar,

-transparenta dreptului procedural national,

-cerinta ca judecatorul national sa asigure, prin toate mijloacele, efectul util al dreptului comunitar,

-realizarea postulatului nediscriminarii procedurale si

-respectarea exigentelor si regulilor procedurale comunitare impuse prin jurisprudenta Curtii de Justitie.

Asadar, numai printr-un efort legislativ se poate realiza direct integrarea procedurala armonioasa a ordinii juridice interne in ordinea juridica comunitara, caci numai Constituanta si legislatorul national pot transpune aceste obiective si, deci, asigura ca judecatorul national sa-si exercite noile responsabilitati specifice de judecator comunitar.

Aceste principii si obiective constituie ²balize procedurale²[24] care trebuie sa orienteze ameliorarea dreptului procedural national si sa-l faca direct compatibil cu cel european, astfel incat acesta din urma sa poata fi invocat si aplicat prin caile judiciare nationale.

2.1.2. Unele directii de reforma a dreptului judiciar si procedural national

a. Individualizarea si ameliorarea statutului procedural al dreptului european

Este evident ca dreptul procedural roman este marcat de o vadita lipsa de transparenta si unitate a reglementarii relative la mijloacele procesuale de drept international, cu referire speciala la caile de atac.

Aceasta implica, obligatoriu, ca in procedura judiciara interna sa-si gaseasca locul, in mod explicit si uniform mijloacele dreptului european ori caile de atac ordinare si extraordinare, in deplina concordanta cu statutul constitutional al dreptului international.

Cat timp, prin art. 11 al. 2 din Constitutia Romaniei, dreptul international (ratificat conform legii nationale) face parte din dreptul intern, iar prin art. 20 al. 2 se consacra si garanteaza primatul dreptului international al drepturilor omului, nu se poate admite lipsa mijloacelor procedurale, explicite si unitare, de aplicare, egala cu dreptul national.

Pe de alta parte, principiile prioritatii dreptului comunitar si efectului direct si util al acestuia in dreptul intern, consacrate, de asemenea in Constitutia revizuita, impun aceeasi obligatie din partea legislatorului roman.

Interesanta si utila ni se pare experienta Elvetiei, amplu ilustrata de prof. O. Jacot Guillermod, judecator federal (in lucrarea citata frecvent in acest studiu), care, fara a fi membra al UE sau in proces de preaderare, inca din anii 1990, a trecut la o revizuire constitutionala si a dreptului procedural intern, totala, pentru compatibilizarea cu dreptul european si pentru asigurarea deplina a calitatii judecatorului national de judecator comunitar.

Romania, ca si Elvetia, a ratificat la 20.06.1994, CEDO, iar jurisprudenta Curtii de la Strasbourg a devenit astfel obligatorie, impunand, deci, armonizarea constitutionala si legislativa a dreptului roman, inclusiv a celui procedural (sau in primul rand).

Dispozitiile art. 13 din CEDO si jurisprudenta recenta a Curtii[25] obliga Statele membre sa-si instituie un mijloc procedural national specific de remediere a incalcarilor irevocabile ale drepturilor fundamentale, adica a unui recurs eficace, de natura a inlatura violarea dreptului si a preveni sesizarea Curtii de la Strasbourg. De la decizia Kudla (2000) au fost pronuntate numeroase alte decizii ale CEDO contra Greciei, Sloveniei, Slovaciei, Irlandei s.a., obligandu-le la daune si la imbunatatirea dreptului procedural national; cu toate acestea, si in pofida unor semnale ale doctrinei[26], legislatorul roman este, inca ²imun² la aceste reforme care sa asigure un tratament procedural national nediscriminatoriu pentru dreptul european in raport cu cel intern.

a.1. Preeminenta principiului susidiaritatii. Noi semnificatii in jurisprudenta CEDO

Jurisprudenta CEDO a statuat, in mod constant, ca principiul subsidiaritatii este strans legat de epuizarea prealabila a cailor interne de atac, conform art. 35-1 din Conventie, precum si de existenta unei cai de atac efective in fata unei instante nationale, potrivit art. 13. De fiecare data Curtea a reafirmat aceasta preeminenta, iar in cauza Kudla contra Poloniei ea a dat noi semnificatii aplicarii art. 13 din Conventie, in sensul ca ²autoritatile nationale au, in primul rand, competenta de punere in valoare si de sanctionare a incalcarii drepturilor si libertatilor garantate².

Asadar, mecanismul plangerii in fata Curtii are, in mod necesar, un caracter subsidiar in raport de sistemele nationale de protectie a drepturilor omului, principiu expres consacrat prin art. 13 si 35 al. 1 din Conventie.

Jurisprudenta CEDO in anii 2001-2004 a pus in lumina o alta latura a preeminentei subsidiaritatii, care priveste ²luarea in considerare a realitatilor vietii internationale si a multiplelor sale implicatii, vizand un sistem de protectie eficace, care se inscrie pe deplin in contextul cooperarii intre state²[27].

Un alt exemplu al preeminentei subsidiaritatii, in scopul de a putea circumscrie semnificatia exacta a angajamentelor asumate de state in virtutea Conventiei, este acela al sistemului imunitatilor recunoscute in dreptul international, a carui aplicare poate sa se rasfranga asupra continutului unui drept garantat, cum ar fi dreptul la accesul efectiv la justitie. ²Acordarea imunitatii suverane in favoarea unui stat in cadrul unei proceduri civile urmareste un scop legitim, care tine de dreptul international si are drept ratiune favorizarea curtoaziei si bunelor relatii intre State, gratie respectului fata de suveranitatea altui Stat²[28].

a.2. Noua jurisprudenta in aplicarea art. 13 din Conventie. Dreptul la un recurs efectiv national

Conform articolului 13 al CEDO, ²Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta Conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale².

²Potrivit obiectului si scopului conventiei, asa  cum se desprind din art. 1 al acesteia, fiecare stat contractant trebuie sa asigure, in cadrul ordinii sale interne, exercitiul drepturilor si libertatilor garantate. Este fundamental pentru mecanismul de protectie stabilit prin conventie, ca insesi sistemele nationale, sa permita corectarea violarilor comise, Curtea exercitand controlul sau, cu rspectarea principiului subsidiaritatii²[29]

Curtea a accentuat acest principiu, instituit de art. 13 si a decis ca obligatia Statelor de a oferi o cale de atac acopera si problemele legate de durata proceselor prevazute in art. 6 din Conventie.

Ea a statuat ca obiectul art. 13 consta in furnizarea unui mijloc prin care justitiabilii sa poata obtine, la nivel national, indreptarea violarilor drepturilor garantate de Conventie, inainte de a pune in miscare mecanismul international al plangerii CEDO[30].

²Chiar daca, pentru moment, nu exista inca, in ordinele juridice ale Statelor contractante un sistem predominant in materia recursului menit sa denunte durata excesiva a procedurilor, putem gasi in jurisprudenta Curtii, privitoare la epuizarea cailor interne de atac, exemple care sa demonstreze ca nu este imposibila crearea unei asemenea cai de atac, precum si de a le face sa functioneze de o maniera efectiva²[31].

Obiectivul fundamental al sistemului Conventiei este de ²a face astfel incat cetatenii europeni, in intreaga comunitate conventionala, sa poata sa-si valorifice, in mod deplin, in cadrul propriei lor ordini juridice interne, drepturile recunoscute de Conventie²[32].

Aceste principii jurisprudentiale au servit drept fundament pentru deciziile Curtii in anii 2001-2004 in care se releva ca exista, totusi, in anumite sisteme juridice, cai de atac interne care permit justitiabilului sa se planga, de exemplu, de durata excesiva a unei proceduri in fata instantelor nationale, apreciind ca un reclamant ar trebui sa se prevaleze de aceste cai de atac, inainte de a se adresa Curtii.

In acest sens este edificatoare hotararea din 10 aprilie 2003 a Curtii, in aplicarea art. 13, in cauza Konti, Arvanti contra Greciei, in care se arata ca: ²Procesul a durat, practic, 15 ani. Curtea a decis, in unanimitate, ca a fost violat art. 13, in masura in care, nici un recurs efectiv nu era disponibil in dreptul intern elen pentru a denunta durata excesiva a unei proceduri judiciare². (Hot. din 10.04.2003, in dosarul 53401/1999, Sectiunea I).

In acelasi mod s-a pronuntat Curtea si in alte cauze, precum decizia din 29.04.2003 in cauza Zavoloka contra Letoniei (hot. nr. 58447/2000), hot. din 8.04.2003 privind cauza Slovak contra Slovaciei (dosar nr. 57983/2000) s.a.

b. Unificarea cailor de atac ordinare si asigurarea simplificarii dreptului procedural national, a transparentei sale si a celeritatii procedurilor judiciare, constituie o alta exigenta a dreptului european.

c. Valorizarea cailor de atac procedurale si asigurarea manifestarii depline a dreptului european in orice tip de contencios national, sunt de natura a evita discriminarile procedurale si de a respecta regulile procedurale comunitare[33].

Aceasta contribuie la realizarea protectiei judiciare eficace a drepturilor individuale conferite in dreptul comunitar si la intarirea caracterului subsidiar al acestuia, deci, la afirmarea ²recursului de drept public², aplicarea sa fiind o problema evidenta de ordine publica.

d. Necesitatea reexaminarii principiului publicitatii procedurii si al publicitatii pronuntarii hotararii, consacrat de art. 6 din CEDO, ridica unele probleme serioase in practica.




Problema pronuntarii hotararii in sedinta publica nu lasa loc unor interpretari literale, CEDO punand accentul pe elementul substantial al protectiei eficace a dreptului la un proces echitabil[34]. Dar, chstiunea publicitatii procedurii, adica a dezbaterilor si, deci, obligativitatea sedintelor publice, indiferent de gradul de jurisdictie (prima instanta, apel, recurs sau alte cai extraordinare de atac) genereaza serioase dificultati de ordin practic si, mai ales, nu ²produce² celeritatea procedurilor.

Totusi CEDO a decis ca la ²regula publicitatii sedintelor poate sa se renunte prin vointa partilor²[35], desi, Curtea intr-o alta decizie, mai veche[36], arata ca ²fara indoiala natura anumitor drepturi garantate de Conventie exclude posibilitatea de a se abandona exercitarea lor.²

e. Dreptul european si necesitatea revizuirii constitutiei si a legilor judiciare

Conventia Europeana a drepturilor omului si Constitutia UE (iunie 2004) constituie cele doua acte fundamentale ale dreptului european care trebuie sa ghideze riguros strategia Statelor membre in opera de revizuire constitutionala si legislativa nationala, in general.

Dar, aceste ²centre de iradiere² normativa supranationala ²ating² substantial si constitutiile celorlalte state europene, si, mai ales, a celor care se afla in plin proces de preaderare la UE.

De altfel, unele dispozitii introduse in Constitutia Romaniei prin recenta lege de revizuire, aprobata prin referendum, anunta viitoarea interventie a legislatorului constituant, care, insa, va trebui sa urmeze, neabatut, ²traseul² nou fixat de Constitutia UE, adoptata deja, a carei ratificare, timp de 2 ani, dupa semnare (20.11.2004-20.11.2006) se va finaliza inaintea datei aderarii depline a Romaniei (01.01.2007).

Unificarea procedurilor judiciare, accentuarea eficacitatii garantarii accesului liber la justitie, a dreptului la un proces in timp rezonabil si a dreptului procedural transparent, sunt, inca, nerezolvate deplin, pentru a se pune in practica efectiv art. 6 al CEDO care are scopul de a ²proteja drepturile nu numai teoretice sau iluzorii, dar, mai ales, concrete si efective²[37].

            2.2. Eurocompatibilitatea jurisprudentiala - prima urgenta a judecatorului national

Jurisprudenta curtilor de la Strasbourg si Luxemburg este obligatorie pentru Statele membre. ²Curtea de Justitie este singura competenta sa determine masura obligatorie a efectului dreptului comunitar², iar in constitutiile statelor s-a prevazut, in corcondanta cu primatul dreptului comunitar si cu efectul util si direct al acestuia, obligativitatea jurisprudentei sale.

De altfel, relativ la jurisprudenta CEDO, forta obligatorie a hotararilor acestei curti rezulta, atat din textul Conventiei, precum si din efectele lor in plan constitutional, legislativ si jurisprudential national, impuse si acceptate de statele supuse jurisdictiei CEDO.

De aceea, prima urgenta a jurisdictiilor interne este compatibilizarea jurisprudentei lor cu cea a jurisdictiilor europene, un rol decisiv avandu-l curtile supreme din Statele membre, a caror deschidere catre asimilarea marilor tendinte jurisprudentiale europene trebuie sa stimuleze pe toti judecatorii nationali.

Din pacate, cum s-a mai aratat[38], judecatorul roman nu poate beneficia de accesul sistematic si profesional la jurisprudenta celor doua instante europene; de altfel, nici hotararile CEDO contra Romaniei nu au format obiectul unui mecanism de comunicare si dezbatere, institutionalizat in sistemul judiciar roman.

Subsectiunea a 3-a

Coordonate majore ale dreptului european in raport cu judecatorul national. Concluzii

3.1. Accesul individului la judecatorul national si la dreptul european

Accesul individului la judecatorul national si la dreptul european constituie caracteristicile fundamentale si scopul primordial al actiunii conjugate a jurisdictiilor nationale si a celor europene.

Pentru Curtea de Justitie a UE ²caracteristica esentiala a ordinii juridice comunitare implica - prin definitia efectului direct - dreptul particularilor de a invoca dreptul comunitar in fata judecatorului national² - care constituie, totodata, ²expresia unui principiu general al dreptului izvorat din traditiile constitutionale comune ale Statelor membre²[39] si care este, de asemenea, consacrat in art. 6 si 13 din CEDO.

Curtea de la Strasbourg a subliniat, constant, importanta capitala a recunoasterii dreptului indiviului la o buna administrare a justitiei intr-o societate democratica, garantarea dreptului la un proces echitabil figurand ²printre principiile fundamentale ale oricarei societati democratice, in sensul Conventiei²[40].

Apelul la jurisprudenta celor doua instante europene nu pune in pericol identitatea nationala si democratia Statelor membre, caci ele, dimpotriva, ²stimuleaza principiul sunsidiaritatii in protectia materiala si procedurala, solicita judecatorului national rol activ, intr-un cadru procedural national adaptat exigentelor dreptului european, in scopul protectiei drepturilor omului care fac parte din identitatea culturala si democratica a Europenilor²[41].

            3.2. Contributia dreptului european  la formarea judecatorului national

Dreptul european, in mod evident, contribuie la ²imbogatirea² culturala si juridica a judecatorului national. ²Dreptul comunitar nu este un drept strain, nici un drept exterior. Acest drept este propriu fiecaruia din Statele noastre, ca dreptul sau national; dar el are si aceasta particularitate de a fi, in acelasi timp, o valoare comuna pentru noi toti²[42].

In aplicarea dreptului european, prin executia sa interna, in special de catre judecatorul national, prima responsabilitate a acestuia este de a executa cu buna credinta regulile sale (²pacta sunt servanda² - art. 26 din Conventia de la Viena asupra dreptului tratatelor). Pe de alta parte, primatul dreptului european si efectul sau util impun aplicarea directa de o maniera prezumata.

Dreptul european solicita, insa, si rolul creator al judecatorului, caci, in fata unei lacune eventuale, judecatorul national trebuie sa procedeze conform art. 31-33 ale Conventiei de la Viena si sa se inspire din solutiile consacrate de ²doctrina² dreptului european si din ²jurisprudenta² curtilor de la Strasbourg si Luxemburg.

Asadar, astazi, judecatorul national, permanent in contact cu jurisprudenta europeana, reprezentata direct in plan intern, se afla intr-o conditie interactiva creativa cu colegii sai europeni.

Pentru judecatorul roman insa, noutatea dreptului european, in special a celui comunitar constituie un serios ²obstacol tehnic al schimburilor jurisprudentiale² cu cele doua curti europene si, mai ales, al aplicarii efective a principiului subsidiaritatii, care constituie corolarul efectului util al dreptului european in ordinea juridica interna.

3.3. Dreptul european este un mijloc esential de echilibrare a puterilor

Doctrina a subliniat clar ca interpretarea europeana invita juristii, si in special judecatorii, sa aprofundeze raporturile dintre principiul primatului dreptului european si cel al separatiei puterilor in stat, ccea ce poate constitui punctul nevralgic al problematicii judecatorului national in fata dreptului european[43].

Raportat la angajamentele internationale ale Statului, cele trei puteri (legislativa, executiva si judiciara) sunt intr-o relatie noua (consimtita sau fortata), care le obliga sa adopte comportamente neconcurente, dar solidare, daca vor sa evite in interesul inclusiv al fiecareia dintre ele, incidenta, in cauza, a responsabilitatii internationale a statului[44].

Ocupand un loc central in aplicarea dreptului, judecatorul national este, insa, garantul principal al executiei interne a tratatelor care leaga Romania, iar principiul prioritatii dreptului international intareste pozitia sa relativa in raport cu celelalte puteri in stat.

3.4. Metamorfoza europeana a judecatorului national

²Osmoza jurisprudentiala intre judecatorul european si judecatorul national - cand ea exista² modifica putin, cate putin, viziunea, conform careia, fiecare dintre ei are propria functiune si produce o evidenta schimbare psihologica, care este cauza si, totodata, consecinta schimbarilor procedurale[45].

In sistemul comunitar, cooperarea judiciara asigurata prin procedura prejudiciala (art. 177 TCE) are un rol central, iar metamorfoza judecatorului national se produce ca o consecinta directa, caci Curtea de Justitie nu fixeaza regulile procedurale nationale, ci enunta exigentele dreptului comunitar care trebuie satisfacute. ²Comunitarizarea² functiunii jurisdcictiilor nationale presupune nu numai penetrarea dreptului comunitar in ordinea juridica nationala, dar si transformarea progresiva a statutului judecatorului national, insotita de o ²comunitarizare² imediata jurisprudentiala.

In sistemul CEDO, metemorfoza judecatorului national este, insa, punctuala, intrucat, ea se produce prin efectul direct al jurisprudentei de la Strasbourg.

3.5. ²Guvernarea judecatorilor² - un ²spectru² al expansiunii puterii judiciare

²Spectrul guvernarii judecatorilor², la nivel national si la nivel european, ²intriga, fascineaza si supara²[46].

Potrivit lui Robert Leconst[47], judecatorul comunitar este, prin aceleasi tratate, obligat sa se plaseze in inima perspectivei dinamice a traseului lor, fara ca el sa depaseasca limitele naturale ale puterii judiciare. El poate sa le dea tot sensul lor si sa determine ca toate dispozitiile acestor tratate sa produca numai consecintele utile, explicite sau implicite, pe care litera si spiritul lor le urmareste².

A considera secolul XX, trecut in istorie, ca ²secolul judecatorilor² este o apreciere excesiva, cea ce a subliniat si CEDO, intr-o recenta hotarare[48], in care arata ca ²un exces de putere din partea judecatorului national poate constitui o violare a notiunii de lege, in sensul autonom al acestei notiuni din Conventie, si, totodata, o violare a principiului fundamental al preeminentei dreptului².

In sfarsit, reputatul doctrinar Pierre Pescatore (citat frecvent in prezentul studiu), intr-o lucrare de referinta, inca de acum 30 de ani[49], raspunde energic criticilor obisnuite la adresa guvernarii judecatorilor: ²Aceasta formula grandilocventa, dorita de unii si repudiata de altii, este doar pronuntata adesea, fara a fi retinuta si, mai ales, demonstrata in concret. Ei afirma, pentru a fixa ideile, ca guvernarea judecatorilor a existat pentru jurisdictiile care au parasit, in deciziile lor terenul dreptului si a luat aceste decizii inspirate de consideratiuni politice. Conceptiile acestora se opun puterii politice dominante, pentru ca n-au inteles niciodata sa vorbeasca de guvernarea judecatorilor pentru a caracteriza servilismul justitiei fata de puterea politica in functie².

Este evident ca o sumara analiza a puterii judiciare din Romania, in raport de cele relevate, ne infatiseaza un cu totul alt ²tablou², fara nici o asemanare cu cel ²pictat², poantilist, in doctrina citata pentru alte locuri europene. Judecatorul roman nu este creator de lege, legislator, ci, dimpotriva, este actorul principal in aplicarea ei, al carui statut a fost decis, de regula, numai de puterea executiva, prin ordonante sau ordonante de urgenta, ori de cea legislativa.

3.6. Ordinea publica europeana a drepturilor  omului, garantata de judecator.
Ordinea publica europeana a drepturilor omului, garantata de judecator, este cheia de bolta a unei constructii europene profund democratica.

²Europa democratica si culturala (Consiliul Europei), Europa Drepturilor Omului (CEDO), Europa comunitara (Uniunea Europeana), Europa liberului - schimb (AELS-acordurile bilaterale), Spatiul Economic European (SEE) si pan-Europa (CSCE), constituie un ansamblu care se afla la rascruce de drumuri²[50].



In aceasta mare arhitectura institutionala europeana, judecatorul, cel national si cel european, are un rol ²modest, si totodata, capital²; dar are o contributie precisa, la protectia si dezvoltarea drepturilor omului, in spiritul art. 60 al CEDO si in raport de incadrarea sa normativa, jurisprudentiala si organizationala.

In acest cadru s-au subliniat mai multe pericole care ameninta viitoarea arhitectura a Europei juridice, intre care, Roly Ryssdal, fostul presedinte al CEDO (pana in anul 1997), a relevat riscurile urmatoare[51]:

-redactarea mai multor cataloage de drepturi fundamentale,

-aparitia mai multor sisteme de control concurente ;I

-varietatea angajamentelor partilor contractante s.a.

Dezvoltarea diferitelor standarde nationale de protectie a drepturilor omului, ca si criterii de aparare a dreptului comunitar pune in pericol integritatea ordinii juridice comunitare, in masura in care acest risc nu mai poate fi controlat de puterea judiciara europeana.

Dreptul comunitar a asimilat Conventia (CEDO), iar Constitutia UE, adoptata la 18.06.2004, a preluat intreaga Carta a drepturilor omului in UE, precum si Conventia, printr-o norma de trimitere expresa, astfel ca putem vorbi de caracterul comunitar al CEDO, care produce efecte uniforme intarite in dreptul comunitar, cat si, direct, in ordinea juridica a fiecarui stat membru al UE.

Pe de alta parte, majoritatea statelor membre in Consiliul Europei si parti la Conventie (inclusiv cele 25 de State membre ale UE) a incorporat-o in ordinea juridica interna.

Interpretarea sistematica si teleologica a Conventiei, consemnata primordial de Curtea de la Strasbourg, ca si alte principii, alaturi de crearea bazelor procedurale comunitare care limiteaza pe judecatorul national (efectul direct, prioritatea, controlul judiciar efectiv s.a.) constituie o autentica ordine publica a drepturilor omului in Europa. In acest cadru se contureaza, tot mai clar, un cadru de interpretare juridica consecventa si libera a jurisprudentelor nationale si europene, care stimuleaza preeminenta dreptului intr-o Europa in care se afirma protectia optima a drepturilor omului.




[1] CJCE, hot. Mireco - 10.07.1980, in Rec. 1980, p. 2559

[2] Peter Oliver, ²Le droit communautaire et les voies de recours nationales², CDE, 1992, p. 348

[3] F. Grevisse/Joan Claude Bonichot, ²Les incidences du droit communautaire sur l`organisation et l`exercice de fonction jurisdictionelle dans les Etats membres², Melanges Boulois, Paris(Dalloz), 1991, p. 298

[4] O.J.Guillarmod, op. cit. p. 196

[5] CJCE, hot. Van Gend/Loos, 5.02.1963, Rec. 1963, p. 25

[6] CJCE, hot. Zuckerfabrik din 21.02.1991, in Rec. 1991, p. I-415

[7] CJCE, hot. Rewe, 7.07.1981, Rec. 1981, p. 1805

[8] J. M. Wilmars, ²Reflexions sur le system d`articulation du droit communautaire et du droit des Etats membres², Melanges Boulois, Paris (Dalloz), 1991, p. 391

[9] O. J. Guillarmod, op. cit. p. 202-203

[10] CJCE-hot. Von Golson/Kamann, 10.04.1984, in Rec. 1984, p. 189

[11] CJCE, hot. Comisia c. Italia, 104/1986, in Rec. 1988, p. 1799

[12] CJCE, kot. Waterkeyn din 14.12.1982, 314/81, in Rec. 1982, p. 4337

[13] CJCE, hot. San Giorgio din 9.11.1993, 199/82, in Rec. 1983, p. 3595

[14] O.J.Guillarmod, op. cit., p. 206

[15] Ami Barav, ²La plenitude de competence du juge national en sa qualité de juge communautaire², in Melanges Boulouis, Paris (Dalloz), 1991, p. 2

[16] CJCE, Ordonanta Zwartveld din 13.07.1990, citata de O.J.Guillarmod, p. 209

[17] CJCE, hot. Johnston din 15.05.1986 (d. 222/84), in Rec. 1986, p. 1651

[18] CJCE, hot. Marleasing din 13.11.1990

[19] CJCE, hot. Simmennthal din 9.03.1978 (d. 106/77), in Rec. 1978, p. 629

[20] O.J.Guillarmod, p. 213

[21] Ami Barav, ²La fonction communautaire du juge national², teza de doctorat, 16.12.1983, Strasbourg, p. 612, citat repetat de O.J.Guillarmod (ex. p. 213 ?i urm.)

[22] Jorn Pipkorn, ²Le Communauté européenne et la Convention européenne des droits de l`homme², in RTDH, Bruxelles (Bruylant), 1993, p. 221

[23] Pierre Pescatore, ²La carence du legislature communautaire et devoir du juge², in ²Mélanges Léontin - Jean Constantinesco², Cologne, 1983, p. 559

[24] O.J.Guillarmod, p. 251

[25] Hot. Kudla c. Polonia din 26.10.2000, in RUDH, 2000, p. 457

[26] M. Voicu, in Curierul judiciar nr. 8/2003, si in Revista de Drept Comercial nr. 7-8/2003, p. 51 si urm.

[27] Hot. din 12.07.2001, par. 69, in cauza Printul Hans Adam II din Liechtenstein contra Germaniei, in RUDH, octombrie 2002

[28] Hot. Al-Adsani, 21.11.2001, in RUDH 2001, p. 348

[29] Hot. Z s.a. U.K. din 10.05.2001, par. 103, in RUDH 2001, p. 457

[30] Hot. Kudla, 26.10.2000, par. 152, RUDH 2000, p. 269

[31] Kudla, p. 269

[32] L. Wilhaber, RUDH, oct. 2002, p. 79

[33] Edificator, in acest sens, ne apare programul legislativ EUROLEX, elaborat de Consiliul federal elvetian care contine propuneri de dispozitii destinate a evita discriminarea procedurala a dreptului european, precum si textele legii din 09.10.1992, prin care Parlamentul a eliminat numeroase dispozi?ii procedurale contrare dreptului european si altele.

[34] Hot. Sutter c. Elvetia din 24.06.1993, in Culegerea CEDO, 1993, Serie A, p. 263

[35] Hot. Hakansson si Sturesson din 21.02.1990, Serie A, nr. 171A, p. 20

[36] Hot. Albert si Le Compte din 10.02.1983, Serie A, nr. 58, p. 19

[37] CEDO, hot. Astica din 13.05.1980, serie A, 37, p. 33

[38] M. Voicu, Revista de drept comercial nr. 7-8/2003, p. 45 si ²Jurisprudenta comerciala², Ed. Lumina Lex, 2003, p. 49 si urm.

[39] CJCE, hot. Jojnston din 15.05.1986, d. 222/84, in Rec. 1986, p. 1651

[40] CEDO, hot. Campbell si Fell din 28.06.1984, in Seie A nr. 30, p. 40, par. 65

[41] O.J.Guillarmod, op. cit., p. 282

[42] Pierre Pescatore, op. cit., 1976, Office des publications officielles des CE, p. VI-27

[43] Koen Lenaests, ²Some reflections on the separation of powers in the European Community², CML, Rev. 1991, p. 11

[44] O.J.Guillarmod, op. cit., p. 293

[45] F. Grevisse/Jean-Claude Bonichat, ²Les incidences du droit communautaire sur l`organisation et l`exrecice de la fonction jurisdictionelle dans les Etats mambres², Mélanges Boulouis, Paris (Dalloz), 1991, p. 309

[46] O.J.Guillarmod, op. cit, p. 287

[47] R. Leconst, ²L`Europe des juges², Bruxelles (Bruylant), 1976, p. 321

[48] CEDO, hot. Huvig din 24.04.1990, Serie A no. 176-B, p. 52, par. 26-35

[49] P. Pescatore, ²Rôle et chance du droit et des juges dans la construction de l`Europe², RIDC, 1974, p. 5-19

[50] O.J.Guillarmod, p. 315

[51] R. Ryssdal, discours a l`Academie de droit européen de Florence, 21.06.1991, citat de O.J.Guillarmod, p. 315






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Drept




Formele (felurile) de interpretare a normelor juridice
Cauze care inlatura sau modifica executarea pedepselor sau a altor sanctiuni penale
Aspecte generale privind raspunderea penala
Represiunea nedreapta: continut legal, subiecti, continut constitutiv
INTREPRINDERILE PUBLICE SAU TITULARE A DREPTURILOR SPECIALE SAU EXCLUSIVE ORI INSARCINATE CU UN SERVICIU DE INTERES GENERAL
Aprecierea probei cu martori
Luarea de mita: continut legal, structura variantei tip si particularitatile variantei agravate
Consiliul Superior al Magistraturii
Nerespectarea regimului armelor si munitiilor: continut legal, continut constitutiv la varianta tip si trasaturile agravantelor
Alte aspecte privind legitima aparare