Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» BUNURILE SOTILOR


BUNURILE SOTILOR




BUNURILE SOTILOR

SECTIUNEA 1

Aspecte generale referitoare la regimul matrimonial al sotilor

Aspecte generale ale regimului matrimonial preconizat de Proiectul Noului Cod civil cuprinde dispozitii referitoare la urmatoarele aspecte:




-despre regimul matrimonial in general (art.242-248);

-locuinta familiei (art. 249 -252);

-cheltuielile casatoriei(art. 253-256);

-despre conventiile matrimoniale (art. 257-265)

-regimul comunitatii legale (art 266-285);

-regimul separatiei de bunuri (art 286-291);

-regimul comunitatii conventionale (art. 292-294);

-schimbarea regimului matrimonial (art. 295-296).

Pentru evitarea repetarilor, in acest context voi face succinte referiri la regimul matrimonial in general, conventiile matrimoniale, regimul separatiei de bunuri, regimul comunitatii conventionale si schimbarea regimului matrimonial.[1]

Sotii, inainte de incheierea casatoriei, prin conventie matrimoniala, vor putea alege una din urmatoarele trei posibilitati:

- regimul comunitatii legale;

-regimul separatiei de bunuri;

-regimul comunitatii conventionale.

 Regimul matrimonial in general va fi supus urmatoarelor reguli:

-dupa incheierea casatoriei, sotii vor declara regimul matrimonial ales despre care se va faice vorbire pe actul de casatorie [art.220 alin. (1)];

-indiferent de regimul matrimonial ales, sotii nu vor putea deroga de la dispozitiile legale stipulate pentru acel regim (art. 242);

-intre soti, regimul matrimonial ales va produce efecte numai din ziua incheierii casatoriei, iar fata de terti numai de la data indeplinirii formalitatilor de publicitate prevazute de lege (art. 24M in acest sens, potrivit art 220 alia (2) din Proiect, ofiterul de stare civila va avea obligatia ca, din oficiu si de indata, sa comunice la registrul special, tinut de judecatoria in a carei circumscriptie se afla domiciliul comun al sotilor sau, in lipsa, domiciliul fiecaruia dintre soti, o copie de pe actul de casatorie si, dupa caz, un exemplar de pe conventia matrimoniala;

-regimul matrimonial ales va putea fi schimbat ori de cate ori sotii doresc, dar numai dupa cel putin un an de la incheierea casatoriei si numai prin act autentic notarial (art 295).

Instanta de judecata, la cererea unuia dintre soti, poate hotari, cu titlu temporar, inlocuirea regimului comunitatii legale ori, dupa caz, conventionale cu acela al separatiei de bunuri, atunci cand celalalt sot incheie acte care pun in grav pericol interesele patrimoniale ale familiei.

Si in aceste ipoteze vor fi obligatorii formalitatile de publicitate ale noii conventii matrimoniale ori, dupa caz, a hotararii judecatoresti respective (art 295-296);

-un sot va putea sa dea mandat celuilalt sot sa-1 reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial (art 244)

            -daca unul dintre soti se afla in imposibilitate de a-si exprima vointa, celalalt sot va putea obtine incuviintarea instantei sa-1 reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Prin  hotarare judecatoreasca se vor stabili conditiile, intinderea si perioada de valabilitate a mandatului judiciar.

Acest mandat va inceta atunci cand  un  reprezentat se va afla in situatia de a-si exprima vointa sau atunci pana cand va fi numit un tutore ori un curator (art 245);     

-regimul matrimonial va inceta prin anularea, desfacerea sau incetarea casatoriei. in caz de incetare sau de schimbare, regimul matrimonial se va lichida potrivit legii (art. 247-248).

Regimul separatiei de bunuri, preconizat de Proiectul Noului Cod civil, va fi circumscris urmatoarelor reguli:

-in cadrul acestui regim, fiecare dintre soti va fi proprietarul exclusiv in privinta bunurilor dobandite inainte de incheierea casatoriei, precum si a celor pe care le dobandeste singur dupa aceasta data (art 286);

-bunurile dobandite impreuna de catre soti vor apartine acestora in proprietate comuna pe cote parti, in conditiile legii, adica in conditiile art 492-503 (art. 288);

-la adoptarea acestui regim, sotii vor trebui sa intocmeasca un inventar al bunurilor mobile ce apartin fiecaruia dintre ei la data incheierii casatoriei .

Inventarul se va putea intocmi si pentru bunurile mobile dobandite in timpul casatoriei. in toate cazurile insa, inventarul se va anexa la conventia matrimoniala, fiind supus, pentru opozabilitate fata de terti, la aceleasi formalitati de publicitate ca si aceasta [art. 287 alin (l)-(3)];

-in lipsa inventarului, dreptul de proprietate exclusiva se va prezuma in favoarea sotului posesor, dar numai pana la proba contrarie. in schimb, daca bunul a fost dobandit printr-un act juridic supus, potrivit legii, unei conditii de forma, de validitate ori de publicitate, proprietatea exclusiva nu se va putea dovedi decat prin inscrisul prevazut de lege (art. 287);

-sotul care se va folosi de bunurile celuilalt sot, fara impotrivirea acestuia din urma, va avea obligatiile unui uzufructuar, cu exceptia obligatiei de a tace inventarul bunurilor pe care le foloseste si de a constitui o garantie pentru indeplinirea obligatiilor pe care le are in calitate de uzufructuar. Acest sot va fi dator sa restituie celuilalt sot numai fructele si veniturile existente la date solicitarii lor de catre celalalt sot sau, dupa caz, la data incetarii ori schimbarii regimului matrimonial [art. 289 alin. (1)];

-in ipoteza in care unul dintre soti incheie un act prin care dobandeste un oun folosindu-se, in tot sau in parte, de bunuri apartinand celuilalt sot, acesta din urma va putea alege, in proportia bunurilor proprii folosite fara acordul sau, intre a reclama pentru sine proprietatea bunurilor achizitionate si a Pretinde daune-interese de la sotul achizitor.[2]

Regimul comunitatii conventionale va fi, in temeiul Proiectului Noului Cod civil, particularizat prin urmatoarele reguli:

-acest regim se va aplica numai atunci cand se deroga, prin conventie matrimoniala, de la dispozitiile privitoare la regimul comunitatii legale

(art. 292):

-prin aceasta conventie vor putea fi incluse in comunitate si bunurile dobandite inainte de casatorie ori se va putea restrange comunitatea numai la acestea din urma ori numai la anumite bunuri determinate, indiferent de momentul dobandirii [art 293 lit. a) si b)];

-conventia va putea avea ca obiect si acordul sotilor pentru incheierea anumitor acte de administrare.

In acest caz, daca unul dintre soti se va afla in imposibilitate de a-si exprima vointa sau se va opune in mod abuziv, celalalt sot va putea incheia singur actul insa numai dupa ce va obtine incuviintarea instantei de judecata [art. 293 lit. c)];

            -in cuprinsul conventiei va putea fi inclusa si clauza de preciput. Executarea clauzei de preciput se poate face in natura sau, daca acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunitatii [art. 296 lit d)

            Prin conventia matrimoniala nu se va prevede altfel, sgimul jundic al comunitatii conventionale se va completa cu dispozitiile din regimul comunitatii legale (art. 294). Aceasta dispozitie denota caracterul special al regimului comunitatii matrimoniale in raport cu cel al comunitatii legale.

            -conventia matrimoniala nu va putea aduce atingere egalitatii juridice dintre soti, responsabilitatii parintesti sau devolutiunii succesorale legale [art. 259 alin. (2)];

            -prin aceasta conventie, sub sanctiunea nulitatii[3] absolute, nu se va putea deroga de la dispozitiile legale privind regimul rnatrimonial ales, cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege [art. 259 alia (1)];

            - conventia matrimoniala va putea cuprinde si clauza de preciput.           Aceasta clauza va da dreptul sotului supravietuitor sa preia fara plata, inainte de imparteala succesorala, unul sau mai multe din bunurile comune, detinute in devalmasie sau in coproprietate. Clauza de preciput nu va fi supusa raportului donatiilor si nici reductiunii, afara de cazul in care se aduce atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari. Clauza devine caduca atunci cand comunitatea inceteaza in timpul vietii sotilor. Executarea clauzei de preciput se va efectua in natura sau, daca acest lucru nu este posibil, prin echivalent. Aceasta clauza nu poate aduce nici o atingere dreptului creditorilor comuni de a urmari, chiar inainte de incetarea comunitatii, bunurile ce fac obiectul clauzei (art. 260-261);

            -pentru a fi opozabila tertilor, conventia se va inscrie intr-un registru special, tinut de judecatoria in a carei circumscriptie se afla domiciliul comun al sotilor sau, in lipsa, domiciliul fiecaruia dintre soti. Daca se schimba domiciliul in functie de care s-a facut inscrierea conventiei, la cererea oricaruia dintre soti, se va face mentiune pe marginea inscrierii initiale, urmand ca, din oficiu, conventia matrimoniala sa se inscrie in registrul special tinut la judecatoria in circumscriptia careia se afla noul domiciliu. in acest scop, instanta la care conventia a fost inscrisa initial, va comunica ultimei instante o copie a conventiei si a cererii pentru efectuarea mentiunii indeplinirea formalitatilor de publicitate se poate facesti la cererea oricaruia dintre soti. [art. 262 alia (l)-(3)];

-in raport cu natura bunurilor care vor face obiectul conventiei matrimoniale, la cererea oricaruia dintre soti, conventia, dupa caz, se va nota in cartea funciara, se va inscrie in registrul comertului si in alte registre de publicitate prevazute de lege. In toate aceste cazuri, neindeplinirea formatiunilor de publicitate nu poate fi acoperita prin inscrierea ficuta in registrul tinut la judecatorie [art. 262 alia (4)

            -orice persoana, fara a fi tinuta sa justifice vreun interes, va putea  cere registrul tinut la judecatorie .

                     

SECTIUNEA 2

Bunurile comune ale sotilor

            Din continutul prevederilor art 30 si 31 C. fam., rezulta ca un bun este comun daca indeplineste cumulativ urmatoarele trei conditii:

            - bunul este dobandit de oricare dintre soti sau de acestia impreuna;

            - bunul este dobandit in timpul casatoriei;

            - bunul nu face parte din categoriile de bunuri pe care legea le considera bunuri proprii.

            Notiunea de bunuri folosita de art 30 si urm. C. fam, trebuie inteleasa in sensul ei juridic, adica desemnand acea valoare economica ce este utila pentru satisfacerea nevoilor materiale sau spirituale ale omului si care este susceptibila de apropriere sub forma dreptului patrimonial.

            In practica, doctrina si chiar legislatie termenul «bun» este folosit in doua acceptiuni sau sensuri, si anume:

            - stricto sensu, prin bun se desemneaza sensul definit mai sus. in acest sens poate fi folosit si termenul de «lucru». Proiectul Noului Cod civil, in art 412, prevede ca sunt bunuri lucrurile care pot forma obiectul unui drept patrimonial. In viitoarea reglementare, notiunea juridica de bun va primi deci un inteles restrans;

            - lato sensu, prin bun se desemneaza atat lucrul, astfel cum a fost definit

mai sus, cat si dreptul patrimonial care are ca obiect acel lucru. 

            Sistematizand, pentru a fi in prezenta unui bun, in sensul dreptului civil,este necesar sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii:     

            - valoarea economica trebuie sa fie apta a satisface o trebuinta de ordin material nu spiritual a omului; .  

            - valoarea economica trebuie sa fie susceptibila de apropriatiune (insusire in forma dreptului patrimonial.)           

            Dreptul patrimonial este dreptul subiectiv civil al carui continut poate fi primat pecuniar, adica baneste.

            Notiunea de bunuri desemneaza atat bunurile corporale, adica lucrurile mobile si imobile, cat si bunurile incorporale, adica drepturile reale, drepturile de creanta si actiunile privind drepturile patrimoniale[4].

            Nu pot deveni bunuri comune, de fapt nici proprii, acele bunuri care nu sunt susceptibile de apropiere individuala, adica cele enumerate de art 136 alin. (3) din Constitutie care pot face obiectul exclusiv al proprietatii publice, si anume: bogatiile de interes public ale subsolului; spatiul aerian; apele cu potentialul lor energetic valorificabil de interes public; plajele; marea teritoriala; resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege[5]. Aceste bunuri sunt, potrivit art 136 alin. (4) din Constitutie, inalienabile.

            De asemenea, potrivit Legii nr. 213/1998, dreptul de proprietate publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Inclusiv sotii nu pot dobandi in proprietate comuna astfel de bunuri daca nu au fost trecute, in conditiile legii (art. 10), in domeniul privat, deoarece aceste bunuri sunt, dupa cum s-a evocat mai sus, inalienabile (art. 11). Cu toate acestea, sotii pot dobandi si asupra acestor bunuri drepturile patrimoniale prevazute

Prin dobandire, notiune folosita de art. 30 si urm C. fam, . doctrinei, se intelege feptul ca sotii devin titularii unui drept real sau la creanta prin intermediul unor acte sau fapte juridice ori in puterea legii.

            In cazul drepturilor reale, bunul devine comun fie ca a fost dobandit printr-un un mod originar (accesiunea, uzucapiunea, dobandirea fructelor de catre posesorul de buna-credinta), fie printr-un mod derivat [contractul, traditiunea, succesiunea legala, succesiunea testamentara cu exceptia cazului prevazut de art 31 lit b) C. fam. si hotararile judecatoresti constitutive de drepturi ].

            Bunul dobandit in timpul casatoriei devine comun indiferent daca in actul de achizitie figureaza ambii soti sau numai unul dintre ei si indiferent daca a fost dobandit din munca ambilor soti sau numai a unuia dintre ei.

            In cazul in care, spre exemplu, in actul de dobandire a unui teren figureaza ambii soti, dar in cartea funciara este inscris numai dreptul unuia dintre soti, bunul ramane comun si in raporturile cu tertii, insa in temeiul art 30 alin (1) C. fam. De fapt, in dreptul comun, potrivit art. 46 din Legea nr. 7/1996, mai multi proprietari nu pot fi inscrisi in aceeasi carte funciara decat daca se gasesc in cazul coproprietatii[6] (caz in care se va arata si partea indiviza a fiecarui proprietar). Deci, spre deosebire de cazul altor persoane coproprietare, pentru care dreptul fiecareia devine opozabil numai dupa ce a fost inscris in cartea funciara, in cazul sotilor, ambii vor beneficia de opozabilitate chiar daca in cartea funciara a fost trecut numai unul dintre ei. Mai mult, chiar daca actul sau faptul de dobandire nu este comun, in cartea funciara, in temeiul art. 30 alin. (1) C. fam., vor fi inscrisi ambii soti. Daca unul dintre soti refuza sa-si dea consimtamantul pentru inscrierea dreptului de proprietate comuna, celalalt sot este indreptatit sa solicite instantei de judecata sa dispuna inscrierea in cartea funciara a dreptului sau pe calea unei actiuni in prestatie tabulara, prevazuta de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 7/19963, intemeindu-si dreptul de proprietate.





            In viitoarea reglementare Proiectul Noului Cod civi, art 271, prevede expres ca oricare dintre soti va putea cere sa se mentioneze in cartea funciara ori, dupa caz, in alte registre de publicitate prevazute de lege despre apartenenta unui bun la comunitate.

            Sunt bunuri comune, din momentul dobandirii, bunurile achizitionate , venitul din munca al unuia dintre soti si cele dobandite cu imprumutul facut de unul dintre soti.

            Fructele obtinute de la bunurile comune sunt, de asemenea, bunuri comune deoarece, in principiu, fructele sunt supuse aceluiasi regim juridic cu al bunului ce le produce, conform principiului accesorium sequiturprincipale.

            Uzucapiunea, ca mod de dobandire a bunurilor comune, prevazuta de art 1890-1894 C. civ., constituie mod de dobandire a bunurilor comune daca termenul prescriptiei achizitive a inceput sa curga in timpul casatoriei, deoarece uzucapiunea retroactiveaza, iar uzucapantul devine proprietar retroactiv, din momentul in care a facut primul act de posesie.

            Daca prescriptia curge impotriva unuia dintre soti iar uzucapantul este tocmai celalalt sot, aceasta se suspenda pe timpul casatoriei. Practic, in aceasta ipoteza, termenul de prescriptie nu se poate implini in timpul casatoriei, intr-adevar, potrivit art 1881 C. civ., prescriptia nu curge intre soti, pe cat timp tine casatoria.

            Uzucapiunea de 10 la 20 de ani, prevazuta de art 1895-1902 C. civ., este mod de dobandire a bunurilor comune daca data titlului care serveste ca baza prescriptiei, se situeaza in timpul casatoriei, tot datorita efectului retroactiv al uzucapiunii.

            Potrivit art. 30 alin (1) si art 31 lit a) C. fam., interpretate a contrario, bunul, pentru a intra in proprietatea comuna in devalmasie a sotilor, trebuie sa fie dobandit in timpul casatoriei, adica in intervalul de timp cuprins intre momentul in care viitorii soti, in conditiile art 16 C ram, isi exprima consimtamantul la casatorie si, dupa caz, pana la data la care casatoria inceteaza, este desfacuta, sau se constata nulitatea acesteia.      

            De fapt, strict juridic, momentul final este, dupa urmatoarele date inscrisa in certificatul de deces, ca fiind data decesului unuia dintre soti; data inscrisa in hotararea judecatoreasca care fost declarata, pe cale judecatoreasca, moartea acestuia. 

              Pronuntat dupa caz, a ramas irevocabila hotararea judecatoreasca prin care s- a produs divortul, a fost constatata ori a fost declarata nulitatea casatoriei. Evident in acest interval de timp cei doi au calitatea de soti, fiind indeplinita astfel si a doua conditie impusa de dispozitiile art. 30 alin. (1) C. fam.

            Pe cale de consecinta, nu vor fi comune bunurile dobandite de soti inainte de incheierea casatoriei si cele dobandite dupa data incetarii, desfiderii nulitatii sau anularii casatoriei, precum si bunurile dobandite in timpul casatoriei care insa fac parte din categoria bunurilor proprii, prevazute de art.31C.fam.

            Raman comune, dar pe cote-parti, bunurile dobandite de ambii soti impreuna prin acelasi act juridic inainte de incheierea casatoriei sau dupa desfacerea, nulitatea ori anularea casatoriei.

            Dupa cum am mai evocat in cuprinsul lucrarii, nu se poate accepta teza conform careia bunurile dobandite impreuna de viitorii soti inainte de casatorie, in proprietate comuna pe cote-parti, vor deveni in timpul casatoriei, urmare conventiei lor, supusa conditiei suspensive, incheiata la data dobandirii bunurilor, bunuri comune in devalmasie, deoarece astfel s-ar eluda, cu puterea evidentei, prevederile art. 30 alin. (1) C. fam si, oricum, asemenea conventii sunt nule absolut, conform art. 30 alin. (2) C. fam.           

Asemenea bunuri vor ramane, in timpul casatoriei dobanditorilor, bunuri comune pe cote-parti.

            De fapt, Codul familiei, reglementand bunurile comune in devalmasie [art. 30 alin (1)] si bunurile proprii (art. 31) ale sotilor, nu exclude ca fiecare dintre ei sa aiba in patrimoniu si bunuri comune pe cote-parti. Deci, in patrimoniul fiecarui sot pot exista, deopotriva, bunuri comune in devalmasie, bunuri comune pe cote-parti si bunuri proprii.

            Posibilitatea ca sotii sa aiba in timpul casatoriei si bunuri comune pe cote-parti este preconizata a fi stipulata expres in art 288 din Proiectul Noului Cod civil, in cadrul regimului separatiei de bunuri.   

            Bunurile dobandite de soti in timpul disparitiei unuia dintre ei sunt, asemenea, bunuri comune deoarece, potrivit art. 19 din Decretul nr. 31 cel disparut este socotit in viata daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte, ramasa irevocabila. Deci, practic, in perioada disparitiei casatoria continua sa existe si, mai ales, sa produca efecte juridice.

            In schimb, bunurile dobandite de sotul supravietuitor dupa moartea celuilalt sot sunt bunuri proprii, deoarece dobandirea a intervenit dupa incetarea casatoriei. Aceeasi solutie se adopta si in cazul in care moartea este constatata prin hotarare judecatoreasca irevocabila.

            In doctrina si practica s-a decis ca, daca sotul declarat mort este in realitate in viata si obtine anularea hotararii judecatoresti declarative de moarte, se considera retroactiv ca nu a incetat comunitatea de bunuri. Drept urmare, se sustine ca bunurile dobandite de soti in intervalul de timp cuprins intre data mortii stabilita prin hotararea judecatoreasca irevocabila declarativa de moarte si data la care hotararea de anulare a acesteia a ramas irevocabila vor fi conssiderate bunuri comune.

            Daca sotul celui declarat mort nu se recasatoreste si a fost de buna-credinta, in temeiul principiului « error communis facit ius » si pentru a ocroti buna lui credinta, casatoria dintre ei ramane incetata in intervalul de timp cuprins intre data stabilita prin hotarare ca fiind data mortii si data ramanerii irevocabile a hotararii de anulare a hotararii declarative de moarte, iar bunurile dobandite de acestia in acest interval de timp vor fi bunuri proprii sotului dobanditor. In schimb, dupa anularea hotararii declarative de moarte, nimic nu se opune reluarii casatoriei dintre cei doi, cu toate consecintele legale ce decurg din aceasta imprejurare, inclusiv in planul comunitatii de bunuri.

            Daca sotul celui declarat mort, fiind de buna-credinta, se recasatoreste, in temeiul art. 22 alin (2) C. fem, prima casatorie este desfacuta incepand cu data incheierii noii casatorii.           Drept urmare, pana la recasatorire, in baza principiului « error communis facit ius »  , prima casatorie ramane incetata iar bunurile dobandite de fostii soti nu vor fi bunuri comune, ci propriu sotului dobanditor. Dupa aceasta data, sotul celui declarat mort conform art. 22 C. fam., calitatea de sot in casatoria subsecventa si, drept urmare, bunurile dobandite de acesta vor fi, dupa caz, bunuri comune cu ale sotului din aceasta casatorie. Deci, in  prima casatorie comunitatea de bunuri inceteaza definitiv la data stabilita ca fiind data mortii prin hotararea judecatoreasca irevocabila.

            In schimb, daca sotul celui declarat mort este de rea-credinta si nu se recasatoreste, este aplicabila solutia imbratisata de catre doctrina si practica judecatoreasca, considerandu-se ca, in aceasta situatie, casatoria nu a incetat sa existe.

            In situatia prezentata mai sus, daca fostul sot este de rea-credinta si se recasatoreste, noua casatorie este lovita de nulitate absoluta, conform art. 5 si art 19 C. fam. Evident, in aceasta ipoteza, datorita efectului retroactiv al nulitaatii, se considera ca prima casatorie nu a incetat niciodata sa existe, iar casatoria subsecventa ca nu a existat niciodata. Drept urmare, bunurile dobandite de oricare dintre sotii din prima casatorie in intervalul de timp cuprins intre data mortii stabilita prin hotararea judecatoreasca irevocabila declarativa de moarte a unuia dintre ei si momentul ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de anulare a casatoriei subsecvente, vor fi bunuri comune ale acestora.

            In cazul desfacerii casatoriei prin divort, comunitatea de bunuri subzista pana la data ramanerii irevocabile a hotararii de divort deoarece, potrivit art 39 alin. (1) C. fam., numai de la aceasta data casatoria este considerata desfacuta.

            Potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ., sunt irevocabile urmatoarele hotarari: hotararile date in prima instanta, fara drept de apel nerecurate;hotararile date in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel; hotararile date in apel, nerecurate; hotararile date in recurs chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii; orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Spre exemplu, nu mai poate fi atacata cu recurs hotararea fata de care s-a scurs termenul de apel sau de recurs.

            Cu toate acestea, potrivit art 39 alin. (2) C. fam., fata de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale casatoriei, deci si comunitatea de bunuri a sotilor,inceteaza de la data cand s-a facut mentiune despre hotararea de divort pe marginea actului de casatorie sau de la data cand ei au cunoscut divortul pe alta cale. Mentiunea se face din oficiu pe baza comunicarii hotararii judecatoresti irevocabile ori la cererea persoanei interesate.

            Practic, fata de cel de-al treilea, prezumtia de comunitate de bunuri prevazuta de art. 30 alin. (1) C. fam si dispensa de dovada, prevazuta de art 31din C fem., subzista pana la data la care se face mentiune pe marginea actului de casatorie despre hotararea de divort.

            In practica, s-a decis ca prevederile art. 30 alin. (1) sunt aplicabile in cazul in care bunul a fost dobandit de unul dintre soti prin desfacerea casatoriei, insa cu bani proveniti dintr-un imprumut de la celalalt sot, deoarece hotararea de divort produce efecte de la data ramanerii ei irevocabile numai pentru viitor. Pe cale de consecinta, bunul va fi propriu, sotul imprumutator isi poate acoperi paguba pe calea unei actiuni in restituirea imprumutului.

            Facem precizarea ca, in intervalul de timp cuprins intre introducerea cererii de divort si ramanerea irevocabila a hotararii de divort, sotii au calitatea de persoane casatorite, chiar daca sunt despartiti in fapt Drept urmare, bunurile dobandite in acest interval de timp sunt bunuri comune, cu exceptia celor enumerate de art. 31 C. fam.[7]

            In situatia in care casatoria a incetat ca urmare a nulitatii sau anularii, desfiintarea ei, avand efect retroactiv, chiar din momentul incheierii acesteia rara respectarea cerintelor legale, se considera ca sotii nu au fot casaaoriti intre ei si, pe cale de consecinta, ca nu au dobandit nici bunuri comune in calitate de soti.

            De la aceasta regula, art 23 alin. (1) si art. 24 alin. (1) C. fam. instituie o exceptie in cazul casatoriei putative, cand comunitatea de bunuri subzista pana la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus ori s-a constatat nulitatea casatoriei. Practic, in acest caz, pentru a ocroti sotul sau sotii de buna-credinta, este suprimat efectul retroactiv al nulitatii casatoriei. Nulitatea va produce numai efecte pentru viitor (ex nune), adica numai de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de nulitate sau anulare a casatoriei.

            Daca numai unul dintre soti a fost de buna-credinta, numai acesta se va bucura de beneficiul comunitatii de bunuri.

            Beneficiul comunitatii de bunuri, in cazul casatoriei putative, rezida in posibilitatea sotului de buna-credinta de a se folosi de prevederile art 30 alin (3) C. fam Altfel spus, pentru acest sot, calitatea de bun comun nu trebuie dovedita, deoarece este prezumata de lege in schimb, sotul de rea-credinta, daca are interes ca un anumit bun sa fie declarat bun comun, este obligat sa faca dovada in acest sens.

            Numai in acest fel poate fi inteles beneficiul comunitatii de bunuri pentru sotul de buna-credinta, deoarece, daca s-ar admite ca sotul de buna-credinta este coproprietar in devalmasie, iar cel de rea-credinta coproprietar pe cote-parti, s-ar ajunge la situatia absurda in care o persoana este proprietara in devalmasie cu nimeni.

            Pe de alta parte, in cazul casatoriei putative, in temeiul art. 24 alin. (2) c.fam., cererea de intretinere a sotului de buna-credinta si raporturile patrimoniale dintre soti sunt supuse, prin asemanare, dispozitiilor privitoare la divort. Drept urmare, in aceasta ipoteza, in raporturile cu tertii, in temeiul art 39 alin. (2) C. fem, sotul de buna-credinta va avea la indemana beneficiul comunitatii de bunuri pana la data la care s-a facut mentune despre hotararea de nulitate sau anulare pe marginea actului de casatorie ori tertii au cunoscut aceasta imprejurare pe alta cale.

            Celalalt sot, de rea-credinta, nu se bucura de beneficiul comunitatii de bunuri, deoarece, fata de acesta, nulitatea casatoriei actioneaza ca o sanctiune si produce efecte retroactive, chiar din momentul incheierii ei fara respectarea cerintelor legale .

            Cat priveste bunurile dobandite de oricare dintre soti in timpul despartirii lor in fapt, acestea, potrivit doctrinei, devin bunuri comune pentru urmatoarele motive:

            -separatia in fapt a sotilor nu echivaleaza cu desfacerea casatoriei, astfel ca bunul este, de fapt si de drept, dobandit in timpul casatoriei, iar dobanditorii au, in acest interval de timp, calitatea de soti, realizandu-se astfel conditiile prevazute de art 30 alin. (1) C. fam;

            -legea nu face distinctie intre bunurile dobandite de soti in timpul cat convietuiesc si cele dobandite cat timp acestia sunt despartiti in fapt .

            Principiul ' ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus' nu ingaduie sa se faca o asemenea distinctie, evident, nici macar de catre instanta de judecata;

            -daca s-ar adopta o solutie contrara, ar insemna ca sotilor li se ofera,

inadmisibil, posibilitatea discretionara de a modifica regimul juridic al comunitatii de bunuri prin simpla lor despartire in fapt, adica, de fapt, sa translateze bunuri supuse unui regim juridic special si imperativ sub un regim juridic de drept comun si, indeobste, dispozitiv;

            -contributia fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune in timpul separatiei in fapt va fi avuta in vedere la incetarea sau desfacerea casatoriei, in ceea ce priveste stabilirea cotei-parti ce se cuvine fiecaruia pentru impartirea acestora.[8]

            Bunurile dobandite de concubini in timpul starii de concubinaj nu sunt supuse regimului juridic al comunitatii de bunuri al sotilor, de concubinii nu au calitatea de soti.

            In raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun, care reglementeaza proprietatea comuna pe cote-parti.

            In cazul concubinilor, dovada dreptului de proprietate comuna pe cote-parti urmeaza a fi facuta in legatura cu fiecare bun in parte si nu in raport cu totalitatea bunurilor.

            In cazul casatoriei precedata de concubinaj, bunurile dobandite de concubini inainte de casatorie vor fi proprii sau comune pe cote-parti. Desi criticabila, dupa cum am evocat deja, in practica, s-a admis solutia ca bunurile comune pe cote-parti ale concubinilor pot fi transformate, prin conventia concubinilor incheiata la data dobandirii bunurilor, in bunuri comune in devalmasie, pe data casatoriei dintre ei.

            Proiectul Noului Cod civil, in art 266 alin (1) prevede ca bunurile dobandite in timpul comunitatii legale de oricare dintre soti vor fi, de la data dobandirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor. Art. 219 dispune ca momentul incheierii casatoriei este momentul in care ofiterul de stare civila, dupa ce ia consimtamantul viitorilor soti, ii declara casatoriti. Deci, in viitoarea reglementare, momentul incheierii casatoriei nu mai va mai fi, ca in actuala, chiar momentul exprimarii consimtamantului.

            In caz de divort, potrivit art. 308 din Proiect, casatoria va fi considerata desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila. in ceea ce priveste incetarea regimului matrimonial insa in temeiul art. 309, intre soti, hotararea de divort va produce efecte incepand cu data introducerii cererii de divort. Sotul nevinovat va putea cere instantei sa constate ca regimul matrimonial a incetat de la data separatiei in fapt, inclusiv atunci cand divortul va fi pronuntat ca urmare a acordului sotilor.

            Pe cale de consecinta, in cadrul comunitatii legale, bunurile dobandite de catre oricare dintre soti intre momentul in care ofiterul de stare civila ii declara casatoriti si, dupa caz, momentul introducerii cererii de divort sau al separatiei in fapt a sotilor vor fi bunuri comune in devalmasie.

            In privinta momentului final, determinat de anularea casatoriei, viitoarea reglementare reia regulile de la divort, asa ca nu mai insistam aici asupra acestor aspecte.

            Voi prezenta acum aspecte referitoare la data dobandirii bunurilor comune.

            Dupa ce s-a stabilit intervalul de timp in care dobandirea bunurilor de catre oricare dintre soti determina calificarea acestora ca fiind bunuri mune, se impune a se stabili care este, sub aspect juridic, de fapt, momentul sau data dobandirii bunurilor. Problema prezinta importanta practica, deoa rece, uneori, se intampina dificultati in stabilirea faptului ca acest moment este sau nu plasat in limitele casatoriei, mai ales atunci cand dobandirea este initiata inainte de casatorie, iar definitivarea ei se produce in timpul casatoriei si invers, dobandirea este initiata in timpul casatoriei, iar definitivarea are loc dupa desfiintarea acesteia.




            Ca regula generala, dreptul patrimonial este dobandit in momentul in care intra in patrimoniul unuia dintre soti, chiar daca sotul ar intra, in cazul drepturilor reale, mai tarziu in posesia bunului care face obiectul dreptului, iar in cazul drepturilor de creanta, acestea s-ar realiza efectiv mai tarziu.

            Solutia, in cazul drepturilor reale, este legala deoarece, potrivit art. 971 c. civ., in contractele ce au ca obiect transferul proprietatii sau al unui alt drept real proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor. in acelasi sens sunt si prevederile art. 1295 C. civ., in ceea ce priveste transmiterea dreptului de proprietate prin efectul contractului de vanzare-cumparare.[9]

            Evident, efectul translativ al dreptului nu se produce in momentul acordului de vointa al partilor in situatia in care chiar partile au convenit sa amane acest transfer pentru o alta data, prin stipularea unui termen suspensiv ori a unei conditii suspensive. Se impune o astfel de precizare deoarece normele juridice instituite de art. 971 si de art. 1295 C. civ. sunt dispozitive, iar partile, prin conventia lor, pot deroga de la ele.

            In cazul termenului suspensiv, in conventie trebuie sa se stipuleze expres ca se amana transferul dreptului. in caz contrar, in temeiul art. 1022 C. civ., se amana doar traditiunea lucrului, dreptul asupra acestuia fiind transmis chiar in momentul acordului de vointa[10].

In schimb, in temeiul art. 1017-1018 C. civ., conditia suspensiva amana, prin ea insasi, transferul dreptului pana la realizarea evenimentului.

            Facem precizarea ca stipularea unei conditii rezolutorii nu afecteaza transferul dreptului, dar o data realizata, cel care transmite dreptul, in temeiul art 1019 C. civ., il redobandeste cu efect retroactiv.

            In sfarsit, trebuie avute in vedere si prevederile art. 1015 C. civ., conform carpra conditia indeplinita are efect din ziua in care angajamentul s-a contractat. Practic, prin realizarea conditiei, bunul devine, respectiv pierde calitatea de bun comun chiar din momentul incheierii actului juridic.

            In ipoteza in care conventia partilor, pentru a fi valabila, trebuie sa fie supusa unor formalitati, transferul dreptului are loc in momentul indeplinirii acelor formalitati. Spre exemplu, in temeiul art. 2 alin. (1) al Titlului X (Circulatia juridica a terenurilor) din Legea nr. 247/2005, terenurile situate in intravilan si extravilan pot fi instrainate si dobandite prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica. Deci, in aceasta ipoteza, dreptul de proprietate asupra terenului nu se transmite in momentul acordului de vointa, ci in momentul in care actul juridic este incheiat in forma autentica, deoarece forma autentica a actului este ceruta ad validitatem si nicidecum numai ad probationem. Daca acest moment este situat in timpul casatoriei, bunul care face obiectul actului juridic va fi bun comun, chiar daca acordul privind transmiterea lui a intervenit inainte de casatorie.

            In privinta drepturilor de creanta, avand in vedere principiul consensual is-mului, care domina raporturile juridice nascute din acte juridice bilaterale voluntare, acestea intra in patrimoniul persoanei la data la care ea devine titulara lor, chiar daca drepturile s-ar realiza mai tarziu, adica la data la care debitorul indeplineste prestatia corespunzatoare dreptului creditorului (de a da, de a face sau de a nu face ceva).

            Evident, momentul nasterii sau cel al executarii dreptului de creanta poate fi amanat prin stipularea unui termen sau a unei conditii suspensive, deoarece dispozitiile art. 1017-art. 1018 si ale art. 1022-art 1025 C. civ., referitoare la conditia suspensiva si, respectiv, la termenul suspensiv au in vedere obligatiile civile in general si, nicidecum numai obligatiile nascute din transferul unui drept real.

            In acest sens, cu titlu general, urmeaza sa admitem ca creantele nascute inainte de casatorie, dar realizate in timpul casatoriei, nu sunt bunuri comune, iar cele nascute in timpul casatoriei, dar realizate dupa incetarea sau desfacerea ori nulitatea sau anularea casatoriei, sunt bunuri comune.

            In cazul in care unul dintre soti dobandeste un drept de creanta, de exemplu o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare a unui lucru cert, care il indreptateste sa pretinda transmiterea dreptului de proprietate asupra acelui lucru, pentru dreptul de creanta momentul dobandirii este chiar momentul in care sotul incheie antecontractul, adica devine titularul lui, iar pentru dreptul de proprietate, momentul dobandirii este, in principiu, acela in care se incheie

            Daca atat momentul dobandirii dreptului de creanta, cat si in momentul dobandirii dreptului real se situeaza in timpul casatoriei, ambele categorii de drepturi vor intra in categoria bunurilor comune. 

            In situatia in care dreptul de creanta este dobandit de unul dintre soti inainte de incheierea casatoriei, iar dreptul real in timpul casatoriei sau invere dreptul de creanta se dobandeste in timpul casatoriei, iar dreptul real pana desfiintarea casatoriei, soluiile sunt in raport de imprejurarea ca dobandirea dreptului este plasata sau nu in timpul casatoriei. in prima ipoteza, dreptul de creanta va fi bun propriu, deoarece, fiind dobandit inainte de casatorie si dobanditorul neavand calitatea de sot, nu sunt intrunite cerintele prevazute de art 30 alin. (1) C. fam. pentru ca acesta sa intre in categoria bunurilor comune, iar dreptul real va fi bun comun deoarece, fiind dobandit in timpul casatoriei si dobanditorul avand calitatea de sot, sunt intrunite cerintele legale. In cea de a doua ipoteza, solutiile sunt simetric opuse, adica dreptul de creanta va fi bun comun si dreptul real bun propriu .

In principiu, intr-o alta opinie, dreptul real fiind efectul dreptului de creanta, este si ramane legat de patrimoniul in care s-a nascut primul. Drept urmare, acest drept va fi bun propriu, daca dreptul de creanta s-a nascut inainte de casatorie, iar dreptul real in timpul casatoriei si va fi bun comun, daca dreptul de creanta s-a nascut in timpul casatoriei si dreptul real dupa desfiintarea casatoriei.[11]

            Cu toate acestea, fata de conditiile lipsite de echivoc prevazute de art 30 alin. (1) C. fam, adica acelea ca bunul sa fie dobandit in timpul casatoriei si dobanditorul sa aiba calitatea de sot, si de imprejurarea ca notiunea de bun circumscrie, deopotriva, atat lucrul, ca atare, cat si drepturile patrimoniale in legatura cu acesta, trebuie sa exprimam serioase rezerve fata de aceasta solutie.

            Altfel spus, in cazul unei promisiuni de vanzare-cumparare intervenita inainte de casatorie, in timpul casatoriei, desi numai sotul parte in conventie poate cere perfectarea vanzarii.

            Evident, in aceasta ultima ipoteza, fostii soti, eventual, vor deveni titulari ai dreptului de proprietate pe cote-parti si, nicidecum in devalmasie, deoarece dobandirea proprietatii a intervenit dupa desfiintarea casatoriei, iar dobanditorii nu mai au calitatea de soti. in schimb, daca in contractul de vanzare-cumparare figureaza ca parte numai unul dintre fostii soti, bunul, fiind dobandit in afara casatoriei de catre o persoana care nu mai are calitatea de sot, va fi bun propriu al acelei persoane si, nicidecum bun comun, chiar pe cote-parti, al fostilor soti.

            Bineinteles, contributia efectiva a fiecaruia dintre soti la dobandirea dreptului va fi avuta in vedere la partajarea bunului astfel dobandit. De asemenea, tinandu-se seama de prevederile art. 31 din C. fam., bunul astfel dobandit poate fi in parte, dupa caz, bun propriu sau bun comun.

            In cazul construirii de locuinte proprietate personala cu sprijinul statului, in literatura si jurisprudenta se sustine ca dreptul de proprietate se dobandeste la data predarii-preluarii constructiei.

            De fapt, Legea nr. 4/1973 care stipula aceasta solutie, a fost abrogata, iar art 18 din Legea nr. 114/1996 a locuintei prevede ca, pana la restituirea sumei primite de la stat, se instituie o ipoteca legala asupra locuintei, de fapt, asupra constructiei. Deci, practic, in prezent, in acest caz, dreptul de proprietate se dobandeste potrivit normelor dreptului comun.

            Bunul cumparat de soti in timpul casatoriei cu plata in rate urmeaza a se considera bun comun, chiar daca plata unor rate a fost efectuata de unul dintre soti dupa desfiintarea casatoriei. Faptul ca unul dintre soti a platit ratele nu produce consecinte asupra caracterizarii bunului, ca atare. Aceasta situatie este de natura sa influenteze doar asupra intinderii cotelor ce se cuvin sotilor din bunurile comune cu ocazia partajarii lor.

SECTIUNEA 3

Bunurile proprii ale sotilor

            Art 31 C. fam. enumera expres si limitativ sase categorii de bunuri proprii ale sotilor.

in legatura cu bunurile proprii, in general, in doctrina se fee urmatoarele precizari:

            -bunurile proprii constituie o exceptie de la comunitatea de bunuri

prin art. 30 alin. (1) C fam.;      

            -categoriile de bunuri proprii sunt expres si limitativ prevazute de art 1 din C fam, drept urmare, sotii, prin conventia lor, nu pot sa prevada ca si categorii de bunuri sunt proprii, deoarece, astfel, ar fi afectata cornumtatea de bunuri iar, in temeiul art 30 alia (2) C. fam, astfel de conventii ar fi lovite de nulitate absoluta;

            -existenta celor doua categorii de bunuri nu exclude posibilitatea realizarii intre acestea a unui circuit, in cazurile anume prevazute de C.Fam.

            Spre exemplu, daca din pretul obtinut din vanzarea unui bun comun unul dintre soti va achizitiona bunuri necesare exercitarii profesiei, acestea in temeiul art 31 lit. c) C. fam, devin bunuri proprii;

            -de regula, bunurile proprii se clasifica dupa criteriul datei dobandirii, legaturii lor cu persoana sotului dobanditor si in raport cu subrogatia reala.

           

            3.1.Bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei

            Potrivit art 31 lit a) C. fam, se prevede ca sunt bunuri proprii ale fiecaruia dintre soti bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei.

            Asa cum s-a mai precizat, daca inainte de incheierea casatoriei viitorii soti au devenit coproprietari pe cote-parti asupra unui bun, ei nu pot conveni ca acel bun sa devina, in timpul casatoriei, bun comun in devalmasie .

             Fara a repeta argumentele aduse anterior, facem precizarea ca astfel de conventii cad sub incidenta nulitatii prcvazuta de art 30 alia (2) C. Fam.

             Un astfel de bun va fi, si in timpul casatoriei, in coproprietatea pe cote-parti a sotilor.    Se impune o astfel da concluzie deoarece acest bun nu este dobandit in timpul casatoriei, iar la data intrarii bunului in patrimoniul lor, nu aveau calitatea de soti, respectandu-se astfel, conditiile exprese si restrictive prevazute de art 3.

            Pe de alta parte, din reglementarile juridice consacrate regimului matrimonial al sotilor nu se deduce ca acestia nu ar putea avea in timpul casatoriei si bunuri comune pe cote-parti, alaturi de bunuri comune in devalmasie. De fapt, cota-parte a fiecarui sot asupra unui astfel de bun va intra in categoria bunurilor proprii, prevazuta de art 31 lit a) C. fam in viitoarea reglementare, aceasta posibilitate juridica este stipulata expres de art. 288 din Proiectul Noului Cod civil pentru bunurile dobandite impreuna de soti in cadrul regimului separatiei de bunuri.

            Nu poate fi acceptata nici teza conform careia bunul dobandit de ambii soti inainte de casatorie devine bun comun in devalmasie in timpul casatoriei, daca sotii au supus actul juridic al dobandirii unei conditii suspensive, care se realizeaza in momentul incheierii casatoriei. Se impune respingerea acestei teze, deoarece, dupa cum s-a evocat deja, art 30 alin. (1) C. fam. cuprinde o norma imperativa, de la care viitorii soti nu pot deroga, nici chiar prin inserarea in conventie a unor conditii suspensive.      

            Altfel spus, cade sub incidenta nulitatii prevazute de art. 30 alin. (2) C. fam. si conventia viitorilor soti conform careia, incepand cu data casatoriei, bunul dobandit anterior de catre acestia, urmeaza sa devina proprietatea lor comuna in devalmasie. De fapt, aceasta solutie contravine si principiului conform caruia proprietatea comuna in devalmasie este proprie numai sotilor.

             Intr-adevar, in temeiul art. 1015 C. civ., conditia suspensiva realizata are efect retroactiv, care urca pana la data incheierii actului de dobandire. Deci, in ipoteza ce o analizam, s-ar considera retroactiv ca bunul este proprietatea devalmasa a celor doi chiar inainte de incheierea casatoriei, adica inainte de a dobandi calitatea de soti.

            Oricum, in opinia noastra, solutia Instantei Supreme, nesocotind prevederile art 30 alin. (1) C. fam, incalca principiul legalitatii inscris in art 1 alia (5) din Constitutie.

            De asemenea, sunt bunuri proprii bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei nula sau anulata. Daca bunul este dobandit de fostii soti impreuna dupa data la care casatoria dintre ei a fost desfiintata, acestia vor exercita asupra bunului un drept de proprietate comuna pe cote-parti, deoarece nu mai sunt intrunite cerintele prevazute de art. 30 C. fam,, pentru ca bunul sa fie considerat comun, adica dobandirea nu a intervenit in timpul casatoriei, iar dobanditorii nu mai au calitatea de soti.

            Exprimam totusi opinia ca prevederile art. 31 lit a) C. fam. sunt inutile, deoarece calificarea acestor bunuri ca fiind proprii se deduce. Astfel ca fara echivoc.din interpretarea per a contrario a prevederilor art 30 alia (1) C. fem, intradevar, atata vreme cat, potrivit art. 30 alia (1) C. fara, bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor; per a contrario, rezulta ca cele dobandite inainte de casatorie sau dupa desfiintarea acesteia nu mai sunt bunuri comune ci, dupa caz, bunuri proprii ale viitorului sau fostului sot dobanditor ori bunuri comune, dar pe cote-parti, ale viitorilor sau fostilor soti dobanditori.

           

3.2Bunurile dobandite prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi commune

            Aceasta categorie de bunuri este prevazuta de art. 31 lit. b) C. fam.

            Pentru calificarea acestor bunuri ca fiind proprii s-a avut in vedere caracterul intuitapersonae al dobandirii.

            Cat priveste succesiunea legalaa, caracterul intuitu personae al dobandirii este stabilit de legiuitor, in lipsa vointei exprimate de catre de cujus printr-un testament Acest caracter rezulta fara echivoc din dispozitiile art 659 C. civ., care stabilesc ca succesiunile se cuvin copiilor si descendentilor defunctului, ascendentilor si rudelor sale colaterale, in ordinea si dupa regulile prevazute de lege, adica m conformitatea cu prevederile art 669 si una C. civ.        Deci, devolutiunea succesorala legala este esential determinata de legatura de rudenie ce exista intre de cujus si persoanele care au calitatea de mostenitori. Evident, o alta solutie ar veni in coliziune cu dispozitiile legale ce reglementeaza succesiunea legala (art 650-799 C. civ.), deoarece, practic, ar conferi drepturi succesorale unor persoane care nu se afla in legatura de rudenie cu de cujus.

                        Donatiile si legatele (art. 800-855 C. civ.), care sunt acte cu titlu gratuit,adica liberalitati, sunt facute, de asemenea, in considerarea celor

gratificate.

            Bunurile dobandite prin donatie sunt proprii, indiferent ca este dovedit cu acte intre vii sau prin acte pentru cauza de moarte ori este o donatie de bunuri viitoare, care este revocabila conform art. 821 despre o donatie directa, indirecta, deghizata ori un dar manual sau despre o donatie cu sarcini.

            Donatiile intre soti sunt valabile daca au ca obiect numai bunuri proprii. De fapt, daca donatia ar avea ca obiect bunuri comune, s-ar ajunge la situatia inadmisibila in care sotul gratificat ar fi, in acelasi timp, donator si donatar, iar celalalt sot ar fi in situatia de a dona bunul altuia.

            In doctrina s-a exprimat opinia ca donatiile facute unui sot cu sarcini in favoarea unui tert sau in favoarea dispunatorului fiind, in masura sarcinii, acte juridice cu titlu oneros, in aceeasi masura lipseste si intentia dispunatorului de gratificare. Pe cale de consecita, in limitele sarcinii, bunul devine comun sotilor.



            In ceea ce ne priveste, exprimam rezerve fata de aceasta concluzie doctrinara. Astfel, se impune a se observa ca art. 31 lit. b) C. fam se refera la legat si donatie fara sa faca distinctie dupa cum acestea sunt sau nu cu sarcini. Drept urmare, a considera bunurile ce fac obiectul legatelor sau donatiilor cu sarcini facute unuia dintre soti ca sunt bunuri comune inseamna a sfida principiul 'ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus', adica, de fapt, a adauga la lege. Evident, aceasta imprejurare contravine dispozitiilor art 1 alia (5) din Constitutie. Va trebui deci sa acceptam ca bunurile ce fac obiectul unor asemenea donatii sau legate vor fi bunuri proprii sotului dobanditor, indiferent de natura ori intinderea sarcinii.

            Un puternic argument in sensul celor sustinute de noi il constituie chiar exceptia stipulata in cuprinsul art. 31 lit b) C. fam Indubitabil, daca legiuitorul ar fi inteles sa instituie si alte exceptii, le-ar fi nominalizat si pe acestea in acest text sau in altul deoarece, ca regula generala, exceptiile, fiind exprese, nu este posibila stabilirea lor pe cale de interpretare.

            Bunul primit prin legat este propriu, indiferent daca legatul este cu titlu particular sau cu titlu universal, deoarece legea nu face nici o distinctie in acest sens.

            Revenind la exceptia prevazuta de art 31 lit b) partea finala, se impun si urmatoarele precizari:

            -exceptia se refera numai la donatii si la legate, nu si la mostenirea legala, deoarece, asa cum s-a precizat deja, in cazul acesteia, transmiterea bunurilor, in lipsa vointei exprimate prin testament de catre de cujus, se va face coriform normelor stabilite de legiuitor

            -in cazul legatelor, dispunatorul nu poate dona peste rezerva succeso prevazuta de lege pentru diferite categorii de mostenitori (art. 841-855 C. Fam.)

            -vointa dispunatorului ca bunul sa devina comun nu trebuie sa fi neaparat expresa, ea poate fi si tacita, cu conditia sa fie neindoielnica;

            -proba vointei dispunatorului ca bunul sa devina comun se poate face potrivit doctrinei si jurisprudentei, cu orice mijloc de proba, inclusiv cu martori si prezumtii1. in opinia noastra, aceasta solutie este valabila numai pentru ipoteza darului manual care, in temeiul art. 644 C. civ., pentru a fi valabil, este suficienta traditiunea bunului. in schimb, potrivit art. 813 C. civ. donatiile se fac prin act autentic iar, in temeiul art. 858, art. 868 si urm C. civ. testamentul, in continutul caruia se regasesc legatele despre ca se face referire in art 31 lit b) C. fam, trebuie sa fie facut, dupa caz, in forma olografa, autentica sau mistica ori intr-o forma privilegiata in cazul donatiilor si ai legatelor, forma prevazuta de lege este ceruta atat ad validitatem, cat si ad probationem.[12]

            In legatura cu liberalitatile facute sotilor, dat fiind ca vointa dispunatorului poate fi expresa ori tacita, dar, in acest din urma caz, trebuie sa fie neindoielnica, plecand de la exceptia stipulata de art. 31 lit. b) C. fam si apelandu-se la operatiuni de logica elementara, in practica[13] si doctrina, s-au conturat urmatoarele solutii:

-daca liberalitatea este facuta ambilor soti, cu mentiunea expresa ca bunul devine comun, bunul va fi comun;

-daca liberalitatea este facuta ambilor soti, fara mentiunea expresa ca bunul devine comun, bunul va fi comun, deoarece liberalitatea este facuta ambilor soti si nu mai este necesara o stipulatie expresa referitoare la faptul ca bunul va fi comun;

-daca liberalitatea este facuta numai unuia dintre soti, dar cu mentiunea expresa ca bunul sa fie comun, atunci bunul va fi comun;

-daca liberalitatea este facuta numai unuia dintre soti, fira nici

mentiune, bunul va fi propriu.

            Cat priveste darurile de nunta, care, de fept, sunt aplicatii frecvente ale darurilor manuale , fiind facute in timpul casatoriei, cu ocazia serbarii nuntii, se apreciaza ca acestea sunt bunuri comune, daca sunt daruri normale sau obisnuite. Solutia este fundamentata juridic, deoarece, potrivit art. 759 C. civ., darurile obisnuite nu sunt supuse raportului, fiindca, de fapt, nu alcatuiesc donatii[14]. Mai mult, se admite ca darurile obisnuite nu intra in alcatuirea masei de calcul in vederea stabilirii liberalitatilor excesive supuse reductiunii in caz de incalcare a rezervei succesorale.

Altfel spus, daca in materie de mostenire darurile obisnuite nu sunt supuse regimului liberalitatilor, nu pot fi supuse regimului donatiilor nici in materia raporturilor patrimoniale dintre soti. Deci, numai darurile obisnuite, indiferent de forma sau momentul realizarii ori persoana donatorului, nu intra sub incidenta art. 31 lit. b) C. fam, ci devin bunuri comune potrivit normei prevazute de art. 30 alin (1) C. fam[15].

In schimb, daca darurile de nunta constau in bunuri de valoare mare ori in sume mari de bani, donate de parinti, fara precizarea expresa ca se fac ambilor soti, s-a opiniat ca vor fi bunuri proprii .

Solutia doctrinara pentru ipoteza darurilor de nunta ce au ca obiect bunuri de valoare mare este judicioasa, deoarece legea excepteaza de la regula comunitatii donatiilor fara a distinge dupa forma lor de realizare (act autentic, donatie simulata sau indirecta ori dar manual) sau dupa momentul realizarii (cu ocazia serbarii nuntii ori cu o alta ocazie) ori persoana donatorului. Principiul 'ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus impune ca si darurile de nunta sa fie analizate dupa aceleasi criterii dupa care sunt analizate, in general, liberalitatile deoarece, chiar daca au o denumire specifica, ele sunt, in fond, liberalitati, facute sotilor in timpul casatoriei. De fapt, singura deosebire dintre donatie si darul manual rezida in forma acestora. Prima se poate face, conform art 813 C. civ., numai in forma autentica, iar ultimul se realizeaza prin traditiunea lucrului[16]

-Pe de alta parte, bunurile dobandite prin donatie sunt proprii, deoarece trebuie respectata vointa dispunatorului, care, daca nu a dispus altfel, nu poate fi presupus ca a inteles sa avantajeze si sotul celui gratificat.



[1] T.Bodoasca -Dreptul familiei,editura All Beck,Bucuresti 1995 ,pag 150

[2] A se vedea I. Albu, Dreptul familiei,, p. 120; Al, Bacaci, Dreptul familiei,, p. 50.5

[3] Pentru unele detalii, a se vedea: T. Bodoasca, Opinii  privind  nulitatea actelor  jur idice,, p. 79 si urm.

[4] Pentru unele detalieri, a se vedea Gk Beleiu, Drept civil roman, Ed. Universul Juridic, 2002, p. 94-108

[5] "Monitorul. Oficial Al Romaniei" nr. 448 din 24 noiembrie 1998. in aplicarea textului constitutional, art 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 prevede ca domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute de art. 136 alin. (3) din Constitutie, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile adininistrativ-tentonale prin modurile prevazute de lege. in anexa la Legea nr. 213/1998, la pct I, sunt enumerate 29 de categorii de bunuri care fac parte din domeniul public al statului, la pct. u

[6] Pentru unele dezvoltari, a se vedea: G. Beleiu, Drept civil roman Bucuresti, 1992, p. 73-105; IR. Urs si S. Angheni, Drept civil, vol 3 Bucuresti, 1997, p. 5-6. A se vedea: si art. 644, art.

[7] A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 123/1983, in CD. 1983, p. 103; Decizia de indrumare nr. 19/1960 (pct. 2), in CD. 1960, p. 26; decizia nr. 31/1973, in CD. 1973, p. 238.

[8]  A se vedea  I. Albu, Dreptul familiei    p. 127-128

[9] A se vedea I. Albu, Dreptul familiei,, p. 128-129.

[10] A se vedea  Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale

[11] Pentru unele detalii, a se vedea: Fr. Deak, Tratat de drept civil. Cond. speciale,,.., p. 11-22,

A se vedea: I. Fillpescu, Tratat de dreptul familiei,, p. 65.

[12] A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil         , p. 164-166.

[13] A se vedea Ai. Eliescu, Mostenirea si devolutiunea ei, Ed. Academiei, Bucuresti,1966, p. 356; St. Carpenaru, Drept civil .Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire, Universitatea Bucuresti, 1983, p. 475.

[14] A se vedea M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii Ed. Academiei,Bucuresti, 1966, p. 248.

[15] A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale,, p.166.

[16] A se vedea  Fr. Deak, Tratat de Drept civil. Contracte speciale,. p. 164-166







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Drept




Posesia și efectele sale
Cercetarea abuziva: continut legal, subiecti, continut constitutiv
Organizarea de stat a Tarilor Romane in secolele XIV-XVII. Administratia locala.
REGIMUL JURIDIC AL DIFERITELOR CATEGORII DE BUNURI
Normele tehnice (tehnologice)
Administratia publica centrala
Controlul administrativ
BUNURILE SOTILOR
NORMA CONFLICTUALA CU PRIVIRE LA BUNURI SI DREPTURI REALE
Producerea inscrisurilor