Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. consiliu de administratie, primar, primarii, decrete

Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Administratie


Index » legal » Administratie
PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI


PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI



PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI

Consideratii preliminare

Perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si dobandirea, in cursul anului 2004 a unui statut de economie de piata functionala din partea Comisiei Europene (de fapt, o economie de piata ,,semifunctionala") a declansat un amplu proces de armonizare a legislatiei in toate domeniile de reglementare, dar mai ales in cel economico-financiar si juridic. Necesitatea instaurarii si mentinerii unui mediu economic ,,sanatos" a determinat orientarea cadrului normativ spre crearea de institutii si instituirea de proceduri menite sa excizeze agentii economici neperformanti. In materia societatilor comerciale, procedura prin care comerciantii neperformanti sunt inlaturati estereglsementata de Legea nr. 64/1995.

Potrivit Legii nr. 64/1995[1], republicata si modificata, procedura reorganizarii judiciare si falimentului se aplica tuturor comerciantilor - societatilor comerciale, persoanelor fizice care actioneaza individual sau in asociatii familiale , organizatii cooperatiste - aflati in stare de insolventa, precum si societatilor agricole, ca si oricarei alte persoane juridice de drept privat care desfasoara si activitati economice[2]. Procedura reorganizarii se va aplica in mod corespunzator si grupurilor de interes economic (G.I.E.) ca forme asociative cu personalitate juridica si scop patrimonial, potrivit art. 218 din Legea nr. 161/2003, indiferent daca acestea au sau nu calitatea de comerciant.

Prin insolventa cadrul legal defineste acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.

Insolventa comerciala nu presupune in mod necesar si implicit ca activul patrimoniului debitorului sa fie mai mic decat pasivul acestuia, conditia esentiala de existenta a starii de insolventa fiind imposibilitatea debitorului de a-si plati datoriile.

Procedura , pur comerciala prin natura ei, are de regula caracter colectiv, concursual, general si unitar, avand drept scop - declarat tot de catre legiuitor - acoperirea integrala sau partiala a pasivului, fie prin reorganizarea comerciantului (implicit a activitatii acestuia) sau prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul sau pana la stingerea pasivului, fie prin declararea falimentului.

Starea de insolventa a debitorului trebuie sa rezulte exclusiv din imposibilitatea de plata a datoriilor. Nu va putea fi considerata stare de insolventa si, pe cale de consecinta, nu se vor aplica regulile care guverneaza procedura reorganizarii judiciare si falimentului imprejurarea in care debitorul refuza, justificat sau nu, sa onoreze debitele rezultate din raporturi contractuale sau obligatii bugetare.

Procedura reorganizarii judiciare si falimentului este o procedura contencioasa, in care instanta judecatoreasca, prin judecatorul sindic, exercita atributii de decizie si control. Alaturi de instanta de judecata si de judecatorul sindic mai participa la aplicarea procedurii administratorului sau lichidatorului, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor si comitetul asociatilor sau actionarilor.

Competenta materiala in aplicarea procedurii prevazute de Legea nr.64/1995, republicata si modificata, revine tribunalului ca instanta de fond si Curtii de Apel ca instanta de recurs. Competenta teritoriala revine instantei de la sediul debitorului.

Judecatorul-sindic va fi numit de catre presedintele instantei care aplica procedura reorganizarii judiciare si falimentului dintre judecatorii desemnati ca judecatori sindici in temeiul art.47 din Legea nr.304/2004[3] privind organizarea judiciara, republicata si va exercita atributiile prevazute in art.11 din Legea nr.64/1995.

Principalele atributii ce-i revin judecatorului-sindic, potrivit legii, sunt:

a) darea hotararii de deschidere a procedurii;

b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii;

c) desemnarea administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atributiilor acestora, controlul asupra activitatii lor si, daca este cazul, inlocuirea lor. Desemnarea are caracter provizoriu pana la prima adunare a creditorilor, care poate decide mentinerea sau schimbarea administratorului ori a lichidatorului numit de judecatorul sindic. Pentru desemnarea provizorie, judecatorul sindic tine cont de eventuale cereri ale creditorilor petenti si poate respinge aceste cereri numai motivat[4];

d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;

e) judecarea actiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

f) judecarea contestatiilor debitorului ori ale creditorilor impotriva masurilor luate de administrator sau de lichidator;

g) confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori;

h) hotararea de a se continua activitatea debitorului, in caz de reorganizare;

i) solutionarea obiectiilor la rapoartele administratorului sau lichidatorului[5];

j) autentificarea actelor juridice incheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica;

k) darea hotararii de inchidere a procedurii.

Administratorul este practicianul in reorganizare si lichidare desemnat de judecatorul sindic prin sentinta de deschidere a procedurii sau angajat de creditorii ce detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, care va exercita competentele prevazute de lege, in vederea instrumentarii procedurii de reorganizare judiciara a debitorului aflat in stare de insolventa.

Daca administratorul a fost desemnat de catre judecatorul sindic prin hotararea de deschidere a procedurii, iar creditorii au hotarat in adunarea creditorilor angajarea unui administrator, atunci judecatorul sindic va dispune prin incheiere numirea administratorului angajat de catre creditori si incetarea atributiilor administratorului desemnat initial.

Indiferent daca administratorul va fi desemnat de judecatorul sindic sau daca va fi angajat de catre creditori, acesta va trebui sa indeplineasca - cumulativ - urmatoarele conditii:

- sa fie contabil autorizat, expert contabil, licentiat in studii economice sau in drept ori inginer si sa aiba cel putin 5 ani de activitate practica - economica sau juridica.

- sa indeplineasca cerintele prevazute de lege pentru a avea calitatea de findator, administrator, director, cenzor sau reprezentant al unei societati comerciale, potrivit art. 6 alin. (2) si art. 138 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata.

- inainte de desemnarea sa administratorul trebuie sa faca dovada ca este asigurat pentru raspundere profesionala, prin subscrierea unei polite de asigurare valabile care sa acopere eventualele prejudicii cauzate in indeplinirea atributiilor sale. Riscul asigurat trebuie sa reprezinte consecinta activitatii administratorului pe perioada exercitarii calitatii sale.

- este membru al Uniunii Nationale a Practicienilor in Restructurare si Lichidare.

Principalele atributii ale administratorului, potrivit art.24 din Legea nr.64/1995 sunt:

a) examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si supunerea acelui raport judecatorului-sindic intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea administratorului;

b) intocmirea actelor prevazute la art. 33 alin. (1), in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiva inauntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de debitor;

c) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul raportului mentionat la lit. a) si in conditiile si termenele prevazute la art. 91;

d) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

e) conducerea integrala, respectiv in parte, a activitatii debitorului, cu precizarea expresa, in acest caz, a atributiilor sale si a conditiilor de efectuare a platilor din contul averii debitorului;

f) stabilirea datelor sedintelor adunarii creditorilor;

g) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

h) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;

i) sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic in cazul in care constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;

j) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

k) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea;

l) urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de catre debitor inainte de deschiderea procedurii;

m) cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale;

n) sesizarea judecatorului-sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;

o) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic, cu exceptia celor prevazute de lege in competenta exclusiva a acestuia.

Lichidatorul este practicianul in reorganizare si lichidare - persoana fizica sau juridica - atestat potrivit legii, caruia ii revine sarcina de a aduce la indeplinire lichidarea debitorului aflat in stare de insolventa. Poate avea calitatea de lichidator persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

- sa fie contabil autorizat, expert contabil, licentiat in studii economice sau in drept ori inginer si sa aiba cel putin 5 ani de activitate practica - economica sau juridica.

- sa indeplineasca cerintele prevazute de lege pentru a avea calitatea de findator, administrator, director, cenzor sau reprezentant al unei societati comerciale, potrivit art. 6 alin. (2) si art. 138 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata.

- este membru al Uniunii Nationale a Practicienilor in Restructurare si Lichidare.

- inainte de desemnarea sa administratorul trebuie sa faca dovada ca este asigurat pentru raspundere profesionala, prin subscrierea unei polite de asigurare valabile care sa acopere eventualele prejudicii cauzate in indeplinirea atributiilor sale. Riscul asigurat trebuie sa reprezinte consecinta activitatii administratorului pe perioada exercitarii calitatii sale.

Atributiile lichidatorului, potrivit art.29 din Legea nr.64/1995 sunt:

a) examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, si supunerea acelui raport judecatorului-sindic intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, daca un raport cu acest obiect nu fusese intocmit anterior de administrator;

b) conducerea activitatii debitorului;

c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;

e) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

f) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea;

g) urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta inaintea deschiderii procedurii;

h) primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor in contul averii debitorului;

i) vanzarea bunurilor din averea debitorului in conformitate cu prevederile prezentei legi;

j) incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic;

k) sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;

l) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic.

Atat activitatile deadministrare, cat si cele de lichidare se pot exercita atat individual, fie intr-o forma organizatorica profesionala. - societatile comerciale profesionale de administrare judiciara si/sau de lichidare. Aceste societati profesionale se constituie si functioneaza potrivit O.G.79/1999, aprobata prin Legea nr.505/2002, cu indeplinirea urmatoarelor conditii:

a) sa aiba ca unic obiect de activitate desfasurarea activitatii de reorganizare si/sau lichidare, putand cuprinde si acordarea de consultanta economico-financiara;

b) majoritatea actionarilor sau actionarilor sa fie practicieni in reorganizare si lichidare si sa detina majoritatea capitalului social;

c) administratorul sau consiliul de administratie al societatii comerciale profesionale sa fie ales dintre actionarii sau asociatii practicieni in reorganizare si lichidare;

d) actiunile sa fie nominative si orice alt asociat sau actionar sa fie admis in societate cu acordul adunarii generale.

Societatea comerciala profesionala deadministrare si/sau de lichidare poate angaja practicieni in reorganizare si lichidare in calitate de salariati. Societatea comerciala profesionala si angajatii sai nu pot indeplini concomitent activitatile specifice profesiei pentru clienti cu interese contrare.

Procedura reorganizarii judiciare

A. Etape comune procedurii de reorganizare judiciara si procedurii falimentului

1. Sesizarea instantei o poate face debitorul, creditorii debitorului, camera de comert si industrie teritoriala sau asociatiile cooperatiste. Cererea va fi adresata presedintelui tribunalului in a carui raza teritoriala isi are sediul debitorul si va cuprinde datele de identificare ale celui/celor care solicita deschiderea procedurii, precum si data de la care subzista starea de insolventa sau daca aparitia starii de insolventa este iminenta. Titularii dreptului de sesizare a instantei pot solicita fie deschiderea procedurii de reorganizare, fie deschiderea procedurii falimentului.

Potrivit Legii nr.64/1995, debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa solicite tribunalului aplicarea procedurii in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. De asemenea, debitorul se poate adresa instantei competente si in situatia in care aparitia starii de insolventa este iminenta.

Introducerea prematura, cu rea-credinta sau tardiva a unei cereri de deschidere a procedurii atrage raspunderea patrimoniala pentru prejudiciul cauzat de debitorul-persoana fizica sau reprezentantii statutari ai debitorului-persoana juridica prin introducerea unei cereri in cpnditiile aratate.

Cererea debitorului trebuie sa fie insotita deactele prevazute de art.33 din Legea nr.64/1995:

a) bilantul si copii de pe registrele contabile curente;

b) o lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin care debitorul isi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de publicitate;

c) o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta;

d) o lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor in cele 120 de zile anterioare formularii cererii introductive;

e) contul de profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii;

f) o lista a membrilor grupului de interes economic sau, dupa caz, a asociatilor cu raspundere nelimitata, pentru societatile in nume colectiv si cele in comandita;

g) o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de intrare in faliment sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitatii sau prin lichidarea, in tot sau in parte, a averii, in vederea stingerii datoriilor sale; daca aceasta declaratie nu va fi depusa pana la expirarea termenului stabilit la alin. 2 (10 zile), se prezuma ca debitorul este de acord cu inceperea falimentului;

h) o declaratie pe propria raspundere sau un certificat de la registrul societatilor agricole ori, dupa caz, oficiul registrului comertului in a carui raza teritoriala se afla domiciliul profesional/sediul social, din care sa rezulte daca a mai fost supus procedurii prevazute de prezenta lege intr-un interval de 5 ani anterior formularii cererii introductive.

Deschiderea procedurii de reorganizare sau a falimentului va putea fi ceruta de creditori in urmatoarele conditii:

a) sa existe o creanta certa, lichida si exigibila;

b) creanta sa aiba un cuantum superior valorii insumate a sase salarii medii pe economie, in cazul in care creanta izvoraste din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile sau echivalentul in lei a sumei de 3.000 euro in cazul celorlalte categorii de creante; in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii, cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;

c) debitorul sa fi incetat platile mai mult de 30 zile, imprejurare datorata exclusiv starii de insolventa.

2. Desemnarea judecatorului sindic

Primind cererea de deschidere a procedurii de reorganizare judiciara sau a procedurii falimentului, presedintele tribunalului va desemna judecatorul-sindic in conditiile Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara.

3. Hotararea de deschidere a procedurii

Judecatorul-sindic se va pronunta asupra cererii de deschidere a procedurii de reorganizare judiciara, respectiv a procedurii falimentului prin sentinta. In functie de titularul care solicita deschiderea procedurii, judecatorul-sindic se va pronunta imediat sau va dispune efectuarea unor acte premergatoare.

Daca cererea este formulata de catre debitor, care invoca starea de insoventa existenta sau iminenta, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de deschidere a procedurii, pe care o va notifica creditorilor din lista pe care debitorul a atasat-o cererii sale potrivit art.33 din Legea nr.64/1995 republicata. Creditorii debitorului pot depune opozitie impotriva deschiderii procedurii. Legea (art.38 alin.1) nu prevede termenul in care trebuie formulata opozitia, ci doar faptul ca, in cazul in care creditorii se opun deschiderii procedurii in termen de 15 zile de la publicarea notificarii, judecatorul-sindic va tine, in termen de 10 zile, o sedinta la care vor fi citati debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, in urma careia va solutiona, deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile.

Daca cererea introductiva este formulata de creditori, judecatorul-sindic, mai inainte de a se pronunta asupra cererii, o va comunica debitorului si va dispune si afisarea acesteia la usa instantei.

Creditorii pot solicita deschiderea procedurii numai pentru starea de insolventa existenta a debitorului, nu si pentru cea iminenta.

De la data comunicarii cererii de deschidere a procedurii, debitorul are la dispozitie in termen de 5 zile in care poate contesta starea de insolventa invocata impotriva sa. Contestatia formulata de debitor va fi solutionata de judecatorul-sindic prin sentinta, data cu citarea partilor.

La cererea debitorului si pentru motive temeinice, judecatorul-sindic va putea obliga pe creditorii care au introdus cererea de deschidere a procedurii sa consemneze la o unitate bancara o cautiune de cel mult 30% din valoarea creantelor. Cautiunea se va consemna in termen de 30 de zile de la data la care a fost dispusa masura de catre judecatorul-sindic. Nedepunerea cautiunii atrage respingerea cererii introductive. Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul se afla in stare de insolventa, va respinge contestatia acestuia, va admite cererea introductiva, va dispune deschiderea procedurii prin sentinta si restituirea cautiunii celor care au consemnat-o. Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul nu se afla in stare de insolventa, va admite contestatia acestuia, va pronunta o sentinta de respingere a cererii introductive si poate dispune folosirea cautiunii pentru acoperirea eventualelor daune suferite de debitor. Daca debitorul nu contesta starea de insolventa in termenul legal, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de deschidere a procedurii.

Sentinta prin care judecatorul-sindic dispune deschiderea procedurii va fi comunicata si adunarii generale a asociatilor/actionarilor.

Judecatorul-sindic va desemna administratorul sau lichidatorul debitorului aflat in stare de insolventa, stabilindu-i si remuneratia, care sa exercite atributiile prevazute de lege pana la sedinta adunarii creditorilor, care pot angaja un administrator sau lichidator.De asemenea, judecatorul-sindic va putea numi un comitet al asociatilor/actionarilor format din 3-7 membri care au dreptul sa verifice situatia debitorului, toate actele efectuate de administrator/lichidator, sa faca propuneri, sa acorde consultanta, fara a participa insa la luarea deciziilor. Ulterior numirii comitetului asociatilor/actionarilor sau daca acesta nu a fost numit de catre judecatorul-sindic, adunarea generala poate alege comitetul. In cazul in care comitetul a fost numit de catre judecatorul-sindic, comitetul ales de adunarea generala va inlocui comitetul desemnat anterior.

Efectele deschiderii procedurii sunt:

- suspendarea tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu exceptia situatiei in care creditorul este titularul unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie si atunci cand valoarea obiectului garantiei este pe deplin acoperita de valoarea totala a creantelor si partilor de creante garantate cu acel obiect sau exista riscul pieirii, diminuarii valorii obiectului garantiei sau existentei unui pericol real ca aceasta sa sufere o diminuare apreciabila ori diminuarii valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior, ca urmare a acumularii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel la o creanta garantata cu rang superior;[6]

- suspendarea termenelor de prescriptie, care vor reincepe sa curga dupa 30 de zile de la data incheierii procedurii;

- indisponibilizarea partilor sociale sau a actiunilor pe care le detin administratorii societatilor comerciale la debitorii aflati in stare de insolventa; partile sociale sau actiunile vor putea fi totusi instrainate, dar numai cu incuviintarea judecatorului-sindic;

- suspendarea curgerii dobanzilor si penalitatilor;

- ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea, afara numai daca acesta nu si-a declarat intentia de reorganizare; dreptul de administrare va putea fi ridicat debitorului chiar daca si-a declarat intentia de reorganizare la cererea creditorilor, a comitetului creditorilor ori a reprezentantului membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor, daca o asemenea cerere este justificata de pierderile continue in patrimoniul debitorului sau de lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate;

- dupa ramanerea irevocabila a hotararii de deschidere a procedurii, toate actele si corespondenta emise de debitor, administrator sau lichidator vor cuprinde, in mod obligatoriu si cu caractere vizibile, in limbile romana, engleza si franceza, mentiunea 'in insolventa';

- Dupa intrarea in reorganizare judiciara sau faliment, actele si corespondenta vor purta mentiunea 'in reorganizare judiciara' sau, dupa caz 'in faliment'.

4. Notificarea creditorilor

Dupa deschiderea procedurii, judecatorul-sindic va dispune notificarea creditorilor din lista atasata de debitor cererii sale introductive, debitorul si oficiul registrului comertului unde acesta este inmatriculat, in vederea efectuarii mentiunii.

Daca cererea introductiva a fost formulata de creditori, debitorul va fi obligat sa depuna lista creditorilor in termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii, in caz contrar judecatorul-sindic putand sa desemneze un expert, pe cheltuiala debitorului, care sa intocmeasca lista pe baza registrelor comerciale si a evidentelor contabile.

Notificarea va fi trimisa de catre administrator creditorilor mentionati in lista depusa de debitor in conformitate cu art. 33 sau art. 39 ori, dupa caz, intocmita in conditiile art. 40, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii.

Notificarea va cuprinde:

a) termenul limita de depunere, de catre creditori, a opozitiilor la hotararea de deschidere a procedurii, pronuntata ca urmare a cererii formulate de debitor, precum si termenul de solutionare a opozitiilor, care nu va depasi 10 zile de la data expirarii termenului de depunere a acestora;

b) termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum si cerintele pentru ca o creanta inregistrata sa fie considerata valabila;

c) termenul de verificare a creantelor, intocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar al creantelor, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. b);

d) termenul de definitivare a tabelului creantelor, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. c);

e) locul, data si ora primei sedinte a adunarii creditorilor.

Termenul de convocare a adunarii creditorilor este de 10 zile de la expirarea termenului pentru inregistrarea creantelor. Pentru motive temeinice, judecatorul-sindic va putea sa prelungeasca termenele, in conditiile prevazute de art.76 din Legea nr.64/1995, republicata.

Notificarea va fi publicata, pe cheltuiala debitorului, intr-un ziar de larga circulatie.

5. Inregistrarea creantelor

Creditorii debitorului aflat in stare de insolventa isi vor inregistra creantele printr-o cerere de admitere, in termenul legal de 60 de zile de la data deschiderii procedurii, potrivit art.76 alin.1 lit.b) din Legea nr.64/1995. In mod exceptional si pentru motive temeinice judecatorul-sindic va putea sa prelungeasca termenul de inregistrare a creantelor cu cel mult 30 de zile.[7]

Cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi inregistrate de administrator conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, ca si titularii de actiuni la purtator vor depune cererea de admitere a creantelor chiar daca sunt nescadente la data deschiderii procedurii ori pot fi valorificate impotriva debitorului numai dupa executarea unui codebitor principal.[8]

Cererea de admitere a creantelor va cuprinde numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorata, temeiul creantei, precum si mentiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinta sau garantii. La cerere se vor anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.

Potrivit art.76 alin.1 lit. c) din Legea nr.64/1995 creantele vor fi supuse verificarii in termen de 30 de zile de laexpirarea termenului prevazut de lege pentru inregistrarea creantelor. Pentru motive temeinice, judecatorul-sindic va putea sa prelungeasca acest termen cu cel mult 15 zile.[9]

6. Intocmirea tabelului creantelor

Dupa verificarea creantelor, administratorul va intocmi un tabel preliminar, cuprinzand toate creantele existente asupra averii debitorului, cu mentionarea rangului acestora si a modului de garantare.

Tabelul preliminar va fi afisat la sediul tribunalului investit sa instrumenteze procedura si va fi comunicat debitorului. Tabelul va fi comunicat si creditorilor ale caror creante au fost inscrise partial in tabel.

Impotriva creantelor inscrise in tabelul preliminar, debitorul, creditorii si orice alta persoana interesata pot formula contestatii la tribunal, cu cel putin 10 zile inainte de termenul prevazut pentru definitivarea tabelului de creante (cel mult 30 de zile de la expirarea termenului prevazut de lege pentru verificarea creantelor si intocmirea, afisarea si comunicarea tabelului preliminar, conform art.76 alin.1 lit.d din Legea nr.64/1995).

Contestatiile vor fi solutionate de catre judecatorul-sindic toate deodata, printr-o singura sentinta.

Tabelul creantelor, definitivat prin solutionarea contestatiilor, va fi inregistrat si afisat de indata la tribunal.

Potrivit legii, numai titularii creantelor inscrise in tabelul definitiv au dreptul sa participe la votul asupra planului de reorganizare, la adunarea creditorilor si la distribuirea sumelor obtinute prin vanzarea averii debitorului in caz de faliment.

7. Sedinta adunarii creditorilor

La locul, datasi ora stipulate in notificare, creditorii se vor intruni in sedinta, la care vor participa si debitorul si comitetul asociatilor/actionarilor. Adunarea creditorilor va putea alege un comitet al creditorilor care sa le reprezinte interesele in procedura de reorganizare sau faliment.

Daca intre creditorii debitorului aflat in stare de insolventa se afla si titulari de creante bugetare este obligatorie desemnarea, in comitetul creditorilor, a cate unui reprezentant al titularilor de creante bugetare, pentru a se realiza o protectie sporita a intereselor acestora.

De asemenea adunarea creditorilor va putea hotari angajarea unui administrator sau lichidator, in conditiile legii, caz in care administratorul sau lichidatorul angajat de catre adunarea creditorilor il va inlocui pe cel desemnat de catre judecatorul-sindic. Daca adunarea creditorilor nu hotaraste angajarea unui administrator sau lichidator si nu a fost desemnat prin hotararea de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic in aceeasi zi va desemna administratorul sau lichidatorul, stabilindu-i si remuneratia.

8. Redactarea raportului de catre administrator sau lichidator

Dupa cesedesemneaza administratorul sau lichidatorul, in termen de 30 de zile acesta va cerceta registrele si actele contabile ale debitorului si va intocmi un raport asupra cauzelor si imprejurarilor careau dus lastarea de insolventa. Daca din cercetarile sale administratorul sau lichidatorul constata ca exista persoane carora li se poate imputa starea de insolventa a debitorului, numele acestora si toate datele de identificare vor fi mentinute in cuprinsul raportului. Raportul va fi inaintat judecatorului-sindic si constituie un mijloc important de orientare in dispunerea de masuri in cadrul procedurii de reorganizare judiciara, respectiv de faliment.

9. Etape specifice procedurii de reorganizare judiciara

Planul de reorganizare sau de lichidare a unor bunuri din patrimoniul debitorului reprezinta cadrul de desfasurare a procedurii de reorganizare judiciara, propus, aprobat si executat potrivit legii.

Conform dispozitiilor legale, pot propune un plan de reorganizare:

a) debitorul;

b) administratorul;

c) comitetul creditorilor, reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor.

Debitorul va putea sa formuleze un plan de reorganizare o data cu cererea sa introductiva sau ulterior formularii acesteia (de catre debitor sau de catre ceilalti titulari ai dreptului la actiune), dar nu mai tarziu de data afisarii tabelului definitiv al creantelor.

O conditie esentiala pentru ca debitorul sa poata formula un asemenea plan este aceea ca debitorul sa-si fi declarat intentia de reorganizare in cererea introductiva. De asemenea, debitorul trebuie sa nu fi suferit condamnari definitive pentru infractiunile prevazute de art.91 alin.4 din lege: bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de incredere, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute de legea concurentei.

Administratorul va putea formula planul de reorganizare in cel mult 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv al creantelor.

Planul de reorganizare va cuprinde:

- categoriile de creante care nu sunt defavorizate;

- tratamentul categoriilor de creante defavorizate;

- daca si in ce masura debitorul, membrii grupului de interes economic, asociatii din societatile in nume colectiv si asociatii comanditati din societatile in comandita vor fi descarcati de raspundere;

- ce despagubiri urmeaza a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, in comparatie cu valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire in caz de faliment; valoarea estimativa se va calcula la data propunerii planului;

- masurile de punere in aplicare a planului, in conditiile art.92 alin.5 din Legea nr.64/1995;

- durata deaplicare a planului de redresare.

Planul de reorganizare este supus confirmarii judecatorului-sindic. El va fi publicat in Monitorul Oficial si in doua ziare, de larga circulatie, precum si aprobarii participantilor la desfasurarea procedurii, iar durata sa de aplicare nu poate depasi 3 ani de la data confirmarii.

Daca vor fi propuse mai multe planuri de reorganizare, care indeplinesc conditiile cerute de lege pentru a fi confirmate de catre judecatorul-sindic, acesta va confirma planul debitorului. Daca debitorul nu a propus un plan sau planul debitorului nu indeplineste conditiile prevazute de lege, judecatorul-sindic va confirma planul care este acceptat de cele mai multe categorii defavorizate.

Daca nici un plan nu este confirmat si termenul pentru propunerea unui plan a expirat, judecatorul-sindic va dispune inceperea de indata a procedurii falimentului.

Confirmarea unui plan de reorganizare echivaleaza cu reorganizarea si continuarea activitatii debitorului in conformitate cu prevederile planului confirmat.

Reorganizarea se face conform planului confirmat de judecatorul-sindic. Daca debitorul nu se conformeaza planului sau inregistreaza pierderi, creditorii sau administratorul pot solicita judecatorului-sindic sa dispuna declansarea procedurii falimentului.

Inchiderea procedurii de reorganizare se va face prin pronuntarea unei sentinte de catre

Judecatorul-sindic, in urma indeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate in planul de reorganizare confirmat.

C. Etape specifice procedurii falimentului

Declararea starii de faliment se face de catre judecatorul-sindic prin sentinta in situatia in care declansarea procedurii falimentului este solicitata prin cererea introductiva sau prin incheiere, daca:

- debitorul si-a declarat intentia dea intra in faliment ori nu si-a declarat intentia de reorganizare si nici unul dintre celelalte subiecte indreptatite nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;

- debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus deacesta nu a fost acceptat si confirmat, iar nici unul dintre celelalte subiecte indreptatite nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;

- obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite, in conditiile stipulate prin planul confirmat, sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii aduce pierderi averii sale.

Efectele deschiderii procedurii falimentului. In afara efectelor aratate la sectiunea ,,Etape comune procedurii de reorganizare judiciara si procedurii falimentului", deschiderea procedurii falimentului mai produce si urmatoarele efecte:

a) atributiile administratorului vor fi preluate de catre lichidatorul desemnat in conditiile legii; poate fi lichidator si administratorul desemnat anterior;

b) notificarea in cazul procedurii falimentului va cuprinde termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor in vederea intocmirii tabelului suplimentar al creantelor (nu mai mult de 45 de zile de la data intrarii in faliment), termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creantelor si de intocmire a tabelului definitiv consolidat (nu mai mult de 30 de zile de la expirarea termenului prevazut pentru definitivarea tabelului suplimentar);

c) luarea unor masuri asiguratorii cu privire la bunurile debitorului sigilarea si inventarierea lor; nu sunt supuse procedurii de inventariere:

- bunurile asupra carora exista un risc de deteriorare sau pierdere de valoare;

- registrele contabile;

- titlurile de valoare scadente sau care urmeaza a devenit scadente in scurt timp, precum si actiunile ori alte titluri de participare ale debitorului;

- numerarul pe care lichidatorul il va depune la banca in contul averii debitorului.

Lichidarea averii debitorului consta in transformarea activului patrimonial intr-o suma de bani ca va fi distribuita creditorilor in ordinea stabilita de lege, pentru acoperirea pasivului. Lichidarea se face de catre lichidator, sub controlul judecatorului-sindic. Procesul de lichidare va incepe imediat dupa afisarea tabelului definitiv consolidat al creantelor.

Bunurile ce urmeaza a fi vandute in vederea lichidarii vor fi evaluate de lichidator, singur sau cu ajutorul unui expert contabil. Vanzarea bunurilor va putea fi facuta prin negociere directa sau prin licitatie publica, individual sau in bloc - ca ansamblu functional. Judecatorul-sindic va decide daca bunurile vor fi vandute individual sau in bloc, prin incheiere, la propunerea lichidatorului si cu aprobareaadunarii creditorilor.

Intocmirea raportului final

Dupa ce bunurile au fost lichidate, lichidatorul vaintocmi un raport final, pe care il va inainta judecatorului-sindic impreuna cu un bilant. Raportul final si bilantul vor fi comunicate debitorului si creditorilor si vor fi afisate la usa tribunalului.

Primind raportul final, judecatorul-sindic va convoca adunarea creditorilor in termen de 30 de zile de la afisare. Creditorii pot formula obiectiuni laraportul final cu cel putin 5 zile inainte de data convocarii adunarii creditorilor. Obiectiunile creditorilor vor fi solutionate de judecatorul-sindic prin incheiere, dispunand totodata aprobarea raportului final sau modificarea acestuia, dupa caz.

Distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii se va face potrivit unui plan intocmit de lichidator, inregistrat si afisat la tribunal. Creditorii pot formula obiectiuni la planul de distribuire in termen de 10 zile de la afisare. Obiectiunile creditorilor vor fi solutionate de judecatorul-sindic prin sentinta, toate deodata.

Din acest moment planul dedistribuire a sumelor sedefinitiveaza si poate incepe plata creantelor.

Distribuirea sumelor obtinute in urma lichidarii se face diferentiat, dupa criteriul modului degarantare a creantei.

Potrivit art.120 din Legea nr.64/1995, sumele obtinute prin vanzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, in favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie, de orice fel, vor fi distribuite in urmatoarea ordine:

- taxele judiciare, taxele de timbru si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata retributiilor persoanelor angajate de acesta, in conditiile legii;

- creantele garantate.

Potrivit art.122 din Legea nr.64/1995, daca creantele nu sunt garantate in conditiile art.108, acestea vor fi platite in urmatoarea ordine:

- taxele judiciare, taxele de timbru si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata retributiilor persoanelor angajate de acesta, in conditiile legii;

- creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate de institutii de credit dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii;

- creantele izvorate din raporturi de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

- creantele bugetare;

- creantele reprezentand sumele datorate de catre debitor unor terti in baza unor obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

- creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru intretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica;

- creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii;

- alte creante chirografare;

- creditele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic;

- creantele izvorand din acte cu titlu gratuit.

Inchiderea procedurii falimentului se va face prin sentinta pronuntata de judecatorul-sindic, dupa ce a aprobat raportul final al lichidatorului si sumele de bani obtinute din vanzarea bunurilor debitorului au fost distribuite potrivit art.120 si 122 din Legea nr.64/1995. Fondurile ramase nedistribuite si nereclamate vor fi depuse la banca la dispozitia debitorului. Sentinta va fi notificata creditorilor, asociatilor/actionarilor, directiei teritoriale a finantelor publice si oficiului registrului comertului unde este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii sau pentru radierea comerciantului, daca judecatorul-sindic a dispus aceastamasura prin sentinta.

In cursul procedurii instituite deLegea nr.64/1995, debitorul are la dispozitie doua institutii juridice prin care poate suspenda sau amana executarea hotararii de declansare a acestora. Acestea sunt MORATORIUL si CONCORDATUL.

Moratoriul este institutia juridica prin care este suspendata executarea hotararii de declansare a procedurii falimentului, la cererea debitorului. Pentru obtinerea moratoriului, debitorul trebuie sa demonstreze in fata tribunalului ca este solvabil si ca faptele ce s-au produs nu ii sunt imputabile. Moratoriul poatefi instituit decatre judecatorul-sindic pe o perioada de cel mult 6 luni, cu consultarea prealabila a adunarii creditorilor.

Concordatul este denumirea purtata de intelegerea survenita intre debitor si adunarea creditorilor, in virtutea careia debitorul se obliga sa isi achite datoriile la termenele si in conditiile pe care le-a stabilit cu masa credala. Daca concordatul a fost omologat de tribunal, starea de faliment inceteaza, masa credala este desfiintata, iar debitorul poate fi urmarit, in mod individual, in limita sumelor convenite prin concordatul respectiv.

Raspunderi si sanctiuni

Toate cheltuielile aferente procedurii reorganizarii procedurii reorganizarii judiciare si falimentului - remuneratia administratorului, lichidatorului si a persoanelor angajate de acestia in conditiile legii, taxele judiciare, cheltuielile facute cu conservarea averii debitorului si cheltuielile facute pentru buna desfasurare a procedurii - vor fi suportate integral din averea debitorului supus procedurii si platite cu preferinta, inaintea tuturor celorlalte creante, indiferent de modul de garantare al acestora.[10]

Judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a datoriilor sa fie acoperite de catre membrii organelor de conducere a debitorului persoana juridica, care prin fapta lor au generat starea de insolvabilitate a debitorului.

Aceasta prevedere legala este o aplicare a principiului repararii prejudiciului cauzat, urmand practic regulile raspunderii civile delictuale. In masura in care faptele persoanelor din conducerea debitorului constituie infractiuni, acestea vor avea evident si o raspundere penala, care se cumuleaza celei civile.[11]

In situatia in care din cuprinsul raportului preliminar redactat de administrator sau lichidator rezulta ca starea de insolventa a debitorului a fost provocata de membrii organelor de conducere a debitorului - administratori, directori, cenzori - , judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului sa fie suportat de catre acestia, in conditiile art.137 din Legea nr.64/1995 si potrivit principiilor raspunderii patrimoniale. Astfel, acestia vor raspunde daca:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;

b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati;

d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit, in mod fictiv, pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;

g) in luna precedenta incetarii platilor au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.

Sumele obtinute prin mijloacele aratate anterior vor fi recuperate de la cei care le-au obtinut si vor intra in averea debitorului si vor fi folosite pentru plata creantelor. Recuperarea sumelor nu inlatura raspunderea penala potrivit legii penale sau a dispozitiilor din legi extrapenale pentru faptele care constituie infractiuni.

Legea nr.64/1995, republicata si modificata enumera ca infractiuni specifice bancruta frauduloasa, gestiunea frauduloasa si delapidarea.

Constituie infractiune de bancruta frauduloasa si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani, conform art.282 din Legea nr,31/1990, republicata fapta persoanei care:

a) falsifica, sustrage sau distruge evidentele societatii ori ascunde o parte din activul societatii, infatiseaza datorii inexistente sau prezinta in registrul societatii, in alt act ori in situatiile financiare sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind savarsita in vederea diminuarii aparente a valorii activelor;

b) instraineaza, in frauda creditorilor, in caz de faliment al unei societati, o parte insemnata din active.

Constituie infractiunea de gestiune frauduloasa pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor bunuri.

Infractiunea de gestiune frauduloasa, prevazuta la art.258 alin. 1 din noul Cod penal[12], se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 5 ani, atunci cand este savarsita de administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum si de catre orice reprezentant sau prepus al acesteia.

Infractiunea de gestiune frauduloasa, prevazuta la art.258 alin. 2 din noul Cod penal, se pedepseste cu inchisoare stricta de la 2 la 7 ani, atunci cand este savarsita de administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum si de catre orice reprezentant sau prepus al acestuia, cu scopul de a dobandi un folos material, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Conform art.80 alin. 3 din noul Cod penal, pentru faptele prevazute in art.258, persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 10 milioane si 5 miliarde lei.

Constituie infractiunea de delapidare, conform art.314 alin.1 si se pedepseste cu inchisoare stricta de la 3 la 12 ani. Insusirea, folosirea sau traficarea de catre un functionar public sau un functionar in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza. In cazul in care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, potrivit art.314 alin. 2, pedeapsa este detentiunea severa de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Conform art.35 alin. 1 din noul Cod penal, tentativa la crima prevazuta in art.314 alin. 2 se pedepseste.

Reabilitarea comerciantului. Efectele falimentului pot fi inlaturate, dupa plata tuturor creantelor, de catre comerciantul debitor, printr-o procedura speciala. Daca se face insa vinovat de bancruta frauduloasa, comerciantul falit nu beneficiaza de reabilitarea la care ar fi putut aspira daca ar fi fost vorba de o bancruta simpla.

Aspecte juridice referitoare la raporturile comerciale internationale privind insolventa

Prin elaborarea si adoptarea Legii nr.637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei, intrata in vigoare la data de 1 iulie 2003, au aparut norme conflictuale noi. Ele sunt rezultatul multiplicarii, fara precedent, a raporturilor comerciale internationale (sub toate formele pe care le imbraca acestea), a implementarii capitalurilor straine in economia noastra si, nu in ultimul rand, a tendintelor manifestate pe plan mondial si regional pentru armonizarea reglementarilor juridice privind insolventa transfrontaliera.

Legea nr.637/2002 este inspirata din Legea Model privind Insolventa Transfrontaliera adoptata de catre Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului International (UNCITRAL) in 1997, precum si din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr.1346/2000 cu privire la procedurile de insolventa in vigoare la 31.05.2000.

Dispozitiile Legii nr.637/2002 nu au abrogat pe cele ale Legii nr.105/1992, stipulandu-se, in mod expres, ca prevederile sale se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu dispozitiile Legii nr.105/1992.

De asemenea, prin Legea nr.187/2003 privind competenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea in Romania a hotararilor in materie civila si comerciala pronuntate in statele membre ale Uniunii Europene, tara noastra a transpus in dreptul sau national prevederile Regulamentului Comunitatii Europene nr.44/2001, privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala. Mentionam, in ceea ce priveste ultimele doua acte normative aratate, ca, desi exclud falimentul, concordatul si alte proceduri cu caracter similar de la aplicarea prevederilor lor, unele dintre dispozitiile Legii nr.187/2003 se completeaza cu cele intalnite in Titlul II al Legii nr.637/2002.

Conflictul de competenta jurisdictionala in lumina dispozitiilor Legii nr.637/2002

Mai inainte de a prezenta reglementarea conflictului de competenta jurisdictionala in rapoturile comerciale internationale, in ceea ce priveste insolventa, se impun unele precizari.

In Dreptul international privat, insolventa (falimentul) este definit ca totalitatea procedurilor colective cuprinse in sistemele juridice ale fiecarui stat care are ca obiect reorganizarea activitatilor insolventului sau lichidarea bunurilor sale pentru indestularea creditorilor. Intr-o alta definitie, falimentul este considerat a fi ,,procedurile fondate pe starea de incetare de plati, de insolvabilitate sau pierderea credibilitatii debitorului, implicand o interventie a autoritatii judiciare si conducand la o lichidare obligatorie si colectiva a bunurilor sale sau cel putin la un control al acestei activitati"(Curtea de Justitie a Comunitatii Europene - CJCE din 22-02.1979, aff.133/78).

In situatia in care insolventul are, pe langa sediul sau principal, sedii secundare sau bunuri proprii pe teritoriul altor state (ceea ce arata prezenta elementul de extraneitate) sau incidente mai multe sisteme nationale de drept, printr-o pluralitate de proceduri judiciare aplicabile in cauza respectiva, dar si a principiului universal al aplicarii, in vederea solutionarii, a lex fori, adica a legii instantei sesizate in aceasta privinta.

Prin aplicarea dispozitiilor Legii nr.637/2002 se completeaza prevederile art.150 pct.7 din Legea nr.105/1992, potrivit caruia instantele romane erau indrituite sa judece falimentul sau oricare procedura judiciara, in legatura cu incetarea platilor in cazul unei societati comerciale straine cu sediul pe teritoriul statului nostru (actor sequitur forum rei). Acestei competente teritoriale absolute i se adauga o competenta teritoriala relativa, in situatia in care o societate comerciala straina isi are un sediu secundar in Romania, reglementata pe norme dispozitive. Acest faliment declarat in ipoteza unui sediu secundar produce efecte juridice doar cu privire la bunurile insolventului care se gasesc pe teritoriul tarii noastre, iar falimentul se poate declara chiar daca in statul unde debitorul aflat in stare de insolventa isi are sediul principal s-a mai declarat un faliment.

Politica judiciara a Uniunii Europene in materia falimentului consacra un sistem procedural dualist, si anume:

a. o procedura principala, a carei competenta jurisdictionala incumba tribunalului locului unde insolventul isi are centrul intereselor principale si

b. o procedura locala, a carei competenta revine tribunalului locului unde debitorul are un sediu secundar ori bunuri.

Astfel, in Dreptul comunitar procedura principala este completata prin procedura locala, in timp ceaceasta din urma, bazata pe patricularizare, se aseaza pe orbita procedurii principale intr-o operatiune de coordonare prin armonizare legislativa, al carei substrat este lesne de inteles.

Criteriul de competenta principal

Legea nr.637/2002 consacra, prin Titlul II, procedura principala aplicabila insolventei deschisa in statul in care debitorul isi are centrul intereselor sale principale. In conformitate cu acest principiu, toate bunurile insolventului, oriunde s-ar gasi acestea, vor fi luate in administrare judiciara a, valorificate si lichidate, in vederea indestularii creditorilor, in cadrul amintitei proceduri principale.

Prin prisma art.3 lit.d) din Legea nr.637/2002, centrul principal al intereselor debitorului este, dupa caz, urmatorul:

-sediul principal al persoanei juridice;

-domiciliul profesional al persoanei fizice, care exercita o activitate economica sau o profesiune independenta;

-domiciliul persoanei fizice care nu exercita o activitate economica sau o profesiune independenta.

Dupa cum reiese din enumerarea efectuata, in Dreptul comunitar criteriul principalelor interese ale debitorului poate fi aplicat si in ceea ce priveste persoana fizica ce nu are calitatea de comerciant, ceea ce, in raport cu legislatia noastra in materia reorganizarii judiciare si a falimentului nu sepoate lua in discutie, deocamdata.

Stabilirea centrului principalelor interese ale debitorului nu prezinta doar un interes doctrinar, ci unul de ordin practic, avand in vedere ca in materia la care facem referire trebuie stabilita.[13]



[1] Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului a fost republicata in M.Of. nr.1066/17.11.2004.

[2] Prevederea ,,oricarei alte persoane juridice de drept privat care desfasoara si activitati economice" a fost introdusa prin Legea nr.249/2005.

[3] Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara a fost republicata in M.Of. nr. 827/13.09.2005. Art.47 din actuala numerotare a Legii nr.304/2004 ii corespunde art.50 din numerotarea initiala a Legii nr.304/2004, publicata in M.Of. nr.576/29.06.2004.

[4] Prevederea a fost modificata prin Legea nr.249/2005 (M.Of. nr. 678/22.07.2005).

[5] Prevederea a fost modificata prin Legea nr.249/2005 (M.Of. nr. 678/22.07.2005).

[6] Potrivit art.42 si 43 alin.(1) din Legea nr.64/1995, republicata.

[7] Potrivit art.76 alin.(3) din Legea nr.64/1995, republicata.

[8] Potrivit art.78 alin.(1) si alin.(2) din Legea nr.64/1995, republicata.

9 Potrivit art.76 alin.(3) din Legea nr.64/1995, republicata.

[10] Jenica Dragan, Dreptul comertului international, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2005, p. 58-77.

[11] Grigore Florescu, Drept comercial roman I, editia a II-a revazuta, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2005, p. 268.

[12] Conform art.512 din noul Cod penal (Legea nr.301/2004, publicata in M.Of. nr.575/29.06.2004), astfel cum a fost modificat prin art. I din O.U.G. nr.58/2005 (publicata in M.Of. nr. 552/28.06.2005), acesta va intra in vigoare la data de 1 septembrie 2006, nu la data de 29 iunie 2005, asa cum a fost prevazut initial in art.512 din noul Cod penal.

[13] Jenica Dragan, op. cit., p. 77-82.



Administratie


Demografie
Stiinte politice

Conditiile de valabilitate ale actelor administrative
Aspecte Privind Organizarea Teritoriului in Municipiul Craiova
Formarea specialistului in Relatii Publice
Factorii care influenteaza organizarea si functionarea sistemelor administrative
Impactul profesionalizarii relatiilor publice asupra specialistilor din domeniu
CAILE DE ATAC IMPOTRIVA SANCTIUNILOR ADMINISTRATIV DISCIPLINARE
Raport de analiza referitor la situatia Spitalului Municipal Pitesti si a modalitatii de implementare a schimbarii
Principalii precursori ai stiintei administrative
ORGANIZAREA SI DESFASURAREA SEDINTELOR DE CONSILIU LOCAL
Suspendarea actelor administrative











 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate