Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Administratie


Index » legal » Administratie
» Efectele negocierilor pentru aderarea Romaniei


Efectele negocierilor pentru aderarea Romaniei







Efectele negocierilor pentru aderarea Romaniei

la Uniunea Europeana, asupra politicii fiscale

Efectele negocierilor pentru aderarea Romaniei

la Uniunea Europeana, asupra politicii fiscale

Aceasta lucrare nu analizeaza politica fiscala in ansamblu ci se concentreaza pe examinarea impozitarii indirecte –mai exact a regimului taxei pe valoarea adaugata– in Romania, in contextul demersului de aderare la Uniunea Europeana pana la sfarsitul acestui deceniu.

Romania a cunoscut o scadere considerabila a veniturilor bugetare. In acest sens, Romania pare a fi un caz aparte, avand venituri fiscale si non-fiscale ce variaza in jurul a 30% din PIB, fata de tarile in tranzitie din Europa Centrala si din zona Baltica, unde aceleasi venituri sunt in jur de 40%. In general se poate presupune ca aceste tari (unde reforma este mai avansata) au un sistem fiscal mai bun si o colectare a impozitelor superioara. Motivele care stau la baza acestei situatii isi au radacinile in: calitatea administratiei publice, capacitatea de implementare a regulilor si reglementarilor, gradul de transparenta, inclinarea firmelor de a evita impozitele si de a actiona in economia subterana, intensitatea luptei impotriva coruptiei (cu efect de reducere a evaziunii fiscale) si, in sfarsit, dar nu in cele din urma, structura datoriilor fiscale.

Politica fiscala in Romania a fost revizuita in repetate randuri, avand un caracter sinuos si inconstant si, din cauza incertitudinilor create (numarul mare de exceptii si exceptari) a fost mai putin propice pentru mediul de afaceri – desi, in mod ironic, multe din schimbarile operate si exceptarile acordate se presupunea ca sunt destinate stimularii afacerilor. Politica fiscala a suferit totodata si impactul unei economii marcate de incordare structurala.

Compatibilitatea cu Directivele si Reglementarile Comisiei Europene

Aplicarea Directivelor si Reglementarilor Uniunii Europene si aplicarea legislatiei corespondente in statele membre este determinata in baza unor principii ce sustin legislatia europeana,  in domeniul fiscal, civil sau penal. Totusi, este o datorie obligatorie a tuturor statelor membre sa admita anumite principii in aplicarea legilor lor, fie ca acestea sunt fiscale sau de alta natura.

Aceste principii, la care deseori se face referire ca „adevaruri esentiale” pot fi rezumate, precum urmeaza:

v     tratament egal (nediscriminare);

v     proportionalitate;

v     certitudine legislativa;

v     protectia aspiratiilor legitime;

v     protectia drepturilor fundamentale ale cetateanului.

In ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata, constatam ca :

a) rata normala se afla in limitele admise de Directiva a VI-a a Comisiei Europene ;

b) existenta ratei zero este impotriva acestei directive. Este adevarat insa ca se preconizeaza luarea de masuri in anumite domenii pentru armonizare;

c) exceptarile de la plata taxei pe valoarea adaugata depasesc nivelul permis, dar exista intentii pentru modificarea lor ;

d) o serie de cerinte administrative lipsesc sistemului.

Evolutia sistemului taxei pe valoarea adaugata in Romania nu poate fi izolata de evolutia generala a sistemului fiscal. O modalitate de evaluare a soliditatii politicii fiscale consta in stabilirea gradului in care finantarea deficitului bugetar influenteaza alti parametrii macroeconomici. Punctul de plecare intr-o asemenea evaluare este verificarea identitatii conform careia investitiile totale din economie sunt egale cu economisirea totala (a rezidentilor si a nerezidentilor). Conform acestei identitati, deficitul bugetar trebuie sa fie echilibrat de sectorul neguvernamental care economiseste mai mult decat investeste si/sau de deficitul contului curent din balanta de plati externe. Datele disponibile arata ca in Romania atat sectorul guvernamental, cat si sectorul guvernamental au inregistrat deficite[1]. Prin urmare, Romania are nevoie de finantare externa pentru a acoperi discrepanta dintre investitii si economisirea nationala.

Caracteristicile sistemului taxei pe valoarea adaugata

 Rata standard a taxei pe valoarea adaugata in Romania (19%) este mai mica decat rata standard aplicata in  tarile Uniunii Europene, dar este mai mare decat nivelul minim stabilit prin regulile Uniunii Europene (15%). De asemenea, rata standard a TVA in Romania este mai mica decat in Republica Ceha, Polonia, Ungaria sau Slovacia. Veniturile bugetare din taxa pe valoarea adaugata in Romania sunt mai mici decat in tarile est europene mentionate.

La aceeasi rata standard de taxa pe valoarea adaugata, veniturile bugetare din taxa pe valoarea adaugata in Romania sunt comparabile cu cele din Republica Ceha, dar mai mici decat cele din Polonia. Tot din punct de vedere al veniturilor bugetare din taxa pe valoarea adaugata, in Romania pare mai slaba situatia decat Slovacia, dar aceasta tara aplica o rata standard de taxa pe valoarea adaugata mai mare. Aceeasi apreciere este valabila si in ceea ce priveste comparatia Romaniei cu Ungaria.

FIAS[2] si Banca Mondiala apreciaza ca baza de aplicare a taxei pe valoarea adaugata este mult diferita in Romania fata de cea din tarile Uniunii Europene si fata de cea din tarile din Europa Centrala si de Est.

Solicitarea unor perioade de tranzitie pentru implementarea prevederilor

Directivei a VI-a a Comisiei Europene

1. Guvernul Romaniei a solicitat o perioada de tranzitie de cinci ani, pana la 31 decembrie 2011, pentru aplicarea unei rate de taxa pe valoarea adaugata reduse aplicabile prepararii hranei in restaurante, bistrouri si hoteluri. Aceasta solicitare rezulta din intentia Guvernului de a promova industria turismului. Guvernul argumenteaza in sprijinul solicitarii de derogare prin faptul ca aplicarea ratei standard de taxa pe valoarea adaugata pentru aceste produse ar plasa Romania  intr-o pozitie dezavantajoasa fata de tarile membre ale Uniunii Europene si fata de tarile vecine candidate la integrarea in Uniunea Europeana, tari cu un potential turistic important, care practica o rata redusa.

Intentia Guvernului de a reintroduce rata redusa pentru taxa pe valoarea adaugata nu este, in sine, incompatibila cu regulile si practicile din Uniunea Europeana. Dintr-o perspectiva mai larga insa, o asemenea schimbare ridica o serie de probleme.

In primul rand, un asemenea pas pare o abandonare a spiritului modificarilor sistemului taxei pe valoarea adaugata introduse in anii anteriori. Un sistem cu rata unica a acestei taxe prezinta cinci avantaje din punct de vedere al administrarii fata de un sistem al taxei pe valoarea adaugata cu rate multiple:

a)Imobilizeaza mai putine resurse financiare pentru afacerile indreptatite la rambursarea taxei pe valoarea adaugata;

b)      Multi inspectori financiari pot fi orientati spre alte operatiuni – datorita numarului mai mic de solicitari de rambursare a taxei pe valoarea adaugata;

c)Eficienta si operabilitate mai mari a organismelor fiscale implicate in aprobarea si controlul rambursarilor de taxa pe valoarea adaugata;

d)      Legislatie mai simpla si un risc mai mic de includere a unor produse si activitati in categoria celor pentru care se aplica rate reduse;

e)Eficienta mai mare a alocarii resurselor in economie.

In al doilea rand, argumentul utilizat in sprijinul aplicarii ratei reduse de taxa pe valoarea adaugata nu este suficient de convingator (din punctul de vedere al concurentei, in ceea ce priveste alte tari cu potential turistic important). Nu se poate presupune ca industria turismului in Romania este intr-o pozitie dezavantajoasa fata de competitori doar din cauza ratei de taxa pe valoarea adaugata mai mari care se aplica in prezent in Romania. Daca se va aplica o rata de taxa pe valoarea adaugata redusa pentru serviciile turistice este foarte probabil ca mai multe afaceri sa fie atrase in aceasta industrie. Probabil, mai multe resurse vor fi orientate spre turism, dar cu certitudine alte grupuri de interese isi vor intensifica presiunile pentru a beneficia de stimulente fiscale similare.

2. Guvernul Romaniei a solicitat o perioada de tranzitie de cinci ani, pana la 31 decembrie 2011, in ceea ce priveste exceptarea fara drept de deducere pentru activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare desfasurate in cadrul programelor, subprogramelor si proiectelor incluse in Programul National de Cercetare Stiintifica si Dezvoltare Tehnologica sau in Planul National de Cercetare, Dezvoltare si Inovare, pentru activitatea de cercetare si dezvoltare finantata prin parteneriat international cu Uniunea Europena sau prin parteneriat regional si bilateral. Vor fi scutite de taxa pe valoarea adaugata numai bunurile si serviciile rezultate in urma cererilor de cercetare, dezvoltare si inovare. Inputurile de bunuri si servicii sunt subiect pentru rata standard a taxei pe valoarea adaugata.

Guvernul foloseste ca argument in sprijinul acestei solicitari de derogare faptul ca in procesul de transformare, cresterea sustenabila depinde de cercetare, dezvoltare si inovare. Prin urmare, sprijinirea cercetarii-dezvoltarii este necesara, inclusiv prin masuri de relaxare fiscala, deoarece potentialul stiintific al unei tari este definit de nivelul sau de finantare, de nivelul de calificare si de numarul resurselor umane calificate, starea infrastructurii, ca si de cooperarea internationala, etc. Toate aceste justificari sunt plauzibile, insa se naste o intrebare: Efectele bune ale cercetarii-dezvoltarii apar numai daca aceste activitati sunt efectuate in sectorul de stat? Raspunsul firesc este: nu. De fapt, o asemenea abordare contine o discriminare intre cercetare-dezvoltare efectuate in sectorul de stat si cercetare-dezvoltare efectuate in sistem privat.

3.  Guvernul Romaniei a solicitat o perioada de tranzitie de cinci ani, pana la 31 decembrie 2011, in ceea ce priveste regimul special aplicabil micilor intreprinzatori, regim prin care se pastreaza un nivel anual al cifrei de afaceri de 35.000 EUR platitori de taxa pe valoarea adaugata, in loc de 5.000 EUR – nivelul de la care se aplica taxa pe valoarea adaugata conform regulilor Uniunii Europene.

In sprijinul cererii de derogare Guvernul foloseste date statistice, care releva faptul ca veniturile colectate de la platitorii de taxa pe valoarea adaugata cu o cifra de afaceri anuala mai mica de 35.000 EUR nu justifica costurile de administrare ale activitatii de evidenta si control. Mai mult, cheltuielile pe care le presupune plata taxei pe valoarea adaugata afacerilor mici vor creste foarte mult. Aceste argumente sunt convingatoare. Atunci cand costurile de administrare a unui impozit sunt mai mari decat veniturile pe care el le poate asigura, impozitul respectiv ar trebui desfiintat. Totodata, apare o noua intrebare: „Ar fi posibil ca implementarea nivelului de 35.000 EUR pentru cifra anuala de afaceri sa stimuleze afacerile mai mari sa se divida, astfel incat cu o cifra de afaceri mai mica sa nu mai fie platitori de taxa pe valoarea adaugata?”.  Pe de o parte, este greu de crezut ca mii de afaceri se vor diviza astfel incat sa se situeze sub nivelul de la care nu ar fi platitori de taxa pe valoarea adaugata, deoarece profitul anual posibil sa fie obtinut de o asemenea firma mica nu ar fi mai mare decat 1.750 EUR in cazul in care rata profitului ar fi 5% sau 3.500 EUR, daca rata profitului ar fi 10%. Pe de alta parte insa, daca in asemenea afaceri mici rata profitului ar fi minimum 10%, ele ar deveni foarte atractive datorita veniturilor potentiale mari relativ la salariul mediu din Romania.





Caile generale de aliniere a sistemului taxei pe valoarea adaugata din Romania cu normele Uniunii Europene

 Obiectivul general al modificarii sistemului taxei pe valoarea adaugata actual din Romania este cresterea eficientei lui si atingerea normelor Uniunii Europene privind taxa pe valoarea adaugata.

Pornind de la caracteristicile actuale ale sistemului taxei pe valoarea adaugata se disting trei directii generale de actiune: usurarea colectarii taxei pe valoarea adaugata, imbunatatirea administrarii taxei pe valoarea adaugata si realizarea caracterului nediscriminatoriu al taxei pe valoarea adaugata.

 Pe aceste trei directii se identifica doua seturi de obiective: obiective pe termen scurt si obiective pe termen lung. Atingerea obiectivelor pe termen scurt nu ar trebui sa genereze consecinte negative importante asupra mediului economic (intreprinzatori si consumatori). Aceste obiective ar trebui sa se materializeze prin armonizarea definirii conceptelor si termenilor din legislatia romaneasca cu Directiva a VI-a.

Obiectivul general cuprinde 3 directii de actiune:

1.Usurarea colectarii de TVA

2.Imbunatatirea administrarii TVA

3.Realizarea caracterului nediscriminatoriu al TVA

Obiectivele pe termen mediu si lung – constand in implementarea de noi instrumente, practici si institutii – ar putea avea consecinte mai puternice asupra mediului de afaceri, insa efectele negative ar putea fi diminuate semnificativ daca secventialitatea schimbarilor ar fi publicata din timp, astfel incat intreprinzatorii sa nu fie luati prin surprindere de schimbari. Totodata, efectele negative ale unor masuri – cum ar fi eliminarea scutirii de la plata taxei pe valoarea adaugata pentru anumite produse si servicii – asupra consumatorilor finali ar putea fi compensate prin alte masuri fiscale – de exemplu, diminuarea impozitului pe venitul global – sau prin imbunatatiri semnificative ale conditiilor economice generale, care ar permite cresterea in termeni reali a veniturilor consumatorilor pe masura diminuarii inflatiei.

Prima directie de actiune: usurarea colectarii taxei pe valoarea adaugata

Pe termen scurt, strategia in aceasta directie ar trebui sa tinteasca spre usurarea respectarii de catre afaceristi a legislatiei si crearea unui climat propice colectarii taxei pe valoarea adaugata si verificarii gradului de respectare a legii. Sistemul taxei pe valoarea adaugata trebuie sa dobandeasca un grad mai inalt de automatism si sa se apropie de spiritul Directivei a VI-a.

Pentru autoritatile responsabile de taxa pe valoarea adaugata este extrem de important sa-si asume ca misiune “colectarea veniturilor cuvenite – nici mai mult, nici mai putin – si la timp”.

Pe termen scurt, pentru atingerea acestui obiectiv este necesara adoptarea urmatoarelor masuri:

v     Asumarea de catre autoritatea de administrare a taxei pe valoarea adaugata a misiunii: “Colectarea veniturilor cuvenite – nici mai mult, nici mai putin – si la timp”.

v     Introducerea in lege a definitiei platitorului de taxa pe valoarea adaugata.

v     Introducerea in lege a unei prevederi conform careia pentru anumiti platitori de taxa pe valoarea adaugata si pentru anumite tranzactii, taxa pe valoarea adaugata devine platibila la o data ulterioara momentului in care are loc tranzactia care este obligatia de plata.

v     Introducerea in lege a unei prevederi conform careia subventiile legate direct de preturi se includ in baza de impozitare.

v     Introducerea in lege a unei prevederi conform careia in cazul anularii, refuzului sau neplatii totale sau partiale sau in cazul cand pretul este redus dupa livrare, suma de impozitat sa se diminueze in consecinta.

v     Revederea ratei zero a taxei pe valoarea adaugata, astfel incat numai tranzactiile legate de export sa beneficieze de ea. In locul ratei zero, pentru tranzactiile nelegate de export se poate introduce o rata redusa. Daca exista semne clare ca eficienta administrarii sistemului taxei pe valoarea adaugata in Romania a crescut semnificativ, Romania ar putea reveni la un sistem cu rate multiple si ar putea sa renunte la rata zero.

v     Introducerea in lege a unor prevederi legate de livrarile intra-Comunitare.

v     Introducerea in lege a reglementarilor privind ajustarea dreptului de deducere.

Pe termen mediu si lung, strategia pe aceasta directie ar trebui sa tinteasca realizarea unui control eficient al veniturilor intreprinzatorilor si formarea responsabilitatii individuale fata de performanta in cadrul administratiei.

Realizarea controlului eficient al veniturilor intreprinzatorilor

In cadrul unei economii bazate pe mecanismele pietei, libera concurenta conduce la:

v     Existenta mai multor intreprinderi in acelasi domeniu;

v     Egalizarea, in linii mari, a profiturilor brute pentru acelasi tip de activitati.

Prin urmare, ratele specifice inputurilor si outputurilor sunt, in linii mari, similare pentru fiecare intreprindere din cadrul unui domeniu de activitate. De aceea, este posibil sa se compare, din punct de vedere fiscal, performantele afacerilor similare. Asemenea indicatori de credibilitate pot fi construiti pentru sistemul de evidenta al colectarii veniturilor.

Introducerea indicatorilor de credibilitate este utila pentru recastigarea credibilitatii sistemului taxei pe valoarea adaugata. De exemplu, verificarea solicitarilor de rambursare a taxei pe valoarea adaugata se  bazeaza pe un sistem de evaluare a riscului, care permite plati imediate pentru afacerile catalogate ca avand risc minim. Toate veniturile de la afacerile similare pot fi comparate si astfel abaterile peste sau sub norma pot constitui tinte pentru selectia firmelor spre care sa se concentreze atentia inspectorilor fiscali.

Pentru atingerea acestui obiectiv a fost necesara adoptarea urmatoarelor masuri:

v     Utilizarea tehnologiei pentru identificarea tintelor in activitatea de control.

v     Schimbarea abordarii actuale in activitatea autoritatii fiscale si abordarea administrarii taxei pe valoarea adaugata pe principiile unei afaceri.

v     Construirea si implementarea unui set de indicatori de credibilitate pentru sistemul de evidenta si control al colectarii.

A doua directie de actiune: Imbunatatirea administrarii taxei pe valoarea adaugata

Pe termen scurt, strategia pe aceasta directie ar trebui sa tinteasca doua obiective. Primul obiectiv este refacerea integritatii taxei pe valoarea adaugata prin proiectarea unui flux clar la scara intregului proces economic (de la import si productie, pana la vanzarea finala). Al doilea obiectiv este asigurarea stabilitatii legislatiei prin evitarea emiterii asa-numitelor “legi speciale” des utilizate in trecut. In cadrul acestei directii de actiune efortul ar trebui concentrat pe eliminarea deficientelor din administrarea taxei pe valoarea adaugata.

Refacerea integritatii taxei pe valoarea adaugata

Pentru realizarea acestui obiectiv a fost necesara adoptarea urmatoarelor masuri:

v     Plata promta a rambursarilor de taxa pe valoarea adaugata.

v     Impunerea de penalitati severe pentru solicitarile frauduloase.

v     Adoptarea si publicarea unui plan de armonizare a scutirilor de la plata taxei pe valoarea adaugata cu standardele Uniunii Europene.

v     Introducerea in lege a unor prevederi privind exceptarile pentru exporturi din Comunitate, privind tranzactiile legate de transportul international si scutirile speciale legate de traficul international de bunri (Articolele 15 si 16 din Directiva a VI-a). Aceasta masura se  aplica din momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europena.

Asigurarea stabilitatii legislatiei

Pentru asigurarea stabilitatii legislatiei ar trebui realizat un plan strategic. Acest plan trebuie sa reflecte cele mai recente evolutii din sistemele fiscale – asa cum este noua abordare de piata – schimbarile din mediul institutional si segmentarea clientilor. O strategie clara articuleaza un set cuprizator de tinte ale adminstratiei pentru viitorul previzibil si comunica aceste tinte tuturor partenerilor interesati – decidentilor politici (diferite ministere), personalului din administratie (reprezentat de sindicate) si clientilor relevanti. In planul strategic partenerii interesati vor gasi raspunsuri la intrebari legate de evolutia viitoare a administratiei fiscale si de modul in care planul va deveni un cadru pentru dialogul continuu intre nivelul politic, personalul din administratie si intreprinzatori, precum si raspunsuri la intrebari legate de modul in care administratia fiscala intentioneaza sa opereze in viitor anumite schimbari.

Ministerele asteapta venituri mari cu costuri mici, contribuabilii asteapta protectie si tratament corect si echitabil, in timp ce personalul din administratie are alte asteptari. Intr-un proces strategic ideal, toti partenerii implicati in elaborarea unui produs (un plan strategic) recunosc propria contributie in produsul final. Principalii parteneri nu numai ca ar trebui sa fie implicati in elaborarea continutului de baza al strategiei, dar ar trebui implicati si in procesul de revizuire a acesteia. O mare importanta o are stabilirea unui acord in privinta implementarii masurilor prevazute in strategie.




Pe termen mediu si lung, strategia in directia imbunatatirii administrarii taxei pe valoarea adaugata ar trebui sa tinteasca la includerea majoritatii afacerilor informale in randul afacerilor care respecta legea. Cea mai importanta deficienta a actualului sistem al taxei pe valoarea adaugata este legata de administrarea taxei pe valoarea adaugata si de nerespectarea legii de catre o mare parte a intreprinzatorilor.

Astazi, unele tari dezvolta proceduri electronice pentru rezolvarea solicitarilor legate de rambursarea taxei pe valoarea adaugata.

Un program eficient de asistenta a contribuabilului ar putea sa ajute multi intreprinzatori sa respecte regulile. Prin publicitate adecvata, brosuri gratuite si spoturi publicitare in mass-media ar reduce costurile de informare pentru micii intreprinzatori.

Ar trebui dezvoltat un sistem viabil de procesare electronica a datelor (PED), care sa asigure in timp util informatii corecte. Procesarea datelor in sistemul PED ar trebui sa inceapa cu toate datele legate de procesul taxei pe valoarea adaugata si ar trebui sa includa toate rambursarile de taxa pe valoarea adaugata.

Odata ce un intreprinzator s-a inregistrat ca platitor in cadrul acestei scheme fixe, cifra de afaceri din anul anterior este utilizata ca baza de calcul. “Rata fixa de TVA” se aduna la aceasta cifra de afaceri, iar suma rezultata poate fi platita esalonat in anul urmator. Mai departe, procesul taxei pe valoarea adaugata isi urmeaza cursul, identificand distinct rata  fixa.

Daca un intreprinzator este inregistrat ca platitor de taxa pe valoarea adaugata si, in mod normal, este indreptatit sa ceara taxa pe valoarea adaugata pentru ceea ce ofera, el poate determina taxa pe valoarea adaugata calculata la rata standard aplicata valorii nete a bunurilor si serviciilor sale. La sfarsitul anului se face o ajustare aplicand rata fixa la cifra de afaceri actuala. Diferentele in plus sau in minus rezultate din ajustare se platesc in anul urmator.    

Autoritatile fiscale responsabile de impozitele directe ar putea opera ca agent pentru administratia impozitelor indirecte. Acest sistem nu ar ridica probleme de administrare si ar fi suficient de atractiv pentru micii intreprinzatori. Acest sistem ar oferi cel putin o cale afacerilor din economia informala sa intre in legalitate. Daca s –ar aplica un asemenea sistem este probabil ca multe afaceri, care opereaza acum in economia informala, sa doreasca sa reintre in legalitate, deoarece costurile pe care le presupune ascunderea activitatilor lor ar fi mai mari decat costurile presupuse de plata taxei pe valoarea adaugata si de intrarea in legalitate.

 Implementarea unei scheme de impozitare fixa pentru taxa pe valoarea adaugata in cazul micilor intreprinzatori ar permite autoritatii de administrare a taxei pe valoarea adaugata sa se concentreze asupra contribuabililor mari.

Evaziunea in cadrul taxei pe valoarea adaugata este considerata infractiune si presupune privarea de libertate. De asemenea, solicitarile false de rambursare a taxei pe valoarea adaugata sunt considerate furt si tratate conform legilor specifice. Daca intreprinzatorii nu isi inregistreaza toate tranzactiile si nu exista posibilitatea reconstituirii lor pe baza de documente, inspectorii fiscali sunt indreptatiati sa faca propriile evaluari, iar plata taxei pe valoarea adaugata datorate sa se bazeaza pe estimarile indreptatite ale inspectorilor. Pentru a face aceste estimari inspectorii fiscali  trebuie sa plece de la achizitiile intreprinzatorilor si sa extrapoleze vanzarile posibile, determinand astfel cifra de afaceri a intrerinzatorilor in cauza. Pe aceasta baza, inspectorii pot sa determine volumul taxei pe valoarea adaugata datorate. Intreprinzatorii pot contesta estimarea inspectorilor fiscali numai in masura in care pot sa demonstreze ca ea a fost facuta cu rea intentie. Reaua intentie ar fi dovedita de ignorarea cu buna stiinta de catre inspectorii fiscali a unor elemente relevante.

In practica tarilor dezvoltate se identifica doua modele de administrare a taxei pe valoarea adaugata:

 (1) administrarea taxei pe valoarea adaugata in comun cu alte impozite si taxe de catre autoritatea fiscala (model specific majoritatii tarilor din OECD) 

(2) administrarea taxei pe valoarea adaugata, a accizelor si a vamii este separata de administrarea altor categorii de impozite si taxe (model aplicat in Belgia, Luxembourg si Marea Britanie). In unele tari in curs de dezvoltare administrarea taxei pe valoarea adaugata este complet separata de administrarea altor categorii de impozite si taxe.

Pe de o parte, practica din tarile OECD in privinta administrarii comune a taxei pe valoarea adaugata cu alte categorii de taxe si impozite este mult mai raspandita decit practica separarii administrarii taxei pe valoarea adaugata de administrarea impozitelor directe.

Pe de alta parte, in contextul Romaniei argumentele in favoarea administrarii separate a taxei pe valoarea adaugata nu sunt de subestimat. In primul rand, este mai usor de organizat si administrat o organizatie mica – exclusiv concentrata asupra impozitelor indirecte si pe activitatea vamala – decat o organizatie mare – concentrata pe toate categoriile de impozite si taxe. In al doilea rand, o mai buna specializare a inspectorilor fiscali pe taxa pe valoarea adaugata   le–ar permite sa se concentreze asupra unei singure functii si, in acelasi timp, le -ar permite sa se implice mai mult in programe de asistenta a contribuabililor. Implicarea lor in asemenea programe ar avea o contributie majora la schimbarea mentalitatii asupra impozitelor, in sensul de a transforma din adversari in parteneri contribuabilii si autoritatile fiscale. In al treilea rand, evaluarea costurilor administratiei fiscale ar fi mult mai relevanta daca administrarea taxei pe valoarea adaugata ar fi separata de administrarea impozitelor directe.

Crearea unei administratii a taxei pe valoarea adaugata separate comporta insa in plus riscul inducerii de conflicte de interese intre inspectorii fiscali si declansarii de concurenta neloiala intre diferitele institutii de colectare.

Atat impozitele directe, cat si taxa pe valoarea adaugata au un element comun si anume ambele necesita controlul pentru stabilirea valorii corecte a cifrei de afaceri pentru fiecare afacere. Prin urmare, in cazul administrarii separate schimbul de informatii are o importanta deosebita. Impozitele indirecte au un caracter imediat intrucat ele se refera la tranzactii individuale. Spre deosebire de acestea, impozitele directe privesc legitimitatea costurilor si deducerilor care diminueaza cifra de afaceri. Aceste doua functii necesita tehnici de evaluare diferite.

Pentru a realiza obiectivul imbunatatirii administrarii taxei pe valoarea adaugata este necesar sa se adopte urmatoarele masuri:

v     Implementarea unui program eficient de asistenta a contribuabililor.

v     Dezvoltarea unui sistem viabil de procesare electronica a datelor (PED), care sa asigure la timp informatii corecte.

v     Dezvoltarea unui sistem de verificare incrucisata a informatiilor legate de colectarea taxei pe valoarea adaugata cu informatii din alte surse pentru a descoperi raportarile subevaluate.

v     Proiectarea si implementarea unui sistem de impunere a penalitatilor pentru diferite situatii de nerespectare a legii.

v     Introducerea unei scheme fixe de impozitare pentru intreprinzatorii mici.

v     Obligarea tuturor platitorilor de taxa pe valoarea adaugata sa-si achite datoriile prin folosirea tehnicilor specifice recuperarii creantelor.

A treia directie de actiune: Realizarea caracterului nediscriminatoriu al taxei pe valoarea adaugata

Strategia in aceasta directie ar trebui sa tinteasca – atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu si lung – sa evite discriminarea intre investitori (investitori mari sau investitori mici, investitori straini sau investitori autohtoni, etc.). In trecut, tratamentul discriminatoriu intre investitori a indepartat sistemul romanesc al taxei pe valoarea adaugata de standardul Uniunii Europene, a erodat baza de impozitare, a afectat negativ colectarea veniturilor, a ingreunat administrarea sistemului taxei pe valoarea adaugata si a erodat increderea publicului fata de sistemul taxei pe valoarea adaugata. Pentru a realiza obiectivul nediscriminarii intre investitori este necesar sa se respecte urmatoarele directii:

v     Tratarea nediscriminatorie a ofertantilor de materii prime si bunuri de capital.

v     Tratarea nediscriminatorie a importatorilor de bunuri similare.

Negocierea si efectele acesteia asupra politicii fiscale

Acquis-ul UE corespunzator acestui capitol se refera in principal la impozitele indirecte, cu accent pe Taxa pe Valoarea Adaugata (TVA) si regimurile de accizare. In ce priveste impozitele directe, acquis-ul se limiteaza la legislatia privind impozitarea companiilor.
            TVA a fost introdusa in Comunitatea Economica Europeana in 1970 prin prima si a doua directiva privind TVA cu scopul de a inlocui impozitele pe productie si consum aplicate pana la acea data de catre Statele Membre. Decizia din 1970 de a aloca un procent din veniturile provenind din TVA, calculat pe o baza unificata, pentru finantarea bugetului Comunitar (parte a “surselor proprii” ale Comunitatii) a deschis calea armonizarii TVA. Cea de a sasea directiva privind TVA (77/388/CEE) a creat certitudinea ca taxa se aplica acelorasi tranzactii in toate Statele Membre, astfel incat s-a format o baza comuna pentru finantarea Comunitatii si s-a introdus o baza comuna de evaluare. Cea de a sasea directiva, in prezent in vigoare, constituie partea principala a legislatiei in domeniul TVA, continind toate definitiile si principiile Comunitare. Acestea includ aplicarea unui impozit general ne-cumulativ pe consum, perceput in toate stadiile productiei si distributiei bunurilor si serviciilor. Aceasta implica un tratament fiscal egal pentru tranzactiile interne si externe (importuri). Mai mult, impozitul se bazeaza pe principiul neutralitatii, conform caruia impozitul aplicat bunurilor si serviciilor este direct proportional cu pretul, indiferent de numarul tranzactiilor care au loc in procesul productiei si distributiei inainte de stadiul in care impozitul este, in sfarsit, perceput. Legislatia stipuleaza principiile de baza privind TVA, dar lasa Statelor Membre o serie de optiuni.
            In privinta accizelor, acquis-ul contine legislatie armonizata referitoare la uleiurile minerale, produsele din tutun si bauturile alcoolice. Legislatia comunitara stabileste structura taxei care trebuie perceputa, precum si un sistem de rate minime pentru fiecare grupa de produse.
Conform legislatiei Comunitare privind accizele, bunurile sunt supuse accizarii daca sunt produse in cadrul Comunitatii sau sunt importate dintr-o tara terta. Totusi, acciza se plateste numai Statului Membru in care bunurile sunt consumate, la ratele aplicabile in acel Stat Membru. Baza sistemului armonizat de accizare a bunurilor traficate intre Statele Membre o reprezinta depozitul de impozitare, unde bunurile supuse accizarii pot fi produse si depozitate in regim de suspendare a impozitului.

            Codul de Conduita pentru impozitarea companiilor reprezinta un angajament politic al Statelor Membre de a aborda masurile fiscale cu potential efect negativ. Statele Membre sunt hotarate sa nu introduca noi masuri fiscale cu efect negativ in sensul definit de Cod si sa isi analizeze legislatia si practica actuala in baza principiilor Codului, precum si sa isi adapteze legislatia neintarziat atunci cand este necesar.
Adoptarea si aplicarea acquis-ului privitor la impozitare necesita o administratie puternica si dotata corespunzator.
                                    In analizarea acceptabilitatii masurilor de tranzitie, UE a luat in considerare nevoia de protejare a functionarii corespunzatoare a pietei interne din punctul de vedere al impozitarii, precum si implicatiile politice, economice si sociale pentru tarile noi membre. In consecinta, unele perioade limitate de tranzitie (de exemplu, nu mai tarziu de sfarsitul anului 2007) ar putea fi acceptate, astfel incat sa se mentina o rata redusa de TVA pentru unele categorii de bunuri sau servicii, atata timp cat impactul asupra liberei concurente sau asupra pietei interne s-a considerat a fi limitat, iar nevoia sociala din partea tarilor candidate a fost clar demonstrata.



                                    Romania a obtinut urmatoarele perioade de tranzitie:
- o derogare privind regimul special aplicabil micilor intreprinzatori pentru pragul de impozitare (aplicarea unui prag de impozitare de 35.000 Euro pentru platitorii de TVA, astfel incat IMM care realizeaza o cifra de afaceri anuala mai mica decat aceasta valoare nu vor fi obligate sa se inregistreze ca platitori de TVA dupa data aderarii);
- o derogare pentru aplicarea scutirii cu drept de deducere a transportului international de persoane;
- o perioada de tranzitie de trei ani pentru atingerea nivelului minim al accizelor la tigarete;
- o derogare pentru acordarea unui regim special pentru accizarea bauturilor alcoolice distilate din fructe, obtinute de fermieri si destinate autoconsumului (echivalent a 50 litri bauturi spirtoase/gospodarie/an, cu concentratie de 40% in volum, prin aplicarea unei cote de 50% din acciza standard aplicata in Romania).

Concluzii si propuneri:

Principala concluzie a lucrarii este aceea ca este imperativ sa se imbunatateasca colectarea impozitelor si sa se impiedice cresterea (sa se diminueze ponderea) economiei negre. Daca Romania ar creste pe masura posibilitatilor din sursele disponibile veniturile provenite din impozite, bugetul ar avea resurse pentru a face fata costurilor unei productii sensibil mai mare de bunuri publice esentiale cum ar fi: ingrijirea medicala, educatia, infrastructura etc.

Sarcina imediata cu care se confrunta autoritatea publica din Romania este sa stabileasca o administratie deschisa si transparenta in ceea ce priveste probitatea ei, eficienta si corecta in procesul de colectare a impozitelor si taxelor si cu un grad mai mare de responsabilitate. Se sugereaza ca acest lucru poate fi realizat prin:

v     crearea unui corp de functionari fiscali, bine instruiti si platiti corespunzator cu scopul de a realiza un etos functionaresc care sa atraga pentru recrutare candidati de valoare;

v     realizarea unui regim prin care administratia insarcinata cu colectarea si verificarea impozitelor indirecte sa fie tinuta responsabila pentru rezultatul obtinut. Nivelurile tinta de colectare stabilite prin intelegeri la nivel de servicii si performanta in indeplinirea acestor tinte ar trebui sa fie publicate si deschise scrutinului public;

v     introducerea unui sistem de procesare electronica a datelor (PED) care, in afara de capacitatea de a furniza datele contabile al unei locatii specifice, ar selecta – prin comparatii ale nivelurilor de venit inregistrate de la firme similare – acele firme ale caror performante nu s-au incadrat in normele medii; aceste firme trebuie verificate de functionarii fiscali. Functionarii trebuie apoi sa raporteze rezultatele la centrul PED, care va inregistra veniturile suplimentare si, in timp, va imbunatati credibilitatea procesului de selectie pentru investigatie al programelor. Obiectivul este de a folosi principii de evaluare a afacerilor pentru a identifica si colecta venituri aditionale din impozite neinregistrate initial;

v     instituirea unui regim care sa concentreze prin restrangere multitudinea de produse nearmonizate supuse accizelor. Aceasta, impreuna cu inregistrarea mai precisa a veniturilor din fiecare categorie de produse, va creste semnificativ eficienta procesului de colectare si va salva importante resurse administrative;

v     adoptarea unor legi sau reglementari generale impotriva evitarii platii impozitelor in speranta ca daca tot mai multe firme se vor conforma normelor legale, ele vor urmari sa-si limiteze pierderile prin exploatarea lacunelor din legea fiscala. Este un progres natural de la evaziune la evitare si daca aceste legi sau reglementari generale impotriva evitarii platii impozitelor vor fi adoptate, nici o firma nu poate spune ca asteptarile sale legitime permise de aceste neajunsuri ale legii au fost incalcate.

Eficienta masurilor mentionate mai sus depinde, de asemenea, de contextul politic, in sensul ca principalii actori politici ar trebui sa fie cu adevarat implicati in lupta impotriva coruptiei si gata sa termine legaturile dintre partidele politice si sectorul corporatist.

Obiectivul general al modificarii sistemului taxei pe valoarea adaugata actual din Romania este cresterea eficientei lui si atingerea standardului Uniunii Europene privind sistemul taxei pe valoarea adaugata.

Pornind de la caracteristicile actuale ale sistemului taxei pe valoarea adaugata se disting trei directii generale de actiune: usurarea colectarii taxei pe valoarea adaugata , imbunatatirea administrarii taxei pe valoarea adaugata si realizarea caracterului nediscriminatoriu al taxei pe valoarea adaugata.

Pe aceste trei directii se identifica doua seturi de obiective: obiective pe termen scurt si obiective pe termen lung.

Atingerea obiectivelor pe termen scurt nu ar trebui sa genereze consecinte negative importante asupra mediului economic (bugetul de stat, intreprinzatori si consumatori). Aceste obiective ar trebui sa se materializeze prin armonizarea definirii conceptelor si termenilor din legislatia romaneasca cu Directiva a VI-a.

Obiectivele pe termen mediu si lung – constand in implementarea de noi instrumente, practici si institutii – ar putea avea consecinte mai puternice asupra mediului de afaceri, insa efectele negative ar putea fi diminuate semnificativ daca secventialitatea schimbarilor ar fi publicata din timp astfel incat intreprinzatorii sa nu fie luati prin surprindere de schimbari.

Bibliografie

v     Corduneanu, Carmen, Sistemul Fiscal in stiinta Finantelor, Editura Codex, Bucuresti,1998.

v     Ionescu, L., - Controlul si implicatiile economice, financiare si fiscale ale impozitelor indirecte, Editura Economica, Bucuresti 2001, pag. 60 – 73

v     Juravle, V., Tatu, L., - Fiscalitate (lucrari aplicative si studii de caz), Editura A.S.E.., Bucuresti 1999, pag. 86 –156

v     Mosteanu, N.R., - Impozite si taxe 2000 – 2001, Editura Economica 2001, pag. 199 - 216

v     www. econ.unitbv.ro

v     www.gandul.info

v     www.cerope.ro

v     www.infoeuropa.ro

v     www.mfinante.ro

v     www.mie.ro

v     www.europa.eu.int

v     www.ier.ro



[1] Sectorul neguvernamental include intreprinderile nefinanciare, gospodariile, institutiile financiare si administratia privata. Sectorul guvernamental include administratia publica.

[2] Foreign Investment Advisory Service – serviciul de consultanta in domeniul investitiilor straine cu care

colaboreaza Banca Mondiala;







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Administratie


Demografie
Stiinte politice


Raport de analiza referitor la situatia Spitalului Municipal Pitesti si a modalitatii de implementare a schimbarii
PARTICULARITATI ALE ORGANIZARII IN INSTITUTIILE PUBLICE
PARALELA A SISTEMULUI ROMANESC SI SISTEMUL EUROPEAN
Rectificarea si reconstituirea actelor administrative
LUCRARE DE DISERTATIE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA - PARLAMENTUL EUROPEAN SI ALTE INSTITUTII ALE UNIUNII EUROPENE
Aspecte Privind Organizarea Teritoriului in Municipiul Craiova
FUNCTIONARUL PUBLIC ROMAN
Training-ul ca metoda complementara de formare a specialistului in PR
CONTROLUL FINANCIAR EXERCITAT LA INSTITUTIILE PUBLICE
PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI