Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
» Tulburarile de limbaj scris-citit


Tulburarile de limbaj scris-citit




Tulburarile de limbaj scris-citit

Tulburarile lexico-graflce sunt incapacitati paradoxale totale in invatarea si formarea deprinderilor de scris-citit, cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie, sau incapacitati partiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzatori sau neadecvati la structura psihica a individului, a insuficientelor in dezvoltarea psihica si a personalitatii, a modificarilor morfo-functionale de la nivelul sistemului nervos central, a deficientelor spatio-temporale si psihomotricitatii, a nedezvoltarii vorbirii care se manifesta prin aparitia de confuzii fi-ecvente intre grafemele si literele asemanatoare, inversiuni, adaugiri, substituiri de cuvinte, sintagme, deformari de litere, neintelegerea completa a celor citite sau scrise, etc. (E. Verza, 1983, p.58).




Tulburarile de scris-citit se clasifica in: partiale (disgrafia, dislexia) si totale (agrafia, alexia).

Tulburarile de limbaj scris-citit partiale reprezinta incapaci­tatea unui subiect (capacitate redusa) de a invata sa scrie si sa citeasca, chiar daca are parte de toata educatia posibila, chiar daca are o inteligenta corespunzatoare, chiar daca conditiile familiale, sociale etc. sunt mai mult decat favorabile.

Tulburarile de scris-citit deregleaza integrarea sociala, prin manifestarea, in multe cazuri, a unor comportamente antisociale, datorita unor esecuri si conflicte permanente, cat si instalarii unor trasaturi caracteriale negative: negativism, descurajare, inertia, nepasarea, teama de insucces, izolarea.

Dislexia este dificultatea de a citi, manifestata prin tulburari la nivelul perceptiei auditive, optice si kinestezice, mai general spus toate tulburarile ce intervin in achizitia cititului, in mecanismele acestuia.

Disgrafia, consta in incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului, auzului si intelectului, de a invata corect si de utiliza scrisul in conditii normale.

Simptomatologie

In aceste tulburari de limbaj se manifesta tulburari in lexia (citirea) si grafia (scrierea) vocalelor si consoanelor, in despartirea cuvintelor in silabe, tulburari in lexia si grafia cifrelor si a numerelor naturale simple si a celor cu mai multe cifre.

Exista confuzii intre consoanele surde si cele sonore (p-b, t-d, c-g, f-v), inversiuni la nivelul silabelor, fonemelor si grafemelor, omisiuni sau salturi de cuvinte/randuri in lexie si in grafice, omisiuni de prepozitii sau conjunctii, ritm lent al copierii si partial al citirii.

Manifestari ale disgrafiei:

confuzii constante si repetate intre fonemele asemanatoare acustic, intre litere si grafismul lor;

inversiuni, adaugiri, omisiuni de litere si grafeme, cuvinte sau chiar propozitii;

greutati in combinarea cuvintelor in unitati mai mari de limbaj;

tulburari ale lizibilitatii, ale laturii semantice;

grafemele sunt plasate defectuos in spatiul paginii, inegale ca marime si forma si au o asezare dezordonata;

textul este scurt, lacunar, fara unitate logica;

apar omisiuni de litere si silabe, cuvinte propozitii, sintagme;

contopiri de cuvinte, substituiri de grafeme, adaugiri de cuvinte, grafeme;

disortografii;

randuri libere sau suprapuse;

nerespectarea spatiului paginii, redarea inegala a unor grafeme;

scrisul servil ca si cel in oglinda.

Manifestari ale dislexiei:

neputinta de a identifica si citi cuvinte ca un intreg cu o anumita semnificatie si sens;

cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un intreg, dupa mai multe poticniri;

intreaga atentie se centreaza pe realizarea citirii cuvintelor ca un intreg si pe forma, care sa duca la o lectura cursiva, ceea ce impiedica intelegerea cursiva a textului;

sunt intelese si mai greu sintagmele, propozitiile, frazele, iar din cauza concentrarii asupra unitatilor disparate, contextul si subcontextul nu mai indeplinesc rolul de suplinire si intregire a unor informatii;

greutati in citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate;

greutati in diferentierea cuvintelor si literelor asemanatoare, din punct de vedere auditiv;

greutati in trecerea de pe randul citit pe urmatorul si tendinta de a-1 sari;





dificultati in intelegerea celor citite si in reproducerea lor;

omiterea unor foneme sau chiar a unor cuvinte;

plasarea incorecta a accentului, mai ales pe cuvintele polisilabice;

dificultati in pastrarea formei date a textului.

CAUZELE TULBURARILOR DE LIMBAJ SCRIS-CITIT

E. Verza stabileste doua tipuri de factori care pot produce tulburari ale limbajului scris-citit: factori ce apartin subiectului si factori ce apartin mediului. Dintre factorii ce apartin subiectului putem enumera: deficienta de ordin senzorial, gradul dezvoltarii intelectuale, slaba dezvoltare psihomotorie, starea sanatatii, reactiile nevrotice, conditiile motivationale. Factorii de mediu sunt slaba integrare in colectiv si in activitatea scolara, nivelul scazut socio-cultural al familiei, metode si procedee necorespunzatoare.

Dificultatile in deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune cerebrala) sau unor cauze functionale, cum ar fi blocajul emotiv. in neuropsihiatrie, termenii de dislexie-disgrafie sunt rezervati pentru acele tulburari in deprinderea scris-cititului care au un substrat organic si, ca atare, o etiologie, o simptomatologie si o evolutie specifice.

Deficientele dislexo-disgrafice pot fi consecinte ale dificultatilor de articulatie, care se transpun in limbajul scris-citit. Cand lipsesc deficientele de pronuntie, tulburarile se datoreaza handicapului de la nivelul auzului fonematic.

Alte cauze ale acestor tulburari pot fi: sarcinile purtate dificil, nasterile grele, conditiile materiale si culturale scazute ale familiei, locul ocupat in raport cu ceilalti frati. O alta cauza este slaba dezvoltare a motricitatii sau a deficientelor din planul motric.

Mai pot determina asemenea tulburari incidentele survenite:

1) in antecedentele heredocolaterale, la genitori, frati si heredo-colaterali (alcoolismul sau abuzul de alcool, tuberculoza, bolile neurolo­gice si organice, bolile psihice, endocrinopatiile);

in perioada sarcinii: disgravidia (toxicoza gravidica), traumele fizice si psihice, iminenta de avort, infectiile gravidei (bacteriene, virale sau cu protozoari, in cazul din urma malaria), intoxicatiile exogene sau endogene, tentativele de avort, medicatia folosita in sarcina;

in perioada perinatala: postmaturitatea si excesul ponderal peste 4000 g, imaturitatea si deficitul ponderal sub 2800 g, distociile cu aplicare de forceps, operatie cezariana sau travaliu prelungit, suferinta fetala si sindromul neurovascular;

in perioada postnatala: bronhopneumonia, toxicoza, infectiile repetate de cai aeriene superioare, rujeola si varicela - survenite sub varsta de 1 an, tusea convulsiva pana la 3 ani, encefalitele si meningitele pana la 5 ani, traumatismele craniene grave pana la 7 ani.

Toate aceste cauze pot duce la dificultati dislexo-disgrafice ca urmare a leziunilor cerebrale.

in urma cercetarilor s-au stabilit mai multe forme de dislexie-disgrafie in conditiile intelectului normal. Dislexo-disgrafia specifica sau propriu-zisa se manifesta printr-o incapacitate paradoxala in formarea abilitatilor de a citi si scrie. Dificultatile apar in dictare si compunere, dar copilul poate copia unele grafeme si poate silabisi la compunere.

Dislexo-disgrafia de evolutie sau de dezvoltare se manifesta prin incapacitatea de a realiza progrese insemnate in achizitia scris-cititului si se presupune ca la baza ei sta o cauza genetica. Copilul prezinta dificultati in intelegerea simbolurilor grafice, a literelor, cuvintelor, propozitiilor si sintagmelor. Apar omisiuni ale grafemelor, literelor, cuvintelor, inlocuiri, substituiri, inversiuni.

Dislexo-disgrafia spatio-temporala se caracterizeaza printr-o scrie­re si citire in diagonala, scrierea ondulata.

Dislexo-disgrafia pura sau consecutiva apare pe fondul afaziei, alaliei, hipoacuziei.

Dislexo-disgrafia motrica inregistreaza tulburari de motricitate caracterizate printr-un scris ilizibil, scris-cititul fiind neglijent, neregulat, inegal, tremurat, tensionat, rigid, prost organizat.

Dislexo-disgrafia lineara se manifesta prin incapacitate in trecerea de la randul parcurs la urmatorul, sarire peste unele spatii, lasandu-le libere.

Manifestarea acestor fenomene are un caracter constant si tendinta de a se agrava, prin consolidarea deprinderilor gresite si prin trairea dramatica pe plan intern a esecurilor.

in urma experimentelor, J. De Ajuriaguerra si colaboratorii sai au desprins cinci grupe de disgrafici.

Scrisul rigizilor este inclinat spre dreapta, cu directia foarte regulata, observandu-se o crispare generala a ansamblului traseului, literele mult prea inalte fata de latime, buclele zonelor externe mult mai lungi decat late. Scrisul are un aspect colturos, inaintarea de la stanga la dreapta este haotica, randurile inghesuite, literele corectate.

Scrisul astenicilor este mic, trasaturile sunt curbe, imprastiate in latime, literele sunt lipsite de fermitate, neregulate.




Scrisul impulsivilor da o impresie generala de precipitare, formele sunt imprecise, escamotate, punerea in pagina este sacrificata in favoarea rapiditatii, literele finale ale cuvintelor, barele lui t si accentele sunt repezite si prelungite.

Grupa celor neindemanatici se caracterizeaza prin forme greoaie, rau proportionate, retusate, cu dimensiuni neregulate (hipertrofiate sau atrofiate), legaturile avand caracter infantil.

Scrisul incet si precis are o incetineala substantiala, cu respectarea formelor scolare (m si n au arcade regulate). Acesti copii sunt preocupati pentru punerea in pagina, randul este pastrat, marginile respectate. Dar traseul lasa sa se vada semne discrete de tremuraturi si umflaturi care tradeaza fragilitatea grafomotorie latenta.

Tulburarile de scris-citit au o influenta negativa asupra personali­tatii atunci cand ele sunt constientizate sau atunci cand determina esecuri scolare repetate.

Exista mai multe categorii de copii care constientizeaza sau nu tulburarile de scris-citit:

cei care nu constientizeaza si nici nu sesizeaza manifestarile tipice dislexo-disgrafice la altii;

copii care sesizeaza deficienta respectiva la altii, dar nu-si dau seama de propriile lor dificultati;

copii care isi dau seama de deficienta respectiva atat la ei cat si la altii, dar manifesta incapacitatea de a se corecta;

. copii sensibili fata de deficienta si care fac progrese remarcabile in indepartarea ei, depunand un efort activ in raport cu influentele logo­pedice.

S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii in functie de diversele dificultati pe care Ie intampina copilul.

Scris-cititul lent, stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi, caracterizat prin mari dificultati la scris si o oarecare repulsie la citit. Se inregistreaza doua faze: cand copilul scrie marunt, "puchinos', inghesuie grafemele si cand grafemele sunt inegale ca marime si depasesc spatiul normal din pagina. Copilul este constient de dificultatile sale si foarte receptiv la activitatea terapeutica. Acesti subiecti sunt bine si foarte bine dotati intelectual si au rezultate scolare bune. La cei mai multi putem intalni o usoara stangacie sau lateralitate incrucisata. Cei care prezinta dificultati in corelarea complexului sonor cu simbolul grafic si in intelegerea sensului conventional al simbolurilor lexiei reprezinta alta categorie. Copilul este neputincios in a identifica si citi cuvantul ca un intreg cu o anumita semnificatie si sens.. Aceasta tulburare este intalnita atat la copii normali, cat si la cei cu handicap de intelect sau tulburari psihice. Printre cauzele acestei dificultati putem enumera: tulburari la nivelul perceptiilor acustico-vizuale, la nivelul proceselor cognitive, intreaga atentie se centreaza pe realizarea citirii cuvantului ca intreg si pe forma care sa duca la o lectura cursiva, ceea ce impiedica asupra intelegerii adecvate a textului.

O alta categorie de dislexo-disgrafici sunt cei care prezinta dificultati in respectarea regulilor gramaticale si caligrafice. Trebuie lamurit faptul ca nu vor fi luate in considerare ca erori disgrafice si dislexice acele disortografii si dificultati caligrafice ce se datoresc necunoasterii regulilor respective. Disortograficul citeste sau scrie fara sa respecte sau sa puna punctul, virgula, semnul exclamarii, al intrebarii, linia de dialog. El poate scrie cu litera mare si la mijlocul cuvantului sau poate incepe propozitia sau fraza cu litera mica. In citire are loc o vorbire lenta, monotona, pauzele sunt sterse, iar din punct de vedere caligrafic scrierea disgraficului nu este dreapta, se alungesc unele grafeme comparativ cu altele, unele sunt prea mici, altele prea mari, randurile se suprapun.

Dislexo-disgrafia care prezinta omisiuni de litere, grafeme si cuvinte, este foarte des intalnita la cei ce prezinta tulburari de pronuntie.

in scris sunt omise grafemele de la sfarsitul cuvintelor in dictari si compuneri.

Fenomenul nerespectarii spatiului paginii, sarirea si suprapunerea randurilor sunt frecvente in handicapurile de vedere, la cei cu tulburari oculo-motorii, la stangacii care scriu cu mana dreapta sau stanga si in ambidextrie. Fenomenul poate exista si in lipsa acestora atunci cand se formeaza deprinderi incorecte de scris-citit sau cand apar unele tulburari la nivelul proceselor cognitive. In citire, dislexicul poate parcurge acelasi rand ori sa sara unul sau mai multe fara sa-si dea seama. Disgraficul nu-si poate citi propriul scris si nu poate respecta spatiul paginii, sarind si suprapunand randurile.

Scrisul servil si scris-cititul ca in oglinda sunt fenomene des intalnite in randul celor cu tulburari de scris-citit. Scrisul servil se manifesta prin inclinarea exagerata spre dreapta sau spre stanga a literelor, grafemelor, acestea fiind executate alungit. Scris-cititul ca in oglinda se realizeaza printr-o rotire a grafemelor si literelor in asa fel incat se ajunge la o reflectare inversa a imaginii respective pe creier. Acest fenomen se manifesta mai frecvent in debilitatea mentala si la copiii stangaci. O astfel de tulburare poate fi pusa si pe seama afectiunilor encefalului, determinate de meningite sau dereglari ale emisferei drepte din regiunea parietala inferioara a creierului.

Tulburarile de limbaj scris-citit totale

Alexia reprezinta pierderea capacitatii de a citi si de a intelege limbajul scris. Subiectul alexie vorbeste normal, raspunde corect Ia intre­bari, intelege ceea ce i se spune, poate scrie corect dupa dictare sau chiar spontan, dar nu intelege un text scris.

Agrafia reprezinta pierderea capacitatii de a scrie, la o persoana, care inainte scria normal. Subiectul cu agrafie poate scrie un cuvant, daca copiaza litera cu litera. Cauza agrafiei este reprezentata de lezarea lobului parietal stang.

Diagnosticul acestor tulburari de limbaj scris-citit se pune la sfarsitul clasei I.



loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Psihologie


Sociologie


Perspectiva psihanalitica in consiliere
Tulburarile de limbaj scris-citit
MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (IV): NATIVISMUL SI PSIHOLOGIA GENETICA
Abordarea psihanalitica a personalitatii - Teoria psihanalitica a lui Freud
INCREDEREA IN ORGANIZATIE
Psihologia educatiei AN I SEM.II - TEST GRILA



loading...