Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
» MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (IV): NATIVISMUL SI PSIHOLOGIA GENETICA


MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (IV): NATIVISMUL SI PSIHOLOGIA GENETICA




MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (IV): NATIVISMUL SI PSIHOLOGIA GENETICA

Nativismul

            "Nativism" este una dintre denumirile orientarii deschise de americanul Noam Avram Chomsky (n. 1928; lucrari importante: Syntactic Structures - 1957, Aspects of the Theory of Syntax - 1965) in psihologia limbajului si lingvistica teoretica.




            Pe linia rationalismului modern, Chomsky introduce in psihologie ideea unei abilitati innascute de invatare a limbii (el vorbind chiar de o lingvistica carteziana sau de o teorie carteziana a mintii), impotriva opiniilor behavioriste dominante cu privire la aceasta problema. Avem innascuta o gramatica universala capabila sa absoarba detaliile oricarei limbi naturale, materne, la o varsta potrivita. Mai precis, gramatica universala se refera la acele structuri, mecanisme innascute ale omului care pot explica formarea unei competente pe care o arata gramaticile diferitelor limbi naturale. Desigur, gramatica universala va conduce catre o gramatica speciala, a unei limbi naturale, atunci cand copilul ia contact cu acel cadru lingvistic. Insa insusirea limbajului nu se reduce la invatare, la contactul cu respectivul cadru lingvistic; competenta lingvistica nu este produsul invatarii. Pentru a intari aceasta idee, Chomsky propune conceptul de "crestere": "Termenul de «invatare» este in realitate unul foarte inselator (). Cunoasterea limbajului creste in mintea unui copil pus intr-o comunitate lingvistica". Trebuie inteles ca nu avem motive sa credem ca dezvoltarea mintala este substantial diferita de dezvoltarea corpului. Atat in dezvoltarea organismului, cat si in dezvoltarea mintii avem de-a face cu o crestere, cu etape programate genetic, ce se desfasoara sub influenta partiala a mediului. In fond, de ce organismul ar creste, iar mintea ar invata?

            In cartea Syntactic Structures, Chomsky distinge doua niveluri: structura de suprafata (care, esential, este limba asa cum o stim noi, limba cu regulile ei fonetice si gramatica de baza) si structura de profunzime (mai abstracta, la nivelul intelegerii si al gramaticii universale). Regulile de transformare guverneaza relatiile dintre cele doua structuri.

            Pentru Chomsky, limbajul este deci aprioric si are drept fundament acele structuri sintactice de profunzime, ceea ce garanteaza generativitatea sau creativitatea. Punand intrebarea "Cum putem crea noi propozitii pe care nu le-am mai rostit niciodata inainte?", gramatica generativa raspunde ca, insusindu-ne sensul unui cuvant si a capacitatii de a-l pronunta, il putem utiliza in foarte multe situatii si combinatii gramaticale fara exercitii in aceasta directie.

            Iata de ce orientarea structuralista din lingvistica teoretica a lui Chomsky a mai fost numita "gramatica tranformational-generativa".

            Teoria cercetatorului american a provocat reactii virulente in randul oamenilor de stiinta si filosofilor. La fel ca in cazul introspectionismului, nativismul are enunturi ce nu pot fi verificate empiric (asa cum se procedeaza de obicei in stiinta), mai ales cele cu privire la ceea ce este innascut. In plus, din punct de vedere psihologic, teoria nativista ar putea fi redusa chiar la un behaviorism mai moderat care accepta ca exista conditii  innascute ce fac posibila interventia mediului, ce fac posibila invatarea.

Psihologia genetica

            Conceptia lui N. Chomsky a fost criticata in anii '70 intr-o dezbatere celebra si de Jean Piaget .

Personalitate importanta in psihologia secolului XX, conducator al Scolii de la Geneva, intemeietor al Centrului de Epistemologie Genetica in 1956 (cu preocupari interdisciplinare, intre biologie, psihologie, gnoseologie, logica), Jean Piaget (1896-1980) este un savant cu o opera impresionanta (citam aici doar cateva lucrari, unele traduse si la noi: Reprezentarea lumii la copil - 1926, Judecata morala la copil - 1924, Nasterea inteligentei la copil - 1935, Psihologia inteligentei - 1947, Introducere in epistemologia genetica - 1950, 3 volume, Tratat de psihologie experimentala - 1963-1965, 9 volume, impreuna cu P. Fraisse).

Principalele contributii ale lui J. Piaget sunt legate de inteligenta (de altfel, el a fost supranumit "marele arhitect al constructiilor inteligentei"). El studiaza, de pilda, constituirea mentala a schemelor sau structurilor psihice la noii nascuti, unde vorbeste de sase stadii: 1) al reflexelor senzorio-motorii (contactul noului nascut cu mediul - adaptabilitate - consta in reflexele ereditar-instinctive ale copilului fata de actiunile exterioare asupra corpului sau: ambianta gazoasa fata de cea lichida dinaintea nasterii, diferenta dintre lumina si intuneric, dintre galagie si liniste); 2) de perfectionare a receptarii senzoriale a mediului (perioada perfectionarii tatonarilor la supt si a distinctiei tactile, gustative si olfactive a sursei de hrana din multimea obiectelor inconjuratoare pe care le mai suge totusi instinctiv); 3) de percepere a obiectelor (distingerea obiectelor este legata de activitatea mainilor: la inceput, de miscarea lor spre obiecte vizibile si sonore, apoi de atingerea lor, si in fine de apucarea lor, adica identificarea, localizarea lor); 4) de intelegere a relatiilor dintre obiecte (a fi mai jos sau mai sus, mai departe sau mai aproape, tangibil sau nu, deplasarea, aruncarea, cautarea si gasirea obiectelor, amestecul, ciocnirea); 5) intelegerea relatiilor de apartenenta si incluziune (introducerea unora in altele, extragere, imprastiere, risipire, grupare); 6) intelegerea relatiilor interfactuale (predilectia pentru unele obiecte pentru a fi apucate sau atinse inseamna alternativa, alegere, deci concretizari ale relatiei de disjunctie, in timp ce conjunctia este ilustrata prin atingerea simultana cu mainile si picioarele sau apucarea cu ambele maini). Important este ca toata aceasta geneza si evolutie a inteligentei se petrece inainte de invatarea vorbirii; acesta este si motivul pentru care, in conformitate cu schemele numite senzorio-motorii, inteligenta corespunzatoare a fost numita inteligenta senzorio-motorie sau inteligenta preverbala.




Inteligenta se dezvolta in continuare in stadii: 1) intre un an si jumatate si patru ani se dezvolta o gandire preconceptuala (intre schema senzorio-motorie si concept); 2) intre 4 si 7 ani avem de a face cu gandire intuitiva, in imagini, in planul reprezentarilor; 3) intre 7 si 12 ani este perioda operatiilor concrete sau obiectuale (operatiile au loc doar prin raportare la obiecte); 4) intre 12 si 15 ani este stadiul operatiilor formale sau propozitionale (are loc trecerea de la desfasurari mentale cu referire la obiecte concrete la operatii cu propozitii).

Conceptia lui Jean Piaget este una structuralista, ce considera totalitatea pe baza relatiilor dintre elemente, supusa transformarii, intr-un autoreglaj continuu: "structurile sunt sisteme de transformari care se nasc unele din altele prin genealogii cel putin abstracte si, cum structurile cele mai autentice sunt de natura operatorie, conceptul de transformare il sugereaza pe cel de formare, iar autoreglajul aminteste autoconstructia". Deci, structurile se construiesc, sunt rezultatul unei geneze, impotriva nativismului chomskian. Elementele structurale sunt, dupa cum am vazut, "relatii de ordine (ordinea miscarilor intr-un reflex, in acelea ale unui obicei, in conexiunile dintre mijloace si scopurile urmarite), inglobarile (subordonarea unei scheme simple, cum este aceea de a apuca, la o alta mai complexa, cum este aceea de a extrage), si corespondentele (in asimilarile cognitive)". Asimilarea este "sursa punerilor continue in relatii si in corespondenta (), iar pe planul reprezentarii conceptuale ea duce la aceste scheme generale care sunt structurile. Asimilarea insa nu este o structura: ea nu este decat un aspect functional al constructiilor structurale, care intervine in fiecare caz particular, dar care conduce mai devreme sau mai tarziu la asimilari reciproce, adica la legaturi tot mai intime care leaga din nou structurile unele de altele".

Intrebari de autoevaluare

Ce este "gramatica universala"?

Relevati analogia dintre minte si corp prin prisma conceptului de "crestere" la N. Chomsky.

Cum poate fi criticata teoria lui Chomsky?

Care sunt stadiile dezvoltarii inteligentei la noii nascuti, in viziunea lui J. Piaget?

Dar intre 1 si 15 ani?

Prezentati pe scurt structuralismul genetic al lui Piaget.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Psihologie


Sociologie


MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (IV): NATIVISMUL SI PSIHOLOGIA GENETICA
Abordarea psihanalitica a personalitatii - Teoria psihanalitica a lui Freud