Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
Procesele, starile si insusirile psihice care asigura cognitia in invatare


Procesele, starile si insusirile psihice care asigura cognitia in invatare




Procesele,starile si insusirile psihice care asigura cognitia in invatare

Caracteristica principala a proceselor cognitive consta in faptul ca ele permit realizarea legaturilor informationale ale omului cu ambianta.

Ele servesc la cunoasterea de catre om a realitatii,iar in masura in care se realizeaza acest lucru ele indeplinesc si o functie reglatorie a comportamentului uman.

Procesele cognitive se disting calitativ si astfel poate fi identificat un nivel al proceselor de cunoastere elementare:senzatii,perceptii si reprezentari si un nivel superior,complex:ganirea,imaginatia,memoria.

In procesul de invatare ele interactioneaza continuu si complex.




In desfasurarea oricarui process cognitive uman sunt implicate functiile cognitive si reglatorii ale limbajului.Desi nu este un process psihic,atentia este totusi o conditie de baza a desfasurarii intregii vieti psihice umane.

a)Senzatiile si perceptiile si rolul lor in procesul de invatare

Perceptia este un process psihic fundamental de reflectare.Prin acest proces are loc orientarea in diverse situatii si se produce reglarea comportamentului.

Aceasta reflecta in forma unei imagini globale unitare obiectele si fenomenele lumii externe sub aspectul insusirilor lor concrete(forma, marime, volum, greutate, culoare) si al coordonatelor generale ale existentei lor( spatiu, miscare, timp).

La baza perceptiei stau procese psihice mai simple,denumite senzatii,care reflecta insusirile individuale isolate ale obiectelor si fenomenelor:

-senzatiile vizuale reflecta principalele proprietati ale undelor electromagnetice:lungimea care determina senzatia de ton chromatic(rosu,verde);

intensitatea ,careia ii corespunde senzatia de saturatie a culorilor;forma,care determina senzatia de luminozitate a culorilor

-senzatiile auditive reflecta insusirile individuale ale undelor sonere:amplitutidinea, care determina senzatia de tarie a sunetolr;frecventa determina senzatia de inaltime a sunetului;forma care da senzatia de timbru a sunetului.

Senzatiile intra in mod necesar in interactiune unele cu altele,integrandu-se intr-o structura complexa,superioara din punct de vedere calitativ,si anume in perceptie.

Psihologia stiintifica,fundata pe metodologia materialist-dialectica demonstreaza si releva functia cognitive si instrumental-adaptiva a perceptiei.

Actul propriu-zis al perceptiei se desfasoara numai in raport cu obiectul care actioneaza in momentul respective asupra organelor noastre de simt.

Baza genetica a perceptiei o constituie interactiunea circulara dintre subiect si obiect.Prezenta si actiunea obiectului reprezinta conditia primordiala a posibilitatii de producere a perceptiei.La randul sau,subiectul exercita asupra obiectului propriile sale actiuni:de fixare,de repozitionare,de masurare,de descompunere-recompunere;prin intermediul carora tinde sa isi formeze o imagine cat mai adecvata si cat mai completa.

Perceptia,ca imagine subiectiva interna,este conditionata de actiunile concrete,in plan extern,ale subiectului asupra obiectului si de experienta perceptive anterioara.

Din toate acestea se desprinde o cerinta psiho-pedagogica esentiala:in procesul de predare trebuie sa asiguram asemenea conditii,care sa permita o perceptie activa a cunostiintelor,mediate de actiunile concrete ale elevilor cu obiectele sau modelele lor materializate(machete,scheme,mulaje).

Perceptia nu este o organizare data,innascuta,schemele si structurile ei se elaboreaza in cursul evolutiei ontogenetice a individului,pe baza relatiilor informatoinale cu lumea externa.

Pana la varsta de 14-16 ani continua procesul maturizarii si desfasurarii functionale a tutror analizatorilor,a sensibilitatii absolute si diferentiale.

Pe langa alte forme ale invatarii scoala,are in atentie si invatarea perceptive.

Sarcina principala a scolii este aceea de a ridica desfasurarea si realizarea perceptiei de la nivelul "fotografierii" pasive a obiectului la nivelul unei activitati dirijate si planificate pe baza de criterii de semnificatie si relevanta,transformand-o in observatie.

Aceasta este forma superioara a perceptiei.Ea reclama formularea prealabila a unui scop,stabilirea unui plan de exploatare a obiectului,de consumare a rezultatelor,compararea datelor.





Observatia se transforma intr-o capacitate subiectiva proprie,pe masura ce se interiorizeaza schemele logice ale actiunilor perceptive si "parghiile" verbale de directionare-reglare a lor,anume spiritual de observatie.

Acesta presupune cresterea finetii discriminative, a selectivitatii,a activismului orientat si obiectivitatii perceptiei.

Atentia este una dintre cele mai importante conditii pentru perceperea active a materialului informativ,pentru fixarea lui temeinica si trainica,deci pentru insusirea cunostintelor.

Ea este unul dintre factorii esntiali ai activitatii de invatare.Numim atentie orientarea si concentrarea activitatii psihice in mod selectiv ,asupra unui obiect sau fenomen,in scopul cunoasterii lui mai profunde.

Atentia nu este un process psihic,nu are un continut de reflectare propriu,ci este una din starile fundamentale,optimizatoare ale activitatii psihice.

De fapt,atentia se bazeaza pe reflexul de orientare,care la inceput se declanseaza in mod spontan,dar poate fi dirijat si in mod voluntar prin intermediul cuvantului.

Atentia involuntara este forma de atentie spontana,neintentionata, provocata de anumite calitati ale cunostintelor transmise,ale obiectelor cercetate,sau interesul viu al elevului pentru anumite cunostinte,in legatura cu care vrea sa aiba cat mai multe informatii.

Atentia voluntara este forma atentiei,care se realizeaza pe baza unui efort,in mod intentionat.

Un rol hotarator in orientarea atentiei voluntare il are cuvantul,care face ca ea sa fie stabila si selectiva.

Pentru a lumina activitatea psihica a elevului in complexa sa actiune de invatare,atentia trebuie sa aiba anumite calitati,care sa favorizeze si,in acelasi timp,sa explice rolul ei atat de important in activitatea elevului:

-stabilitatea se refera la mentinerea orientarii si intensitatii atentiei intr-un anumit interval de timp.Stabilitatea atentiei este in functie de o serie de factori cum sunt:importanta obiectului asupra caruia se indreapta atentia,caracterul atractiv al activitatii desfasurate.

-volumul atentiei se exprima in numarul de obiecte care pot fi cuprinse deodata si cu acelasi grad de claritate,in campul atentiei elevului.Acest numar este in functie de gradul de asemanare al obiectelor,de posibilitatea de a le uni printr-o semnificatie,intr-un ansamblu.Volumul atentiei depinde de varsta elevului,de starea lui de oboseala,de gradul de dezvoltare al cunostintelor lui.

-deplasarea sau flexibilitatea atentiei este acea calitate,care indica posibilitatea comutarii atentiei de la un obiect la altul,sau de la o activitate la alta.

-distributia atentiei,este capacitatea de a cuprinde in campul ei,doua sau mai multe activitati.Distributia atentiei devine posibila,numai cu conditia ca una dintre activitati sa fie automatizata,adica dirijata de regiuni corticale partial inhibate.

-distragerea atentiei,sau propriu-zis,neatentia,este o particularitate negative care se manifesta atunci cand atentia este atrasa asupra altor obiective decat cele urmarite in invatare sau cand are loc o continua deplasare de la un obiect la altul neceruta de desfasurarea activitatii. Neatentia trebuie combatuta pentru ca genereaza superficialitatea si carente in pregatirea elevului,limiteaza punerea in valoare a capacitatilor sale,integrarea deplina in sarcinile de orice fel.

Activitatea de invatare desfasurata in scoala sub conducerea profesorului ca sic ea desfasurata in mod independent de catre elev are ca obiectiv principal in susirea notiunilor,principiilor si legilor de baza dintr-un domeniu sau altul al cunoasterii.

O asemenea sarcina nu poate fi atinsa fara implicarea gandirii-procesul cognitiv specific pentru om.

Invatarea este menita nu numai sa asigure un cuantum de cunostinte,priceperi si deprinderi din diverse domenii ale cunoasterii pentru a asigura integrarea socio-profesionala de mai tarziu ci si sa stabilizeze elevii si tinerii pentru a contribui ei insisi la dezvoltarea cunoasterii ce trebuie cu necesitate sa angajeze gandirea lor sis a contribuie la dezvoltarea ei.




Spre deosebire de procesele cognitive simple,elementare,gandirea opereaza si prelucreaza insusiri si relatii,deci aspecte apartinand realitatii obiective,dar care nu cad direct sub incidenta organelor de simt.

Reflectarea in gandire are deci un caracter conditionat.Notiunile, ideile,relatiile pe care le stabileste gandirea nu rezulta dintr-un proces de reflectare directa,ci dintr-un proces complex de prelucrare in gandire a unor informatii fie din surse senzoriale,fie rezultate ale proceselor interioare proprii de gandire,sau rezultate din alte surse de cunoastere.

Pentru prelucrarea acestor informatii gandirea se foloseste de un sistem de simboluri printre care fundamental si cel mai important este limbajul natural si de un sistem de operatii proprii.

Gandirea opereaza cu semnificanti generali si tinde intotdeauna sa reflecte singularul prin prisma generalului,fenomenul prin essential, forma prin continut,accidentalul prin necesar.

Deci specificul gandirii este de a reflecta generalul, esentialul,necesarul.

Cercetarea devinirii gandirii demonstreaza ca aceasta se formeaza treptat in conditiile existentei si activitatii sociale si in principal in activitatea de invatare spontana si organizata.

In contextual acestei activitati se pregateste si se realizeaza trecerea de la reflectarea senzoriala la cea logica,trecerea cu un accentuat caracter dialectic in sensul ca se produc permanent valorificari ale datelor senzoriale si in planul gandirii,imbogatind-o continuu si, totodata aceasta la randul ei organizeaza si dirijeaza selective experienta senzoriala.

In unitate cu senzorialul gandirea poate sa functioneze ca un process de abstractizare si generalizare a datelor realitatii.

Prin urmare,notiunile sau ideile noastre nu sunt simple planuri ale mintii,ci reflectari ale generalului si esentialului din realitatea obiectiva.

Spre deosebire reflectarea senzoriala ,gandirea are forme subiective specifice de reflectare si anume:notiunea,judecata si rationamentul.

Notiunea este deci forma subiectiva de reflectare in gandire a insusirilor esentiale,si generale,a unei clase de obiecte.

Unii considera ca unitatea de baza a gandirii nu este conceptual,ci judecata,intrucat cu necesitate conceptual este gandit in forma unor judecati sau a unor coordonari de concepte.

La randul lor judecatile se inlantuie in rationamente ce evolueaza de la particular la general si de la general la particular sau stabilesc raporturi de asemanare si corespondenta.

Gandirea se defineste ca procesul cognitiv de insemnatate centrala in reflectarea realului,care prin intermediul abstractizarii si generalizarii coordonate in actiuni mentale,extrage si prelucreaza informatii despre relatiile esentiale si necesare in forma conceptelor, judecatilor si rationamentelor.

BIBLIOGRAFIE:"PSIHOLOGIA SCOLARA"M.Zlate,T.Cretu

Student:Boroghina Sorina-Mihaela

Anul:1

Grupa:2







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Psihologie


Sociologie


Perioada tineretii
Scurt istoric si evolutia medicinei legale psihiatrice
TRATAMENTUL ANORGASMIEI
PERSONALITATEA ELEVULUI
DEFICIENTA VIZUALA
DEZVOLTAREA PSIHIC~ TIMPURIE
Definirea tulburarilor de comportament
Functiile si procesele psihice in deficienta mintala
Paradigme in consilierea psihologica
MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (IV): NATIVISMUL SI PSIHOLOGIA GENETICA