Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
Deficiente mintale/ de intelect


Deficiente mintale/ de intelect




Deficiente mintale/ de intelect

1. Deficientele mintale- delimitari conceptuale

Deficienta mintala este inteleasa ca o deficienta globala care influenteaza semnificativ adaptarea socioprofesionala, gradul de competenta si autonomie personala si sociala, afectand intreaga personalitate: structura, organizare, dezvoltare intelectuala, afectiva, psihomotrice, adaptiv-comportamentala. (Ghergut, 2007, p.126)

Unii specialisti fac distinctia intre deficienta minatla, care indica un mod anormal de organizare si functionare mintala, cu implicatii directe in organizarea si structurarea personalitatii individului, si deficienta de intelect (termen introdus in literura romaneasca de specilaitate de C. Paunescu), desemnand incapacitatea individului de a face fata unor sarcini cuprinse in actul invatarii, ca o consecinta a inadaptarii acestor sarcini, de multe ori supralicitate in scoala, la specificul si potentialul real al copilului.




Termenii utilizati pentru a desemna deficienta mintala sunt: insuficienta mintala, intarziere mintala, inapoiere mintala, oligofrenie, encefalopatie infantila, retard intelectual etc.

2. Etiologia deficientelor mintale

a. Factorii endogeni

Se concretizeaza in anomaliile cromozomiale ceea ce are ca si consecinta un dezechilibru genic si genetic ce duce la diferite tulburari cum ar fi: encefalopatia, malformatii somatice, sindromul Down.

b. Factorii exogeni

Gravitatea deficientei mintale depinde de momentul interventiei factorilor in cadrul procesului evolutiv, de amplitudinea agresiunii si de tipul agentului agresiv

In cazul unei subdezvoltari /nedezvoltari, factorii exogeni actioneaza cu precadere timpuriu, mai ales in perioada intrauterina cat si in primii 3 ani de viata.

Avand in vedere perioada in care actioneaza acesti factori putem distinge urmatoarele perioade:

1. Perioada prenatala (este perioada formarii produsului de conceptie)cuprinde 3 subperioade: progenetica (cateva zile dupa fecundatie), perioada embrionara (0 - 3 luni) si perioada fetala (3 - 9 luni)

2. Perioada perinatala ( in cursul travaliului si in primele cateva zile dupa nastere)

3. Perioada postnatala (dureaza pe tot parcursul vietii dar, cu precadere, in primii 3 ani de viata)

In functie de acesti factori putem distinge 3 categorii de factori care actioneaza predominant intr-o perioada sau alta:

1. Factorii prenatali (oboseala si stresul gravidei)

a. factorii progenetici:

- radiatiile (Rontgen, alfa, beta, gama) determina lezarea primara prin iradiere producand moartea celulei sau o lezare secundara prin iradiere determina tulburari metabolice.

- procesele involutive de la nivelul ovarului determina picioare strambe, hidrocefalie, Sindrom Down

- socurile psihice grave - modificari la nivelul celulelor germinative

- diabetul zaharat duce la atrofierea ovarelor, tulburari functionale genitale

b. factorii embriopatici

- factorii fizico - chimici: iradieri atomice, raze X, CO, saruri de metale grele Ni, Zn, Co, Hg, Pb

- medicamentele teratogene: citostatice, substante psihotrope, neurolepticele, antidepresivele, tranchilizantele duc la distrugerea oului, mutatii genetice

- bolile infectioase / virotice: rubeola, gripa

- bolile casectizante ale mamei: tuberculoza pulmonara, febra tifoida, malaria, avitaminozele, carentele alimentare

- traumatismele gravidei: caderi, loviri, accidente, tentative de avort

c. factorii fetopatici

- intoxicatiile diverse: alcool, Pb, Hg

- starile carentiale: avitaminozele, caren?ele alimentare, boli ca?ectizante

- infectiile materne: malaria

- traumatismele fizice

2. Factorii perinatali (accidentele produse la nastere): nasterea cu forceps; sugrumarea cu cordonul ombilical

3. Factorii postnatali

- bolile de tip cerebral inflamatorii: meningo - encefalite, tuberculoz?, encefalite

- bolile infectioase cu complicatii cerebrale: tusea convulsiva, scarlatina, varicela, variola, gripele puternice, hepatita epidemica

- traumatismele cranio - cerebrale

- intoxicatii acute si cronice: alcool, Pb

- vaccinuri: vaccinul antivariolic

- neasigurarea alimentatiei suficiente

- privarea afectiva a copilului impiedica achizitiile in plan intelectiv, nu va stimula o buna dezvoltare psihica

3. Clasificarea in handicapul de intelect

Se realizeaza cu ajutorul testelor prin care:

- se masoara coeficientul de inteligenta

- se masoara coeficientul de dezvoltare psihica

- se face o evaluare a posibilitatilor de adaptare si de integrare, a posibilitatilor de formare a autonomiei personale, de elaborare a unor comportamente comunicationale si de relationare cu cei din jur

Una din clasificarile cele intalinite este realizata in functie de valoarea coeficientului de inteligenta.

- deficienta mintala profunda sau grava- IQ= 0-20

- deficienta mintala severa sau mijlocie - IQ= 20 -35/40

- deficienta mintala moderata- IQ= 35/40 - 50/55

- deficienta mintala usoara- IQ= 50/55- 75

- intelectul de limita sau liminar - IQ) 75-85

3.1. Intelectul de limita/liminar

Intre starea de normalitate si cea de handicap de intelect, la granita, se afla o categorie speciala: intelectul de limita / liminar (Q. I. : 80-85 - 90)

A. Binet si T. Simon indica un decalaj intre varsta mentala si cea cronologica a acestor subiecti de circa 2 ani si jumatate la varsta de 10 ani, decalaj ce creste treptat, ajungand sa fie de circa 5 ani la varsta de 15 ani. Se observa o plafonare psiho - intelectuala in jurul varstei de 10 - 13 ani.

Majoritatea autorilor considera ca intelectul de limita poate fi depistat in scoala si cuprinde aproximativ 10% din populatia scolara.

Acesti copii intampina dificultati in insusirea scrisului, cititului, calculului, manifestand disgrafe, dislexie si discalculie, tulburari ce nu pot fi recuperate cu ajutorul cadrelor didactice in cadrul unei clase normale si necesita o pregatire speciala.





Aceste persoane prezinta dificultati in fluxul ideatiei, incetineala in gandire, au uneori baraje ale gandirii, lapsusuri, momente de vid mental. Sunt timizi, emotivi, inhibati, au o hiperactivitate motorie. Copilul liminar respecta toate sarcinile impuse doar pana la un anumit grad de abstractizare si complexitate.

Din punct de vedere al structurarii perceptiv - motrice a spatiului, au dificultati in respectarea marimilor, a formelor, a proportiilor, a orientarii si, in general, le lipseste o buna coordonare vizual - motrica, mai ales in sarcinile de grafomotricitate (scriere, desen, pictura). Manifesta o imaturitate din punct de vedere afectiv si social, au dificultati de relationare cu ceilalti, au dificultati in crearea si mentinerea relatiilor interpersonale; manifesta teama de insucces, neincredere in sine, au o atitudine negativa fata de efort, se izoleaza, sunt destul de frustrati.

Incepand din clasa a 5-a - a 6-a, instruirea si educarea acestor copii trebuie sa puna accentul pe aspectele practice, pe formarea unor competente sociale; daca aceste conditii sunt indeplinite ei se pot integra destul de bine si se pot sterge diferentele evidente dintre ei si ceilalti.

2. Deficienta mintala de gradul I (1)

Se mai numeste si debilitate mintala / handicap de intelect usor/ handicap de intelect lejer

Q. I. -ul este cuprins intre 50 si 85 ceea ce marcheaza o dezvoltare normala a varstei cronologice intre 7 si 12 ani

In 1909, Dupr a introdus termenul de debilitate mintala, termen ce a fost reluat si aprofundat de catre Vermeylen (1924), cei doi considerand debilitatea mintala ca fiind o insuficienta mintala.

Debilitatea mintala este o insuficienta mai mult sau mai putin marcanta a dezvoltarii inteligentei, ce ii lasa individului posibilitatea de a ajunge la autonomie sociala, fara insa sa-i permita sa isi asume in totalitate responsabilitatea conduitelor sale

Debilul mintal este educabil, capabil de achizitii scolare corespunzatoae varstei sale mintale.

Dupa gradul insuficientei mintale, distingem:

- debili mintali severi

- debili mintali mijlocii

- debili mintali lejeri

3.2.Deficienta mintala de gradul I

- la debilii mintali au fost determinate o serie de particularitati ale activitatii nervoase superioare → formarea reflexelor conditionate prezinta oscilatii intense si persistente sub aspectul timpului de latenta, al fortei si duratei reactiei

- particularitati specifice ale acestei categorii in cadrul handicapului de intelect le vom intalni atat in procesele de cunoastere, cat si in domeniul motricitatii si al afectivitatii

a.      Perceptia

     in cadrul perceptiei, debilii mintali prezinta deficiente ale analizei si sintezei → ei desprind din obiecte sau imagini foarte putine detalii ceea ce face ca perceptiile lor sa fie insuficient de specifice, persistand caracterul lor fragmentar si lacunar cu prezenta confuziilor (datorate si mascarii unor elemente de catre altele: se desprind mai usor elementele periferice sau cele delimitate prin contur sau culoare decat greutatea, forma si materialul din care este confectionat obiectul)

     o alta trasatura caracteristica debilului mintal este ingustimea campului perceptiv (intr-un timp limitat ei pricep un numar mai mic de elemente decat normalii) ducand la o dificila orientare in spatiu si la reduse capacitati intuitive de a stabili relatia dintre obiecte

b.     Gandirea

     debilul mintal manifesta o pregnanta lipsa de flexibilitate a activitatii cognitive in general si a activitatii perceptuale in mod special

     gandirea este caracterizata in primul rand prin predominarea functiilor de achizitie comparativ cu functiile de elaborare → gandirea lui nu e creativa, ci reproductiva

     stabileste mai usor deosebirile decat asemanarile, trasatura ce se mentine pana la o varsta mai mare

     procesul intelegerii apare cu greu din cauza modului defectuos in care se realizeaza integrarea datelor noi in cele existente

c.      Limbajul

     se dezvolta in general cu intarziere sub toate aspectele sale:

       primul cuvant apare la varsta de 2 ani (in mod normal apare la 1 an)

       utilizarea propozitiei in comunicare apare la 3 ani (in mod normal - 1,7 ani)

       vorbirea apare la 34,2 luni (in mod normal - 15,7 luni)

     vocabularul copiilor debili mintali este mai limitat decat cel al normalilor:

       este sarac in cuvinte - notiuni care desemneaza marimi, relatii spatiale, caracteristici psihice

       predomina substantivele

       numarul de verbe este mai mic

       se intampina dificultati in intelegerea si utlizarea comparatiilor, epitetelor si metaforelor




     fraza, atat in limbajul scris cat si in cel oral, se caracterizeaza printr-un numar mai mic de cuvinte si o constructie defectuoasa din punct de vedere gramatical

     cu toate dificultatile existente in planul dezvoltarii psihice, comunicarea poate fi stimulata spre o evolutie pozitiva, in conditiile unor influente educationale adecvate

       in acest scop se sugereaza unele programe de interventie pentru dezvoltarea comunicarii la copiii cu deficiente mintale de gravitate diferita

       aceste programe sunt cu atat mai eficiente cu cat se au in vedere varstele mici ale copilariei

       in formele severe se vizeaza formarea unor modalitati de relationare cu cei din jur prin intermediul comunicarii nonverbale ce este conceputa de unii autori ca o "terapie ocupationala" pentru acesti subiecti

d.     Procesele mnezice

     debilitatea mintala nu exclude posibilitatea unei memorii dezvoltate sau chiar a unei hipermnezii, insa in general memoria este deficitara sub anumite aspecte

     ca trasaturi specifice ale memoriei, distingem:

       memorarea nu dobandeste un caracter suficient de voluntar; debilul nu recurge la procedee de fixare intentionata, nu-si elaboreaza un plan de organizare a materialului, insa eficienta scazuta a memoriei rezulta si dintr-o evocare in care se gasesc elemente fara legatura cu subiectul abordat

       memoria este caracterizata de rigiditatea fixarii si a reproducerii cunostintelor, ce duce la dificultati in realizarea transferului de cunostinte

       lipsa de fidelitate a memoriei (cand reproduc ceva, copiii debili adauga elemente straine provenite dintr-o experienta anterioara mai mult sau mai puțin asemanatoare)

e.      Motricitatea

     s-a stabilit ca cu cat gradul deficientei mintale este mai mare, cu atat nivelul motricitatii ramane mai scazut, lucru vizibil mai ales sub urmatoarele aspecte:

       viteza miscarilor

       precizia miscarilor

       imitarea miscarilor

       reglarea fortei musculare, etc.

     la debilii mintali se observa mai frecvent decat la normali lateralitatea manuala stanga sau ambidextra, ceea ce ingreuneaza manipularea unor obiecte

f.      Vointa

     in ceea ce priveste activitatea voluntara putem spune ca ea prezinta deficiente in toate momentele desfasurarii sale:

       scopurile pe care si le fixeaza debilul sunt generate de trebuintele si interesele momentane; el se abate de la scopul fixat daca intampina dificultati si executa o alta activitate mai usoara

       dificultati intampinate in efectuarea unei actiuni provin din insuficienta atentiei pe care ei o acorda instructiei ce li se da, fiind inclinati sa treaca imediat la actiune

       apar frecvente manifestari de negativism ca efect al capacitatii reduse de lucru a scoartei cerebrale

g.     Comportamentul

     activitatea debilului este caracterizata, in primul rand, de imaturitate (un copil debil mintal de varsta scolara are manifestari proprii prescolarilor sub aspectul emotiilor si sentimentelor)

h.     Conduitele afective

     manifestarile emotive sunt foarte des exagerat de puternice in raport cu cauza care le-a produs

     se poate ajunge la crize de furie insotite de reactii agresive fata de cei din jur, distrugerea obiectelor, lovirea propriului corp, insa si veselia se poate transforma in crize de ras nestapanit si necontrolat

     aceasta capacitate redusa de a controla expresiile emotionale complica relatiile lor cu cei din jur si duce la efecte dezorganizatoare asupra activitatii



     se observa predominarea unui anumit tip de dispozitii astfel ca unii sunt mai frecvent euforici altii apatici si altii iritabili

i.       Integrarea familiala, scolara si socioprofesionala

     prezenta unui copil cu debilitate mintala intr-o familie reprezinta o grea incercare pentru parinti

       din aceste motive multi dintre parinti nu reusesc sa se impace cu acest gand

       chiar si atunci cand intarzierea in dezvoltarea copilului este evidenta, ei se amagesc cu o multime de explicatii posibile

       sunt si parinti care traiesc un sentiment de culpabilitate fata de copil, se simt raspunzatori si incearca cu disperare sa gaseasca o solutie de iesire din situatia in care se afla

     copiii debili mintali, in conditiile unei atitudini realiste a fameilie, reusesc in buna masura sa se integreze in aceasta

     in ceea ce priveste educatia, ei pot urma scoala ajutatoare, uneori chiar si scoala de masa, unde isi insusesc scris - cititul si calculul elementar la nivelul a 4 - 5 clase din scoala generala

     debilul mintal are posibilitatea de a-si insusi o profesie pe care o poate exercita cu succes (tamplar, zidar, cofetar, croitor, zootehnist, viticultor etc.)

Formele clinice ale debilitatii mintale

- din punct de vedere clinic, debilii mintali sunt impartiti in doua categorii:

     Debilul armonic

       termenul a fost introdus de Th. Simon (1924) si Vermeylen (1929) care considerau ca in acesta forma deficitul intelectual constituie elementul ce predomina personalitatea

       retardul intelectual se manifesta prin intarzierea in plan școlar, dificultați in activitatea de achizitie a unor cunostinte, dar sansele de reusita ale acestor persoane sunt bune daca depun efort continuu si sunt sustinuti afectiv de cei din jur

       debilul armonic este muncitor, ascultator, capabil de a invata o meserie si de a o exercita in conditii normale

     Debilul dizarmonic (tulburarile intelectuale sunt asociate cu cele afective)

       debilul dizarmonic (Baronnei si Fay l-au denumitsși "debil complet") se caracterizeaza prin preponderenta tulburarilor afective si de comportament

       Th. Simon si G. Vermeylen considera ca debilul dizarmonic, dupa formele de manifestare, se imparte in:

o      Debilul dizarmonic instabil

v    este incapabil de a se concentra

v    nu poate fi atent

v    este curios

v    este permanent agitat

v    este mitoman

v    are dificultati de adaptare

o      Debilul dizarmonic excitat

v    prezinta, pe langa tulburarile caracteristice celui instabil, dar de o gravitate sporita, manifestari legate de o agitatie motrica permanenta si stari de euforie

v    vorbeste neincetat si este lipsit de interes

o      Debilul dizarmonic emotiv

v    fata de cel instabil, are reactii afective instabile si exagerate, dar beneficiaza de un intelect superior

v    cauta aprobarea si acceptarea celor din jur si poate fi chiar sensibil la critica







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Psihologie


Sociologie


Abordarea psihanalitica a personalitatii - Teoria psihanalitica a lui Freud
Tulburarile de limbaj scris-citit
PSIHOLOGIE SI SUICIDOLOGIE
Minciuna, forma a comportamentului simulat aparent
MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (IV): NATIVISMUL SI PSIHOLOGIA GENETICA
TULBURAREA SCHIZOAFECTIVA
TRATAMENTUL ANORGASMIEI
CONSIDERATII PSIHODINAMICE IN FRIGIDITATE
Colaborarea cu alti specialisti
Deficiente mintale/ de intelect