Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» Personajul literar - Clasificarea personajelor literare


Personajul literar - Clasificarea personajelor literare




Personajul literar

Este o persoana care participa la actiunea unei opere literare. Personajele literare nu apar decat in operele epice si cele dramatice.

Denumirea provine de la latinescul persona – „masca de teatru , rol, actor”. Personajul literar este o prezenta prin intermediul careia scriitorul isi exprima indirect conceptiile, ideile in opera epica/ dramatica; fiinte imaginate de scriitor, devenite actanti ai intamplarilor, oameeni transfigurati artistic. Ca iinstanta narativa este un element esential in structura textului epic/dramatic si au mai multe denumiri: „fiinte de hartie” (R.Barth), „fiinte fictionale” (T Pavel), „actant” (Greimas), „actor” (J.Lintivelt), „erou” (M bahtin si J Lintvelt).




Clasificarea personajelor

1.      .Dupa raportul cu realitatea

Ø      Fictive –fantastioce, alegorice, legendare (ex: Lostrita din povestirea cu acelasi titlu de V.Voiculescu, personajele din basme, personajele romanului alegoric „Istoria ieroglifica” al lui D.Cantemir)

Ø      Istorice – Alexandru lapusneanu

Ø      Arhetipale – repeta comportamentul stramosului mitic (zeu, semizeu, erou, animal totemic; gesturile, cuvintele, experinetele devin exemplare sau emblematice, sintetizand valori general-umane:Nechifor Lipan, Vitoria, Gheorghita din romanul „Baltagul” de M Sadoveanu, Dionis si Maria din nuvela „Sarmanul Dionis” de M Eminescu – intruchipare a cuplului ademic).

2.      Dupa semnificatia morala:

Ø      Pozitive

Ø      negative

3.      Dupa olocul si rolul indeplinit in compozitia operei:

Ø      Principale – aflate in prim-planul actiunii, conturate puternic: Vitoria din „Baltagul”, de M Sadoveanu;

Ø      Secundare – au un rol mai putin important in actiune; de obicei adjuvanti ai celor principali: Minodora, parintele Daniil Milies din „Baltagul”

Ø      Episodice – aparr numai intr-un singur episod: mos Pricop, alti hangii din „Baltagul”

4.Dupa mobilitatea lor in cadrul naratiunii:

Ø      Mobile (dinamice) – se schimba profund pe parcursul actiunii, a caror transformare este justificata, verosimila, convingatoare: (Felix din „Enigma Otiliei”, de G Calinescu; Ghita si Ana din nuvela „Moara cu noroc” de I Slavici).

Ø      Imobile (statice) – nu evolueaza pe parcursul actiunii (Klica din nuvela „Moara cu noroc” de I Slavici; Aurica, Aglae Tulea din „Enigma Otiliei” de G Calinescu)

4.      Dupa complexitatea sau densitatea lor psihilogica

Ø      Plate (unidimensionale) – construite in jurul unei idei sau calitati, avand manifestari previzibile (Costache Giurgiuveanu din „Enigama Otiliei” de G Calinescu)

Ø      Rotunde (multidimensionale) – au capacitatea de a surprinde cititorul in mod convingator, prin reactii imprevizibile, gesturi, atitudini (Ion din romanul cu acelasi titlu de L Rebreanu; Stefan Gheorghidiu din „Ultima noapte” de C.Petrescu)

6.Dupa felul cum sunt construite:

Ø      Individuale – reprezinta un singur individ

Ø      Colective – reprezentate de un grup uman (multimea din nuvela „Alexandru Lapusneanu”de C Negruzzi)

Intr-o tipologie largita pot fi semnalate urmatoarele categorii de personaje:

a)      Personajul  eponim: numele da si titlul operei

b)      Personajul protagonist  si antagonist: personajele principale aflate intr-o relatie conflictuala ireductibila (Ghita si Lica din „Moara cu noroc” de I Slavici)

c)      Personajul  functional – indeplineste o functie: confidentul, provocatorul, asa cum este jandarmul Pintea din nuvela lui Slavici „Moara cu noroc”, prietenul comun, mijlocitorul, Stanica Ratiu din „Enigma Otiliei” de G Calinescu.

d)     Personajul de fundal – lipsit de complexitate sau e individualitate, necesar pentru rezolvarea intrigii: boierii Motoc, Spancioc si Stroici din nuvela „Alexandru Lapusneanu” de C Negruzzi

e)      Personajul reflector – este „purtatorul de cuvant” al naratorului, din a carui perspectiva sunt relatate la un moment dat faptele, are o putere superioara de a simti si de a intelege (Mini si Nory din romanul „Concert din muzica de Bach” de Hortensia Papadat-Bengescu)

f)       Personajul alter-ego – este „purtatorul de cuvant” al naratorului; in romanul realist confera un grad sporit de obiectivitate/autenticitate (Titu Herdelea din „Ion” de L Rebreanu)




g)      Personajul absent – Nechifor Lipan din romanul „Baltagul” de M Sadoveanu

h)      Personajul artefact (marioneta, manechin) – nu are o psihologie distincta, nelasand impresia pe de-antregul a unei fiinte omenesti, este expresia alienarii (personajele lui Urmuz, „Palnia si Stamate”)

i)        Suprapersonajul – este investit cu fuctie simbolica (un obiect, un loc, un eveniment); are rol esential in actiune, determinand destinul personajelor principale („moara” din nuvela „Moara cu noroc”, de I Slavici, „salcamul” din „Morometii”de M Preda)

Personajele se pot clasifica si dupa curentul literar

Clasicismul a impus caractrele – personaje construite pe o dominanta psihica: avarul, mizantropul, ipocritul, fanfaronul etc sau tipul ahileic (Hagi-Tudose din nuvela cu acelasi titlu de Barbu Stefanescu Delavrancea)

Romantismul aduce in prim-plan perechi antitetice; personajul este dominat de imaginatie si sentimente, avand insusiri exceptionale sau tipul odiseic (Lapusneanu-doamna Ruxanda din nuvela „Alexandru Lapusneanu” de C Negruzzi)

Realismul este interesat tot de personajele tipice, dar fa’[ de clasicism acestea isi pot gasi corespondent in viata reala reala (Mos Costache din „Enigma Otiliei” de G Calinescu)

In romanul de  analiza, personajul sufera modificari:

Ø      evolutia sa nu mai este previzibila nici macar pentru autor;

Ø      scapa de sub puterea destinului antic sau a determinismului mediului si se adanceste in propria constiinta

Ø      preia functia naratorului, asigura unitatea compozi8tionala.

In romanul modern personajul se dez-eroizeaza, in sensul unei rupturi intre calitatile sale si evenimentele la cae este implicat:

Ø      este urmarit cu precadere in planul vietii interioare

Ø      refuza incadrarile tipologice

Ø      relatia sa cu lumea sta sub semnul tensiunii si exprima refuzul normelor ei

Ø      psihilogia lui este surprinzatoare, complicata, imprevizibila (ex. „Cartea milionarului” de Stefan Banulescu, „In absenta stapanilor” de N Breban).

Functiile personajului

a)      Functia actantiala – o indeplineste personajul obiectiv (actantul); este textualizat prin pers. A III-a; isi joaca rolul in actiunea narata.

b)      Functia reflexiva – este realizata de personajul reflector; este textualizat prin pers. I si a III-a; observa, formuleaza judecati de valoare.

c)      Functia de observator – este realizata e personajul focalizator; este textualizat prin pers a III-a ca protagonist

d)     Functia de regie – este realizata de personajul narator-martor; este textualizat prin pers. I si a III-a, nefiind implicat in conflict

e)      Functia narativa si de regie – este realizata de personajul narator-martor; este textualizat prin pers. a III-a care prevaleaza pers.I; este „vocea” narativa care relateaza evenimente auzite de la un alt povestiotor

f)       Personajul narator are functii narative multiple:

Ø      Relateaza  evenimente, martor homodiegetic, pers I

Ø      Are rol actantial, narator autodiegetic, protagonist

Ø      Poate avea functie actoriala: „joaca” mai multe roluri

Ø      Are rol de regie: „regizeaza intrarile in scena”







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Literatura


Carti
Gramatica


Stefan Augustin Doinas, Iedera indragostita
FONETICA SI FONOLOGIA IN CONCEPTIA LUI TRUBETZKOY
LUCRARE DE LICENTA LIMBA SI LITERATURA ROMANA - MONOGRAFIA TOPONIMICA A COMUNEI POIENILE IZEI
Aur, marire si amor de Mihai Eminescu - prezentare generala
Poetica suferintei - Poezia lui Octavian Goga
Stefan Augustin Doinas, Balada intrebarii lui Parsifal
Ilustreaza comicul (de caracter, de situatie sau de limbaj), prin referire la o comedie studiata
TEMA EROTICA IN LITERATURA INTERBELICA ROMANEASCA
Europa in scrierile autorilor antici si medievali
Expune doctrina estetica promovata de Dacia literara