LUCRARE DE LICENTA LIMBA SI LITERATURA ROMANA - MONOGRAFIA TOPONIMICA A COMUNEI POIENILE IZEI

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI INOVARII

UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE

FACULTATEA DE LITERE

SPECIALIZAREA: LIMBA SI LITERATURA ROMANA

LIMBA SI LITERATURA ENGLEZA

LUCRARE DE LICENTA

MONOGRAFIA TOPONIMICA A COMUNEI POIENILE IZEI

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

TOPONIMIE: Definitie si trasaturi

Inca de la inceputul vietii, individul invata, alaturi de cuvintele obisnuite ale vocabularului, cum ar fi numele comune ale obiectelor si vietatilor de care este inconjurat, si o sumedenie de nume proprii: de persoane, de animale, de locuri, de strazi, localitati, orase si sate, cursuri de apa, dealuri, munti sau vai .

"Toponimia prezinta o deosebita importanta pentru studiul istoriei si limbii unui popor . Pe drept cuvant, ea a fost considerata o adevarata arhiva nescrisa, care pastreaza insemnate marturii din epoci si perioade mai mult sau mai putin indepartate, contribuind prin aceasta la o mai buna cunoastere a trecutului istoric si lingvistic . Datele oferite de studiul toponimiei sunt deosebit de pretioase in cazul popoarelor cu o documentatie istorica lacunara, cum este si poporul roman"[1] .

Facute "sa vorbeasca", numele topice devin "dovezi autentice si incontestabile"[2], care ne permit sa datam in timp intemeierea asezarilor umane, sa aflam cum erau ele locuite la un moment dat, adica atunci cand toponimele respective au fost create si sa reconstituim epoci indepartate, epoci pentru care nu exista alte documente .

De-a lungul timpului, toponimia a fost definita de diferiti specialisti care s-au ocupat cu studiul acestui domeniu . Din dictionare aflam ca prin toponimie se intelege "totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unui tinut, ale unei tari etc . , ca ea este un compartiment al onomasticii, care studiaza originea, sensul, forma si evolutia numelor de locuri si ca toponimia este o ramura a lingvisticii"[3] .

De asemenea, toponimia este considerata "istoria nescrisa a unui popor, o adevarata arhiva, unde se pastreaza amintirea atator evenimente, intamplari si fapte mai mult ori mai putin vechi sau importante, care s-au petrecut de-a lungul timpurilor si au impresionat intr-un chip oarecare sufletul popular"[4] . Astfel, toponimia reflecta singurele resturi ale limbii vorbite in trecut pe un anumit teritoriu .

Vasile Fratila, in Studii de toponimie si dialectologie, da o alta definitie a toponimiei si afirma ca prin toponime romanesti se intelege "totalitatea numelor de locuri care apartin limbii romane, cu alte cuvinte, toponimiei romanesti ii apartin toate toponimele folosite de poporul roman"[5] .

Toponimia ofera informatii asupra modului si asupra ordinii de succesiune in care s-au asezat diferitele populatii pe pamantul romanesc, precum si asupra felului lor de trai . Un toponim, fiind inainte de toate un fenomen geografic, el constituie "elementul de legatura intre om si pamant"[6] . Cei care s-au ocupat de numele de locuri trebuie sa isi dea seama de uriasa lor importanta pentru istoria locurilor si a oamenilor, a limbii si vietii lor materiale si spirituale .

Toponimele, mai ales cele de factura populara, au prin excelenta un caracter motivat, local . Ele nu sunt create la intamplare, ci descriu, intr-un fel sau altul, locurile pe care le desemneaza . De aceea, toponimia este considerata "un pretios capitol de psihologie sociala, care da posibilitatea ca sufletul popular sa fie inteles mai bine"[7] .

Fata de numele comune, toponimele se caracterizeaza printr-o stabilitate lingvistica in sensul ca nu participa la toate modificarile de ordin formal sau semantic, la care sunt supuse cuvintele comune, obisnuite . Se intampla ca ele sa impietreasca uneori in forme ciudate si sa ramana neintelese pentru locuitorii de azi ai locurilor respective . Cu toate acestea, pe baza toponimelor pot fi reconstituite diferite etape pe care le-a inregistrat limba in dezvoltarea ei istorica .

Cunoasterea structurii numelor de locuri permite stabilirea vechimii toponimelor si apartenenta lor etimologica precum si o interpretare etimologica si semantica a numelor respective .

Vasile Ionita identifica o categorie aparte de nume topice formata de asa-numita "toponimie oficiala" . Tot el afirma ca termenul "toponimie oficiala" este ambiguu, deoarece si numele populare odata preluate de autoritati si introduse in actele juridice si administrative, devin "nume oficiale", ca si cele create de autoritati si atribuite satelor . Numele de localitati au suferit de-a lungul timpului nu numai modificari formale partiale, ci au fost adesea inlocuite in intregime din diverse motive, de exemplu: Valea Porcului a devenit in timp Valea Stejarului, Cracesti devine Mara, sau Poiana Porcului devine Fantanele .

1 . 2 Locul toponimiei in sistemul stiintelor actuale ale limbii

Toponimia este o disciplina lingvistica, numele de locuri fiind de fapt cuvinte, iar studierea lor cade in sarcina lingvistilor, a toponimistilor . Toponimia are un loc si un rol important in sistemul stiintelor actuale ale limbii, tocmai de aceea toponimistul trebuie sa posede cunostinte de istorie, etnografie, folclor, geografie .

Mircea Homorodean sustine ca "pentru geografi, toponimia constituie un nesecat izvor pentru crearea si imbogatirea terminologiei de specialitate . Nenumarati termeni geografici savanti, exprimand notiuni generale au fost "imprumutati" din tezaurul graiurilor populare"[9] .

Din punct de vedere istoric, toponimia reprezinta o adevarata arhiva, care poate servi istoricilor la reconstituirea unor epoci indepartate din trecutul unui popor, epoci pentru care nu exista alte documente . De aceea, istoricii nu trebuie sa procedeze singuri, fara ajutorul lingvistilor, la studiul numelor de locuri . In schimb, nici cercetatorii toponimiei nu se pot dispensa de ajutorul istoricilor . Explicarea unui nume de loc oarecare "trebuie sa tina seama de datele istorice referitoare la regiunea unde se gaseste locul respectiv, precum si la insasi localitatea al carei nume trebuie explicat"[10] .

Relatia dintre toponimie si istorie vizeaza in sens larg "corelarea datelor oferite de toponimie cu rezultatele cercetarilor arheologice pentru identificarea unor foste asezari umane, iar relatia dintre toponimie si arheologie ne ofera date cu privire la vechea structura a asezarilor umane"[11] .

George Giuglea considera toponimia o cercetare de interes geografic, deoarece toponimia se ocupa cu studierea numelor de pe harta . Astfel conceputa, nu va mai fi numai o ramura a filologiei, ci va deveni si "un mijloc pentru lamurirea unor probleme de geografie, pentru ca fenomenele si faptele care dau nastere unor numiri, fac parte din domeniul acestei stiinte"[12] .

Pentru a fi mai eficienta, cercetarea stiintifica dintr-un anumit domeniu, oricare ar fi acela, face tot mai mult apel la alte domenii . Cu alte cuvinte "interdisciplinaritatea si pluridisciplinaritatea sunt conceptii ce se cuvin cultivate cu predilectie in scopul obtinerii unor rezultate mai valoroase si mai sigure"[13] .

Pentru ca numele de locuri contin date pretioase deopotriva pentru geograf, istoric, lingvist, dialectolog sau etnograf, toponimistul este obligat sa apeleze la metodele de cercetare ale fiecarei discipline beneficiare de informatiile furnizate de toponimie .

Toponimia reflecta viata de zi cu zi a unui popor, cuprinzand ocupatiile sale, diferitele tipuri de asezari, manifestari (traditii, credinte, obiceiuri) . Mai exact, "in toponimie se oglindeste intregul fel traditional de viata al unui popor, inclusiv cultura sa materiala si spirituala"[14] . De aceea, studiul toponimiei intereseaza si pe etnografi si folcloristi .

1 . 3 Numele topic in contextul lexicului limbii

Cand toponimia este considerata o disciplina lingvistica, indiferent de originea lor, numele de locuri "sunt elemente lexicale propriu-zise, ele fiind multa vreme folosite cu ambele valori"[15], fapt pentru care toponimele trebuie supuse acelorasi judecati ca si numele comune, caci legile fonetice au actionat asupra lor ca si asupra oricarui cuvant .

Toponimele s-au nascut din lexicul comun, din antroponime, precum si din alte toponime, cu ajutorul mijloacelor limbii . "Ele apartin limbii si nu pot fi analizate altfel decat asa cum este analizat oricare element de lexic"[16], chiar daca uneori evolutia numelor proprii este diferita de cea a numelor comune .

La fel ca si Vasile Ionita, Emil Petrovici considera ca numele proprii, intre care si cele de locuri, tin de limba, de lexicul ei . De aceea, autorii unor dictionare-tezaur au inclus in lista cuvintelor tratate si numele proprii de persoane, de animale si de locuri . Cel care studiaza numele proprii trebuie sa fie un lingvist, caci ele pot fi explicate numai prin metode lingvistice . [17]

Numele de locuri sau toponimele au fost create pentru a facilita orientarea in mediul geografic . Majoritatea dintre ele au fost cuvinte comune din limba curenta: "substantive insemnand pur si simplu munte, deal, ses; adjective referitoare la dimensiunea sau aspectul locurilor: mare, mic; adverbe: de jos, de sus"[18] . Alaturi de astfel de cuvinte trebuie amintite si cele referitoare la mediul natural si social, asezari, ocupatii, diferite populatii si popoare, intamplari, evenimente, obiceiuri, adica la o diversitate de elemente ale mediului natural si social, legate de un loc sau altul .

Cercetarea toponimiei pe baza "campurilor semantice sau dupa modul cum s-au format (diacronic) ori cum sunt repartizate (sincronic) nu este doar un simplu mijloc care sa usureze sistematizarea materialului toponimic recoltat de pe o anumita arie geografica, ci ajuta la explicarea numelor de locuri a caror origine nu este dezvaluita la prima vedere . De exemplu, intr-un tinut impadurit intalnim grupuri de nume topice referitoare la speciile arborifere predominante intr-o parte sau alta a tinutului: Culmea cu Frasini"[19] .

Asa cum afirma George Giuglea, "toponimia romaneasca, culeasa la fata locului, studiata adanc si pe toata intinderea tarii, poate sa scoata la iveala fapte de importanta capitala pentru trecutul poporului nostru"[20] .

1 . 4 Relatia toponim - apelativ

Numele de locuri se comporta ca si numele de persoane . Si unele si altele pot fi date sau schimbate prin vointa unui grup de oameni sau chiar a unui singur individ . Numele de locuri sunt mai stabile decat cele de persoane, ele nu mor o data cu oamenii si de aceea sunt mai putin supuse modei . Numele de persoane pot fi imprumutate de la popoare foarte indepartate, fie ca pornesc de la strainii pe care i-am cunoscut in tara lor, fie ca sunt preluate de la strainii care vin la noi .

Relatiile stranse dintre antroponime si toponime sunt evidente . E suficient sa ne gandim la multimea numelor de asezari in -esti, care toate sunt legate de nume de persoane . In relatii asemanatoare fata de antroponime se gaseste si toponimia "minora", adica numele de loc din hotarul unei localitati sau dintr-o regiune mai intinsa[21] .

Numele de locuri sunt mai durabile decat cele de persoane: "nici un nume de persoana nu s-a pastrat la noi direct din latina sau daca, insa avem numeroase nume de ape, anterioare romanilor"[22] . Numele de locuri sunt intr-un numar urias, dar finit, iar cele de persoane sunt in numar infinit, deoarece se schimba mereu si in fiecare moment apar altele .

Numele de locuri se impart in mai multe categorii, dupa natura obiectului pe care il denumesc si sunt mai strans legate de substantivele comune si de adjectivele care caracterizeaza obiectele denumite .

Etimologia numelor de locuri foloseste studiul istoriei, pe cand numele de persoane nu aduc in general informatii istorice . In momentul in care se da un nume de loc, el are neaparat un inteles, dar la atribuirea unor nume de persoane ca Ion, Maria, nu se face nicio analiza semantica .

Vasile Ionita considera toponimul "unilateral si succint definit, un nume propriu provenit dintr-un apelativ comun sau dintr-un alt nume propriu (nume de persoana sau nume de loc)"[23] .

Un element indispensabil, exprimat sau neexprimat, este "apelativul topic sau elementul entopic: deal, munte, lac, rau, vale"[24] . Apelativele topice sunt considerate termeni tehnici si fac parte "din nomenclatura geografica consacrata intocmai ca atatea alte cuvinte, bastinase sau imprumutate" . Ele apartin lexicului limbii, ca orice categorie de termeni din alte domenii .

Dupa anumite clasificari, apelativele topice sunt specifice si generice . Primele arata o caracteristica a obiectului: varf, coasta, dos, mal, obiectul fiind muntele, raul . Apelativele generice sunt parti ale terenului, ale mediului geografic, elemente marunte ale reliefului, hidrografiei: campie, munte, padure . Apelativele topice generice sunt in cea mai mare parte a lor cunoscute intregului teritoriu lingvistic romanesc, pe cand cele specifice contin diferentieri regionale .

Apelativele topice (termeni comuni) polarizeaza celelalte componente ale toponimelor si marcheaza o anumita semnificatie a numelui, uneori esentiala[26] .

Vasile Fratila afirma ca "numele de locuri sunt mai importante decat numele de persoane, deoarece toponimele sunt relativ stabile, fiind legate de un anumit loc si pastrandu-se cu mare tenacitate, chiar si la schimbarea populatiei"[27] . Populatia noua preia numele de la cea veche, de multe ori fara sa le inteleaga semnificatia . Daca intr-o anumita regiune se identifica un nume oarecare de toponime apartinand unei anumite limbi, inseamna ca acolo a existat o populatie care a vorbit limba respectiva . Altfel se petrec lucrurile cu numele de persoane . Acestea sunt mai mobile, circula mai usor, sunt mai putin legate de specificul national si sunt supuse modei . Ele calatoresc mai usor si se imprumuta repede .

Vasile Fratila numeste numele proprii "fosile lingvistice" deoarece ele sunt transmise incepand cu documentele scrise, prin inscriptii sau prin diverse monumente literare, insa varsta lor este de obicei mai mare decat aparitia in acele texte[28] .

1 . 5 Incarcatura semantica a numelui topic

Numele de locuri reflecta cotidianul, viata dintotdeauna a maselor, in toata complexitatea ei . De asemenea, toponimia reflecta aspecte din trecutul mai mult sau mai putin indepartat al mediului social si natural . "Numele de locuri au valoare documentara si au capacitatea de a localiza fenomenele in timp si spatiu"[29] .

Datarea sau atestarea numelui unei localitati nu pot fi confundate cu vechimea localitatii respective, deoarece "daca un toponim presupune o asezare umana la fel de veche cum o indica criteriul lingvistic, inversul situatiei nu este valabil; un nume topic format intr-o anumita epoca poate sa fi inlocuit un nume mai vechi, sa corespunda deci unei asezari umane intemeiata intr-o epoca anterioara"[30] .

In toponimie se intalnesc situatii cand nu exista nicio legatura intre numele locului si infatisarea, caracteristicile, prezenta sau absenta elementelor materiale . "Cauzele unor asemenea dezacorduri, nepotriviri sunt variate si nu intotdeauna usor de descifrat . Unele dintre ele tin de caracterul dinamic al toponimiei, iar altele de o tendinta conservatoare . Interventia omului asupra terenului, a naturii, determina modificari esentiale sau prefaceri de o mai mica importanta in structura elementelor lui componente . In timp ce un teren impadurit este transformat prin defrisare in teren agricol sau pasune, intr-un alt loc apare o plantatie noua, se construiesc sosele, cladiri, fabrici . Ca urmare a acestor transformari, numirile pier o data cu realitatea materiala pe care o desemnau si apar altele, pe masura aparitiei unor elemente materiale noi"[31] .

Numeroase nume topice "au ca punct de plecare forma, asezarea, culoarea si alte insusiri ale locurilor respective, adica infatisarea"[32] .

Numele pe care il dau oamenii semenilor lor, satelor, reprezinta "o luare de pozitie sentimentala din partea creatorilor acestor nume"[33] . Sate sau parti de sate au cateodata denumiri care reflecta situatia sociala a locuitorilor, starea materiala, originea, aspectul nefavorabil sau inestetic al locului, pozitia geografica, structura solului, vegetatia etc . : Josani, Susani, Adancata, Flamanzi, Croitori, Peri .

Unele locuri, prin configuratia lor sau prin dimensiuni mai putin obisnuite, i-au impresionat in mod deosebit pe locuitorii din preajma . Acestea erau socotite drept rele, primejdioase si puse in legatura cu tot felul de duhuri raufacatoare, de personaje malefice, printre care si diavolul cu numeroasele lui numiri eufemistice: Culmea Dracului, Valea Rea, Dambul Rau .

Un nume topic are "o valoare de fapt istoric de o importanta si o vechime mai mare sau mai mica, dar el este in acelasi timp un fapt lingvistic, astfel incat un nume topic este un document pentru istorie, cu o precizare: e un document lingvistic"[34] . Un nume topic este un fapt de limba, o expresie a istoriei unui anumit mediu geografic . Toponimia este mai intai o disciplina lingvistica, dar una care serveste istoriei .

In prezent, aceste nume topice au "functie individualizatoare", dar in trecutul indepartat aveau "valori stilistice", caci toponimul a fost la inceput un nume comun si desemna o caracteristica dominanta a locului, a obiectului topografic, iar numele comune au fost toate, la inceputurile lor, niste metafore[35] .

CAPITOLUL 2

CONSIDERATII DE ORDIN GEOGRAFIC SI ISTORIC ASUPRA ZONEI CERCETATE

2 . 1 Prezentarea cadrului fizico-geografic

"Maramuresul" este un cuvant ce defineste o "vatra mirifica"[36] . Judetul este situat la granita de nord a tarii si este un judet de munte si dealuri . Numele sau este atribuit vechii tari a Maramuresului, "inchegata pe cadrul depresiunii intracarpatice drenata de Tisa superioara" .

Imprejmuit de dealuri, terase si lunci, defilee geografice de-a lungul raurilor Iza, Mara, Cosau si Viseu, Maramuresul este o "straveche vatra romaneasca de cultura si civilizatie cu o istorie daltuita in lemn si piatra, in suflet si in vorba"[38] .

Teritoriul a fost locuit intens de daci . Depresiunea Maramures a ramas in afara Daciei romane, dar a fost sub puternica influenta a acesteia . Peisajul este extrem de variat, de la campurile intinse din Depresiunea Baia Mare la dealurile joase de sub Codru si Lapus sau din Depresiunea Maramures, pana la magurile cristaline si muntii vulcanici nu prea inalti, la codrii Muntilor Maramuresului si circurile glaciare ale Rodnei . "Diversitatea formelor de relief, intinderea padurii cu bogatul fond cinegetic, specificul etnografic si folcloric, prezenta unor monumente istorice si de arhitectura, multimea izvoarelor minerale si prezenta statiunilor climaterice confera judetului Maramures un valoros potential turistic"[39] .

Maramuresul se afla intr-o faza de crestere rapida a turismului intern si international, datorita in primul rand modernizarii cailor de acces, a dezvoltarii si dotarii bazei materiale .

Maramuresul istoric poseda un potential turistic complex si unitar . Renumita prin elementele de etnografie si folclor, constituie una din putinele zone in care s-au pastrat aproape nealterate arta populara de o pregnanta originalitate: case, porti, unelte, tesaturi, ceramica, biserici, datini si folclor, unice prin frumusete, semnificatie si vechime . Toate acestea sunt intalnite mai cu seama in asezarile de pe vaile Marei, Cosaului si Izei, multe din ele fiind adevarate muzee in aer liber .

Maramuresul, "spatiu al dacilor liberi in timpul stapanirii romane, dar si al primelor scrieri in limba romana din epoca medievala, isi merita numele de vatra a istoriei noastre, avand o semnificatie aparte in geografia culturala a Romaniei . Pe aceste plaiuri, unde trecutul se impleteste la tot pasul cu actualitatea, unde legenda traieste in sufletul oamenilor, intalnim un nucleu de cea mai autentica si nealterata viata nationala"[40] .

2 . 2 VALEA IZEI

Vaile Marei si Izei sunt doar cateva din traseele cele mai frecventate pentru valorile etnografice si folclorice .

Valea Izei reprezinta "o zona de mare rezonanta si afirmare a neamului romanesc din cele mai vechi timpuri pana astazi"[41] . Este o regiune incantatoare din punctul de vedere al frumusetii . Apa Izei constituie unul din cele mai importante rauri din reteaua hidrografica a Maramuresului .

De asemenea, Valea Izei este un tinut incarcat de mister si legenda, "leagan al romanismului maramuresean, care a transmis peste veacuri o cultura populara de o neasemuita frumusete si originalitate . Privelistile din zona sunt de un "neintrecut pitoresc cu oameni ale caror insusiri spirituale de o aleasa frumusete, generozitatea, harnicia si darzenia au depasit demult hotarele minunatei lor tarisoare"[42] .

Unele sate din acest fermecator colt al Romaniei sunt adevarate muzee vii care si-au pastrat in mare masura limba, portul si credinta stramoseasca si in care "se pot regasi unelte si meserii traditionale, obiecte de imbracaminte si uz casnic, iar mai presus de toate, obiceiuri si traditii pastrate cu sfintenie, alaturi de un folclor care te uimeste prin tematica, prin varietate si prin forta sugestiva a liniei melodice"[43] .

Localitatile de pe Valea Izei ocupa o suprafata de peste 44 . 000 de locuitori, a caror majoritate covarsitoare o reprezinta romanii .

2 . 3 POIENILE IZEI

Localitatea Poienile Izei face parte din zona istorico-etnografica denumita "Tara Maramuresului', teritoriu locuit, conform marturiilor arheologice, inca din paleoliticul superior .

Comuna se afla intr-un adevarat colt de rai, unde tot ce tine de civilizatia moderna este lasat in urma . Intreaga zona este dominata de soluri montane brune acide folosite ca fanate si paduri[44] .

Localitatea Poienile Izei s-a format in bazinul superior al Sieului si a fost proprietate a voievodului Ioan . Data probabila a intemeierii asezarii poate fi estimata in jurul anului 1350, prin interpretarea unor documente ale vremii, dar este atestata documentar din anul 1430 sub numele de Poienile lui Ilies, schimbandu-si in decursul timpului denumirea in Poienile Sieului (1480), Poienile Glodului (1600) si in Poienile Izei din 1968 . Numele oficial ramane insa Poienile Izei .

Legenda spune ca primii locuitori au ajuns in zona retragandu-se din calea navalitorilor iar primele familii au fost Ilies si Petreus, nume care se mai pastreaza si astazi[45] .

Poienile Izei este sat de deal, de tip tentacular cu structura risipita, el dezvoltandu-se de-a lungul vailor ce il strabat . Satul a pastrat structura traditionala caracteristica asezarilor de deal, formata din nuclee in care gospodariile sunt compacte, aglomerate de-a lungul celor doua drumuri principale, precum si de mai multe ramificatii cu gospodarii dispersate sau chiar izolate, regasindu-se structura gospodariei taranesti autentice, strans legata de ocupatia principala a locuitorilor, cresterea animalelor si culturile agricole .

Din punct de vedere geografic, teritoriul administrativ al comunei Poienile Izei este situat in partea de vest a depresiunii Maramuresului, la contactul acesteia cu lantul muntilor vulcanici Oas-Gutai-Tibles la o altitudine medie de 600 m .

Zona apartine bazinului hidrografic al raului Iza, paraurile ce strabat teritoriul administrativ si localitatea caracterizandu-se prin ape repezi, cu debite bogate .

Pe teritoriul administrativ al comunei se afla resurse naturale si zone cu valoare peisagistica de interes local, cum sunt izvoarele de apa minerala, precum si padurile de foioase si conifere .

Comuna Poienile Izei este situata in partea central-estica a judetului Maramures, la o distanta de 105 km de resedinta de judet, municipiul Baia Mare, respectiv la 50 km de municipiul Sighetul Marmatiei si nu are in componenta alt sat .

Teritoriul administrativ are suprafata de 1 . 645 hectare si se invecineaza cu: Stramtura la nord, Rozavlea la nord-est si Botiza la sud .

Poienile Izei, localitate deosebit de frumoasa, situata la poalele muntelui Varatec, este asezata intr-o zona de un pitoresc impresionant, cu oameni de o aleasa noblete sufleteasca, pastratori de traditii si obiceiuri strabune . Are 1 . 028 de locuitori care apartin de biserica ortodoxa[46] .

In documentele vechi, apare sub diverse denumiri si variante: Poieni, Poeni, Poienile Botizei, Poienile Glodului, Poienile Sieului .

Prima atestare a Poienilor Izei dateaza din anul 1418, cand intr-un document inaintat regelui Sigismund se aminteste, printre altele, de mosia Polyan Ujfalu . Alte atestari: Sajo Polyána (Poiana Sieului) si Polyana; 1453: Polyanfalva (Satul Poiana); 1605: Sajo Polyána (Poiana Sieu); 1828: Sajó Polyana si Pojana; 1913: Sajomezö (Campul Sieului) . In toate aceste variante se identifica constanta Poiana, Poieni, denumire veche romaneasca, pe care functionarii administratiei maghiare au tradus-o sau au adaptat-o fonetic la limba lor .

Numele de localitate Poiana este specific zonelor de munte . El apare ca atare ori insotit de determinanti pe arii intinse . Exista astfel o comuna suburbana (Poiana-Campina) si zece comune: Poiana (Judetul Dambovita), Poiana Blenchii (Judetul Salaj), Poiana Cristei (Judetul Vrancea), Poiana Lacului (Judetul Arges), Poiana Mare (Judetul Dolj), Poiana Marului (Judetul Brasov), Poiana Sibiului (Judetul Sibiu), Poiana Stampei (Judetul Suceava), Poiana Teiului (Judetul Neamt), Poiana Vadului (Judetul Alba), Poienile de sub Munte (Judetul Maramures) . Numarul satelor cu acest nume este de-a dreptul impresionant: 63 fara determinant si peste o suta avand diferiti determinanti (adjectivali, substantivali etc . )[47] .

Din punctul de vedere al aspectului, atat satul Poienile Izei, cat si restul satelor maramuresene, prezinta un singur tip si sunt infatisate cu casele concentrate si prelungite in lungul vailor pe o distanta de 2-4 kilometri . Fiind situate pe cursul apelor sau pe versantul de dealuri strabatute de cate o apa, toate sunt impartite in doua parti bine distincte: cea de sus locuita de susanari si cea de jos locuita de ğiosanari .

Ceea ce caracterizeaza un sat maramuresean, in special satul Poienile Izei, este biserica . Biserica-tip a Maramuresului este o cladire relativ mica si facuta numai din lemn . In mijlocul unor sate cu infatisare blanda si modesta, biserica maramureseana prezinta o vedere interesanta si originala .

Teritoriul din folosinta locuitorilor nu este situat doar in jurul satului, ci el cuprinde si locuri mai indepartate de sat: de exemplu Scarisoara aflata pe teritoriul Botizei, in Varatic, Plescutu, aflat in Sieu, Iugarele de pe Sasu, in Botiza, toate acestea fiind teritorii care au creat conflicte in ceea ce priveste impartirea lor intre cetatenii din timpurile trecute .

"Maramuresul istoric nu a fost numai un leagan al folclorului, zona de pastori si taietori de paduri, ci in vetrele ei a pulsat si o cultura, gratie oamenilor care s-au pus in slujba ei"[49] .

Atat Poienile Izei, cat si celelalte localitati de pe Valea Izei sunt foarte vechi, primele lor atestari in documentele istorice fiind semnalate in secolele al XIV-lea si al XV-lea . Organizarea acestora la nivel de comunitati rurale este mult anterioara atestarilor, fapt confirmat de sapaturile arheologice efectuate in zona de-a lungul anilor, de existenta unor vestigii dacice sau medievale[50] .

CAPITOLUL 3

OBSERVATII DE ORDIN DIALECTOLOGIC

Vorbitorii oricarei limbi isi dau seama ca exista deosebiri de grai de la o regiune la alta, uneori mai numeroase, alteori mai putine . Aceste deosebiri pot reflecta toate nivelele limbii: fonetica, gramatica, lexic, sau numai unele dintre ele .

Deosebirile dintre vorbitori se datoresc faptului ca acestia locuiesc pe teritorii diferite sau ca apartin unor categorii sociale diferite .

Pentru J . Giliéron numai cuvantul are existenta, el constituie singura realitate lingvistica . Fiecare cuvant are istoria sa proprie, precum si propria sa arie de raspandire pe teren[51] .

Dupa cum afirma Tache Papahagi in celebra lucrare Graiul si folklorul Maramuresului, "graiul poporului nu e sarac, este foarte plastic si foarte poetic . Aceste calitati sunt insa in stransa legatura cu insusi sufletul creator al poporului, asa ca raportandu-se in cazul nostru la maramuresean, sufletul lui nu e strain de preocupari artistice in plasticizarea frumosului, chiar atunci cand deprimanta sufleteasca e absolut prozaica"[52] .

Incepand cu secolul al XIX-lea lingvistii manifesta un interes crescand pentru graiuri si dialecte ca "ipostaze concrete, vii, ale limbilor"[53] .

Pana catre mijlocul secolului al XIX-lea, lingvistii acordau atentie in primul rand limbilor literare, mai ales in forma lor scrisa, care se bucura de prestigiu: limbile nescrise si mai ales variantele regionale ale limbilor nationale, comune, au fost multa vreme dispretuite[54] .

Dialectologia este o disciplina lingvistica ajutatoare . Obiectul ei il constituie studierea aspectelor teritoriale ale limbii intregului popor . Scopul ei este sa ofere material prelucrat pentru lamurirea evolutiei limbii comune in general si a celei literare in special . Pentru a putea raspunde la sarcinile sale, dialectologia trebuie sa descrie graiurile si dialectele, sa arate cum au luat nastere diviziunile teritoriale ale unei limbi comune, cum au evoluat ele, in ce raporturi sunt unele cu altele, precum si cu limba literara si ce perspective de dezvoltare au[55] .

In comparatie cu alte discipline lingvistice, dialectologia este o ramura relativ noua . Ea s-a constituit ca disciplina stiintifica destul de tarziu, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea .

Limba are variante teritoriale, cea mai intinsa fiind dialectul . Termenul dialect provine din limba greaca si insemna la inceput "dialog, conversatie", iar mai tarziu "varietate dialectala"[56] .

Graiul poate fi definit ca "prima subdiviziune a dialectului, caracterizata printr-o serie de particularitati care il deosebesc cu alte unitati invecinate si inrudite, situate pe acelasi plan in raport cu unitatea imediat superioara (dialectul)"[57] .

Astfel, limba romana are patru dialecte: dacoroman, aroman, meglenoroman si istroroman . In cadrul lor se pot distinge alte ramificatii teritoriale, subdialectele care la randul lor se pot imparti in graiuri, iar acestea in subgraiuri .

Dupa unii cercetatori, dialectul dacoroman are cinci subdialecte: moldovean, muntean, banatean, crisean si maramuresean[58] .

Dacoromana este singurul dintre dialectele romanesti care indeplineste functiile de limba nationala si literara (standard) . Cele mai vechi texte scrise in dacoromana sunt manuscrisele rotacizante, datate si localizate prin mijloace filologice, de la inceputul secolului XVI . Cel mai vechi text dacoroman datat este scrisoarea lui Neacsu din Campulung (1521)[59] .

De un grai maramuresean nu se vorbeste de multa vreme . Romanistul german Gustav Weigand a fost primul care a incercat sa imparta teritoriul dacoroman in arii dialectale si autorul primului Atlas Lingvistic . Dupa G . Weigand, Ardealul nu are un "dialect" al sau propriu, ci sudul acestei provincii merge din punct de vedere dialectal cu Muntenia, sud-vestul cu Banatul si estul cu Moldova[60] .

Maramuresul ar putea fi considerat ca o mica arie dialectala distincta, caracterizata prin unele particularitati fonetice deosebite . E . Petrovici adauga ca in cadrul dialectului dacoroman s-ar contura, sub o forma mai putin delimitata, si un al cincilea grai dacoroman cel maramuresean . Stefan Giosu arata ca pentru o epoca mai veche se poate vorbi de o arie criseana-maramureseana, dar cu timpul au aparut noi particularitati care, alaturi de altele ce existau si intr-o faza mai veche, au facut sa se concureze doua arii distincte . Bazandu-se si pe argumentele altor cercetatori, el ajunge la concluzia ca in nordul tarii se contureaza cel de-al cincilea subdialect dacoroman , cel maramuresean, cu particularitatile sale specifice .

Subdialectul maramuresean este vorbit in judetul Maramures, in zona din jurul oraselor Viseu si Sighet . In privinta trasaturilor lingvistice, acest subdialect prezinta asemanari cu subdialectele invecinate: crisean si moldovean . In fonetica si lexic se inregistreaza insa si unele forme specifice .

Pentru a intelege mai bine numele unor locuri din comuna Poienile Izei, este necesara cunoasterea unor particularitati ale subdialectului vorbit aici . Cateva din cele mai importante particularitati pot fi urmatoarele:

1 FONETICA SI FONOLOGIE

3 . 1 . 1 Vocale

Subdialectul maramuresean prezinta tendinta de inchidere a timbrelor vocalice neaccentuate: inchiderea vocalei e in pozitie mediala si finala (neaccentuata) la i: vid'ém "vedem", fét'ile "fetele";

sub influenta consoanelor s, z, t, s, j, vocalele e si i devin a si i:

e>a: sac "sec", samn "semn", sa sa duca "sa se duca", tas "tes", sad "sed", cojasc "cojesc";

i>i: simtắsc "simt", lipsind "lipsind", zile "zile", tan "tin"[62];

in subdialectul maramuresean se inregistreaza prezenta unui é inaintea unei silabe care contine un alt e: vérd'ĕ' "verde", fét'ĕ "fete", siĕrbe "fierbe", (sa) déiĕ "sa dea";

in locul diftongului oa inregistrat in alte subdialecte, apare, ca si in subdialectele vestice, un ọ: nópt' ĕ "noapte", usóra "usoara";

trecerea lui e la a si a lui ea la a se inregistreaza uneori si dupa consoanele labiale, ca si in subdialectele moldovean si crisean: mars "mers", sa márga "sa mearga", pa "pe", pasta "peste";

pentru subdialectul maramuresean este specifica trecerea vocalelor palatale in vocale centrale corespunzatoare, dupa consoanele č, ğ, datorita rostirii "dure" a acestora: dúča "duce", ča "ce", sinğa "sange", porunčit "poruncit", plinğa "plange"[63];

nu apare diftongul ii in cuvintele cińě, pińě, mińě;

diftongul ea apare monoftongat in e, in aceleasi conditii ca si in subdialectul moldovean: in pozitie finala, sub accent: ie "ea", horié "horea=canta", vid'é "vedea";

diftongul ia devine ie ca si in subdialectele moldovean si crisean:     (s-o) spariiét "s-a speriat", (i-o) taiét "i-a taiat";

u trece la i: imbla "umbla";

apare la fel ca si in dialectul crisean: camĕse "camasa", mĕle "mele", spĕle "spele"[64];

i latin se mentine ca i in implu "umplu" . Trece la i dupa č, ğ, s, s, t, (d)z: čina "cina", arğint "argint", Vasii "Vasile", dziua "ziua", trezi "trezi"[65];

a s-a pastrat ca a in fameie "femeie", naroc "noroc", dar batran "batran";

e general fonetismul cu i in forme ca cuptior, čariu "cer"[66] .

3 . 1 . 2 Consoane

Din punctul de vedere al sistemului consonantic, se inregistreaza urmatoarele particularitati:

stadiile de palatalizare a labialelor p, b, m sunt asemanatoare cu acelea semnalate pentru subdialectul crisean . Desi apar si stadii finale, de consoana simpla, mai frecvente sunt stadiile de grup consonantic[67] . In formele cu oclusive labiale palatalizate k, g apar substituite prin t', d', fonetismele rezultate in mod obisnuit din palatalizarea dentalelor . Din palatalizarea lui p, b, m se obtin deci fonetismele (p)t', (b)d', (m)ń: pt'ičóraliě "picioarele", s-aprópt'iiě "s-apropie", pt'ěle "piele", sábd'iiě "sabie", mńěl "miel"[68];

fricativele labio-dentale cunosc in subdialectul maramuresean, stadii specifice de palatalizare: f devine s, iar v devine z: siĕrbe "fierbe", (sa) sii ĕ "sa fie", zińĕ "vine", ziěrme "vierme= sarpe";

stadiile de palatalizare a oclusivelor dentale sunt asemanatoare cu acelea inregistrate in subdialectul crisean: t, d devin prin palatalizare, oclusive palatale: t', d': mórt'ě "moarte", d'éğat'ě "degete", int'ind'ě "intinde", scót'ě "scoate", frát'ě "frate", d'imińáta "dimineata";

urmate de un timbru vocalic palatal, sonantele n si l se inmoaie uneori: púńĕ "pune", bińĕ "bine", suóril'ĕ "soarele", pl'ĕc "plec" (ń si l' sunt variante pozitionale ale sonantelor dentale n si l);

caracteristice pentru subdialectul maramuresean sunt pastrarea africatelor č, ğ nefricatizate si rostirea lor "dura" (vocalele palatale trec in seria centrala, dupa aceste consoane);

rotacismul nu mai este astazi inregistrat in Maramures;

oclusivele palatale /k, g/ sunt substituite prin fonetismele t', d': unt'i "unchi", ind'etata "inghetata";

uneori s se aude s: salata "salata";

r etimologic se pastreaza in farina "faina";

grupul str se reduce la st: fereasta "fereastra", nost "nostru";

prezenta suieratoarei j pentru africata ĝ intr-o serie de cuvinte neologice patrunse in grai: rejiune, rejional, rejim, corijent, dirijinte[69];

apocopa este una din cele mai caracteristice particularitati ale graiului maramuresean: tendinta de a suprima silaba finala care urmeaza imediat silabei accentuate e generala: cin' "cand", facin' "facand"[70], s-or fa "s-or face", sa trezé "se trezeste";

MORFOLOGIE

Morfologia si sintaxa graiului maramuresean sunt foarte asemanatoare cu morfologia si sintaxa dialectului crisean . Si in Maramures, pluralele substantivelor reflecta ca si in Crisana, dar altfel decat in alte regiuni, opozitia dintre consoanele dure si cele inmuiate la finala pluralului, ceea ce da morfologiei numelui o infatisare specifica[71] .

Cateva din particularitatile morfologice ale subdialectului maramuresean sunt urmatoarele:

Substantive

ca si in subdialectul crisean, in subdialectul maramuresean, este frecventa exprimarea valorii de dativ dupa verbe dicendi prin forme de acuzativ, precedate de prepozitia catre (cu varianta cata): o zas cata ma-sa[72];

se mai pastreaza urme tematice de declinarea a IV-a in forme ca: noru-mea, noru-sa, soru-sa;

terminatia i de la pluralul substantivelor masculine si feminine terminate la singular in -t(e) si -d, -da dispare: mort, munt, bradz, cart[73];

pentru formarea pluralului neutrelor se intalnesc mai multe variante: ur' in loc de -e: carnetur'

e in loc de -ur': concurse

aua in loc de -e sau -ur': ličaua[74]

constructia dativului cu prepozitia la: i-am spus la mama .

Articole

ca si in majoritatea subdialectelor dacoromane, articolul genitival are forma invariabila a;

articolul -l in general nu se aude;

la plural, articolul -i, dupa ce s-a contras cu i precedent, a devenit i dupa t, dz, s: calareti "calaretii", d'inti "dintii" [75];

genitiv-dativul singular: in anumite constructii sintactice, terminatia lui nu apare in pruncu, satu . In compunere cu adjectivele posesive meu, mea, tau, ta, sau, sa, substantive ca frate, maica, mama apar la aceste doua cazuri ca frat'e-mn'eu, frate-tau, maica-sa, mine-sa .

Adjective

una din trasaturi este folosirea superlativului tare in loc de foarte: tare greu, tare mult;

pluralul formei rea (ra) este de obicei rale .

Pronume

pronumele si adjectivele demonstrative au formele inregistrate in toate graiurile din jumatatea de nord a teritoriului dacoroman:

Aiésta, aiásta, aiéstia, aiéstea - pentru demonstrative de apropiere;

Ačala, ačaea, ačaia, ačalea - pentru demonstrative de departare ;

pronumele personal eu apare ca io;

pronumele nehotarat tot are formele: tat, tata, tat, tat'e .

Numerale

dintre numeralele cardinale se remarca: douaua, trii, čanč, seasa, nouaua, dzače;

Verbe

ca si in subdialectele din aria vestica a dacoromanei, in subdialectul maramuresean, unele verbe de conjugarile a I-a si a IV-a care, in limba standard[78] prezinta la indicativ si conjunctiv prezent sufixele -ez si, respectiv, -esc, apar fara sufix: (sa) lúcre "sa lucreze", inflóre "infloreste" . Sufixele mentionate apar atasate uneori la verbe care, in limba standard, nu primesc sufix: simtasc "simt", impartasc "impart";

unele verbe cu temele in -r sau -n au, in graiurile din vestul Maramuresului, forme iotacizate la indicativ si conjunctiv prezent:     s-o dóie "s-o doara", sa puie "sa puna", sa tiie "sa tina";

perfectul compus are, la persoana a III-a singular si plural, auxiliarul o, ca in majoritatea subdialectelor dacoromane (la persoana a III-a plural apare, uneori, si forma or);

viitorul se exprima, ca si in celelalte graiuri dacoromane, cu ajutorul auxiliarului a vrea, in formele fara v initial (oi, ii, a, om, it, or) sau cu o invariabil si conjunctivul (o sa fac);

imperfectul subjonctivului se formeaza cu sa h'i/ sa si "sa fii" urmat de participiul terminat intotdeauna in a: sa h'i stiuta carte, sa nu si foasta;

la imperativ, alaturi de forma normala in limba comuna se intrebuinteaza si formele inversate: t'e uita "uita-te"[79];

Adverbe

sohan "niciodata", inlontru "inauntru", altu (altadata), hat, bugat .

Prepozitii

d'in "din", pantru "pentru", d'i pa "de pe", past'e "peste", pan "prin" .

SINTAXA

genitiv-dativul singular feminin al substantivelor proprii apare cu terminatia a i Florica;

pronumele interogativ ce tine loc de de ce: ce esti suparat?;

dupa anumite verbe, in locul subjonctivului de astazi apare infinitivul scurt fara a: nu vrea pleca, und'e vre mere, nu ma vre lasa[80] .

LEXIC

R . Todoran releva drept caracteristice cuvintele: cusaiesc "gust", catilin(as) "incet", cocon "copil", (inima) joaca "bate" . In subdialectul maramuresean sunt prezente, de asememea, o serie de cuvinte inregistrate in Moldova: omat, tintirim si in Crisana: ciont, sogor[81] .

Izolarea geografica a Maramuresului ar fi putut favoriza macar sub raportul lexical o influenta mai pronuntata din partea graiurilor eterogene si vecine . Totusi graiul maramuresean ni se prezinta curat si rezistent, ferit de influente straine puternice . Astfel avem influenta ucraineana: cusaiesc "a gusta", influenta maghiara: ciont "os", sogor "cumnat" .

Alte cuvinte specifice zonei ar fi: horinca, oloi "ulei", mn'iere "zahar", d'ital "vitel", spor "soba", bugat "suficient", marha "animale", zid'ere "galeata", pepin'e "pepene, castravete", ai "usturoi", a se inflista "a-si face aparitia", a grai "a vorbi" .

Toate aceste particularitati prezentate caracterizeaza graiul din Maramures ca un grai dintr-o zona de tranzitie si pot fi exemplificate printr-o serie de microtoponime .

CAPITOLUL 4

GLOSARUL NUMELOR DE LOCURI DIN POIENILE IZEI

A

Acasa la Tomsa, teren arabil . Tomsa este un nume de familie cu frecventa mare in comunele Sieu, Rozavlea si Poienile Izei . In Maramures este purtat de 315 persoane[82] . La acestea se pot adauga alte 255, al caror nume de familie reprezinta o varianta a lui Tomsa, nascuta, in majoritatea situatiilor, ca o urmare a unei grafii incorecte practicate de functionarii primariilor, care, fie ca nu l-au marcat pe s inlocuindu-l cu s, fie ca au modificat terminatia inscriind in acte in loc de a, ea sau e .

Aldiori, fanate . Denumirea poate proveni de la albioara < albie + sufixul -oara, sau de la adjectivul alb + sufixul -ior, prin substantivare . In zona exista si o planta cu acest nume .

Arsita, aratura si imas . < arsita "parte a muntelui aflata la soare"[83] . Toate terenurile astfel denumite sunt expuse la soare sau erau odinioara acoperite cu paduri care au ars din diferite motive sau au fost defrisate prin ardere .

B

Barbosul, deal . Denumirea are la baza un antroponim .

Bolovani, fanate, araturi . Locul este plin de pietre mari, bolovani, de unde-i provine si numele .

Borcutul sub Fata, izvor mineral . < borcut + determinant toponimic . Vezi mai jos Sub Fata .

Boruica, deal cu fanate . Numele de familie Boroica este purtat in Maramures de 370 de indivizi .

Bucinul, deal, terenuri arabile . <bucin, bucium trunchi, tulpina de arbore .

C

Calea Slatinii, drum . Peste tot duce inspre izvoare cu apa sarata, numita popular slatina . <cale + slatina .

Capatul Livezii, fanate . < capat + determinant toponimic . Vezi Livada .

Carpen, aratura . < carpen (Carpinus betulus) .

Campul de Mijloc, aratura . < camp + determinant spatial (alcatuit din prepozitia de si substantivul mijloc) .

Chicera, dealuri . Substantivul chicera avea sens de "deal ascutit, varf de deal" si fara indoiala, era un apelativ curent in limba romana veche, putand fi chiar inclus pe lista termenilor de substrat . Chicera, "deal cu padure, de regula e izolata printr-o sa sau vale de lantul deluros sau muntos"[84] . Mai apare si cu sensul de "deal mic, stancos, sau culme mica, stancoasa, cu pante repezi" .

Ciuroies, fantana . < ciuroies "ciuroi mic" < ciuroi + sufix diminutival -es .

Coasta Glodeanului, deal . < coasta + determinant antroponimic . Determinantul poate avea ca punct de plecare un supranume, ori poate fi un nume de familie . In ambele situatii avem de-a face cu un derivat de la numele topic Glod .

Coasta Glodului, deal . < coasta + determinant toponimic . Vezi mai jos Glod .

Coasta Grigutei, deal . <coasta + determinant antroponimic . Griguta este un nume de familie format, dupa toate probabilitatile, de la numele de botez Grigor .

Coasta lui Prahut, deal . < coasta + determinant antroponimic .

Coasta Mihucioaiei, fanate . < coasta + determinant antroponimic, provenit din nume propriu Mihut .

Coasta Mare, deal . <coasta + determinant adjectival .

Coastele Luncii, fanate . < coasta + determinant toponimic . Vezi mai jos Lunca .

Corasta, deal . < corasta "laptele (fiert) al vacii in primele zile dupa fatare" . Forma corasla "lapte fiert si prefacut in jintita" .

Cornul Magurii, deal . < corn + determinant toponimic . Vezi mai jos Magura .

Corost, fanate, deal . Provine de la termenul ucrainean korost "pamant plin de maracini" .

Cotroape, fanate, aratura . < cotroapa "teren accidentat, slab productiv, cu frecvente alunecari de teren"[86] .

D

Dambul lui Gheorghe, deal . < damb + determinant antroponimic .

Dambul Rau, deal . < damb + determinant adjectival .

Deal, Dealul, fanate, araturi . <deal "inaltime mare cu pante usor de urcat; inaltime pana la zona fagului"[87] .

Dealul Boiului, deal . Apare si in varianta Dealul Buiului . < deal + determinant antroponimic . Boi < bun "bunic", care in maghiara a dat bun, buny, iar prin reprimire in limba romana s-ar fi nascut boiul, de asta data desemantizat si conservat doar in toponime .

Dealul Crucii, fanate, deal . < deal + cruce .

Deasupra Coastelor, fanate . < prepozita deasupra + nume topic Coasta "deal" .

Deasupra Dosului, fanate, deal . < prepozitia deasupra + nume topic dos "teren cu expunere nordica" . Porucic retine urmatoarele sensuri pentru entopicul dos "partea umbrita a unui deal sau munte, deci partea indreptata spre nord"; "partea sau coasta de nord a dealului sau a muntelui"; "loc impadurit de pe coastele de nord ale dealurilor sau muntilor"[88] .

Deasupra Rapelor, fanate . < prepozitia deasupra + numele topic Rapa "teren accidentat, coasta abrupta a unui deal, surpatura de pamant facuta de torenti sau suvoaie" .

Din Sus, aratura . Denumirea pare a fi sinonima cu Susani . Vezi mai jos .

Doban, aratura . Denumire de origine antroponimica .

Dosul Bichii (Dosu-i Bica), aratura . <dos + determinant antroponimic . Bica < bic "taur" .

Dosul Gruietului, fanate . < dos + determinant toponimic . Vezi Gruietul .

Dosul Tomii, fanate . < dos + determinant antroponimic .

Drumul la Valea Dubului, drum comunal . < drum + prepozitie + determinant toponimic . Vezi Valea Dubului .

Dumbrava, fanate, deal, padure . < dumbrava "padure tanara" .

Dupa Albiori, aratura . < prepozitia dupa + toponimul Albiori . Vezi mai sus Aldiori .

Dupa Arinis, fanate . < prepozitia dupa + nume topic Arinis < arinis "terenuri pe care cresc multi arini (Alnus) .

Dupa Gruiet, aratura . < prepozitia dupa + nume topic . Vezi Gruiet .

Dupa Magura, fanate, deal . < prepozitia dupa + nume topic . Vezi Magura .

Dupa Moara, aratura, fanate . < prepozitia dupa + moara .

Dupa Obcina, fanate . < prepozitia dupa + nume topic . Vezi Obcina .

Dupa Perelexa, aratura . < prepozitia dupa + nume topic . Vezi Perelexa .

Dupa Tina, fanate . < prepozitia dupa + tina "noroi" .

F

Fata, fanate, dealuri . < fata "teren expus la soare, situat, de regula, pe versantul sudic al unui deal" .

Fata Aldiorului, fanate . < fata + determinant toponimic . Vezi Aldiorul .

Fata Chicerei, deal, fanate . < fata + determinant toponimic . Vezi Chicera .

Fata Glimeii, aratura, fanate . < fata + determinant toponimic . Vezi Glimeia .

Fata Magurii, deal . < fata + determinant toponimic . Vezi Magura .

Fata Plaiului, fanate . < fata + determinant toponimic . Vezi Plaiul .

Fata Ratului, fanate, aratura . < fata + determinant toponimic . Vezi Ratul .

Fantana in Fata . Vezi Fata .

Fantana lui Ghiban . < fantana + determinant antroponimic .

Fantana Tisei . < fantana+ determinant substantival . Tisa este numele unui arbore, oarecand bine reprezentat in Maramures (Taxus baccata) .

Fantanile (cele) Reci . < fantana + determinant adjectival .

Ferici, fanate . < ferica .

Fundoaia, padure . < fundoaie "fundatura" < fund + sufixul -oaie .

Fundul Boruicii, padure . < fund + determinant toponimic . Vezi mai sus Boruica .

Fundul Lesei . < fund + determinant toponimic leasa "impletitura de nuiele folosita ca gard, portita, precum si la amenajarea digurilor" .

Fundul Mihucioaiei, fanate . < fund + determinant toponimic . Vezi Mihucioaia .

Fundul Saltei, fanate . < fund + determinant toponimic . Vezi Salta .

Fundul Vaii Magurii, fanate . < fund + determinant toponimic . Vezi Valea Magurii .

Funicel (Furnicel), fanate . Etimologie neclara . Exista totusi, furnicel "furnicar", "musuroi de furnici" .

Glimeia, aratura . In foarte multe din localitatile Maramuresului glimau, glimeie este un apelativ care denumeste mici movilite amplasate, de regula, pe un teren plan .

Graul Sinelor, fanate . < grau + determinant toponimic . Vezi Sinele .

Groapa Mlacilor, fanate . < groapa + determinant toponimic mlaca "teren mlastinos" .

Groapa Tursilor, fanate . < groapa, turs "stejar tanar" .

Gruiet, fanate . < gruiet "deal mic" . < grui + sufixul -et .

Gruiul Borcutului, deal . < grui + determinant toponimic borcut "izvor mineral" .

Gruiul cu Arinii, deal . < grui + arin .

Gruiul Sindilor, aratura . < grui + dialectal sindila "sindrila" . Vezi Sindile .

H

Habdiac, fanate . Etimologie neclara . Se pare ca in limba romana veche a existat apelativul habiac, habiec cu sensul de "panta, teren accidentat", conform TTRT[89] .

I

Izvorul Bumbenilor, parau . < izvor + determinant antroponimic . Bumbeni este un nume de grup provenind de la numele de familie (sau supranumele) Bumb + sufixul -ean . In Maramures numele de familie Bumb este consemnat in 137 de cazuri, iar Bumbu in 7[90] .

Izvorul Magurii, parau . < izvor + determinant toponimic . Vezi Magura .

Izvorul Vinului, parau . < izvor + determinant substantival . Evident, este vorba de un izvor cu apa minerala .

I

In Coasta, fanate, deal . < prepozitia in + coasta .

In Coveti, fanate . prepozitia in + covata "albie" .

In Deal, fanate . < prepozitia in + entopicul deal .

In Fata, fanate situate pe pante cu expunere sudica . < prepozitia in + nume topic . Vezi Fata .

In Josani, parte de sat . < prepozitia in + josan, josean om care locuieste in partea de jos a unui sat .

In Laz, fanate . < prepozitia in + nume topic laz "teren obtinut prin taierea padurii, prin lazuire" . Pentru entopicul laz, Porucic da mai multe acceptiuni: "loc deschis si larg" (p . 22); "regiune transformata in camp prin curatire de copaci, tufe si ciotci" (p . 54); "loc de pe care s-a defrisat padurea" (p . 66)[91] .

In Lazuri din Jos, fanate . < prepozitia in + laz + determinant adverbial cu valoare spatiala .

In Lunca, fanate, aratura . < prepozitia in + lunca .

In Plai, fanate . < prepozitia in + plai, regiune de munte sau de deal aproape plana, acoperita cu pasuni; drum pe coasta unui munte sau pe un munte . La Porucic sunt date mai multe definitii ale plaiului: "partile superioare ale muntilor sau dealurilor, anume acelea lipsite de pante prapastioase" (p . 22); "munte sau deal inalt, sau coaste usor de urcat" (p . 26); "coasta in panta mai mult sau mai putin uniforma si intinsa pe partile mijlocii sau superioare ale dealului sau muntelui" (p . 30); "coasta lina potrivit de inclinata, in munti"[92] (p . 36) . Se observa ca toate definitiile converg inspre ideea de panta lina .

In Poiana, fanate, tufisuri . < prepozitia in + nume topic . Vezi Poiana .

In Prund, araturi situate langa rau intr-o zona pietroasa . < prepozitia in + dialectal prund "pietris" .

In Rat, fanate . < prepozitia in + nume topic . Vezi Ratul .

In Sasu, fanate . < prepozitia in + nume topic . Vezi Sasu .

In Secaturi, fanate . < prepozitia in + nume topic . Vezi Secaturi .

In Tarmuri, fanate . < prepozitia in + nume topic . Vezi Tarmuri .

In Valea Lazului, fanate . < prepozitia in + nume topic . Vezi Valea Lazului .

In Zavoi, fanate . < prepozitia in + nume topic . Vezi Zavoiul .

Intre Maguri, fanate . < prepozitia intre + nume topic . Vezi Magura .

Intre Rai, fanate . Etimologie neclara . Probabil e vorba de un teren aflat intre doua raulete .

Intre Vai, fanate . < prepozitia intre + vale .

Intre Valcele, fanate . < prepozitia intre + valcea .

J

Jgheab, fanate . < dialectal jgheab, sant creat de suvoaiele de apa in urma ploilor .

Jgheabul cu Arinii, fanate . < jgheab + determinant substantival .

Jgheabul Farasului, fanate . In maghiara foras "izvor" .

Josani, parte de sat . In general, in Maramures, satele fiind asezate pe vaile raurilor, au doua parti distincte: cea de jos (Josani) si cea de sus (Susani), iar locuitorii se numesc josanari si respectiv susanari . Joseanul este un locuitor al unui tinut de jos (jos + sufixul -ean), iar suseanul al unui tinut de sus (sus + sufixul -ean) .

L

La Ciuclau, deal . < prepozitia la + nume de familie Ciuclau (probabil o porecla) . In graiul local ciucla are sens de "creasta gainii, mot" . Este posibil sa avem aici un transfer de sens (prin metaforizare) .

La Ciuroies, fanate . < prepozitia la + ciuroies "izvoras" . < ciuroi + sufix diminutival -es .

La Coasta Glodeanului, fanate . < prepozitia la + nume topic . Vezi Coasta Glodeanului .

La Cruce, fanate, aratura . Pe terenurile astfel denumite sunt amplasate cruci, troite, rastigniri etc .

La Fantana, fanate . Terenuri situate in preajma celei mai importante fantani din hotar .

La Ghiran, aratura . < prepozitia la + nume propriu .

La Lazuri, fanate, aratura . < prepozitia la + laz .

La Magura, deal . < prepozitia la + nume topic . Vezi Magura .

La Merii lui Leordan, livada . < prepozitia la + mar + nume propriu .

La Obcina, fanate . < prepozitia la + nume topic . Vezi Obcina .

La Ocoale, fanate . < prepozitia la + dialectal ocol "curte" .

La Plopi, fanate . < prepozitia la + plop .

La Plopii lui Ionuc, fanate . < prepozitia la + plop + determinant antroponimic .

La Poarta, aratura . < prepozitia la + poarta .

La Pogor, deal, fanate . < prepozitia la + dialectal pogor "coborare" .

La Pripor, deal . < prepozitia la + pripor "povarnis, panta abrupta" . La Porucic este retinut sensul de "coasta cu inclinare foarte repede a unui deal sau munte" .

La Saratura, fanate . < prepozitia la + saratura "teren ce contine sare" . Exista in graiul local si apelativul sarator, saratoare, "loc in care se pune sare pentru animale" .

La Stramtura, fanate, aratura . Se afla la hotar cu localitatea Stramtura .

La Sieu, fanate, aratura . Se intinde de-a lungul limitei cu comuna Sieu .

La Tau, fanate . < prepozitia la + dialectal tau "lac" .

La Tursi, fanate . < prepozitia la + dialectal turs "copac tanar" .

La Varful Secaturii, deal, ulita . < prepozitia la + nume topic . Vezi Varful Secaturii .

La Vexlu, fanate . Etimologie obscura .

Laba, fanate . < laba "picior" .

Lazul Pintei, fanate . < laz + determinant antroponimic .

Livada in Josani, fanate . < livada + determinant toponimic . Vezi Josani .

Livezile, fanate, aratura . < livada .

Lunca, fanate . < lunca "teren situat de-a lungul unui rau . " Porucic da urmatoarele sensuri pentru termenul entopic lunca: "regiune inundabila din albia majora a vaii . Campie la poalele unui munte (sau deal) acoperita ici-colo cu pomi sau tufe" (p . 36); "regiune seasa si inundabila a vaii cu sol umed sau chiar mlastinos" (p . 44), "albie seasa a unei vai (poate fi inundabila sau nu), faneata din locuri mai joase sau la poala unui deal, ori in vecinatatea unei ape curgatoare" (p . 54); "padurice joasa langa un rau" (p . 66) .

M

Magura, deal, padure . Frecventa mare a acestui nume topic in zona carpatica este o dovada a continuitatii dacoromane si a unei intense activitati economico-sociale pana si in inima muntilor . In Maramures magura este cunoscut cu sensul de "deal inalt si lin, rotund, in forma de bolta sau calota"[94] . Este un cuvant stravechi, facand parte din fondul preroman, geto-dacic . Aria de raspandire a oronimului Magura trece mult peste hotarele Romaniei, el fiind dus, probabil ca apelativ, de pastorii nostri in tranhumantele lor, pana prin Cehia, Slovacia, Polonia, Bulgaria, Serbia .

Maguricea, deal . <magurice "deal mic, magura mica"; <magura + sufix diminutival -ice .

Malini, fanate . < dialectal malin "liliac" .

Mlacile Glodului, fanate . < mlaca + determinant toponimic .

Mihucioaia, aratura . < derivat feminin de la nume propriu Mihuc, Mihoc .

Moine, fanate . < moina .

O

Obcina, deal . < obcina "culme, coama de deal sau munte, pe care se poate umbla cu care . Apelativul obcina este, in limba romana, de origine slava si vizeaza perioada cand muntii, dealurile inalte erau folosinta obstei (obicei pastrat partial si azi pentru pasunatul oilor) . Ca toponim el este, fara indoiala, o creatie romaneasca, idee sustinuta, atat de pastrarea pana azi a sensului cu care este glosat in dictionare, precum si de raspandirea sa in intreaga zona a Moldovei, Bucovinei si a nordului Transilvaniei[95] .

Obcina Budului, fanate . < obcina + nume de familie Bud, Budu, care are in judetul Maramures aproape doua mii de ocurente .

Obreja, deal . In general, sensul acestui cuvant este asociat in satele maramuresene cu ideea de deal si teren abrupt, in panta . La Porucic, p . 25, obreja are sensul de "culme stearpa de pe un deal; loc inalt si sterp" . Homorodean inregistreaza sensul de "tarmure mai inalt care se poate cosi"[96] .

Ocoale, fanate . < dialectal ocol "curte" .

P

Padurea Ariei, padure . < padure + determinantul substantival arie "loc unde se treiera graul" .

Pe Arinis, fanate . < prepozitia pe + nume topic arin "terenuri pe care cresc multi arini" (Alnus) .

Pe Damb, deal . < prepozitia pe + dialectal damb "deal" .

Pe Dupa Tina, aratura . < prepozitia compusa pe dupa + nume topic . Vezi Tina < dialectal tina "noroi" .

Pe Habdiac, deal . Etimologie obscura .

Pe Laba, deal . < prepozitia pe + dialectal laba "picior" .

Perelexa, deal . Etimologie neclara .

Persa, deal . In unele lucrari cu caracter etimologic cuvantul persa este considerat o varianta a lui perja "pruna" . Cuvantul are si origine antroponimica: in Maramures numele de familie Persa are peste cincizeci de aparitii .

Peste Vale, fanate . < prepozitia peste + vale . Aici este vorba de principala vale din localitate .

Pe Sub Fata, fanate . < prepozitia compusa pe sub + nume topic . Vezi Fata .

Pe Sub Lespezi, deal . < prepozitia compusa pe sub + lespede "stanca, piatra mare si lata" .

Piatra, deal . < piatra "stanca, bolovan mare" .

Piciorul Boldului, fanate . < picior + bold, boldan "varf de munte, colt" . Porucic, p . 33 si 45, denumeste prin bold un fenomen carstic, o "depresiune cu un perete abrupt, formata in urma prabusirii terenului" sau "surpatura neregulata din cauza golurilor de sub pamant" . Evident ca in cazul nostru se impune sensul de "varf" .

Pietrele Albe, deal, aratura . Culoarea alba e data de regula de sarea care se gaseste aici sau de rocile calcaroase . < piatra + determinant adjectival .

Pietriceaua, padure, deal . < pietricea "piatra mica" . < piatra + sufix diminutival -icea .

Pietris, fanate, deal . < pietris "loc pietros" . < piatra + sufix colectiv -is .

Plai, fanate, pasuni . Plaiul este un nume topic frecvent in zonele montane si este inregistrat peste tot unde a patruns elementul romanesc . Sensurile numeroase cu care cuvantul este glosat in dictionare si in lucrarile geografice confirma vechimea sa . La Porucic identificam sensurile de "parte superioara a muntilor sau a dealurilor lipsita de pante prapastioase" (p . 22), "munte sau deal inalt cu coaste usor de urcat" (p . 26); "coasta in panta mai mult sau mai putin uniforma si intinsa pe partile mijlocii si superioare ale dealului sau muntelui" (p . 30); "plasa (ocol) in regiune de munti" (p . 56) .

Podereie, platou . < podereie "podis", "loc ses sub deal"[97] .

Podul Secaristei < pod + determinant toponimic . Vezi Secaristea .

Poiana, fanate . < poiana "luminis, camp deschis" .

Preluca Danisenilor, fanate . < preluca + determinant antroponimic .

Preluca Jadului, fanate . < preluca + dialectal jad "evreu" .

Pripor, deal, fanate . < pripor "coasta de deal sau de munte, panta abrupta"; "povarnis, panta abrupta", "coasta cu inclinare foarte repede a unui deal sau munte" (Porucic, p . 23) .

Prislop, deal . Apelativul prislop are sensul de "drum peste munte, loc adancit, depresiune transversala intre doi munti; trecatoare ingusta intre munti" . De sensul, raspandirea si etimologia apelativului prislop si a toponimului omonim se ocupa Petrovici, Studii, p . 233-236 . Acesta precizeaza ca apelativul prislop inseamna "sa, pas, curmatura" (Studii, p . 235) . Cel mai adesea, locurile numite astfel sunt sei pe culmi de dealuri sau munti, terase mai inalte, situate pe picioare de deal sau de munte . Numele are la baza termenul prislop "trecatoare inalta, peste o curmatura sau umar de deal"[98] .

Prislopas, deal . < prislopas "prislop mic" < prislop + sufix diminutival ­-as .

R

Rapi, Rapele, araturi . < rapa "coasta abrupta a unui deal, surpatura de pamant facuta de torenti sau suvoaie" .

Rat, Ratul, fanate . < dialectal rat "teren neted, asezat de-a lungul raului" .

Ruienis, araturi . Etimologie neclara, renis "strat de nisip sau de pietris la malul apelor curgatoare" .

Rujasca, aratura . < rug + sufixul -easca .

Runc, deal . < runc "teren defrisat" .

Rupturi, fanate . < ruptura "loc unde un teren este rupt de ape, de puhoaie" . La Porucic, p . 47, apar si sensurile "rupere de panta din cauza surparii terenului"; "panta abrupta provenita din surparea terenului" (p . 31) .

S

Satul Nou, parte de sat . < sat + determinant adjectival .

Saratura, araturi . < saratura "teren bogat in saruri minerale solubile; pasune ce se intinde pe un astfel de loc", "lunca cu teren bogat in eflorescente" (Porucic, p . 37); "regiune cu teren bogat in saruri solubile" (Porucic, p . 50); "pamant sarat" (Porucic, p . 63) . < a sara + sufixul -(a)tura .

Salta, deal . < silte "satuc, satulet" .

Scarisoara, deal, padure . < scarisoara "scara mica" . < scara + sufix diminutival -isoara .

Secaristi, fanate . Terenuri cultivate de obicei cu secara (secale cereale) . < secara + sufix colectiv -iste .

Secatura, deal cu fanate si tufisuri . <secatura "teren sec, uscat, lipsit de apa si, in consecinta, cu vegetatie saraca" . Iorgu Iordan include apelativul secatura pe lista celor care denumesc notiunea de defrisare[99] .

Secaturile, dealuri . < secatura . Vezi supra .

Staniste, araturi, pasuni . < dialectal staniste "loc unde se odihnesc vitele la amiaza sau noaptea" .

Stramtori, araturi . < stramtoare .

Sub Albiori, araturi . < prepozitia sub + nume topic Vezi Albiori .

Sub Arsita, deal . < prepozitia sub + nume topic . Vezi Arsita .

Sub Dealul Crucii, deal . < prepozitia sub + nume topic . Vezi Dealul Crucii .

Sub Delnita, fanate . < prepozitia sub + nume topic delnita "fasie ingusta si lunga de pamant" . Pentru acest termen entopic Porucic, p . 52, gaseste urmatoarele sensuri: "parcela de pamant data prin impartirea vetrei satului sau a campului"; "hotarul campului dat"; "toloaca din jurul satului"; "loc lung si ingust (sfoara)" .

Sub Dumbrava, fanate . < prepozitia sub + nume topic . Vezi Dumbrava .

Sub Glimeia, araturi . < prepozitia sub + nume topic . Vezi Glimeia .

Sub Obcina, deal . < prepozitia sub + nume topic . Vezi Obcina .

Sub Oblaze, fanate . < prepozitia sub + oblaz "coasta cu pietre si stanci" . In ucraineana, oblaz "coasta abrupta" .

Sub Padurea Ariei, fanate . < prepozitia sub + nume topic . Vezi Padurea Ariei .

Sub Piatra, deal, fanate . < prepozitia sub + nume topic . Vezi Piatra .

Sub Pietricea, araturi . < prepozitia sub + nume topic . Vezi Pietriceaua .

Sub Poiana, fanate . < prepozitia sub + nume topic . Vezi Poiana .

Sub Prislop, fanate . < prepozitia sub + nume topic . Vezi Prislop .

Sub Prislopas, araturi . < prepozitia sub + nume topic . Vezi Prislopas .

Sub Rapi, fanate . < prepozitia sub + nume topic . Vezi Rapi .

Susani, "partea de sus a unei localitati" . < adjectivul sus(e)an "locuitor al partii de sus (uneori de nord) a satului" .

S

Ses, Sesul, fanate, araturi, loc neted . < ses "campie" .

Sinele, Sindele, fanate . Etimologie neclara .

T

Temeteul, cimitir . < dialectal temeteu "cimitir" .

Tina, loc noroios .

T

Tarmuri, coasta abrupta . < tarm .

Tichiria, padure . Sens neclar . Cp tiharaie "rapa" (Porucic, p . 35)

U

Ulita din Sus . E situata in partea de sus a satului . < ulita + determinant adverbial .

Ulita din Ses . < ulita + determinant toponimic . Vezi Sesul .

Ulita la Gruiet . < ulita + determinant toponimic . Vezi Gruiet .

Ulita lui Indrei . < ulita + nume propriu Indrei < Andrei .

V

Valea Andricutoaiei, parau . < vale + determinant antroponimic Andreicut (sufixul -oaie) .

Valea Bicai, parau . < vale + determinant antroponimic .

Valea Blidarului, parau . < vale + determinant toponimic .

Valea Bobului, araturi . < vale + determinant antroponimic .

Valea Boruicii, parau . < vale + determinant toponimic . Vezi Boruica .

Valea Botizei, raulet . < vale + determinant toponimic .

Valea Brazilor, fanate, parau . < vale + determinant substantival .

Valea Cotobanului, fanate . < vale + determinant, a cotobani "a se agata, a se oburca" .

Valea de la Coasta Glodeanului, parau . < vale + determinant toponimic . Vezi Valea Glodeanului .

Valea Dubului, parau . < vale + determinant antroponimic .

Valea Fantanii, fanate, parau . < vale + fantana .

Valea Girezilor, parau . < vale + determinant substantival, dialectal gireada "claie, stog de grau sau de paie" .

Valea Glodoasa, parau . < vale + determinant adjectival .

Valea Gruietului, parau . < vale + determinant toponimic . Vezi Gruietul .

Valea Harbului, parau . < vale + dialectal harb "ciob" .

Valea la Sansan, aratura . < vale + determinant antroponimic .

Valea Lazului, parau . < vale + determinant toponimic . Vezi Lazul .

Valea (Vaile) Lazucului, parau . < vale + determinant toponimic . Vezi Lazucul .

Valea lui Bica, parau . < vale + determinant antroponimic . Apare si forma Valea-i Bica .

Valea Luntroasa, parau . < vale + determinant adjectival (cu sens neclar) .

Valea Magurii, parau . < vale + determinant toponimic . Vezi Magura .

Valea Mihucioaiei, parau . < vale + determinant toponimic . Vezi Mihucioaia .

Valea Rea, parau . < vale + determinant adjectival .

Valea Satului, parau . < vale + sat .

Valea Scarisoara, parau . < vale + determinant toponimic . Vezi Scarisoara .

Valea Secaristei, parau . < vale + determinant toponimic . Vezi Secaristi .

Valea Stiubeielor, parau . < vale + stiubei "fantana care are ca ghizd un trunchi de copac scorburos", "izvor captat cu un trunchi de copac scobit inauntru"[100] .

Valea Taului, parau . < vale + dialectal tau "lac" .

Valea Tiselor, parau . < vale + tisa (Taxus baccata) .

Varful Andrianului, deal . < varf + determinant antroponimic, nume propriu Indrei, Andrei, Andreian .

Varful Barbosului, deal . < varf + determinant toponimic . Vezi Barbosul .

Varful Chicerii, deal . < varf + determinant toponimic . Vezi Chicera .

Varful Dealului, pisc . < varf + determinant toponimic . Vezi Dealul .

Varful Magurii, culme de deal . < varf + determinant toponimic . Vezi Magura .

Varful Ranselor, deal . Sens neclar al determinantului .

Varful Runcului, culme . < varf + determinant toponimic . Vezi Runc .

Varful Secaturii, deal . < varf + determinant toponimic . Vezi Secatura .

Varful Ulitei, fanate . < varf + ulita .

Z

Zavoi, fanate . < zavoi "padurice pe malul unei ape", "pamant nisipos (aluvionar), amestecat cu huma sau cu argila"[101] .

CAPITOLUL 5

CLASIFICAREA NUMELOR DE LOCURI

Toponimele niciodata nu sunt create intamplator ca o suma de unitati neorganizate, ci ca un sistem de semne ordonat, cu functii sociale de identificare si diferentiere a obiectelor geografice de pe un anumit teritoriu . De aceea, cu un numar limitat de apelative si forme gramaticale se poate numi un numar aproape nelimitat de obiecte geografice . Pentru a putea preciza modul de organizare a toponimelor, trebuie determinate elementele cu ajutorul carora se realizeaza aceasta organizare, precum si obiectele geografice denumite[102] .

Din punctul de vedere al importantei elementelor geografice, toponimistii disting doua categorii de nume de locuri: cele care fac parte din toponimia majora, MACROTOPONIMIE: nume de tari, numele oraselor mai mari, ale marilor rauri si fluvii, ale masivelor muntoase si cele care apartin toponimiei minore, MICROTOPONIMIA: numele localitatilor mai mici, sate si catune, strazi, ulite, ape mijlocii si mici, munti sau parti de munti, parti de hotar .

Toponimele majore (macrotoponimele) sunt cele mai vechi: numele raurilor mari, fluvii: Dunare . Toponimele minore (microtoponimele) sunt mai putin vechi, deoarece ele desemneaza locuri de mai mica importanta, iar aceste nume sunt cunoscute si folosite de un numar restrans de vorbitori si sunt mai usor de schimbat . Intre cele doua exista stranse legaturi: un toponim major poate deveni un toponim minor, dupa cum un toponim minor poate da nastere, prin extensiune, unui toponim major[103] .

Unele microtoponime, care indica aspectul, pozitia sau o alta insusire, particularitate a obiectului denumit, sunt legate, intr-un fel sau altul, de apelative[104] . Numeroase toponime apartinand localitatii Poienile Izei poarta numele Coasta sau Coasta + determinant (Coasta Glodeanului, Coasta Glodului), Dealu(l) + determinant (Dealu Buiului), Calea + determinant: Calea Slatinii, Dambu(l) + determinant (Dambu lui Gheorghe), Dosu Tomii, Fantana lui Ghiban, La Coasta Glodeanului, La Plopii lui Ionuc, La Stramtura, Sub Dumbrava . Numiri echivalente exista si in alte tari si limbi, in functie de configuratia terenului, pozitia locului, de factorii istorici sau sociali .

Clasificarea toponimelor are ca scop determinarea elementelor lexico-gramaticale existente in toponimia unui areal geografic[105] . Problema clasificarii i-a preocupat pe multi lingvisti, in ultimul timp aceasta tema devenind foarte actuala .

Pornind de la ideea justa ca toponimele sunt un element al limbii, in primul rand al lexicului, s-a incercat o clasificare a lor pe principii general lingvistice .

Rezultatele deosebite ale acestor cercetari se datoreaza, in special faptului ca lingvistii pornesc de la conceptii diferite .

Intreaga toponimie a unei limbi, zone sau regiuni, se incadreaza intr-un sistem alcatuit dintr-o suma de elemente si trasaturi comune ce se influenteaza reciproc si care sunt coordonate de anumite principii, unul din ele constituindu-l structura numelor topice . Toponimia dispune de mai multe modele dupa care se pot forma si se formeaza numele de locuri intr-un numar nelimitat . Numele de locuri formate dupa un anumit model alcatuiesc asa numitul "tip toponimic" . Tipurile toponimice sunt de mai multe feluri: semantic, morfologic, sintactic[106] .

Cunoasterea structurii numelor de locuri ne ingaduie, pe de o parte, sa stabilim vechimea toponimelor si apartenenta lor etimologica, iar pe de alta parte, o astfel de clasificare ne inlesneste interpretarea etimologiei si semanticii numelor respective .

CLASIFICAREA STRUCTURAL - TIPOLOGICA

Toponimele sunt in primul rand cuvinte; datorita acestui lucru este posibila si totodata necesara clasificarea formala, adica din punctul de vedere al structurii cuvintelor . Clasificarea formala evidentiaza atat elementele morfologice, cat si unele relatii sintactice, ceea ce ne face sa o numim clasificare morfosintactica .

Clasificarea numelor topice din punct de vedere structural ofera o imagine actuala asupra toponimiei unui tinut . Clasificarea structurala sau formala are rolul de a pune in evidenta "procedeele de formare a nomenclaturii topice, modelele sau tipurile toponimice, contributia diferitelor parti de vorbire la realizarea inventarului de topolexeme, proportia in care lexicul comun al limbii se regaseste in cel toponimic, preferinta membrilor comunitatii respective pentru o anumita categorie de toponime sau de structuri toponimice"[107] .

Astfel, din punctul de vedere al structurii, microtoponimele din satul Poienile Izei pot fi:

Toponime simple

Toponimele simple sunt toponimele formate dintr-un singur cuvant, sau morfem toponimic . Unele dintre ele sunt alcatuite numai din tema cuvantului - etimon sau din tema lui si o terminatie sau un afix "netoponimic" . Altele, pe langa tema mai contin si anumite afixe toponimice . Primele se numesc nederivate sau primare, iar cele din a doua categorie, derivate sau secundare[108] .

1 . Toponime primare

Toponimele primare, sau nederivate sunt alcatuite numai din tema cuvantului si in general reprezinta cuvinte de baza, preluate din lexicul comun . In peisajul toponimic al satului Poienile Izei ele apar cel mai bine reprezentate atat la singular, cat si la plural, articulate cu articol hotarat sau nearticulate: Arsita, Barbosul, Bolovani, Boruica, Carpen, Chicera, Corost, Cotroape, Deal, Dealul, Doban, Dumbrava, Fata, Ferici, Glimeia, Jgheab, Josani, Laba, Livezile, Lunca, Magura, Malini, Moine, Obcina, Obreja, Ocoale, Piatra, Plai, Poiana, Podereie, Pripor, Prislop, Rapi, Rapele, Rat, Ratul, Runc, Salta .

Principalul mijloc de formare a toponimelor primare este cel lexico- semantic . Pe cale semantica nu se creeaza unitati lexicale noi, cuvintele ramanand aceleasi, doar sensul acestora se schimba . In toponimie, semantica reprezinta motivul sau criteriul de baza dupa care sunt denumite obiectele geografice in momentul crearii acestora .

Alte nume de locuri sunt creatii metaforice sau metonimice, formate pe baza comparatiei dintre obiectele geografice si lucrurile sau fenomenele din realitate sau cele care au ca punct de plecare termeni referitori la parti ale corpului[109] (Fata, Dosul) .

2 . Toponime derivate

Unul din principalele mijloace de formare a toponimelor romanesti il constituie derivarea cu sufixe . Atasate la sfarsitul unei teme, sufixele toponimice formeaza cuvinte cu noi valori semantice si gramaticale .

De multe ori, sufixele din numele topice nu se identifica nici ca structura si nici ca functie cu cele din apelative, ceea ce ne face sa credem ca este mai indicat termenul de formant (formant toponimic sau topoformant) . Acesta este mai adecvat si datorita faptului ca "in lucrarile de toponimie se vorbeste frecvent de toponime fara sufix sau de toponime cu sufix, insa ceea ce se intelege prin sufix toponimic este o problema neclara"[110] .

In toponimia romaneasca nu gasim exemple prea numeroase de nume topice formate cu ajutorul unor sufixe toponimice propriu-zise . Cele mai multe sufixe apar atat in derivarea lexicului comun, cat si in aceea a toponimelor, cu deosebirea ca in ultimul caz acestea au uneori valori semantice speciale . Toponimia selecteaza nu numai apelativele potrivite pentru a indeplini o functie toponimica, ci si sufixele folosite la derivarea lexicului curent al limbii romane . De aceea, unele dintre sufixele care se utilizeaza la formarea prin derivare a unor cuvinte comune se regasesc si in derivarea toponimica . Pe de alta parte, multe formatii toponimice derivate cu sufixe nu se mai recunosc printre cuvintele din vocabularul obisnuit . Aceasta nu inseamna ca nu au existat candva si asemenea cuvinte, prezenta lor in limba fiind atestata de pastrarea lor ca toponime .

Abundenta de nume topice derivate nu este un act nemotivat si intamplator, ci rezultatul nevoii de a caracteriza si a defini scurt, deci de a individualiza locurile, deosebindu-le prin numele date unele de altele, pentru a evita orice confuzie s-ar putea ivi[111] .

In structura toponimelor din satul Poienile Izei se pot identifica urmatoarele toponime, simple sau compuse, cu sufixele:

oara: Aldiori, Fata Aldiorului < albioara < alba + sufixul -oara

es: Ciuroies, La Ciuroies < ciuroi + sufixul diminutival -es

el: Funicel < furnicar < furnicel

et: Gruiet < grui + sufix -et

ean: Izvorul Bumbenilor < Bumb + sufixul -ean

an, ani: Josani, Livada in Josani, Susani

atura, aturi: Saratura, La Saratura, La Stramtura, Secatura, La Varful Secaturii, Secaturile

ice, -icea: Maguricea < magura + sufixul diminutival -ice; Pietriceaua <piatra + sufix diminutival -icea, Sub Pietricea

is: Pietris <piatra + sufix diminutival -is

as: Prislopas < prislop + sufix diminutival -as, Sub Prislopas

easca,- easca: Rujasca

isoara, isoara: Scarisoara, Valea Scarisoara

iste, isti: Secaristi < secara + sufix colectiv -iste, -isti, Valea Secaristei .

Toponime compuse

Toponimele compuse sunt numeroase si variate si sunt formate din doua sau mai multe elemente componente (parti de vorbire) . In microtoponimie, toponimele compuse sunt mai numeroase decat cele simple . Structura si gradul lor de toponimizare sunt foarte diferite .

Toponimele compuse constituie grupuri sintactice si apar frecvent ca microtoponime . In multe localitati, numarul acestora este mai mare decat al toponimelor simple . Aceste constructii sunt imbinari de doua sau mai multe cuvinte . Importante ca raspandire, frecventa si constructie sunt toponimele flexionate, formate din prepozitie plus substantiv[112] .

Toponimele compuse sunt cele alcatuite din doua sau mai multe componente (teme sau cuvinte intregi), "care exprima o notiune noua, diferita de cea redata de elementele lor componente"[113] .

Vasile Fratila prezinta in cartea sa o definitie data de Gheorghe Bolocan, in "Nume de locuri compuse" . Astfel, prin toponime compuse se intelege "numele de locuri formate din cel putin doua cuvinte care functioneaza sau au functionat in limba si independente" .

Daca e compus, un toponim individualizeaza si descrie mai bine locul numit, fiind un nume propriu eficace, precis si functional, dar si un element inteligibil al limbii comune . Compunerea da posibilitatea numelui de loc sa intre in orice context verbal . Aceste necesitati sunt puternic resimtite in microtoponimie, care constituie masa cea mai numeroasa a numelor de locuri dintr-un anumit teritoriu . Toponimele simple si cele derivate au un caracter mai pur de nume proprii, pe cand toponimele compuse sunt mai usor de manuit, atat semantic, cat si formal .

Toponimele compuse, ca si apelativele compuse din limba comuna, pot fi clasificate pe baza a trei criterii: semantic, morfologic si sintactic . Principalul criteriu de clasificare a toponimelor compuse este cel morfologic, caruia i se subordoneaza si celelalte doua: semantic si sintactic . Pe baza lui, toponimele din localitatea Poienile Izei au fost grupate in urmatoarele categorii si tipuri structurale

• prepozitie + substantiv
• substantiv + substantiv in cazul genitiv;
• substantiv + prepozitie + substantiv in Acuzativ
• substantiv + adjectiv
• substantiv + prepozitie + adverb

1 . Prepozitie + Substantiv

In clasificarea structural-tipologica a toponimelor compuse, primul model, prepozitie + substantiv, constituie unul din cele mai frecvente tipuri de compunere in microtoponimie . Prepozitiile introduc in comunicare nuante de ordin semantic si au rolul de a ajuta la pozitionarea in spatiu a catorva nume topice . Prepozitiile mai des folosite ca prim element de compunere apartinand numelor topice din localitatea Poienile Izei sunt:

deasupra: Deasupra Coastelor, Deasupra Dosului, Deasupra Rapelor;

din: Din Sus;

dupa: Dupa Albiori, Dupa Arinis, Dupa Gruiet, Dupa Magura, Dupa Moara, Dupa Obcina, Dupa Perelexa, Dupa Tina;

in: In Coasta, In Coveti, In Deal, In Josani, In Laz, In Lazuri din Jos, In Lunca, In Plai, In Poiana, In Prund, In Rat, In Sasu, In Secaturi, In Tarmuri, In Valea Lazului, In Zavoi;

intre: Intre Maguri, Intre Rai, Intre Vai, Intre Valcele;

la: La Ciuclau, La Ciuroies, La Coasta Glodeanului, La Cruce, La Fantana, La Ghiran, La Lazuri, La Magura, La Maguri, La Merii lui Leordan, La Obcina, La Ocoale, La Plopi, La Plopii lui Ionuc, La Poarta, La Pogor, La Pripor, La Saratura, La Stramtura, La Sieu, La Tau, La Tursi, La Varful Secaturii, La Vexlu;

pe: Pe Arinis, Pe Damb, Pe Dupa Tina, Pe Habdiac, Pe Laba;

peste: Peste Vale;

pe sub: Pe Sub Fata, Pe Sub Lespezi;

sub: Sub Albiori, Sub Arsita, Sub Dealul Crucii, Sub Delnita, Sub Dumbrava, Sub Glimeia, Sub Obcina, Sub Oblaze, Sub Padurea Ariei, Sub Piatra, Sub Pietricea, Sub Poiana, Sub Prislop, Sub Prislopas, Sub Rapi .

2. Substantiv + Substantiv in cazul genitiv

Genitivul este cazul apartenentei la gen, specie, categorie si are numeroase valori: genitivul posesiv, genitivul subiectiv, obiectiv, genitivul calitatii (intalnit mai rar), genitivul denumirii sau al definitiei . Genitivul este implicat de prepozitii si locutiuni prepozitionale ca: asupra, contra, deasupra, dinaintea, din dreptul, impotriva, in contra, inaintea, inapoia, in dreptul si determina substantive de origine verbala sau care semnifica procese .

Acest model prezinta mai multe variante de realizare . O prima varianta este cea a numelor topice alcatuite din substantiv comun + substantiv comun sau substantiv comun + substantiv propriu:

substantiv comun + substantiv comun

Aceasta este una din cele mai bogate categorii de compuse din toponimia romaneasca: Calea Slatinii, Capatul Livezii, Cornul Magurii, Dealul Boiului, Dealul Crucii, Dosul Bichii, Fata Aldiorului, Fata Chicerei, Fata Glimeii, Fata Magurii, Fata Plaiului, Fata Ratului, Fantana Tisei, Fundul Lesei, Fundul Saltei, Fundul Vaii Magurii, Graul Sinelor, Groapa Mlacilor, Groapa Tursilor, Gruiul Borcutului, Gruiul Sindilor, Izvorul Magurii Izvorul Vinului Jgheabul Farasului Padurea Ariei Piciorul Boldului Podul Secaristei Preluca Jadului Valea Blidarului Valea Brazilor Valea Cotobanului Valea Fantanii Valea Girezilor, Valea Harbului Valea Lazului Valea Magurii Valea Satului Valea Secaristei, Valea Stiubeielor, Valea Taului Valea Tiselor Varful Chicerii, Varful Dealului Varful Magurii Varful Ranselor Varful Runcului Varful Secaturii Varful Ulitei .

Dupa cum se observa, primul termen din aceasta structura este de obicei la singular . Exista insa si exemple in care primul termen poate fi la plural, desi acestea sunt putine: Coastele Luncii, Mlacile Glodului Pietrele Albe, Valea (Vaile) Lazucului

Substantiv comun + substantiv propriu

In aceasta categorie intra numele topice alcatuite dintr-un prim element care este un substantiv comun, de obicei la numarul singular si un determinant care poate fi exprimat atat prin antroponime cat si prin toponime: Coasta Glodeanului, Coasta Glodului, Coasta Grigutei, Coasta lui Prahut, Coasta Mihucioaiei, Dambul lui Gheorghe, Dosul Bichii, Dosul Gruietului, Dosul Tomii, Fundul Boruicii, Fundul Mihucioaiei, Izvorul Bumbenilor Mlacile Glodului Obcina Budului Lazul Pintei Preluca Danisenilor Ulita lui Indrei Valea Andricutoaiei Valea Bicai, Valea Bobului Valea Boruicii Valea Botizei Valea Dubului, Valea Gruietului Valea lui Bica, Valea Mihucioaiei, Varful Andrianului Varful Barbosului

Pentru a explica aparitia unui nume, trebuie sa intelegem ca el nu a aparut izolat, ci in cadrul unei serii toponimice .

Dintre numeroasele trasaturi ale numelor topice se detaseaza caracterul lor comparabil . Acesta se manifesta in perechile ce cuprind determinante ca: vechi-nou, mare-mic, de sus-de jos . Toponimele de acest fel din localitatea Poienile Izei sunt reduse la numar: Campul de Mijloc, Coasta Mare, Dambul Rau, Deasupra Dosului, Din Sus, Fantana in Fata, Livezile in Josani, Pe Sub Fata, Satul Nou, Ulita din Sus, Valea Rea .

3 . Substantiv + prepozitie + substantiv in cazul acuzativ

Aceasta categorie de toponime aduce informatii suplimentare despre locul descris, aratand in general pozitia fata de locurile invecinate: Acasa la Tomsa, Borcutul sub Fata, Drumul la Valea Dubului, Fantana in Fata, Jgheabul cu Arinii, Livada in Josani, Ulita din Ses, Ulita la Gruiet, Valea de la Coasta Glodeanului, Valea la Sansan .

In aceasta categorie se poate observa ca primul termen al numelui topic este alcatuit dintr-un substantiv comun, simplu, la numarul singular, articulat sau nearticulat: acasa, borcutul, coasta, dambul, drumul, fantana, jgheabul, livada, ulita, valea .

Al doilea termen din aceste constructii este fie un antroponim, fie un toponim: Tomsa, Fata, Prahut, Gheorghe, Ghiban, Arinii, Josani, Bica, Indrei, Sansan, Gruiet .

Prepozitiile folosite sunt simple sau compuse, predominand cele simple: la, sub, lui, in, cu, din, la, de la .

4. Substantiv + adjectiv

In aceasta categorie pot fi incadrate substantivele care sunt insotite de un adjectiv ce ajuta la descrierea toponimului: Coasta Mare, Dambul Rau, Pietrele Albe, Satul Nou, Valea Glodoasa, Valea Luntroasa, Valea Rea . Adjectivele care insotesc substantivul descriu calitatea, marimea, culoarea sau aspectul toponimului respectiv .

5. Substantiv + prepozitie + adverb

Adverbele din aceasta clasificare arata pozitionarea toponimului si pot fi simpe sau compuse: Ulita din Sus .

CLASIFICAREA SEMANTICA

Foarte multe toponime, majoritatea microtoponimelor au un continut semantic . Dualitatea microtoponimelor ii face pe cercetatori circumspecti in definirea lor ca nume proprii[116] .

Din punctul de vedere al relatiei formale si semantice dintre toponime si apelative, Marius Oros incadreaza toponimele in trei mari grupe:

. Toponime care nu au nicio legatura (nici semantica si nici formala) cu apelativele .

Aceste toponime fie au la baza apelative care au disparut, fie sunt de origine straina: Chicera, Ciuroies, Corasta, Corost, Cotroape, Funicel, Glimeia, Habdiac, La Vexlu, Obreja, Ruienis, Rujasca, Sinele/Sindele, Tichiria .

Aceasta grupa de toponime "pure" este constituita din cuvinte unicat, avand o nominativitate maxima si un continut minimal . Toponimele din aceasta grupa sunt cele mai putine la numar .

. Toponime asemanatoare, dar nu identice, formal sau semantic cu un apelativ .

Aici se incadreaza si toponimele al caror continut semantic nu este echivalent cu cel al apelativului: Rogoaza < rogoz; Fundoaia < fund; Mihucioaia < Mihuc, Mihoc; Rujasca < rug; Andricutoaiei < Andreicut; Glodoasa < Glod .

Intre aceste toponime si apelativ, din punct de vedere semantic, nu se poate pune un semn al egalitatii, ci doar unul al asemanarii, pentru ca nu este un transfer direct de la apelativ la toponim .

3 . Toponime care coincid semantic si formal cu apelativele:

Peste Rau, Coasta Glodeanului, Coasta Glodului, Coasta Grigutei, Fundul Boruicii, Fundul Mihucioaiei, Izvorul Bumbenilor, Valea Botizei, Valea Dubului, Valea Gruietului, Valea lui Bica, Valea Mihucioaiei, Varful Andrianului, Varful Barbosului, Dambul Rau, Deasupra Dosului, Din Sus, Fantana in Fata, Livezile in Josani, Pe Sub Fata, Satul Nou, Ulita din Sus, Valea Rea, Pietrele Albe, Satul Nou, Valea Glodoasa, Valea Luntroasa .

Primele doua categorii de toponime, diferentiindu-se de apelative, sunt socotite nume proprii . Toponimele din aceasta grupa sunt tratate diferit . Pornindu-se de la criterii semantice, ele sunt incadrate, in general, in categoria substantivelor comune . Aceste toponime, desi pastreaza intelesul si forma apelativelor, sunt nume proprii . Un loc oarecare are mai multe caracteristici in raport de forma terenului, natura solului, pozitia lui fata de celelalte obiecte, destinatie etc . Atunci cand locul a primit un nume, din numarul mare de caracteristici s-a ales o singura trasatura individuala si esentiala .

Cea mai frecventa clasificare este cea referitoare la cuvantul de la care toponimele s-au format, tinandu-se seama, in primul rand de faptul ca un toponim sau altul are la baza fie un apelativ, fie un nume propriu .

In clasificarea toponimelor dupa sens trebuie avut in vedere ce obiecte geografice denumesc toponimele si ce continut semantic au lexemele devenite toponime[117] .

Dupa obiectele geografice numite se disting patru mari grupe de toponime:

1. numele de localitati
2. numele formelor de teren (oronime)
3. numele de ape (hidronime)
4. numele partilor de hotar (microtoponime)

Exista cazuri cand unul si acelasi toponim este purtat de mai multe obiecte geografice vecine, de exemplu, uneori este utilizat un singur toponim pentru a denumi un deal, raul care curge la poalele lui precum si terenul din jur . In aceste cazuri este greu sa decidem in care din cele patru grupe am putea include toponimul respectiv .

Clasificarea semantica se bazeaza pe sensul lexemelor de la care acestea s-au format . In aceasta grupare dupa lexeme, toponimele compuse pot fi clasificate de mai multe ori . Avantajul clasificarii dupa lexeme consta in faptul ca ea se poate aplica destul de constant si totodata contine un material foarte bogat si sistematizat .

Toate unitatile lexicale existente in toponimia din aceste sate, ca de altfel in general, se impart in doua mari grupe: apelative si nume proprii . Apelativele de tip nominal, care predomina in toponimie, pot fi:

apelativele toponimice (termeni entopici)

apelativele netoponimice (toponime metafore)

Pe baza modelului oferit de Marius I . Oros microtoponimele din Poienile Izei pot fi clasificate semantic astfel:

1 . Toponime formate de la apelative:

Toponime care arata caracteristicile terenului: Arsita, Bolovani, Ciuroies, Coasta Mare, Dambul Rau, Runc, Secaristi, Secatura, Stramtori, Ses, Tarmuri .

Flora: Malini .

Toponime neclare: Habdiac, La Vexlu, Pe Habdiac, Perelexa, Ruienis .

2. Toponime formate de la nume proprii:

Antroponime: Acasa la Tomsa, Barbosul, Boruica, Coasta Glodeanului, Coasta Grigutei, Coasta lui Prahut, Coasta Mihucioaiei, Dambul lui Gheorghe, Doban, Dosul Bichii, Dosul Tomii, Fantana lui Ghiban, Izvorul Bumbenilor, La Coasta Glodeanului, La Merii lui Leordan, La Plopii lui Ionuc, Lazul Pintei, Obcina Budului, Persa, Preluca Danisenilor, Valea la Sansan, Ulita lui Indrei, Valea Andricutoaiei, Valea Bicai, Valea Boruicii .

Toponime: Coasta Glodului, Drumul la Valea Dubului, Josani, Valea Dubului, La Ciuclau, La Stramtura, La Sieu, Livada in Josani, Mlacile Glodului, Valea Botizei .

In clasificarea semantica a toponimelor, Mircea Homorodean tine cont de "mentalitatea geografica populara"[118] . El defineste aceasta mentalitate prin modul in care o anumita populatie isi reprezinta mediul geografic inconjurator si criteriile dupa care aceasta populatie denumeste diversele locuri . Astfel se disting doua criterii: topografice si mitologice .

Criteriul topografic

Acest criteriu prezinta toponime care au valoare descriptiva: Arsita, Bolovani, Calea Slatinii, Capatul Livezii, Carpen, Catre Poieni, Campul de Mijloc, Chicera Ciuroies, Coasta Mare, Cornul Magurii, Corost, Cotroape, Dambul Rau, Deal, Deasupra Coastelor, Deasupra Dosului, Deasupra Rapelor, Din Sus, Dosul Bichii, Dosul Gruietului, Dosul Tomii, Dumbrava, Fata Aldiorului, Fata Chicerei, Fata Glimeii, Fata Magurii, Fata Plaiului, Fata Ratului, Fantanile Reci, Fundul Boruicii, Fundul Lesei, Fundul Mihucioaiei, Fundul Saltei, Fundul Vaii Magurii, Glimeia, Gruiet, In Coasta, In Coveti, In Deal, In Josani, In Laz, In Lazuri din Jos, In Lunca, In Plai, In Poiana, In Prund, In Rat, In Sasu, In Secaturi, In Tarmuri,

In Valea Lazului, In Zavoi, Intre Maguri, Intre Rai, Intre Vai, Intre Valcele, Jgheab, Jgheabul cu Arinii, Jgheabul Farasului, Josani, La Ciuclau, La Ciuroies, La Coasta Glodeanului, La Cruce, La Fantana, La Ghiran, La Lazuri, La Magura, La Maguri, La Merii lui Leordan, La Obcina, La Ocoale, La Plopi, La Plopii lui Ionuc, La Poarta, La Pogor, La Pripor, La Saratura, La Stramtura, La Sieu, La Tau, La Tursi, La Varful Secaturii, La Vexlu, Laba, Livada in Josani, Livezile, Lunca, Magura, Maguricea, Malini, Mlacile Glodului, Moine, Obcina, Obreja, Ocoale, Padurea Ariei, Pe Arinis, Pe Damb, Pe Dupa Tina, Pe Laba, Peste Vale, Pe sub Fata, Pe sub Lespezi, Piatra, Piciorul Boldului, Pietrele Albe, Petriceaua, Pietris, Plai, Podul Secaristei, Poiana, Pripor, Prislop, Prislopas, Rapi, Rapele, Rat, Ratul, Ruienis, Rujasca, Runc, Rupturi, Saratura, Salta, Scarisoara, Secaristi, Secatura, Secaturile, Staniste, Stramtori, Sub Albiori , Sub Arsita, Sub Dealul Crucii, Sub Delnita, Sub Dumbrava, Sub Glimeia, Sub Obcina, Sub Oblaze, Sub Padurea Ariei, Sub Piatra, Sub Pietricea, Sub Poiana, Sub Prislop, Sub Prislopas, Sub Rapi, Susani, Ses, Sesul, Sinele, Sindele, Tarmuri, Temeteul, Tichiria, Ulita din Sus, Ulita din Ses, Ulita la Gruiet, Ulita lui Indrei, Valea Andricutoaiei, Valea Brazilor, Valea Girezilor, Valea Glodoasa, Valea Gruietului, Valea Harbului, Valea Luntroasa, Valea Magurii, Valea Rea, Valea Scarisoara, Valea Secaristei, Varful Barbosului, Varful Andrianului, Varful Dealului, Varful Ulitei, Varful Secaturii .

Criteriul mitologic

Criteriul mitologic are in vedere explicarea fenomenelor naturale, a elementelor mediului geografic, locuri care prin configuratie sau dimensiuni mai putin obisnuite au impresionat in mod deosebit locuitorii din preajma si care erau socotite "rele, periculoase"[119] . Toponimele de acest fel sunt mai putine la numar: Dambul Rau, Valea Rea .

Vasile Fratila, un alt autor care se ocupa cu studiul dialectologiei si al toponimelor puncteaza in Studii de toponimie si dialectologie[120]cateva caracteristici ale toponimelor, analizate din punct de vedere semantic . Exemplele identificate fac parte din glosarul numelor de locuri al comunei Poienile Izei:

ridicaturile de teren sunt denumite prin apelativele deal, damb, dalma, hula, magla, grui, gomila, ghergheleu, magura . Exemple: Dambul lui Gheorghe, Dambul Rau, Deal, Dealul, Dealul Boiului, Dealul Crucii, Gruiet, In Deal, La Magura, Magura, Obcina, Pe Damb;

platourile de pe dealuri sunt denumite prin apelativele pod, podeci, podei, podereu .

Exemple: Podereie, Podul Secaristei;

terenurile abrupte, mai putin productive sau destinate pasunatului vitelor si oilor sunt desemnate prin apelativele: coasta, rapa, rupturi

Exemple: Arsita, Bolovani, Coasta Glodeanului, Coasta Glodului, Coasta Grigutei, Coasta lui Prahut, Coasta Mihucioaiei, Coasta Mare, Coastele Luncii, In Coasta;

adanciturile mai mari sau mai mici de teren sunt desemnate prin apelativele: gaura, groapa, hoanca, hagau, vartop (hartop), zapode .

Exemple: Groapa Mlacilor, Groapa Tursilor;

o serie de toponime redau modul cum este asezat terenul fata de anumite repere, de pozitia acestuia fata de soare, fata de alte toponime sau fata de casa proprietarului respectiv: toponimele din aceasta categorie au la baza apelativele: cap, dupa, fund, fata, dos, coada .

Exemple: Capatul Livezii, Catre Poieni, Deasupra Coastelor, Deasupra Dosului, Deasupra Rapelor, Din Sus, Dosul Bichii, Dosul Gruietului, Dosul Tomii, Dupa Albiori, Dupa Arinis, Dupa Gruiet, Dupa Magura, Dupa Moara, Dupa Obcina, Dupa Perelexa, Dupa Tina, Fata, Fata Aldiorului, Fata Chicerei, Fata Glimeii, Fata Magurii, Fata Plaiului, Fata Ratului, Fantana in Fata, Fundul Boruicii, Fundul Lesei, Fundul Mihucioaiei, Fundul Saltei, Fundul Vaii Magurii;

apele curgatoare sunt redate prin apelativele: parau, vale, valcea .

Exemple: Peste Vale, Valea Andricutoaiei, Valea Bica-i, Valea Blidarului, Valea Bobului, Valea Boruicii, Valea Botizei, Valea Brazilor, Valea Cotobanului, Valea de la Coasta Glodeanului, Valea Dubului, Valea Fantanii, Valea Girezilor, Valea Glodoasa, Valea Gruietului, Valea Harbului, Valea la Sansan, Valea Lazului, Valea Lazucului, Valea lui Bica, Valea Luntroasa, Valea Magurii, Valea Mihucioaiei, Valea Rea, Valea Satului, Valea Scarisoara, Valea Secaristei, Valea Stiubeilor, Valea Taului, Valea Tiselor;

locurile asezate de-a lungul vailor mai mari sunt denumite prin apelativul lunca, iar terenurile de fanate prin apelativele: fanat, rat .

Exemple: In Lunca, Lunca, Rat, Ratul;

compozitia geologica a solului este desemnata prin toponime provenite de la apelativele: arina, bord, cremene, piatra, saratura, slatina, prund .

Exemple: Calea Slatinii, La Saratura, La Varful Secaturii, Piatra, Pietrele Albe, Pietriceaua, Saratura, Secaristi, Secatura, Ses, Tarmuri;

dupa vegetatia care creste pe terenurile respective: arinii, carpinis, brazi, tarnoava .

Exemple: Aldiori, Valea Brazilor;

unele toponime se refera la anumite aspecte social-istorice, la credinte, la diverse obiceiuri:

Exemple: La Cruce;

toponime care evoca diverse constructii sau amenajari .

Exemple: Acasa la Tomsa;

toponime care se refera la caile de comunicatie intre localitati, in hotarul satului sau in interiorul localitatii:

Exemple: Ulita din Sus, Ulita din Ses, Ulita la Gruiet, Ulita lui Indrei;

In functie de sens, Iorgu Iordan distinge alte patru categorii de toponime[121]:

1. topografice
2. sociale
3. istorice
4. psihologice

Toponimele topografice din localitatea Poienile Izei sunt cele care descriu forma sau aspectul exterior al locului si sunt aceleasi cu cele identificate in cadrul criteriului topografic al caracterizarii realizate de Marius I . Oros .

Dupa Iorgu Iordan toponimele topografice sunt de mai multe feluri:

toponime care evoca natura terenului apartinand localitatii respective sau aflat in apropierea ei: Arsita, Catre Poieni, Campul de Mijloc, Dupa Albiori, Dupa Arinis, Dupa Gruiet, Dupa Magura, Dupa Moara, Dupa Obcina, Dupa Perelexa, Dupa Tina, Fantana in Fata, Fantana lui Ghiban, Fantana Tisei, Fantanile Reci, Dupa Albiori, Dupa Arinis, Dupa Gruiet, Dupa Magura, Dupa Moara, Dupa Obcina, Dupa Perelexa, Dupa Tina In Coasta, In Coveti, In Deal, In Josani, In Laz, In Lazuri din Jos, In Lunca, In Plai, In Poiana, In Prund, In Rat, In Sasu, In Secaturi, In Tarmuri, In Valea Lazului, In Zavoi, Intre Maguri, Intre Rai, Intre Vai, Intre Valcele Sub Albiori, Sub Arsita, Sub Dealul Crucii, Sub Delnita, Sub Dumbrava, Sub Glimeia, Sub Obcina, Sub Oblaze, Sub Padurea Ariei, Sub Piatra, Sub Pietricea, Sub Poiana, Sub Prislop, Sub Prislopas, Sub Rapi, Pe Arinis, Pe Damb, Pe Dupa Tina, Pe Habdiac, Pe Laba Peste Vale Pe Sub Fata, Pe Sub Lespezi La Ciuclau, La Ciuroies, La Coasta Glodeanului, La Cruce, La Fantana, La Ghiran, La Lazuri, La Magura, La Maguri, La Merii lui Leordan, La Obcina, La Ocoale, La Plopi, La Plopii lui Ionuc, La Poarta, La Pogor, La Pripor, La Saratura, La Stramtura, La Sieu, La Tau, La Tursi, La Varful Secaturii, La Vexlu, Peste Vale, Valea Andricutoaiei, Valea Bica-i, Valea Blidarului, Valea Bobului, Valea Boruicii, Valea Botizei, Valea Brazilor, Valea Cotobanului, Valea de la Coasta Glodeanului, Valea Dubului, Valea Fantanii, Valea Girezilor, Valea Glodoasa, Valea Gruietului, Valea Harbului, Valea la Sansan, Valea Lazului, Valea Lazucului, Valea lui Bica, Valea Luntroasa, Valea Magurii, Valea Mihucioaiei, Valea Rea, Valea Satului, Valea Scarisoara, Valea Secaristei, Valea Stiubeilor, Valea Taului, Valea Tiselor .

nume topice care arata o insusire a locului: Coasta Mare, Dambul Rau, Valea Rea;

toponime care arata pozitia locului fata de punctele cardinale, fata de altitudinea solului sau fata de localitatile invecinate: Deasupra Dosului, In Josani, In Sasu, Josani, Susani, Ulita din Sus .

Toponimele sociale sunt grupate in:   

toponime derivate de la nume de persoana: Acasa la Tomsa, Barbosul, Boruica, Coasta Glodeanului, Coasta Grigutei, Coasta lui Prahut, Coasta Mihucioaiei, Dambul lui Gheorghe, Doban, Fantana lui Ghiban, Fundul Mihucioaiei, Izvorul Bumbenilor, La Ghiran, La Merii lui Leordan, La Plopii lui Ionuc, Lazul Pintei, Preluca Danisenilor, Ulita lui Indrei, Valea Andricutoaiei, Varful Andrianului, Varful Barbosului;

toponime care arata raporturi de proprietate: Coasta Glodului, Coasta Grigutei, Coasta lui Prahut, Coasta Mihucioaiei, Cornul Magurii, Dambul lui Gheorghe, Dealul Crucii, Izvorul Bumbenilor, Lazul Pintei, Mlacile Glodului, Preluca Jadului, Valea Andricutoaiei, Valea Botizei;

toponime care vorbesc despre credinte, superstitii sau obiceiuri: La Cruce, Temeteu .

In cadrul toponimelor istorice nu pot fi incadrate nici unul din toponimele satului Poienile Izei, iar ca si toponim psihologic se poate identifica: Varful Barbosului .

Majoritatea toponimelor sunt defective de numar . Astfel, defectivitatea toponimelor este o alta caracteristica a acestora, surprinsa de Marius I . Oros[122] . In toponimia romaneasca, ca de altfel si in cea a altor tari, cele mai multe nume geografice au forme de singular, formatiile de plural fiind mai putine . Chiar si cazurile in care un toponim are desinenta de plural el este interpretat si folosit de multe ori ca un substantiv la singular .

In ce priveste modul in care sunt reprezentate cazurile in toponimie se observa o preferinta in folosirea unor anumite cazuri, cum ar fi: nominativul, acuzativul si genitivul .

Numarul mare de forme de nominativ se explica prin tendinta generala de nominativizare a toponimelor, aceasta constituind treapta de trecere a apelativelor in categoria numelor proprii . Toponimele sunt folosite frecvent in asociere cu intrebarile unde? de unde? in ce loc? ceea ce face ca multe dintre ele sa aiba forme de acuzativ cu prepozitie . Multe nume de locuri sunt formate de la nume de persoana, care indica proprietarul, eventual omul care locuieste aproape de acel teren . In toate aceste cazuri si in altele similare al doilea element este in genitiv .

Un mare numar de microtoponime sunt compuse . Toponimele compuse, din punct de vedere functional, indeplinesc acelasi rol si se comporta la fel ca cele simple[123] .

Toponimele si in special microtoponimele sunt cuvinte strict localizate, ceea ce face ca ele sa redea intr-o mare masura caracteristicile graiului respectiv[124] . Astfel, toponimele analizate reflecta principalele trasaturi ale graiurilor maramuresene din Poienile Izei .

CAPITOLUL 6

TOPONIMIE SI ISTORIE

Toponimia a devenit cu timpul obiectul de interes al unei paturi din ce in ce mai largi: de la persoanele care doresc sa stie semnificatia numelor pe care ele le poarta sau a numelui localitatii in care traiesc, pana la specialistii din domeniul lingvisticii, istoriei, geografiei, religiei sau antropologiei . Din acest punct de vedere preocuparile de onomastica au o vechime destul de mare . La inceput au intrat in vizorul diferitilor specialisti doar numele proprii care aveau o rezonanta deosebita . Aceste nume au fost studiate izolat si nu ca elemente ale unui sistem bine definit . Asemenea preocupari gasim in numeroase lucrari de lingvistica, istorie sau geografie .

Istoria fiecarui popor este reflectata, intr-o masura mai mare sau mai mica in onomastica . Acest lucru i-a facut, inca de timpuriu, pe istorici ca in cercetarile lor sa acorde onomasticii o mare atentie, folosind-o, de multe ori, ca sursa de baza a cercetarilor .

Numele proprii constituie un material deosebit de important pentru studiul unor compartimente ale limbii[125] .

Dupa cum afirma Iorgu Iordan, toponimia este istoria nescrisa a unui popor . Constituind pretioase amintiri despre trecut, toponimele ocupa un loc aparte intre cele mai complexe si expresive monumente istorice, ca un ecou viu al timpurilor indepartate[126] .

De asemenea, numele propriu este "un fenomen social si a aparut ca rezultat al necesitatii de diferentiere a elementelor din aceeasi clasa"[127] . Faptul ca este un fenomen social a fost si este determinat de conditiile istorice ale colectivitatii in care a aparut . Cu alte cuvinte, modul in care numele proprii au aparut constituie o "reflectare a conditiilor sociale, economice, ideologice, nationale" .

Colectivitatea este cea care determina in mare masura numele topice . Toponime majore sau minore, oficiale sau populare, numele de locuri sunt, prin excelenta, creatia oamenilor, la fel ca si atlasele lingvistice, glosarele sau textele dialectale .

Toponimele provin din termeni comuni tuturor dialectelor limbii romane sau din adjective substantivate devenite in ultima instanta toponime . Dar toponimia fiecarui tinut cuprinde si termeni specifici graiurilor vorbite in tinuturile respective[129] .

Fonetismele reflectate in toponimie redau graiul vorbit in anumite zone . Intre numele oficiale si cele populare trebuie sa avem in vedere ca "in decursul timpului intervin tot felul de factori care duc la aparitia unor diferentieri formale intre aspectul scris al toponimului si cel din vorbirea de fiecare zi"[130] .

Numele proprii constituie un material deosebit de important si util in studiul istoriei limbii si dialectologiei . In primul rand, numele proprii reprezinta un material deosebit pentru istoria limbii deoarece fac apel la numeroase cuvinte, forme gramaticale si sunete care nu mai exista in limba contemporana . De asemenea, cu ajutorul numelor proprii poate fi reconstituit trecutul limbii si modificarile ce au loc pe parcursul vremii . Din aceste motive, unii istorici tind sa afirme ca onomastica, la fel ca si arheologia, paleografia sunt domenii auxiliare ale istoriei . Aceasta afirmatie este sustinuta si de modul de interpretare si analiza a numelor proprii . Acea parte a istoricilor care a vazut mai clar implicate metodele lingvistice de studiu al numelor proprii considera onomastica ramura interdisciplinara intre istorie si lingvistica .

In al doilea rand, toponimele reprezinta aceeasi importanta si pentru dialectologia istorica, ce aproape ca nu poseda alte surse[131] .

Relatia intre toponimie si istorie se regaseste in special in felul cum au aparut toponimele . Multe secole, vaste teritorii au fost "terra incognita"[132], insa au primit nume pe masura descoperirii si popularii lor . Exista insa numeroase teritorii necunoscute, care nu au fost numite in nici un fel, de aceea putem afirma ca nu tot ce ne inconjoara este numit . Daca populatia unei zone nu a simtit nevoia de a da un nume distinct unor dealuri, vai, drumuri sau parcele de teren, acestea au ramas fara nume pana in zilele noastre .

Cu toate acestea, aparitia toponimelor este "conditionata social-istoric"[133], dar in cazul aparitiei si numirii unui teritoriu, nu este exclus nici "jocul intamplarii" . Mai important, in aceste cazuri este modul in care el se incadreaza in sistem .

Cercetatorii au incercat sa stabileasca legile dupa care apar si functioneaza toponimele . Ele sunt nume, iar acestea apar si functioneaza ca un fenomen social fara a fi o componenta a obiectului numit si fara a face parte din acesta . Relatia dintre toponim si obiect este mult mai complexa si nu poate fi explicata prin niste relatii simpliste ce predomina in unele cercetari .

Cauzele care au dus la aparitia unui toponim sunt intotdeauna de natura istorica . Din acest motiv istorismul este considerat "esenta tuturor toponimelor"[135], iar in acest context, etimologia nu reprezinta nimic daca ea ignora cauzele care au dus la aparitia toponimului .

Pentru a stabili etimologia unui nume propriu trebuie sa cunoastem atat forma cat si sensul cuvantului care i-a stat la baza . In cazul in care intelesul unui nume e transparent, originea e clara pentru oricine: daca un deal se cheama Dealul Mare si se constata ca intr-adevar e mare, nu mai e nevoie de nici un studiu . Daca intelesul nu apare de la sine, trebuie facute studii pentru a descoperi care a fost valoarea primitiva a cuvantului, de la ce amanunt concret s-a pornit pentru a se stabili numele[136] . Tocmai de aceea este importanta istoria in cunoasterea numelor topice .

Primele toponime au fost apelativele ce aratau specia: rau, apa, munte, deal . Pentru ca oamenii erau interesati de "stabilirea unor coordonate cat mai precise ale pozitiei sale in spatiul geografic dat, cat si de o individualizare corecta si de o identificare rapida, fara echivoc a elementelor care compun acest spatiu"[137], lor li se alaturau termenii ce indica insusirea obiectului: repede, lung, rau, mare, mic . Din acest punct de vedere, "toponimele au un evident caracter descriptiv, impresiv" iar denumirea oricarui loc reprezinta rezultatul unui proces in care este retinuta trasatura cea mai importanta pentru comunitate .

Dupa cum afirma George Giuglea "in stratificarea structurii unei limbi, straturile cele mai adanci, cele mai vechi, nu raman asa cum erau la origine sau in prima etapa a formarii lor, ci fiecare dintre componente primeste adaosuri sau prelungiri, prin derivare sau prin compunere"[139] .

Exista si cazuri cand unele toponime pot fi distruse in urma unor diversi factori lingvistico-sociali, iar locul ramas liber va fi acoperit de noi elemente, uneori numai de natura semantica, fara ca forma fonetica straveche sa fie distrusa .

Toponimia in plan istoric prezinta un deosebit interes stiintific si informativ, deosebindu-se de la o epoca la alta deoarece tipurile de nume sunt receptate diferit in perioade diferite, lucru ce depinde de cele mai multe ori de cerintele epocii respective .

Marius I . Oros demonstreaza acest lucru cu cateva exemple concrete . El reda modul in care unele conditii istorice sau evenimente influenteaza onomastica unei epoci . Influenta extralingvistica se poate manifesta pe mai multe planuri: "preferinta pentru anumite teme, frecventa mai mare a unor tipuri de toponime, stabilirea lor, constructii specifice si formanti toponimici caracteristici unei anumite epoci"[140] . Un exemplu in acest sens il constituie societatea feudala care s-a caracterizat prin proprietatea privata asupra pamantului si prin faramitare feudala . Aceste conditii social-istorice au influentat direct structura toponimiei din acea perioada, fiind frecvente si productive toponimele formate cu sufixe posesive, care indicau proprietarul sau intemeietorul unei localitati .

Astfel, fiecare sistem toponimic se formeaza istoric incluzand si elemente din sistemele premergatoare . In general, toponimele sunt conservatoare dar pot sa isi modifice cu timpul sensul sau valoarea . Factorii istorici, sociali, economici, culturali sau alti factori influenteaza "extensia" sau "restrangerea" toponimului[141] .

Marius I . Oros da ca exemplu situatia numelor de localitati ce au in componenta lor determinate ca deal, vale, situatie intalnita si in glosarul numelor de locuri al localitatii Poienile Izei, care include toponime ca: Valea Blidarului Valea Brazilor Valea Cotobanului Valea Fantanii Valea Girezilor, Valea Glodoasa Valea Harbului Valea la Sansan Valea Lazului Valea Luntroasa Valea Magurii Valea Satului Valea Scarisoara Valea Secaristei, Deal, Dealul . In aceste toponime se produce o dubla modificare: extinderea si transferul de nume de la oronime si hidronime la nume de localitati[142] .

Dupa cum au constatat cercetatorii, toponimele pot evolua de la o epoca la alta, pot ramane aceleasi din trecut pana in prezent sau pot suferi modificari majore . De exemplu, localitatea "Nyres" sau Niresel situata pe Valea Mare este atestata ca fiind proprietatea lui Giula din Giulesti, insa este o localitate disparuta[143], desi Tit Bud precizeaza ca acest sat ar fi fost asezat pe locul numit Zaharia .

Satele Poieni, Prisaca au fost numite astfel nu mai tarziu de secolul al XVI-lea: "Poyen", a fost atestat in 1596 si respectiv "Priszaka", atestat in 1561, dar atestarea lor documentara in acest secol nu inlatura posibilitatea ca ele sa fi fost intemeiate mult mai devreme, poate chiar indata ce in limba romana au patruns termenii comuni corespunzatori: poiana si prisaca, apelative topice de origine slava[145] . Pe plan toponimic, dintre toate partile unor inaltimi, poienile au fost considerate cele mai importante si primele carora li s-a dat nume .

Feudalii maghiari au dat in secolul al XIV-lea si al XV-lea cate un nume maghiar satelor maramuresene Berbesti, Breb, Budesti, Calinesti, Corni, Craciunesti, Desesti, Dragomiresti, Giulesti, Nanesti, Slatioara, Stramtura, Valea Porcului . Multe din aceste nume de sate prezinta sufixul -esti de origine traca cu ajutorul caruia se deriva adjective indicand originea, apartenenta si provenienta de la nume de persoana, de la patronime . Astfel un Dragomiresc era fiu al lui Dragomir .

Iorgu Iordan arata ca "un sat isi trage numele, in majoritatea cazurilor, fie de la stapanul satului (cneazul, cum i se spunea pe vremuri), fie de la intemeietorul lui, care foarte adesea se confunda cu cel dintai . Astfel, numele stapanului trece si asupra satului .

Pe baza numelor de sate amintite de tipul lui Nanesti, se poate face o idee despre numele de persoana obisnuite in secolele al XIV-lea si al XV-lea la romanii care s-au stabilit in Valea Izei si a Marei din Maramures: Barbu, Bud, Calin, Craciun, Desea, Giula, Nan . Aceste nume, majoritatea de origine slava, se regasesc si in alte provincii romanesti[147] .

In ton cu aceleasi idei, Alexandru Graur sublinia ca "satele s-au numit adesea cu numele fondatorului, urmat de sufixul -esti, deci un sat intemeiat de cineva cu numele Albu se va numi Albesti"[148] .

Tot el constata ca la inceputul secolului al XIX-lea se inmultesc satele desemnate pur si simplu cu numele boierului, cateodata fara niciun sufix, alteori cu sufixe, de exemplu feminine Falcoianca .

In cadrul toponimiei din comuna Poienile Izei, se pot identifica o serie de nume de locuri care provin de la nume de persoane care s-au conservat de-a lungul timpului, unele dintre ele s-au pastrat iar altele au disparut: Acasa la Tomsa, Barbosul, Boruica, Coasta Glodeanului, Coasta Grigutei, Coasta lui Prahut, Coasta Mihucioaiei, Dambul lui Gheorghe, Doban, Dosul Bichii, Dosul Tomii, Fantana lui Ghiban, Izvorul Bumbenilor, La Coasta Glodeanului, La Merii lui Leordan, La Plopii lui Ionuc, Lazul Pintei, Obcina Budului, Persa, Preluca Danisenilor, Valea la Sansan, Ulita lui Indrei, Valea Andricutoaiei, Valea Bicai, Valea Boruicii .

Nutu Rosca observa ca "dupa unele constatari istorice, vechile asezari din Maramures erau situate pe vai, pe afluenti ai raurilor mai mari pentru a fi adapostite de dealuri si paduri ferite de drumurile mari . Din aceste adaposturi, localitatile s-au intins pe cursul vailor in jos, de aceea partile componente ale multor localitati maramuresene se numesc Susani sau Josani[149] . Aceste doua forme de toponime se regasesc si in componenta glosarului de nume de locuri a satului Poienile Izei .

Pastrarea toponimelor antice in limba romana, mai ales a celor de origine dacica, se datoreaza in special continuitatii neintrerupte a vietii romanesti pe aceste locuri . "Din vechile toponime se poate aminti numele tinutului, Maramures, apoi hidronimele: Tisa, Iza sau Mara" . De asemenea, sunt atestate o serie de unelte lucrate din piatra, bratari, inele sigilare, lanci, seceri, vase de bronz, ceramica, asezari dacice, resturi din ziduri de cetati, de biserici, de manastiri, de bordeie, morminte[150] .

Dupa cum se poate observa, in multe teme toponimice, intr-o forma sau alta s-au reflectat particularitatile istorice, economice si etnografice ale unui popor, precum si "nivelul fortelor de productie si caracteristicile relatiilor sociale intr-o epoca sau alta, specificul conceptiilor oamenilor despre lume, particularitatile culturii si ideologiei"[151] .

Toponimele si antroponimele poarta pecetea timpului si locului formarii lor . Fiecarei epoci ii sunt caracteristice elemente si forme topice specifice, care insa difera de la o epoca la alta . Nu doar istoria este un factor influentabil in stabilirea originii unui toponim, ci si factorul geografic . "Mediul geografic care slujeste ca baza pe care se dezvolta structura poporului in totalitatea lui - cultura materiala, sociala, spirituala - isi lasa amprenta asupra intregului mod de viata al omului . Mediul geografic actioneaza continuu asupra toponimiei"[152] .

Datorita diversitatii foarte mari a formelor de relief, apare un numar mare si variat de toponime: "de natura terenului depinde in mare masura toponimia unui teritoriu . Numarul toponimelor hotarului localitatilor de deal si de munte este cu mult mai mare decat al celor de la ses . Caracterul variat al terenului permite populatiei din localitatile de deal si de munte sa utilizeze un mare numar de apelative, pentru o cat mai nuantata diferentiere a tuturor formelor distincte de teren"[153] .

Toponimia pastreaza amintirea existentei unor specii de flora si fauna disparute: tisul sau tisa reprezinta o specie de conifere care se gaseste mai rar pentru ca ciobanii au starpit-o din cauza toxicitatii frunzelor daunatoare oilor si cailor[154] . In Poienile Izei se pastreaza un toponim care are in alcatuirea sa substantivul Tisa: Fantana Tisei .

In stabilirea unui toponim cu ajutorul factorului geografic trebuie sa se tina cont de diferenta dintre elementele geografice naturale si cele artificiale, aparute in urma activitatii omului, cu deosebirea ca cele din urma prezinta o etimologie mai usoara .

O data cu dezvoltarea comunitatilor rurale si a cresterii numarului membrilor acestora, sporeste si nevoia de a cunoaste mai bine spatiul geografic . Astfel, se inregistreaza "o imbogatire continua si inventarul toponimic, procesul de denominare toponimica fiind intr-o permanenta evolutie"[155] .

Numele de locuri sunt generate tocmai de aceasta interactiune dintre om si natura, devenind un bun comun, transmitandu-se prin viu grai, din generatie in generatie . Ele inmagazineaza o cantitate uriasa de informatie, care vine din diverse sfere ale vietii comunitatii . Aceste informatii receptionate corect, devin utile, functionale, servind omului nu doar la orientarea in teren, ci si la o mai buna cunoastere de sine, prin constientizarea legaturii lui cu cei care au populat acel spatiu geografic, sesizandu-i elementele componente si atribuindu-le nume corespunzatoare[156] .

Datorita importantei lor, "numele de locuri ascund in continutul lor semantic crampeie de istorie, fapte de cultura si civilizatie, conservand totodata fenomene de ordin fonetic si gramatical ori mentinand inca in uz cuvinte pe care putini vorbitori le mai inteleg sau al caror sens s-a estompat"[157] .

CONCLUZII

Din cele prezentate pana acum se desprind cateva concluzii .

Toponimia prezinta o deosebita importanta in primul rand pentru studiul istoriei si limbii unui popor, deoarece pastreaza insemnate marturii din epoci si perioade mai mult sau mai putin indepartate, marturii care ajuta la o cunoastere cat mai ampla a trecutului istoric si lingvistic .

Domeniul onomasticii este o adevarata arhiva in care se pastreaza amintirea atator evenimente, intamplari si fapte mai mult sau mai putin vechi sau importante, care s-au petrecut de-a lungul timpurilor si au impresionat intr-un chip oarecare sufletul popular .

Toponimele, mai ales cele de factura populara, au prin excelenta un caracter motivat, local . Ele nu sunt create la intamplare, ci descriu, intr-un fel sau altul, locurile pe care le desemneaza . De aceea, toponimia este considerata un pretios capitol de psihologie sociala, care da posibilitatea ca sufletul popular sa fie inteles mai bine .

Toponimia are un loc si un rol important in sistemul stiintelor actuale ale limbii, tocmai de aceea toponimistul trebuie sa posede cunostinte de istorie, etnografie, folcor, geografie .

Pentru ca numele de locuri constituie date pretioase deopotriva pentru geograf, istoric, lingvist, dialectolog sau etnograf, toponimistul este obligat sa apeleze la metodele de cercetare ale fiecarei discipline beneficiare de informatiile furnizate de toponimie .

Toponimia reflecta viata de zi cu zi a unui popor, cuprinzand ocupatiile sale, diferitele tipuri de asezari, manifestari (traditii, credinte, obiceiuri) . Mai exact, in toponimie se oglindeste intregul fel traditional de viata al unui popor . De aceea, studiul toponimiei intereseaza si pe etnografi si pe folcloristi .

Comuna Poienile Izei reprezinta un adevarat interes in ceea ce priveste conservarea unor toponime si fenomene arhaice de limba care contribuie la dezvoltarea graiului vorbit de maramuresenii din acea zona . Astfel, Maramuresul ar putea fi considerat ca o mica arie dialectala distincta, caracterizata prin unele particularitati fonetice deosebite .

Toponimele din comuna Poienile Izei sunt toate de origine romana si majoritatea au la baza elemente din fondul principal de cuvinte al limbii romane . Din punct de vedere structural-tipologic, numele de locuri din aceasta zona pot fi clasificate in functie de mai multe tipuri: acestea pot fi simple (primare sau derivate) si compuse, iar din punct de vedere semantic, acestea descriu forma unui anumit loc, pozitia in care se afla, natura terenului, pot arata o insusire, chiar si ocupatia locuitorilor sau anumite credinte, superstitii si obiceiuri .

Toponimele si in special microtoponimele sunt cuvinte strict localizate, ceea ce face ca ele sa redea intr-o mare masura caracteristicile graiului respectiv . Astfel, toponimele analizate reflecta principalele trasaturi ale graiurilor maramuresene din Poienile Izei .

Inventarul toponimic al localitatii Poienile Izei s-a constituit treptat, imbogatindu-se o data cu dezvoltarea comunitatii locale . Cele mai vechi denumiri sunt cele simple, primare sau derivate . Urmeaza toponimele compuse a caror aparitie este provocata pe de o parte de intensificarea activitatii social-economice a localitatii si de cunoasterea mai detaliata a mediului geografic, iar pe de alta parte, de cresterea demografica . Din punct de vedere functional, toponimele simple si cele compuse nu se deosebesc, intrucat ele servesc acelorasi scopuri, identificarea, localizarea cat mai exacta a obiectelor din teren si orientarea corecta in spatiul geografic determinat .

Modelele toponimice identificate in localitatea Poienile Izei se incadreaza in tipologia toponimica romaneasca, notele specifice fiind putine si nesemnificative, tinand, intai de toate, de particularitatile evolutiei economice si de configuratia terenului .

Inventarul toponimic al comunei Poienile Izei ne ofera informatii utile despre relieful zonei, despre ocupatiile vechi, despre mentalitatea locuitorilor, despre preferintele lor antroponimice, precum si despre particularitatile fonetice si lexicale ale graiului local .

BIBLIOGRAFIE

*** Dictionarul enciclopedic roman, vol . I-IV, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1996-1998 .

*** Dictionarul explicativ al limbii romane, Edittia a II-a, Academia Romana, Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998 .

*** Dictionarul limbii romane moderne, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1958 .

*** Maramures - monografie, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982 .

*** Maramures . Vatra de istorie milenara, Volumul I, Editia a II-a, Editura "Dragos Voda", Cluj-Napoca, 2005 .

*** Ortodoxia Maramureseana, Anul VIII, Nr . 8, Universitatea de Nord, Facultatea de Litere, Departamentul Teologie Ortodoxa, Baia Mare, 2003 .

*** Recensamantul Populatiei si al Locuintelor, 2002 .

*** Registrul agricol 2001-2005, Comuna Poienile Izei .

*** Tezaurul toponimic al Romaniei . Transilvania (TTRT), Editura Academiei Romane, Judetul Salaj, Bucuresti, 2006 .

*** Tratat de dialectologie romana, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1984 .

Biltiu, Pamfil, Oameni din Maramures, Editura Maria Montessori, Baia Mare, 2003 .

Borlean, Ioan, Vadu Izei si Maramuresul . In tara satelor romanesti, f . a, f . e .

Bud, Tit, Date istorice despre protopopiatele, parochiile si manastirile romane din Maramures: Din timpurile vechi pana in anul 1911, Gherla, Cu literile Tipografiei Diecezane, 1911 .

Caragiu Marioteanu, Matilda, Compendiu de dialectologie romana (nord si sud-dunareana), Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975 .

Caragiu Marioteanu, Matilda, Fonomorfologie aromana . Studiu de dialectologie structurala, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1968 .

Caragiu Marioteanu, Matilda, Giosu, Stefan, Ionescu Ruxandoiu, Liliana, Todoran, Romulus, Dialectologie romana, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977 .

Chestionar toponomastic, Alcatuit de M . Homorodean, dupa Chestionar onomastic, publicat in "Cercetari de lingvistica", IX, 1964, p . 239-261, Cluj, 1969 .

Coteanu, Ion, Elemente de dialectologie ale limbii romane, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1961 .

Dan, Ilie, Toponimie si continuitate in Moldova de Nord, Editura Junimea, Iasi, 1980 .

Felecan, Nicolae, Vocabularul limbii romane, Editura Presa Universitara Clujeana, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2004 .

Filipascu, Alexandru, Istoria Maramuresului, Editura Gutinul, Baia Mare, 1997 .

Florea, Viorica, Sufixul in Toponimie, Editura Stiintifica, Cluj-Napoca, 1976 .

Fratila, Vasile, Lexicologie si toponimie romaneasca, Editura Facla, Timisoara, 1987 .

Fratila, Vasile, Studii de toponimie si dialectologie, Editura Excelsior Art, Timisoara, 2002 .

Giuglea, George, Cuvinte romanesti si romanice, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983 .

Giuglea, George, Fapte de limba: Marturii despre trecutul romanesc, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988 .

Graur, Alexandru, Nume de locuri, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972 .

Graur, Alexandru, Nume de persoane, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1965 .

Homorodean, Mircea, Vechea vatra a Sarmizegetusei in lumina toponimiei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980 .

https://poienileizei . ro/index . php?rewriteparam=prezentare_locala

Iancu, Victor, Palatalizarea dentalelor in limba romana, Editura Facla, Timisoara, 1975 .

Ionita, Vasile, Nume de locuri din Banat, Editura Facla, Timisoara, 1982 .

Iordan, Iorgu, Robu, Vladimir, Limba romana contemporana, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978 .

Iordan, Iorgu, Toponimia romaneasca, Editura Academiei Republicii Populare Romane, 1963 .

Oros, Marius I . , Studii de toponimie, Editura ICPIAF, Cluj Napoca, 1996 .

Papahagi, Tache, Graiul si folklorul Maramuresului, Editura Cultura Nationala, Bucuresti, 1925 .

Patrut, Ioan, Nume de persoane si nume de locuri romanesti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984 .

Petrovici, Emil, Studii de Dialectologie si Toponimie, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1970 .

Pop, Gheorghe, Elemente neologice in graiul maramuresean, Editura Dacia, Cluj, 1971 .

Porucic, T . , Lexiconul termenilor entopici in limba romana in Basarabia, Chisinau, 1931 .

Posea, Grigore, Judetul Maramures, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1980 .

Rosca, Nutu, Onomastica din Valea Izei, Editura Societatii Culturale Pro Maramures, Dragos Voda, Cluj Napoca, 2004 .

Sandru, D . , Probleme de dialectologie romaneasca, Editura Academia Romana, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan-Al . Rosseti", Bucuresti, 2004 .

Stef, Dorin, Antologie de folclor din Maramures, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2007 .

Tomescu, Domnita, Gramatica numelor proprii in limba romana, Editura All, Bucuresti, 1998 .

Visovan, Stefan, Interferente romano-ucrainene in toponimia Maramuresului, Editura Umbria, Baia Mare, 2001 .

Visovan, Stefan, Monografia toponimica a Vaii Izei, Editura Mega, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2005 .

Visovan, Stefan, Studii si articole de onomastica, Editura Universitatii de Nord, Baia Mare, 2007 .