REGI - INAINTE DE BUREBISTA

ZAMOLXE - inainte de sec. VI ien (data cu argumente dar neconfirmata), om cu capacitati deosebite, acumuleaza cunostinte deosebite, care il promoveaza in functia de preot al celui mai venerat zeu al dacilor acelor timpuri, mai apoi vicerege, apoi devine rege, in sfarsit datorita capacitatilor exceptionale va fi zeificat (mai exact daimon, altfel spus, erou civilizator sau un supraom). Herodot ne atesta existenta lui, aflata din povestile unor pontici. Acesta ne povesteste legenda regelui Zamolxis, care ar fi fost sclavul lui Pythagoras, dupa dobandirea libertatii revenind in patria sa de origine, Dacia. Dar in incheiere, Herodot ne impartaseste opinia sa personala, care il plaseaza pe Zamolxis cu mult inaintea lui Pythagoras.

SARMIS - sec. IV ien, rege a carui existenta este presupusa datorita unor descoperiri monetare si a asemanarii de nume cu capitala statului dac, Sarmizegetusa. Monezile atesta un 'SARMIS BASILEUS'. Acestea sunt in numar de 5. Una de argint cu mentiunea textuala si un mistret cu o sageata in gura mentionata de Zamosius, Troester si Soterius. Una de aur descoperita la Turda in 1826, pe care apare mentiunea textuala si poarta unei cetati. O alta moneda de aur descoperita la Turda in 1826 cu mentiunea textuala, un personaj cu doua fete si o testoasa. O moneda de aur descoperita la Gradistea Muncelului, aflata in 1848 in colectia contelui Eszterhazy din Viena, J.F.Neigebaur o prezinta la un simpozion de la Institutul Arheologic din Roma la data de 4 februarie 1848, moneda contine mentiunea textuala si o testoasa. O moneda de aur cu mentiunea textuala si reprezentarea unei figuri umane, unui magar si a unui templu in care arde un foc. O moneda de argint cu mentiunea textuala, o figura umana cu doua fete si o testoasa.. J.F.Neigebaur si Huszti Andras il considera pe Sarmis regele get care se opune lui Alexandru Macedon in expeditia sa la nord de Dunare.

CHARNABON - sec 5 ien, mentionat de catre marele tragedian grec Sofocle, intr-un pasaj din Triptolem: 'si Charnabon care in timpurile de fata domneste peste geti'.

REX HISTRIANORUM - in a doua jumatate a sec. al IV-lea i.e.n., in anul 339 i.e.n. este cunoscuta invazia spre sud, in Dobrogea, ori poate si in Campia Munteniei, a 'regelui' Atheas, conducatorul uniunii de triburi scite. El intalneste puternica rezistenta a unui 'rex Histrianorum', seful unei uniuni tribale a getilor dunareni (de la Istru). Evenimentele au fost amanuntit relatate de istoricul Pompeius Trogus. Regele get, insa, moare din cauze nementionate lasand lui Atheas calea deschisa spre Filip al II-lea, dupa cum ne spune Arrian.

MOSKON - in 335 ien se afla in fruntea unei uniuni de triburi din Campia Dunarii care se va opune lui Alexandru Macedon. Numele acestui basileu apare pe monede descoperite in regatul sau.

DROMICHAITES - sfarsitul sec. al IV-lea si inceputul sec. al III-lea i.e.n. marcheaza, in Campia Munteniei, formarea unei mari uniuni tribale geto-dace condusa de Dromichaites. Este posibil sa-si fi intins puterea si pe malul drept dobrogean al Dunarii, teritoriu pe care Lysimach, ajuns rege al Traciei, l-a ocupat. Urmarea acestei actiuni a fost declansarea unui conflict cu regele get. In 300 ien geto-dacii sub conducerea lui Dromichaites tin piept lui Lysimach (urmasul lui Alexandru Macedon din 306 ien). Dromichaites intr-o prima lupta il ia prizonier pe Agatocle fiul lui Lisimah dar ii da drumul in 292 i.e.n. crezand ca astfel va castiga bunavointa regelui Lysimach si totodata si teritoriile ocupate de acesta. Lysimach insa, porneste o noua campanie impotriva regelui get, de aceasta data el insusi fiind in fruntea oastei. In fata pericolului eminent, getii s-au retras adanc in teritoriul lor, pustiind totul in cale. Trudita de foame si de oboseala, intreaga oaste, in frunte cu Lysimach, a fost prinsa de catre Dromichaites si condusa in cetatea Helis. Dupa obtinerea victoriei, geto-dacii au cerut ca Lysimach sa fie adus in fata lor si pedepsit cu moartea. Dromichaites s-a impotrivit, explicandu-le ca daca Lysimach va fi omorat, alti regi il vor inlocui si vor reprezenta pentru geti un pericol mai mare decat acesta. Dar daca Lysimach va scapa, dimpotriva, drept recunostinta fata de ei le va restitui teritoriul ocupat. Acest lucru denota caracterul democratic militar al conducerii uniunii de triburi aflata sub conducerea lui Dromichaites. Dupa relatarile lui Diodorus, Lysimach primeste o lectie de la Dromichaites. Regele get a pregatit cu deosebita grija, pentru prizonierul sau, o masa imbelsugata. In acelasi timp, el, impreuna cu fruntasii geti, mancau bucate simple din vase de lemn. La sfarsitul ospatului regele geto-dac l-a intrebat pe Lysimach ce masa i se pare mai demna de un rege de marimea sa. Acesta ii raspunde ca cea imbelsugata la care se afla. Atunci Dromichaites doreste sa afle ce l-a determinat sa paraseasca un trai atat de bun spre a porni impotriva unor oameni care duc o viata atat de simpla si saracacioasa. Lysimach, recunoscandu-si vina, l-a convins astfel pe conducatorul geto-dacilor sa-l elibereze. Pausanias adauga ca Lysimach si-a casatorit fiica dupa regele get.
        Asupra teritoriului ocupat de uniunea de triburi aflata sub conducerea lui Dromichaites s-a emis o serie de pareri. Constantin Daicoviciu a dat o noua lectura unui pasaj din Polybius, in care Dromichaites este trecut drept rege al odrysilor astfel, a cautat sa demonstreze ca este o confuzie savarsita de catre un copist, pentru ca Polybius il situa pe Dromichaites ca rege al odrysilor sau ordessilor - asadar conducator al locuitorilor de pe raul Ordessos (Arges), dacii argeseni. Deci Dromichaites stapanea peste Valea Argesului. Trecea aceasta stapanire si peste Dunare? Vasile Parvan presupunea ca regele get stapanea si cetati de pe malul dobrogean al Dunarii, luate cu forta de cate Lysimach, dar, in cele din urma, cedate de el prin pacea incheiata cu Dromichaites. Constantin Daicoviciu nu a fost de acesta parere si demonstra faptul ca pamantul rapit geto-dacilor de catre Lysimach se afla pe malul stang al Dunarii servind drept 'capete de pod' regelui trac pentru campaniile de cucerire a teritoriului argesan, plan la care a trebuit sa renunte. Dupa parerea sa nu se confirma stapanirea lui Dromichaites in dreapta fluviului, Dunarea reprezentand la acea vreme hotarul intre Tracia si Muntenia getica. Dumitru Berciu considera uniunea lui Dromichaites extinsa, pe ambele maluri ale Dunarii si prin aceasta faptul ca Dromichaites era rege al traco-getilor, continuator al anonimului 'rex Histrianorum' (339 i.e.n.), tot get si el.

ZALMODEGIKOS - in sec 3 ien ne este atestata de catre un deosebit de important izvor istoric si anume un decret histrian care atesta existenta unui rege get din Muntenia sau poate din sudul Moldovei destul de puternic pentru a tine ostatici 60 de histrieni si de a bloca veniturile majore ale cetatii milesiene fapt pentru care la curtea sa este trimisa din partea cetatii o solie cu rolul de a-l convinge pe acesta sa restituie cetatii veniturile, respectiv exploatarea teritoriului rural al cetatii (constituit in vremea stapanirii lui Lysimach asupra Dobrogei), pescuitul la gurile Istrului, precum si cei peste 60 de prizonieri luati drept ostateci. Deci, inscriptia atesta existenta unui sef de uniune tribala geto-dac, destul de puternic, dominand peste o regiune aflata pe malul stang al Dunarii si din nordul-vestul Dobrogei.

RHEMAXOS - in anul 200 ien, un decret histrian in cinstea lui Agatocle se refera la relatiile politice dintre cetatea Histria si populatiile din nordul Dunarii. Din textul documentului rezulta ca situatia oraselor-cetati pontice si in primul rand al Histriei, era precara, deoarece tracii condusi de Zoltes navaleau si pradau Scitia si orasele grecesti supuse si protejate de Rhemaxos. S-a pus problema, unde se afla uniunea tribala a lui Rhemaxos si care era originea acestui conducator. D.M.Pippidi il considera pe Rhemaxos get, pe cand I.I.Russu, punand accentul pe aspectul filologic, argumenteaza caracterul scitic al uniunii de triburi condusa de Rhemaxos si o localizeaza la nord de gurile Dunarii. Constantin Daicoviciu propune, pana la descoperirea unor documente noi, localizarea in stanga Dunarii (in Basarabia, sudul Moldovei sau Muntenia) ori chiar in dreapta Dunarii iar din punct de vedere etnic triburile peste care domnea Rhemaxos puteau fi getice, scitice sau eterogene. ne comunica ca regele get Rhemaxos stapanea pe malul stang al Dunarii poate pana in Muntenia, Moldova si Bugeac dar isi intindea autoritatea si asupra cetatilor pontice care ii plateau tribut, aparandu-le de scitul Zoltes cu 100 de calareti mai apoi prin intermediul interventiei fiului regelui Rhemaxos, Phradmon, cu 600 de calareti.

OROLES - in 200 ien dacii sufera o infrangere in fata bastarnilor mai mult rusinoasa decat dureroasa in urma careia regele dac isi pedepseste soldatii sa devina sclavii sotiilor lor pana cand isi vor fi spalat rusinea in razboi. De retinut din datele oferite de Pompeius Trogus diferenta doar geografica dintre daci si geti precum si autoritatea regelui asupra ostasilor sai, ceea ce desemneaza trecerea de la democratie la regat.

RUBOBOSTES - fara o datare precisa Pompeius Trogus ne indica o crestere a puterii dacilor sub Rubobostes cel mai probabil imediat dupa Oroles. Acesta reprezinta momentul mutarii centrului puterii geto-dacilor din Campia Munteana in Transilvania.

BIBLIOGRAFIE:
1. Hadrian DAICOVICIU - DACII
2. Vasile PARVAN - GETICA
3. Mioara TURCU - GETO-DACII din Campia Munteniei
4. Mircea MUsAT - Izvoare si marturii straine despre stramosii poporului roman
5. Nicolae DENSUSIANU - DACIA PREISTORICA