Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Fizica


Index » educatie » Fizica
» Parametrii de stare ai stelelor


Parametrii de stare ai stelelor




Parametrii de stare ai stelelor

 Parametrii fizici sau parametrii de stare ai stelelor sunt elemente cu

 ajutorul carora se  pot  caracteriza proprietatile stelelor.

 

1.     Masa stelei ( M ) se exprima de obicei in mase Solare ( MS = 1,989  1030 kg ).




Masele stelelor variaza intre 0,05 MS si 50 MS , exceptie facand stelele masive, a caror masa este mult mai mare decat 100 de mase solare.

2.     Compozitia chimica a stelei: se exprima prin proportia la un kilogram de materie a  hidrogenului, heliului si a celorlalte elemente. Pentru atmosfera stelei compozitia  chimica se determina din spectrul stelei iar pentru interiorul stelei se deduce teoretic din modelele de structura stelara.

    

3.     Raza stelei ( R ) se exprima de regula in raze solare (RS = 6,96  108 m).

  4.   Luminozitatea stelei ( L ): reprezinta energia radiatiei totale emisa de stea in unitatea de timp, pe toata suprafata stelei, pe toate lungimile de unda si in toate directiile ( se mai numeste flux integral total si are sensul fizic de flux energetic).

L = 4π R2 H,        unde  H este fluxul integral al stelei;

[L]SI = W = Js-1

Ls = 3,826  1026 W

5.     Temperatura efectiva a stelei ( Tef ) este temperatura unui corp negru care ar emite aceeasi cantitate de energie pe unitatea de arie, in unitatea de timp, ca si unitatea de arie a stelei, in unitatea de timp.

     Daca aproximam steaua cu un corp negru, conform legii Stefan-

     Boltzmann, avem:

      H = σ T4 = σ Tef 4

6.     Spectrul stelei se determina pe baza unei clasificari empirice, de exemplu, clasificarea Morgan- Keenan ( M-K ), care tine cont de clasa spectrala   a stelei ( conform clasificarii Harvard ) si de clasa de

    luminozitate ( stralucire ).

Spectrele stelelor se deosebesc in functie de intensitatea radiatiei care depinde de  temperatura si de lungimea de unda si de structura interna a stelei ( numarul, pozitia si forma liniilor spectrale ). Clasificarea Harvard este unidimensionala, deoarece tine cont doar de temperatura.

                                                                  R - N

                                                                  I

                                   W – O – B- A- F- G –K - M

                                                                           I

                                                                           S

                                                                                      

       Stelele din clasele principale, sunt impartite ( cu exceptia celor din clasa

       O ), in 10    subclase, notate de la 0 la 9; in interiorul unei clase, 

       temperatura variaza de la o subclasa la alta; stelele din clasele M, N, R,

       S, au aproximativ aceeasi temperatura dar compozitii chimice diferite.

      Clasele de luminozitate, sunt notate cu cifre romane, de la I  la VII:

                          I       :    corespunde clasei stelare a supragiganticelor;

                         II      :    corespunde clasei stelare a giganticelor luminoase;

                        III     :     corespunde clasei stelare a giganticelor normale;

                        IV     :     corespunde clasei stelare a subgiganticelor;

                          V     :     stelele seriei principale;

                         VI    :     subpiticele;

                       VII    :     piticele

       Clasificarea Morgan- Keenan , o clasificare bidimensionala, tine  cont

       de faptul ca spectrul stelei depinde atat de temperatura cat si de

       luminozitatea stelei. Clasa spectrala si clasa de luminozitate, alcatuiesc

       tipul spectral al stelei.

  

7.     Densitatea  medie a stelei ( ρmed ) : in apoximatia unei forme sferice a stelei, este

   

                         ρmed = 3 M / ( 4πR3)  ;   ρS    = 1,41  103 kg/m3 

 

                   

8.     Acceleratia gravitationala la suprafata stelei ( g ), depinde de masa si de raza stelei conform relatiei :

                 g = k M / R2     ,   unde k este constanta atractiei universale:

                 gS = 274 m/s2 

9.     Productia medie de energie a stelei pe kilogram de materie, pe secunda, denumita si generare medie de energie a stelei ( εmed ):

                       εmed  = L / M

                       εmed,S = 2  10 - 4 W/kg

10.  Rotatia stelei, este determinata prin perioada de rotatie, exprimata in zile medii.

       Masa stelei, compozitia ei chimica, raza si luminozitatea sunt      

       parametrii fundamentali. Conform teoremei Vogt - Russell, intreaga

       structura interna a stelei si parametrii ei de la suprafata ( L, R ) sunt

       complet determinati prin masa si  compozitia  ei chimica.

  





      Intre parametrii de stare ai stelelor se stabilesc niste relatii empirice,  

      numite relatii de stare ale stelelor. O asfel de relatie este relatia

      spectru – luminozitate ( diagrama Hertzsprung- Russel )

                   

                            Determinarea maselor stelelor

1.     La unele stele simple, masele se pot determina pe baza efectului Einsein de deplasre spre rosu a liniilor spectrale, datorita prezentei unui camp gravific intens. Dificultatea ce apare in acest caz consta in posibilitati limitate de separare a efectului Einstein de efectul Dopller, mai relevant la majoritatea stelelor; o separare buna a celor doua efecte s-a realizat la stelele pitice albe precum Sirius B si  40 Eridani B, la stele neutronice, quasari.

Δλ/λ = ( -Φe +  Φ0 )/ c2    ,   Φe = potentialul gravitational in punctul de emisie

                                                     Φe = - kM/R   ;   M= masa stelei , R = raza

                                                                                stelei

                                                                                 k = 6,67  10-11 Nm2/kg2

                                                            Φ0 = potentialul gravitational in punctul de

                                                            observatie

                                                           Φ0 = kMP/RP   ;    Φ0 este neglijabil in

                                                                                 comparatie cu Φe

          Δλ/λ = ( -Φe )/ c2  =   kM/(R c2)

           unde,   Rg = 2kM/c2   este raza gravitationala ( Schwarzschild)

          Δλ/λ = Rg /(2R)  ;  pentru Soare, RS = 0,696 106 km  iar   Rg = 2,95 km

2.     Valori precise pentru masele stelare furnizeaza stelele duble vizuale, pe baza legii a III-a a lui Kepler , aplicata sistemelor: Soare – Pamant si sistemului binar (T, m1, m2 , a ).

T2P (MS + MP) / a3P  =  T2 (m1 + m2) / a3  ;   daca: TP = 1 an, ap = 1 UA, MS = 1

         atunci, avem   pentru sistemul dublu :  a3 /T2 = m1 + m2 ;

         Din masurari determinam semiaxa unghiulara a orbitei,  a” si paralaxa

         sistemului π”

        

         a = r a” / 206265”  iar   r = 206265” / π” in UA  , se obtine: a = a” /  π”

         m1 + m2 = a3 /T2 =  a” 3 /  π” 3  T2  ,  unde   m1 + m2 este suma maselor

         sistemului binar. Daca se cunoaste pozitia centrului de masa al

         sistemului binar, CM, se cunosc distantele de la CM la cele doua stele,

         a1 si a2 , si se pot determina masele celor doua componente:

         m1 a1 = m2 a2     si    a1 + a2 = a

        La stelele duble spectroscopice si fotometrice , masele

        componentelor se pot determina din curbele vitezelor radiale, v1 si v2

        aplicand relatia:

        m1 v1 = m2 v2 .

                                 Determinarea temperaturilor stelare

  

     O prima aproximatie a temperaturii stelei se face din tipul spectral, care  

     da temperatura de ionizare, ce poate fi corelata cu temperatura efectiva a

     stelei.

     Temperatura efectiva se determina in prima aproximatie din legile de  

     radiatie ale corpului negru valabile doar in conditii de echilibru

     termodinamic. Pentru a determina exact temperatura stelei si distributia ei

     cu adancimea, trebuie acceptat un anumit model de atmosfera stelara.

Determinarea temperaturii efective a stelelor, se poate face masurand cu bolometrul, stralucirea aparenta integrala ( E ). Bolometrul este un receptor termic care se bazeaza pe transformarea energiei radiante in caldura, care la randul ei determina o schimbare a temperaturii detectate de un termometru, ca o schimbare de rezistenta electrica.

                E = R2 σ T2ef / r2  , unde R = raza stelei iar r = distanta stea

                                            observator

             R / r = sin d/2      , unde d/2 este semidiametrul aparent al stelei si se

                                           determina interferometric

                                             

             Tef = ( Er2 / σ R2 )1/4 = [ E / (σ sin2d/2 ) ]1/4

Sunt relativ putine stele la care E se poate determina bolometric iar d interferometric ( gigantele, Antares, Betelgeuse, etc.).

Alte metode de determinare a temperaturii stelelor:

      a)   determinand pozitia maximului in distributia energiei in spectrul continuu, utilizand legea lui Wien    T λmax = b ;

      b)   comparand distributia energiei in spectrul continuu cu izotermele lui Planck;

      c)   masurand stralucirea aparenta intr-un anumit domeniu de lungimi de unda si aplicand legea lui Planck:

             Eλ = (R / r)2 π Fλ   ,   unde Fλ  este fluxul mediu specific spre exterior

             Eλ = (R / r)2 ( 2πhc2/ λ5 ) [ 1 / ( ehc/kTλ – 1)] , unde k este constanta lui Boltzmann iar T este temperatura monocromatica a stelei ( pentru o anumita λ ); pentru undomeniu mai largde lungimi de unda se integreaza pe tot domeniul si se obtine temperatura de radiatie.

d)     temperatura de culoare se determina di indicele de culoare pentru domeniul

vizual (pv) si cel fotografic(pg)




   IC = mpg - mpv = f(T)

e)     din intensitatea liniilor spectrale, utilizand legea lui Boltzmann se afla

temperatura de excitare iar la utilizarea legii lui Saha se afla temperatura de ionizare.

Temperatura efectiva a stelelor este cuprinsa in domeniul 2000K , 100000K.

                                     Determinarea razelor stelelor

      a) Metoda directa: utilizand relatia

      R / r = sin d/2      , unde d/2 este semidiametrul aparent al stelei si se

                                    determina interferometric, iar distanta stea observator,

                                    r, se afla din paralaxa stelei;

      R = r sin d/2 = d” /(2 π”)  in UA

      Metoda se aplica doar la stelele la care semidiametrul aparent se poate

      determina interferometric.

  

      b) Metode indirecte:

      Daca se cunosc luminozitatea si temperatura efectiva, se poate afla

      raza stelei

                  Lb, S  = 4π R2S σ T4ef,S  ;   Lb  = 4π R2 σ T4ef

      Din formula lui Pogson, raportul stralucirilor standard integrale ale stelei

      si  Soarelui , este:   

                  

                  Est / Est,S  =  Lb / Lb, S  =  2,512 (MS - M)   ;  MS si M sunt

                  magnitudinile bolometrice absolute ale Soarelui, respectiv stelei.

                  2,512 (MS - M)   = ( R2 / R2S )  ( T4ef / T4ef,S  )  ;  logaritmand

                  aceasta expresie, se obtine:

                 

                   M = MS -  5 lg ( R/ RS) – 10 lg (Tef / Tef,S  )  ; daca RS = 1, MS =

                4,7 si Tef,S = 5780 K

                M = 42,3 – 5  lg R – 10 lg Tef  ;  cu R in raze solare si  Tef  in

                                                                    kelvin.

 Din masuratori fotometrice intr-un anumit domeniu spectral: 

               Eλ = R2 π Bλ(T)  ;  in aproximatia lui Wien la legea lui Planck,

    

               Bλ(T)  = (1/λ5) 2 h c2  exp ( - h c/ kB T λ)  rezulta:

               mλ = Cλ – 2,5 lg Eλ 

               mλ = C’λ – 5 lg R + 5 lg r + 2,5 hc lg c /( kB T λ )

               Mλ = mλ + 5 – 5 lg r

               Mλ = Cλ – 2,5 lg R +  1,56 / (T λ)  ;  Cλ se determina din conditia

               ca relatia sa fie valabila pentru Soare penru care se cunosc din

                 observatii M si T pentru o anumita λ.

                                                                                

   

                 Pentru observatii fotometrice, in domeniul vizibil, avem:

 

                 MV = -  0,18  - 5 lg R + 29500 / TV             unde TV este temperatura

                                                                                 de radiatie in domeniul

                                                                                 vizual.

                                                                                

                                        Determinarea luminozitatii stelelor (Lb)

a)     Metoda directa : daca se cunosc R si Tef

                                  Lb / Lb, S  =  2,512 (MS - M)   = ( R2 / R2S )  ( T4ef / T4ef,S  ) 

                 

b)     Metoda indirecta :

                                  M – MV = m – mV = CB  ;  CB = corectia bolometrica 

                                  CB =  42,5 – 28400 / Tef  -  10 lg Tef

Colegiul National „Vasile Alecsandri” , Bacau







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Fizica


Astronomie


Energia nucleara
Reactii termonucleare
Exprimarea vitezei luminii si a indicilor de refractie in optica electromagnetica
RADIATIA ELECTROMAGNETICA
Verificarea teoremelor Kirchhoff in c.a. (CIRCUITE SERIE SI DERIVATE IN CURENT ALTERNATIV MONOFAZAT)
Cazuri particulare de miscare accelerata
STUCTURA DISCONTINUA A SUBSTANTEI – SCURT ISTORIC
Spectrofotmetru UV-Vis Jasco V 550
MASURAREA REZISTENTEI OHMICE A INFASURARILOR
EVALUAREA GRADULUI DE CONFORT HIGROTERMIC