Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme
Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
STILURI DE INTERACTIUNE DIDACTICA


STILURI DE INTERACTIUNE DIDACTICA


STILURI DE INTERACTIUNE DIDACTICA

Obiective:

La sfarsitul capitolului, veti fi capabili:

-         sa caracterizati invatarea eficienta, din perspectiva principiilor invatarii centrate pe elev;

-         sa enumerati functiile profesorului in procesul instructiv-educativ



-         sa definiti stilul de invatare;

-         sa clasificati stilurile de invatare;

-         sa caracterizati principalele stiluri de invatare prin comparatie (analitic-sintetic, rezolutiv impulsiv, rezolutiv cu risc etc.)

-         sa definiti stilul de predare

-         sa caracterizati stilul de predare in comparatie cu stilul educational

-         sa caracterizati principalele stiluri de predare in functie de mai multe criterii (strategie de control, comportament social observabil)

-         sa determinati caracteristicile stilului educational in situatii educationale date.

-         sa stabiliti corespondente intre stilurile de predare si stilurile de invatare

-         sa enumerati principiile care stau la baza modalitatilor de interactiune activa

-         sa descrieti etapele predarii in vederea realizarii invatarii active (prezentare, aplicare, revizuire, diferentiere);

-         sa precizati in ce consta diferentierea instruirii

ÑConcepte cheie: invatare eficienta, competente pedagogice, stil de invatare, stil de predare, stil educational

1.Relatia elev-profesor

Trecerea la o metodologie mai activa, centrata pe elev, implica elevul in procesul de invatare si il invata aptitudinile invatarii, precum si aptitudinile fundamentale ale muncii alaturi de altii si ale rezolvarii de probleme. Metodele centrate pe elev implica individul in evaluarea eficacitatii procesului lor de invatare si in stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea viitoare. Aceste avantaje ajuta la pregatirea individului atat pentru o tranzitie mai usoara spre locul de munca, cat si spre invatarea continua. Potrivit autorilor Harpe, Kulski si Radloff (1999, p.110), caracteristicile fundamentale ale elevului care invata eficient sunt:

      Are scopuri clare privitoare la ceea ce invata,

      Are o gama larga de strategii de invatare si stie cand sa le utilizeze,

      Foloseste resursele disponibile in mod eficace,

      Stie care ii sunt punctele forte si punctele slabe,

      Intelege procesul de invatare,

      Isi controleaza sentimentele in maniera adecvata,

      Isi asuma responsabilitatea pentru procesul lor de invatare si

      Isi planifica, isi monitorizeaza, isi evalueaza si isi adapteaza procesul de invatare.

Functiile profesorului in procesul educational au grade de generalitate diferite si

  • se pot raporta la elev - functia de suport pentru cristalizarea unei grile de valori, captarea si controlul atentiei, asigurarea conexiunii inverse, modelarea experientei de invatare;
  • se pot raporta la social - functia de participare la imbogatirea experientei comunitatilor sociale, participare la viata profesionala si civica, participare la activitati in scoala (formale si nonformale);
  • se pot raporta la procesul de invatamant - functia de concepere, organizare a procesului de invatamant, de proiectare, conducere, evaluare, autoevaluare.

Competentele pedagogice reprezinta atitudinea si aptitudinea cadrului didactic de indeplini aceste functii si circumscriu rolul profesorului. Literatura de specialitate avanseaza numeroase clasificari ale competentelor, printre acestea regasindu-se:

  • competentele de organizare si structurare (presupun organizarea activitatii prin obiective, introducerea elevilor in structura interna a unei discipline, structurarea unor continuturi si relatii educationale, organizarea si conducerea efectiva a clasei de elevi);
  • competente de comunicare (presupun solicitarea si conducerea conduitelor verbale individuale ale elevilor, solicitarea de raspunsuri interactive)
  • competente rezolutive si evaluative (presupun dirijarea activitatii intelectuale, practice, afective si morale ale elevilor prin conduite evaluative pozitive sau negative)
  • competente de stimulare a potentialului formativ al activitatii (presupun obiectivarea si stimularea conduitelor de exprimare directa a opiniei critice, de exprimare personala si interpretativa, de exprimare constructiva a elevilor, dublate de un autocontrol progresiv)
  • competente de modelare a comportamentului socio-moral (presupun introducerea si valorizarea de modele, valori si atitudini sociale pozitive si puternice, exersarea si transferul orizontal - de la elev la elev si vertical - de la profesor la elev, de modele si experiente sociale pozitive).
  • competente de optimizare a climatului socio-afectiv al clasei (presupun tipuri si stiluri de actiune si de influenta ale profesorului in sfera particularitatilor personalitatii elevilor si a grupului, cu dominanta valorilor empatice)
  • competente de stimulare a creativitatii (presupun atitudini deschise si strategii care sa vizeze stimularea conduitei creative, in functie de experienta si de tipul de invatare).

Principiile care stau la baza invatarii eficiente centrate pe elev sunt:

  • Accentul activitatii de invatare trebuie sa fie pe persoana care invata si nu pe profesor.
  • Recunoasterea faptului ca procesul de predare in sensul traditional al cuvantului nu este decat unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi sa invete.
  • Rolul profesorului este acela de a coordona si de a facilita procesul de invatare al elevilor.
  • Recunoasterea faptului ca in mare parte, invatarea nu se produce in sala de clasa si, in mare parte, nu se produce atunci cand profesorul este de fata.
  • Profesorii trebuie sa incurajeze si sa faciliteze implicarea activa a elevilor in planificarea si gestionarea propriului lor proces de invatare prin proiectarea structurata a oportunitatilor de invatare atat in sala de clasa, cat si in afara ei.
  • Luati individual, elevii pot invata in mod eficient in moduri foarte diferite.

2.Stilurile de invatare

Stilul de invatare reprezinta un demers coerent prin care subiectul isi exprima preferinta pentru un anumit mod de a se angaja in procesul cunoasterii. Fiecare stil de invatare se poate defini printr-o structura de factori constitutivi in care elementele esentiale sunt: modul de organizare a cunoasterii, prelucrarea informatiei si modalitatea de exprimare.

1. definirea stilui de invatare pornind de la modalitatea dominanata de organizare si prelucrare a informatiei:

Stilul analitic

o       Examinarea partiala a materialului de studiu sau a datelor unei situatii de invatare

o       Nu se elaboreaza concluzii pana cand subiectul nu isi formuleaza enunturi partiale

o       Opereaza cu foarte multe argumente

o       Subiectul are o dorinta foarte mare de succes, de aceea isi argumenteaza foarte bine concluziile.

Stilul sintetic

o       Preferinta pentru esential printr-un comportament de eliminare a argumentelor

o       Subiectul prezinta un comportament contrastiv, impulsiv, exploziv

o       Capacitate mare de organizare globala a materialului

o       Atentia, concentrarea este difuza cu mari riscuri de a deveni superficial

2. definirea stilului de invatare pornind de la calitati in ceea ce priveste forta de angajare in selectarea si prelucrarea situatiei problematicesi conflictuale:

Stilul rezolutiv impulsiv:

        Capacitate de autocontrol scazuta, compensata de o mare capacitate de anticipare a efectelor

        Subiectul se angajeaza brusc in rezolvare, nu adopta o pozitie critica si autocritica in procesul rezolutiv

        Ipotezele pe care le formuleaza sunt pripite, lipseste analiza profunda

 

Stilul rezolutiv cu risc:

      Capacitate de anticipare a rezultatelor problemei este mai mare decat capacitatea de control

      Ipotezele sunt formulate rapid, iar subiectul devine mai atent in analiza si prelucrarea datelor, controlul creste, isi corecteaza ipotezele progresiv

      Graba in definirea rezultatului final

      Evaluarea finala a demersului e corecta

      Prezinta risc pentru ca demersul este sincopat iar subiectul isi asuma riscul acestor sincope

Stilul rezolutiv echilibrat:

        Capacitatea mare de anticipare a subiectului, corelata cu un bun control si autocontrol

        Subiectul este permanent preocupat de confruntarea datelor cu rezultatele pe care le obtine tocmai din nevoia de control

        Alegerile intre mai multe demersuri posibile sunt bine cantarite

        Dezavantaj: subiectul evita sa formuleze clar enunturile, concluziile

Stilul rezolutiv prudent:

o       Nevoie si capacitate de control mult mai mare decat capacitatea de anticipare



o       Subiectul este tot timpul atent in demersul parcurs, face des aprecieri critice si este sensibil la aprecieri critice

o       Subiectul nu formuleaza concluzii finale, din prudenta, de multe ori demersul nu e finalizat

Stilul rezolutiv pasiv:

           Slaba capacitate de anticipare

           Lipsa capacitatii de mobilizare in control si autocontrol

           Ritm lent in definirea ipotezelor de lucru

           Decizii greoaie

           Reveniri frecvente la punctul de plecare

nesiguranta

3. definirea stilurilor de invatare ca structuri perceptive, informationale si referentiale raportate la un camp de referinta:

Stilul independent de camp:

o                   subiectul isi alege sursa de informatie si extrage elementele de care are nevoie fara ajutor din afara

o                   capacitate mare de a face fata dificultatilor de invatare

o                   capacitate mare de concentrare pe ceea ce e relevant

o                   domina spiritul logic

o                   atitudinea fata de o situati e mai mult neutra decat implicativa

o                   are sensibilitate scazuta fata de nuantele afective ale unei situatii

o                   se caracterizeaza prin abilitati de manifestare, de expresie proprie prin detasare fata de sursele de informatie si prin capacitate mare de construire a situatiilor problematizante (e critic, stie sa puna intrebari)

Stilul dependent:

o       subiectul se desprinde greu de o situatie, este mai impresionabil si simte nevoia surselor externe si a ajutorului, a sigurantei acestor surse pe care le percepe ca pe o autoritate

o       acest stil se caracterizeaza prin implicare, concentrare pe detaliu, de multe ori din motive emotionale, capacitatea subiectului de concetrare pe datele campului problematic e foarte slaba

4. definirea stilurilor de invatare pornind de la structurile logice dominante

Stilul convergent:

        presupune scheme de invatare relativ stabile, in care domina structurile algoritmice

        preferinta pentru deductie logica si nevoia de identificare a unor informatii de intrare care sa-l conduca pe subiect la un raspuns unic

        nevoia de dirijare, pas cu pas, a demersului

        nu favorizeaza conduita euristica si e concentrat pe gasirea caii de solutionare a problemei mai multe decat pe formularea de probleme.

Stilul divergent:

        se cauta si se construiesc probleme

        preferinta pentru abstractizare si restructurare permanenta a informatiilor si experientei

        mare capacitate de investigare prin ipoteze

 

5. definirea stilurilor de invatare pornind de la analizatorul dominant: vaz, auz, kinestezie

Stilul vizual

      Vederea informatiei in forma tiparita ajuta retentia.

      Folosirea culorilor, ilustratiilor si diagramelor ca ajutor in procesul de invatare.

      Sublinierea cuvintelor cheie si realizarea schemelor faciliteaza concentrarea atentiei si intelegerea textelor.

      Intampina dificultati la concentrarea asupra activitatilor verbale.

      Prefera sa priveasca decat sa vorbeasca sau sa treaca la actiune.

      Isi aminteste cu usurinta ceea ce vede.

      Ii place sa citeasca si ortografiaza bine.

      Observa detaliile.

Stilul auditiv

      Ascultarea explicatiilor intareste invatarea.

      Discutarea unei idei noi si explicatii folosind propriile cuvinte.

      Este folositorare analiza verbala, verbalizarea gandurilor si ideilor cu propriile cuvinte.

      Sopteste in timp ce citeste.

      Ii place sa asculte pe altii citind ceva cu voce tare.

      Are nevoie sa vorbeasca in timp ce invata lucruri noi.

      Ii plac discutiile.

      Folosirea metodelor de ascultare activa, incluzand aici chestionarea si rezumarea.

      Zgomotul este un element de distragere a atentiei.

Stilul practic

  • Efectuarea unei activitati practice faciliteaza adesea intelegerea (ex. experimente la fizica, probleme la matematica etc.)

      Scrierea lucrurilor in ordinea lor, pas cu pas, este o cale eficienta de a le tine minte.

      Urmarirea cu degetul a titlurilor, cuvintelor cheie, etc. apoi pronuntarea respectivelor cuvinte urmata de scrierea lor din memorie.

      Preferinta pentru a atinge si a face.

      Scrisul la tastatura este adesea mai usor decat scrierea de mana.

      Utilizarea scrisului cursiv este mai usoara decat cea a scrisului tiparit (cu litere separate)

      Preferinta pentru recompense cu caracter material, fizic.

      Gaseste modalitati si pretexte pentru a se deplasa.

      Isi pierde interesul cand nu este implicat in mod activ.

      Retine ceea ce face si experientele trecute.

Cunoasterea si respectarea stilului de invatare al elevilor de catre profesor presupune surprinderea elementelor care necesita dezvoltare sau a disfunctiilor care trebuie compensate. Stilul de invatare este strans legat si de caracteristicile situatiei de invatare, ceea ce inseamna ca un anumit tip de predare si de evaluare solicita stiluri anume de invatare.

3. Stilurile de predare

Stilul de predare se defineste ca ansamblu de structuri comportamentale relativ constante de a instrui, de a comunica, de a coopera cu elevii, de a decide asupra situatiilor de invatare precum si de a adopta atitudini fata de rezultatele si comportamentele acestora. El se contureaza si se restructureaza continuu in contextul a trei determinari: pregatire, trasaturi de personalitate si experienta.

In cele din urma stilul de invatamant se defineste prin modul specific al unui educator de a organiza si conduce procesul didactic. El prezinta cateva caracteristici:

  • Este totdeauna personal, chiar daca multe dintre aspectele lui sunt comune sau foarte apropiate cu ale altor profesori.
  • Este relativ constant, in sensul ca se manifesta intr-un mod specific, pe o perioada data, dar e si susceptibil de schimbari.
  • Este dinamic, perfectibil mai cu seama sub impactul experientei. Evolutia stilului de predare, in sensul perfectionarii (ameliorarii) lui este dependenta in mare masura de atitudinea educatorului fata de propria-i activitate, de capacitatea sa autoevaluativa.

Mai cuprinzator decat stilul de predare, stilul educational reprezinta totalitatea calitatilor comportamentale ale profesorului, atitudinea sa fata de valorile profesionale si fata de disciplina.

Stilul cognitiv reprezinta modalitatea de abordare a situatiilor problematice care definesc experienta profesionala si extraprofesionala.





Stilul de munca reprezinta modalitatea specifica unui individ sau grup de a efectua o activitate.

1. Din perspectiva optiunii pentru o anumita strategie de control a interactiunilor din clasa si in realizarea obiectivelor invatarii au fost diferentiate:

Stilul autoritar

        presupune, din partea profesorului, impunere, hotarare si promovare a unor tehnici de predare si relationare cu elevii.

        delimitarea timpului si sarcinilor de invatare pentru elevi

        limiteaza initiativa elevilor

        isi asuma responsabilitatea totala in ce priveste rezultatele actiunilor sale

        sanctioneaza (pozitiv sau negativ) fara echivoc, dupa criterii strict definite, atitudinile si rezultatele invatarii elevilor

        din punct de vedere afectiv, relatia cu elevii e distanta si rece

        efecte: antipatizat de elevi, ofera rezultate bune numai pe termen foarte scurt .

Stilul democratic

  • profesorul se foloseste de posibilitatile participative ale elevilor in procesul de invatare, de initiativele si expectantele elevilor pe care le valorifica in proiectarea si derularea activitatilor educationale
  • strategia de predare-invatare e definita prin colaborare si cooperare intre profesor si elev
  • din punct de vedere afectiv si al climatului psihologic: climat deschis, relatii apropiate intre membrii, profesorul insusi comportandu-se ca un membru al grupului.

        este cel mai eficient, producand rezultate superioare atat in plan psihosocial cat si in plan didactic.

Stilul lassaise faire

        profesorul adopta un rol pasiv si minimalizeaza procesele psiho-sociale si didactice care definesc activitatea sa

        profesorul accepta deciziile si initiativele elevilor, apeleaza la experienta acestora, insa nu face evaluari in ce priveste comportamentul elevilor si nu primeste feed-backuri pentru reglarea propriului comportament

        este total neproductiv.

2. Din perspectiva comportamentului social observabil al profesorului, ca persoana care atribuie si evalueaza "rolurile" elevilor, au fost identificate:

Stilul dominator

        se asociaza stilului autoritar care accentueaza sanctiunile pozitive si negative.

        predarea se suprapune unei stari de conflictuale care genereaza devianta comportamentala la elevi.

Stilul negociator

        din perspectiva schimbului echitabil pe care doreste sa-l stabileasca cu elevii, profesorii pot opta pentru o negociere deschisa, explicita in care profesorii si elevii actioneaza impreuna pentru a ajunge la un consens, demersul fiind unul de adaptare reciproca succesiva si permanenta.

  • sunt folosite procedee care merg pe o negociere ascunsa, de consens tacit - profesorii si elevii actioneaza independent, fara cooperare; o serie de comportamente ale elevilor sunt interpretate ca deviante de catre profesor si in consecinta poate adopta o atitudine coercitiva sau poate opta pentru o atitudine deschisa.

Stilul fratern

  • se intalneste la profesorii foarte tineri care se considera egali cu elevii lor
  • succesul la elevi este evident, dar dupa niste ani profesorii abandoneaza aceasta strategie.

. Stilul ritualic

        profesorii asigura un climat psihosocial stabil prin interventii standardizate si uniformizate;

         utilizat pe termen scurt si echilibrat poate da rezultate bune (medii).

. Stilul terapeutic

        adoptat mai ales de profesorii care fac cursuri de formare in terapii

        profesorii privesc activitatea ca o terapie

        profesorii sunt foarte inventivi, creativi, atenti la nevoile grupului, creeaza situatii de participare activa a elevilor la activitati

        perspectiva lor e mai mult psihosociala si mai putin didactica

  • dezavantaj: se indeparteaza de logica disciplinei, poate bulversa elevii in cazul in care nu exista concordanta intre modelul sau si modelul altor profesori

Incercand o sinteza a principalelor coordonate surprinse in tipologiile de mai sus, stilul educational al profesorului este descris adesea in literatura de specialitate ca avand una dintre urmatoarele trasaturi:

è-directiv (cand rezolva toate problemele grupurilor)

sau

æ-non - directiv (cand incurajeaza mai degraba elevii sa faca)

è-interpreteaza, explica propriul comportament

sau

æ-nu interpreteaza, incurajeaza elevii sa-si explice propriul comportament

è-ii contrazice pe elevi, intervenind in discutie

sau

æ-nu-i contrazice pe elevi ci el incurajeaza pe elevi sa discute in grupa

è-are o influenta emotionala pozitiva, asupra elevilor

sau

æ-are o influenta negativa asupra elevilor

è-structureaza si ajuta pe elevi sa-si organizeze munca

sau

æ-nu lucreaza structurat

è-comunica cu elevii, le impartaseste gandurile, stari, experiente

sau

æ-nu comunica, isi pastreaza gandurile pentru sine

4. Eficientizarea interactiunii elev-profesor

Pentru a sprijini instruirea centrata pe elev si utilizarea metodologiilor moderne de lucru la clasa, s-a pus accentul pe strategii de predare care sa corespunda stilurilor individuale de invatare. In cadrul acestor strategii:

        Diferentele dintre elevi sunt studiate si luate ca baza pentru proiectarea activitatilor.

        Elevii sunt lasati sa aleaga singuri modul in care se informeaza pe o anumita tema si prezinta rezultatele studiului lor.

        Elevii pot beneficia de consultatii, in cadrul carora pot discuta despre preocuparile lor individuale cu privire la invatare si pot cere indrumari.

        Aptitudinea elevilor de a gasi singuri informatiile cautate este dezvoltata - nu li se ofera informatii standardizate.

        Pe langa invatarea specifica disciplinei respective, li se ofera elevilor ocazia de a dobandi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra in echipa.

        Se fac evaluari care le permit elevilor sa aplice teoria in anumite situatii din viata reala.



        Oferta situatiilor de invatare este variata, astfel incat sa se faca apel la o diversitate de stiluri pe care elevii le prefera in invatare.

        Elevii sunt frecvent ghidati sa faca alegeri bazate pe interese.

        Se folosesc frecvent sarcini cu mai multe optiuni.

        Invatarea se concentreaza pe folosirea capacitatilor esentiale pentru a valoriza si intelege conceptele si principiile de baza.

        Timpul este folosit flexibil.

        Se faciliteaza formarea capacitatilor de invatare independenta si in echipa.

        Evaluarea este continua si diagnostica pentru a intelege cum poate fi adaptata predarea la nevoile elevilor.

        Elevii sunt evaluati pe mai multe cai.

        Activitatea se incheie cu solicitarea adresata elevilor de a reflecta pe marginea celor invatate, a modului in care au invatat si de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de invatare in cazul lor.

Principiile fundamentale care stau la baza acestor modalitati de interactiune sunt:

    1. stimularea invatarii active
    2. diferentierea instruirii ca modalitate de raspuns a profesorului la nevoile elevului.

A. Predarea in vederea invatarii active

Relatia predare-invatare ia in considerare trei etape ale invatarii active: prezentarea, aplicarea si revizuirea.

Prezentarea

Elevului i se prezinta noile cunostinte, concepte, aptitudini, teorii, explicatii etc.

Explicatiile sunt date (sau create de catre elev) pentru a lega, in mod persuasiv, materia predata de invatarea si experienta anterioara.

        Profesorul prezinta si face o sesiune de intrebari si raspunsuri pentru verificare

        Video, TI si alte instrumente vizuale

        Materiale scrise.

        Elevii se ajuta unul pe celalalt.

Elevul isi formeaza niste concepte instabile. Majoritatea vor fi uitate in doua zile (daca nu se folosesc metode de invatare activa)

Metodele invatarii active privind prezentarea sunt rare. Acestea sunt:

        Elevii descopera singuri ..

        Intrebarile socratice etc.

Aplicarea

Elevul desfasoara o activitate care ii impune sa aplice materialul prezentat. (Invatand si facand).

        Intrebari si raspunsuri

        Exercitii si exemple

        Fise de lucru

        Intrebari din testele anterioare

        Probleme de rezolvat

        Evaluarea unui studiu de caz etc.

Pe masura ce se descopera erorile si omisiunile di conceptiile sale, elevul isi corecteaza si isi completeaza invatarea. Acest lucru este stimulat de catre:

        Autoevalulare, autoverificare etc.

        Verificarea si explicatiile din partea colegilor

        Actiunile intreprinse in urma reactiei profesorului

        Compararea propriei sale activitati cu alte raspunsuri sau cu raspunsurile-model

        Efectuarea de corecturi sau completari pentru a-si imbunatati munca.

Elevul isi formeaza concepte mai stabile si le leaga de invatarea anterioara.

Cunostintele si aptitudinile sunt organizate intr-o structura logica, iar aceasta stimuleaza memoria.

Pe masura ce sunt descoperite erorile si omisiunile, conceptiile formate sunt corectate si extinse

Revizuirea

Elementele cheie sunt confirmate si subliniate prin intermediul explicatiilor care fac legatura dintre noua invatare si invatarea anterioara. Acest lucru intareste legaturile care vor fi utilizate cu ocazia reamintirii ulterioare.

Elementele cheie sunt consolidate prin subliniere si repetitie. Acest lucru stimuleaza retentia. Elevul isi confirma conceptiile, care sunt corecte si corelate cu invatarea anterioara si isi corecteaza erorile si neintelegerile din invatare

B. Diferentierea instruirii Ce se poate diferentia?

Profesorii pot diferentia: CONTINUTUL, PROCESUL, PRODUSUL

In functie de disponibilitatea, interese si profil de invatare, folosind o gama cat mai variata de metode de instruire si de management al clasei.

Caracteristicile diferentierii instruirii sunt:

-         Profesorul clarifica ceea ce este important in materia lui.

-         Profesorul intelege, respecta si construieste pornind de la diferentele intre elevi.

-         Predare, invatarea si evaluarea sunt inseparabile.

-         Toti elevii participa.

-         Profesorul solicita si incurajeaza cooperarea cu elevii.

-         Flexibilitatea utilizarii resurselor este o caracteristica a diferentierii.

-         Performanta este inteleasa in termeni de dezvoltare maxima a potentialului si succes individual.

Lista subiectelor pentru pregatirea in vederea evaluarii finale (examen)

1.      Caracterizati invatarea eficienta, din perspectiva principiilor invatarii centrate pe elev

2.      Enumerati functiile profesorului in procesul instructiv-educativ Stabiliti corespondente intre stilurile de predare si stilurile de invatare

3.      Definiti stilul de invatare

4.      Clasificati stilurile de invatare

5.      Caracterizati principalele stiluri de invatare prin comparatie (stilul analitic cu stilul sintetic, stilul rezolutiv impulsiv cu stilul rezolutiv cu risc, stilul rezolutiv prudent cu stilul rezolutiv pasiv, stilul vizual cu stilul auditiv s.a.m.d.)Enumerati principiile care stau la baza modalitatilor de interactiune activa

6.      Definiti stilul de predare

7.      Caracterizati stilul de predare in comparatie cu stilul educational

8.      Caracterizati principalele stiluri de predare in functie de mai multe criterii (strategie de control, comportament social observabil)

9.      Determinati caracteristici bipolare ale stilului educational

10.  Descrieti etapele predarii in vederea realizarii invatarii active (prezentare, aplicare, revizuire, diferentiere)

11.  Precizati in ce consta diferentierea instruirii



loading...




Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate

Didactica


Gradinita
Poezii cantece


STILURI DE INTERACTIUNE DIDACTICA
PROIECT DE LECTIE Clasa: a VI a sport - Indemanare : -coordonarea actiunilor corpului in spatiu si timp
PROIECT DE LECTIE CLASA: a VI-a Fizica - Masa - masura a inertiei
INTEGRAREA COPIILOR CU DIZABILITATI IN SCOALA PUBLICA
REFERAT LA PEDAGOGIE - INVATAREA
Proiect de lectie Clasa: a-VI-a muzica Melodia
Proiect de activitate didactica Clasa: a VIII-a A Cultura civica - Dreptate si egalitate
PROIECT DE LECTIE Clasa: a - III-a Educatie Fizica
TEHNICI DE LUCRU UTILIZATE IN PREGATIREA ELEVILOR PENTRU PERFORMANTA
OLIMPIADA DE GEOGRAFIE -CLS. a VIII a FAZA PE SCOALA












loading...