Traumatismele osteo-articulare

Traumatismele osteo-articulare

Fracturile si leziunile partilor moi de invelis sunt rezultatul actiunii unor forte exterioare ce pot actiona direct sau indirect.

Fracturile prin mecanism direct se produc in urma socului direct al agentului contondent asupra locului de impact actionand si asupra tegumentului, tesutului celular subcutanat, fasciei si muschilor, rezultand, in unele situatii, fracturile deschise. Importanta leziunilor partilor moi, cat si tipul de fractura, depind de marimea energiei corpului contondent, caracteristice fiind fracturile deschise prin accident rutier si cele prin arme de foc.

Fracturile prin mecanism indirect determina o deformare a osului care se fractureaza la distanta de locul de aplicare a fortei, descriindu-se urmatoarele mecanisme de producere a fracturilor:

mecanism de flexie;

mecanism de torsiune;

mecanism de compresie;

mecanism de smulgere.

Rezistenta osului este direct proportionala cu densitatea (cantitatea de masa pe unitatea de volum). Cand densitatea osoasa scade (osteoporoza, osteomalacie), solicitarea necesara producerii fracturii este mult mai mica, existand diferente intre osul normal (densitate mare) si osul patologic (osteoporoza, tumori, infectii).

1 Aspecte arwtomQ'paiologice

Fr. incomplete:

la adult - fractura unei singure corticale;

la copil - fractura 'in lemn verde' (fractura corticala cu
periost intact).

Fr. complete - fractura intereseaza complet corticala realizand
diferite traiecte:

transversal;

oblic scurt, lung;

spiroid;

fr. cu 3 fragmente;

cominutive (plurifragmentare).

Deplasarile fragmentelor se produc sub influenta agentului traumatizant si sub actiunea grupelor musculare:

translatie - deplasare laterala;

deplasare laterala cu scurtare;

deplasare prin unghiulare;

deplasare prin rotatie (decalaj);

deplasari complexe.

Fig. 13 Traiect de fractura

a) transvers b) oblic c) cu 3 fragmente d) spiroid e) cominutiv

Fig. 14 Deplasarile fragmentelor

a) translatie b) incalecare c) unghiulare d) decalaj

L2. Elemente de etiopatogente a compHeatiilor locale imediate

1. Leziunile tegumentare

Tegumentele pot prezenta solutii de continuitate de importanta graduala in fractura deschisa, dar ele pot prezenta leziuni si in fractura inchisa codificate dupa clasificarea elvetiana AO.

Leziunile tegumentare inchise sunt codificate cu initialele:

IC = I - integument, C - closed

Leziunile tegumentare deschise sunt codificate cu initialele: IO = I - integument, O - open

in fracturile inchise (IC) leziunile tegumentare pot fi clasificate in 5 categorii:

fara leziuni tegumentare

contuzie tegumentara localizata

decolare tegumentara circumscrisa

decolare tegumentara intinsa

necroza cutanata prin contuzie cu risc de deschidere
secundara a focarului de fractura.

Leziunile musculare

Musculatura din jurul focarului de fractura poate suferi diverse leziuni, fie prin actiunea agentului vulnerant (fr. cu mecanism direct), fie determinate de deplasarea fragmentelor fracturii (mecanism indirect). Leziunile musculare (MT) se clasifica in 5 categorii:

fara leziuni musculare edente clinic

leziuni circumscrise la un singur grup muscular

leziuni musculare extensive interesand doua sau mai multe
grupuri musculare

avulsia sau pirderea unui intreg grup muscular, dilacerari
tendinoase

sindrom de compartiment

Sindromul de compartiment

Muschii sunt continuti in compartimentele bine inchise prin fascii a caror extensibilitate este redusa. Hematomul si edemul posttraumatic initial produc cresterea presiunii intracompartimentale (valoare normala 8mmHg). Cand presiunea intracompartimentala depaseste presiunea arteriolo-capilara (30mmHg) are loc colabarea capilara si inchiderea sfmcterelor arteriolo-capilare si venulare dupa care metabolismul tesuturilor compartimentale este grav afectat prin privarea de O2 si substante nutritive. Formarea de compusi anaerobi prin catabolism, eliberarea de enzime prin citoliza si acidifierea pH-ului modifica niicrocirculatia prin vasodilatatie metabolica si cresterea progresiva la valori inalte a presiunii compartimentale. Cercul cios instalat va conduce la necroza progresiva musculara in acelasi timp cu suferinta nerlor ce tranziteaza compartimentul rezultand o paralizie ireversibila. Dupa 12-24 ore, aceleasi manifestari de tip ischemic se instaleaza la nivelul tegumentelor (flictene, necroza) ce isi au sursa de irigatie din vasele fascio-cutane si musculo-cutanate ce se depun in plexuri tegumentare tangentiale.

Simptomatologia clinica este caracteristica, poate debuta dupa 3-5 ore de la traumatism si se caracterizeaza prin:

durere intensa progresiva, difuza, profunda, necalmata la
antialgicele obisnuite (nu poate fi edentiata la comatosi);

tumefactie compartimentala unica sau multipla foarte
intensa, dezvoltata in cateva ore. Dispare relieful normal al
segmentului anatomic, iar prin palpare este edentiata
distensia maxima tegumentara si fasciala.

retractie progresiva a degetelor mainii (grifa) sau
pozitionarea piciorului in echin (uneori la picior acest semn
nu este caracteristic). Este manifestarea contracturii
ischemice progresive.

manevra de elongatie pasiva (stretching test) - mobilizarea
degetelor pasiv in pozitie contrara retractiei exacerbeaza
durerea la nivelul compartimentului interesat.

tulburari neurologice in teritoriul nerlor ce tranziteaza
compaertimentul:

senzitive - parestezii, hipoestezie, anestezie; debut la o
presiune intracompartimentala de 50-55mmHg;

motorii - scaderea fortei active, pareza, paralizie; acest
semn reprezinta o agravare prin leziuni ischemice
extinse, ireversibile, in special la relatia presiune
intracompartimentala 80mmHg mentinuta 6-8 ore,
respectiv fara tratament chirurgical (decompresiune
totala compartimentala).

Asteptarea semnelor neurologice de tip motor pentru a sustine un diagnostic de Sindrom de Compartiment complet este o grava eroare. Diagnosticul poate fi sustinut fara a se gresi doar pe primele 4 semne, iar aparitia tulburarilor senzitive va consemna agravarea si riscul de leziune ireversibila.

Obiectizarea cresterii patologice a presiunii compartimentale se poate face prin masurarea directa si monitorizarea dinamica cu ajutorul manometrului Whiteside si manometrului electronic Stryker. Depasirea valorii presionale compartimentale de 30mmHg intr-un interval de 5-7 ore de la accident impune decompresiunea uni sau pluricompartinientale prin fasciotomie completa, longitudinala a intregului compartiment.

in cazul fracturilor deschise tip II si III A si B (Gustilo), Sindromul de Compartiment poate fi o complicatie deosebit de grava, intrucat efectul presional ischemizant se va suprapune cu leziunile prin atritie directa influentand negativ metabolismul structurilor tisulare aflate la limita abilitatii. In cazul fracturilor deschise, tabloul clinic este mai putin conngator, rareori depaseste presiunea de 50-60mmHg, insa leziunile musculare sunt mult mai grave si mai extinse. Se recomanda, din acest motiv, o atitudine profilactica chirurgicala in cazul fracturilor deschise prin traumatism direct prin energie inalta, in special la pacientii in soc hipovolemic reechilibrat tardiv si vor consta in fasciotomie completa profilactica, debridare extinsa agresiva pana in tesuturi abile, stabilizare fracturara concomitenta si echilibrarea dezechilibrului fluido-coagulant prin heparina fractionata (Clexane, Innohep, Clivarin etc.)

Localizarile cele mai frecvente ale Sindromului de Compartiment sunt compartimentele antebratului (ventral si dorsal) si ale gambei (tibial anterior, peronier extern, tibial posterior superificial si profund).

4. Leziunile vasculo-nervoase (NV) pot fi si ele prezente in cadrul fracturilor (clasificarea AO):

absenta leziunilor vasculo-nervoase

leziune nervoasa

leziune vasculara izolata

leziuni combinate neuro-vasculare

amputatie subtotala sau totala

Simptom<tiohglu fracturilor diafizare

Semne generale - semnele socului Semne locale

subiectiv

0 durere localizata

0 impotenta functionala

inspectie

0 tumefactie

0 deformare regionala

0 pozitie cioasa prin deformarea regiunii

0 scurtarea segmentului

0 echimoze (semn mai tardiv)

palpare

0 durere in punct fix 0 intreruperea continuitatii osoase 0 mobilitate anormala 0 crepitatie osoasa Semne de probabilitate fracturara

durere in punct fix

echimoza

deformare locala

atitudine cioasa

Semne de certitudine

mobilitate anormala

crepitatie osoasa

intreruperea continuitatii osoase

netransmisibilitatea miscarilor

Atentie - in fractura incompleta, ca si in cele angenate, semnele de certitudine lipsesc fiind prezente numai semnele de probabilitate.

Ex. radiografie standard (fata, profil) - este criteriul absolut pentru diagnosticul fracturar oferind indicii complete despre caracteristicile fracturare.

4. Clasificarea fineturilor

Cea mai completa clasificare este clasificarea AO si cuprinde 5 simboluri.

Primele doua simboluri definesc codificarea localizarii fracturii:

=£ prima cifra reprezinta localizarea la nivelul scheletului

- brat -l, antebrat -2. coapsa -3, gamba -4, coloana -5, bazin -6,

mana -7, picior -8, centura scapulara -9

=> a doua cifra reprezinta localizarea la nivelul osului. Fiecare os lung a fost impartit in 3 segmente numerotate:

epifiza proximala - 1

diafiza - 2

epifiza distala - 3

Oasele gambei au 4 segmente: 1 epifiza proximala, 2 diafiza, 3 epifiza distala, 4 maleole.

Ex. : o fractura codificata 42 reprezinta o fractura la nivelul gambei (4) la nivelul diafizei (2).

Fig. 15 Clasificarea AO a fracturilor - codificarea regiunilor

anatomice (dupa Muller, Nazarian, Koch, Classification AO

des fractures)

Fig. 16 Clasificarea AO a fracturilor - codificarea localizarii

la nivelul osului (dupa Muller,

Nazarian, Koch, Classification AO

des fractures)

Fig. 17 Clasificarea AO a

fracturilor - tipul fracturilor

diafizare (dupa Muller, Nazarian,

Koch, Classification AO des

fractures)

primul simbol reprezentat de o litera, defineste tipul de

fractura:

A - fr. cu doua fragmente

B - fr. cu trei fragmente

C - fr. Cominutiva

al doilea simbol reprezinta o cifra, defineste subdiziunea

fiecaruia din tipurile de fractura:

Al - fr. spiroida

A2 - fr. oblica

A3 - fr. transversala

Exista subgrupe Bl, B2, B3, CI, C2, C3

A3

B3

Figura 18: Clasificarea AO

A - Fracturi cu ruptura simpla a corticalei. Ai - fractura spiroida simpla;

A₂ - fractura oblica, unghiul peste 30° fata de axa diafizei; A₃ - fractura

transversala, unghiul liniei de fractura este mai mic de 30° fata de axa

diafizei.

B - Fracturi mixte, asociaza fractura simpla cu o cominutie'. Bi - fractura

spiroida cu con de tensiune; B₂ - fractura cu con de flexiune; B₃ - fractura

mixta, cu con de flexiune nuitifragmentar.

C - Fracturi complexe cu ruperea plurifocala a cilindrului cortical:

Ci - complexe etajate; C₂ - complexe, cu 3 - 5 fragmente intermediare;

C₃ - complexe, cu peste 5 fragmente intermediare.

Examenul clinic si radiologie in final trebuie sa precizeze urmatoarele:

daca fractura este deschisa (tipul) sau inchisa;

sediul;

tipul traiectului de fracura;

deplasarea existenta;

daca fractura este stabila sau instabila (reper pentru tratament
ortopedic sau chirurgical);

incadrarea in clasificarea AO.

Imediate

=> generale:

embolia grasoasa pulmonara -> hipoxie -> insuficienta
respiratorie

hipoxie cu tahipnee;

anxietate;

somnolenta;

coma;

petesii;

scaderea PO2;

multiple opacitati pulmonare;

cresterea lipazei serice;

globule de grasime in urina.

bronhopneumonie;

CID
=> locale:

articulare - hemo, hidartroza;

nervoase - leziuni ale nerlor periferici;

vasculare - in grade diferite pana la ischemie acuta;

fr. deschisa - tip I, II, III ABC (dupa Gustilo si
Anderson);

sindroamele de compartiment.

16. Tratamentul fracturilor

Etapa primara

masuri de supraetuire si stabilizare (daca fractura este
asociata politraumatismului) conform algoritmului ABC;

reducerea si imobilizarea prozorie a fracturilor;

transport la centru specializat de traumatologie.

Etapa secundara (in spital)

echilibrarea functiilor tale:

* corectarea socului neurogen (socul traumatic);

sedarea durerii - analgetice;

administrare de sange sau inlocuitori de plasma.

examen clinic complet multidisciplinar (in cazul
politraumatizatilor);

examen radiografie;

investigatii de laborator.

Tratamentul fracturilor conform caracteristicilor acestora consta in:

reducerea fracturilor;

imobilizare - metode ortopedice

- metode chirurgicale (osteosinteza).

II. 7. Evaluarea grutatii fracturilordestfuw

Fractura deschisa este considerata cea mai grava complicatie imediata si se asociaza adeseori (17% din cazuri) cu leziuni ce ameninta ata.

=> Atitudinea primara - toaleta mecanica si chimica

- acoperirea plagii cu pansament

=>     Atitudinea in spital

Efectuarea unui diagnostic precis:

tipul de fractura deschisa;

asocierea leziunilor vasculare (tip IIIC);

asocierea leziunilor nervoase.

Scorul MESS (Mangled Extremity Severity Score): A - Aspect lezional

energie mica: fr. simple inchise sau deschise prin perforare
sau impuscare cu calibru mic - 1 punct;

energie medie: fr. deschisa sau inchisa, dar cu cominutie
mare, strire moderata - 2 puncte;

energie inalta: explozie in imediata vecinatate sau prin
proiectile de inalta teza - 3 puncte;

strire masiva: forestiera, feroara - 4 puncte.
B - Socul

absent - o puncte;

usor - hipotensiune pasagera - 1 punct;

moderat - hipotensiune prelungita - 2 puncte;

avansat - tara puls, rece, parestezii - 3 puncte.
C - Ischemia

absenta - 0 puncte;

usoara - puls diminuat - 1 punct;

moderata - puls absent, reumplere capilara intarziata,
parestezii si actitate motorie diminuata - 2 puncte;

avansata - puls absent, rece, parestezii cu hipo sau analgezie si
actitate motorie absenta - 3 puncte.

Punctajul se dubleaza la ischemia peste 6 ore. D - Varsta

< 30 ani - 0 puncte;

30-50 ani - 1 punct;

> 50 ani - 2 puncte.

O gratate lezionala care insumeaza 7 puncte sau mai mult, impune amputatia primara a membrului traumatizat, iar sub 7 puncte face posibil tratamentul conservator.

YIL8. Sindromul de strire (crush syndrom). Sindromul de compresiune prelungita a membrelor

Acest sindrom trebuie suspectat cand exista o intarziere de degajare a unei ctime incarcerate, care a avut cel putin un membru comprimat - mai multe ore.

8.1. Fiziopatologie

Sindromul de strire poate fi etichetat drept rabdomioliza posttraumatica. Dupa degajarea membrului prejudiciat prin compresiune, membrana celulara musculara pierde capacitatea de a proteja activ mediul celular devenind permeabila si apa patrunde liber intracelular. Rezulta edem muscular sever cu edem remarcabil al intregului membru. Se produce o pierdere de lichid circulant in spatiul extramuscular, hipovolemie secundara si soc. Produsii rezultati din degradarea celulara, mioglobina, metaboliti acizi si potasiul ionic sunt preluati in circulatia sistemica in cantitate mare determinand prejudicii severe.

In prima ora gratatea este desemnata de concentratia ionilor de K⁺ care provoaca tulburari cardiace prin modificarea potentialului electric, urmata de moarte.

In plus asocierea hipovolemiei, acidozei metabolice si a mioglobinuriei va declansa insuficienta renala acuta cu anurie.

Reducerea pana la anurie a excretiei renale permite acumularea de Produsi toxici ai degradarii celulare musculare, cresterea concentratiei ionilor K⁺ amplificand riscul exitusului. Miglobina precipita in tubii contorti distali in prezenta unui mediu acid. Hipotensiunea din cadrul Socului hipovolemic produce anoxie tubulara renala agravand insuficienta renala.

In conceptia actuala se face o diferentiere intre agresiunea prin strire, caracterizata prin manifestari locale si sindromul de strire (CRUSH SYNDROM) cu manifestari sistemice care decurg dupa agresiunea initiala.

O agresiune prin strire este cauzata de o presiune prelungita continua asupra corpului, factorul major il reprezinta perioada de timp inregistrata. Cea mai scurta perioada de timp raportata in literatura, care a realizat un sindrom de strire, a fost de 4 ore.

8.2. Studiul clinic

in timpul examinarii unui pacient, imediat dupa degajare se constata o deficienta neurologica severa cu tulburari senzitive si paralizie flasca a membrulu agresionat.

Initial edemul este absent, acesta dezvoltandu-se treptat si devenind izbitor ca volum, dominand tabloul clinic. Pulsul periferic se mentine normal.

Pacientul se deterioreaza hemodinamic prin hipovolemie severa, pe masura progresiei edemului instaladu-se soc sever.

Urina este hipercroma prin mioglobinurie.

Examenele paraclinice de laborator vor edentia un hematocrit crescut precum si valori crescute ale miglobinei, K⁺, Ca²⁺. Ph-ul reaza spre acidoza.

Se inregistreaza valori foarte ridicate ale creatinfosfokinazei. 15.000 U(n. 130 U).

intrucat semnele clinice locale ale sindromului de compartiment sunt aceleasi cu semnele tardive ale agresiunii prin strire, s-a generat confuzia fiziopatologiei comune si s-a propus o stadializare a sindromului de strire in functie de numarul compartimentelor implicat, timpul compresiunii si manifestarile generale.

Stadiul I. Implica maxim 4 compartimente. Daca compartimentele nu sunt decomprimate rapid apar tulburari sistemice. - titrul enzimelor musculare este moderat crescut, creatinfosfokinaza atinge valorile de 10.000 U.

Stadiul II. Implica 4-8 compartimente, titrurile enzimelor musculare cresc; creatinfosfokinaza atinge valori de 20.000 U; miglobinemie crescuta, miglobinurie; lipseste anuria; hipotensiune sistemica.

Stadiu] III. Sunt implicate mai multe de 10 compartimente. Compresiunea in pozitie ghemuita poate interesa mai multe

compartimente, tabloul clinic este completat cu soc hipovolemic, acidoza metabolica, aritmie cardiaca, hiperpotasemie si cresteri enzimatice.

8.3. Diagnosticul

Va fi sustinut prin: 4 Anamneza (pacient, anturaj)

antecedente, tratamente anterioare;

circumstantele traumatismului, incarcerare;

durata compresiunii. + Examenul membrului comprimat:

inspectia:

-> deformare, plaga; -> coloratia: paloare, marmor; -> tulburari de mobilitate distala.

palpare:

-> modificari de temperatura locala; -> modificari ale pulsului distal; -> tulburari de sensibilitate.

Examenul celorlalte regiuni.

Compresiunea membrelor este adesea asociata cu compresiunea
toracica sau abdominala.

1.8.4. Bilantul lezional

neurologic - scor Glasgow; respirator; cardio-vascular. EKG:

tulburari de ritm, conducere; semne de ischemie; semne de hiperkaliemie.

8.5. Elemente de gratate

varsta, teren, tare asociate;

timpul scurs pana la acordarea primelor ingrijiri medicale;

importanta traumatismelor;

importanta, extinderea, durata compresiunii musculare;

semne vasculare si neurologice distale;

leziuni asociate la nivelul membrelor, politraumatismul;

insuficienta respiratorie acuta;

coma;

colaps, starea de soc; stopul cardio-respirator.

1.8.6. Etiologie

catastrofe naturale: cutremur de pamant, avalanse; prabusiri de cladiri dupa explozii de gaz, atentat terorist; accident de transport: automobil, tren, aon; accident de munca: prabusire de galerie, de transee.

8.7. Conduita primara

/. inaintea degajam:

dezobstructie oro-faringiana;

oxigenoterapie pe masca;

abord hemoperiferic: - Ringer lactat 500ml (reumplere prealabila);

protectie termica;

bicarbonat de sodiu 1,4% 250ml pentru 1.000 ml solutie cristaloida;

sonda gastrica cu evacuarea continutului gastric;

determinarea glicemiei, temperaturii;

monitorizarea pulsului, TA, EKG, SpO₂;

sedarea durerii: analgezice, sedative, Fentanyl, Hypnovel.

2. dupa degajare: prevenirea insuficientei renale acute si a hiperpotasemiei;

favorizarea diurezei;

continuarea reumplerii patului vascular.

in colaps: - reumplere vasculara 500 - 1.000 sub controlul TA si a
PVC.

in hiperpotasemie periculoasa (largire a QRS, unde T gigante ascutite):
- gluconat de Ca 10% 1 - 2 g i.v. lent;

bicarbonat de sodiu lmEq/Kgc.

in tulburari cu risc tal:

insuficienta respiratorie acuta;

coma profunda;

ineficacitate cardio-circulatorie;

delabrari ale membrelor cu risc hemoragie major,
se va continua tratamentul inceput;

intubatie traheala: . Hypnovel,

. constantele mecanice - FiO₂=l (de adaptat in functie de VC=8 - 10 nil/Kg, F=14 - 16 respiratii/minut. Intubatia este impusa daca degajarea este foarte tardiva (peste 6 ore).

Transport

Supraveghere:

starea de constienta; coloratia tegumentelor; auscultatia cardio-pulmonara; TA, frecventa cardiaca; frecventa respiratorie, SpO₂; hematocrit, hemoglobina;

ventilatia mecanica: FiO₂, volum curent, frecventa, spirometrie, presiune de insuflatie, capnometrie.

8.8. Conduita secundara (la spital) Tratamentul CRUSH SYNDROM-ULUI

♦ Protocol de tratament

Combaterea hipovolemiei cu solutii cristaloide in perfuzii tamponate
cu bicarbonat.

Cresterea diurezei prin administrarea de manitol la o diureza sub 300
ml/h.

Administrarea de THAM pentru corectarea acidozei.

Monitorizarea constantelor tale din ora in ora, a ph-ului urinar si a
volumului urinar.

Monitorizarea osmolaritatii sanguine, a ionogramei si concentratiei
partiale a O₂ si CO₂ sanguin la fiecare 6 ore.

Scopul tratamentului il reprezinta prevenirea insuficientei renale acute, fapt posibil daca este administrat precoce. in urma aplicarii adecvate a tratamentului rata morbiditatii si a mortalitatii s-a micsorat, fiind justificata numai prin aplicarea unui tratament local neadecvat.

♦ Principii ale tratamentului local

Tratamentul in agresiunea prin zdrobire va fi indreptat spre prevenirea sindromului de strire, sindrom cu o rata inalta de morbiditate si mortalitate. Exista inca controverse prind tratamentul.

Confuzia rezulta din similitudinea semnelor agresiunii prin strire si S.C., recomandandu-se fasciotomia precoce in ambele situatii, fara discernamant. Michaelson (1992) atrage atentia asupra a doua

complicatii dupa fasciotomie, responsabile de aceasta evolutie nefasta si deces. Acestea sunt sangerarea profuza la locul fasciotomiei si infectia.

Sangerarea musculara in suprafata acestuia este difuza, lenta, nu poate fi controlata de chirurg si se datoreaza pierderii de tonus muscular postagresiune si al mediului acid. De asemeni, infectia locala este greu de prevenit prin existenta tesutului muscular neabil in contact cu exteriorul.

Antibioticele actioneaza o perioada scurta si nu pot controla infectia locala. in conceptia autorului, nu se va face fasciotomie in sindromul de strire din motivele enuntate; si daca totusi a fost efectuata, se va completa cu o rezectie totala a muschiului detalizat, odata cu timpul fasciotomiei. Identificarea muschiului mort se va face prin stimulare directa, fizica sau electrica, controlandu-se contractibilitatea si nu ne rezumam doar la aspectul macroscopic. Esecul de a recunoaste muschiul mort la prima interventie va duce la debridari seriate si pericol de infectie. Singura indicatie pentru fasciotomie o reprezinta agresiunea prin strire deschisa, la care debridarea radicala agresiva va eta infectia. De asemeni se recomanda fasciotomia in cazul iminentei unei gangrene.

Se recomanda amputatia doar daca infectia membrului pune in pericol ata pacientului.

Sub rezerva complicatiilor mentionate (sangerarea difuza si infectia), autorii anglo-saxoni considera ca fasciotomia este totusi singura metoda cunoscuta si pertinenta pentru a intrerupe ciclul edem - ischemie - necroza.

incercarile de a intrerupe ciclul prin aplicarea de gheata sau ridicarea membrului scad perfuzia arteriala agravand necroza musculara.