Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa.vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor




Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» Semiologia leziunilor traumatice si netraumatice ale aparatului locomotor


Semiologia leziunilor traumatice si netraumatice ale aparatului locomotor


Semiologia leziunilor traumatice si netraumatice ale aparatului locomotor Principalele modalitati si mijloace de tratament

"Fixeaza-ti in minte chiar de acum o regula si un ideal de purtare carora sa te conformezi atat in singuratate cat si intre oameni, caci intelepciunea e a ta numai cand o dai altuia, astfel ea este numai in tine." Nicolae Iorga



Segmentele corpului = grinzi compozite

Osul = parghie vie

Membrele = lanturi cinematice

Alinieri

Ancorarea coloanei si curburile ei

Ansamblu unitar

Cauzele leziunilor ortopedice:

a.      traumatisme industriale

b.     accidente rutiere

c.      accidente de sport

d.     accidente casnice

Luxatie acromio-claviculara

Luxatia de cot

Osul

a.      lung

b.     plat

c.      scurt

Fracturi

Fracturi articulare

Osul lung

- epifiza

- cartilajul de conjugare (in timpul cresterii),

-metafiza (bogata in vase de sange)

-diafiza acoperita de periost si cu un canal medular delimitat de endos.

Cat de bine sunt desenate oasele sa reziste la fractura

oasele sunt adaptate sa suporte incarcari

pentru a intelege comportamentul osului avem nevoie sa cunoastem

    • masa si rigiditatea oaselor,
    • modul de incarcare al acestora

Selectia este a celor ce pot performa functia locomotorie

masa scheletului trebuie crescuta, hranita, carata, sustinuta, accelerata si decelerata la fiecare pas (pentru o alergare cu 20km/ora 30% din energie se exteriorizeaza)

reducerea masei osoase determina reducerea factorilor de siguranta si creste riscul fracturii

fracturile grave sunt necunoscute la tineri sau provin din actiuni nenaturale: accidente de automobil, sky sau glont

Adaptari ale osului

desenul a numeroase parti din schelet indica folosirea unei mase minime osoase:

    • "ondularea" oaselor
    • scobiturile din oasele lungi traduc existenta locurilor cu solicitare mecanica nula,
    • arhitectura in sandwich din multe oase (doua perdele de os cortical delimitand spongiei cu celule rare)
    • structura in cochilie de ou a corticalei oaselor scurte

Definitia fracturii

intreruperea continuitatii osului sau cartilajului

Fractura de oboseala 

- Analiza fractala pe radiografia osoasa => identificarea subiectilor cu risc crescut.

- Indicele de textura osoasa este mai scazut in caz de fractura de oboseala

Grinda compozita

-pentru fiecare segment de membru trebuie considerate impreuna masa osoasa si cea musculara care formeaza o grinda compozita

-muschii care au contact pe intreaga suprafata care are tendinta de a se curba contracareaza aceasta tendinta pe care o transforma cu ajutorul antagonistilor intr-o forta de compresiune axiala excentrica

-exprimand solutia in termeni ca stress se constata ca varful de stress la os ar trebui sa fie de 75Mpa (sistem elastic), valoare gasita in membrele mamiferelor in timpul activitatilor incordate alergarea rapida saritura

Puncte delicate

Adaptarea formei la rezistenta se intoarce impotriva sigurantei. Ex colul femural uman si trohanterul.

-forma osului ingrosarea corticalei si aranjamentul trabeculelor osoase minimalizeaza masa osoasa necesara rezistentei la incarcarile impuse de locomotie (greutatea corpului si incarcarile musculare pun partea superioara a colului femural in tensiune iar partea inferioara in compresiune).

-caderea pe sold schimba situatia complet: partea inferioara a colului este pusa in tensiune iar partea superioara este in compresiune (inversarea situatiei normale).

-miscarea de rotatie forteaza structurile de rezistenta ale colului femural in directia in care sunt cel mai putin adaptate

Anamneza

varsta

sex

antecedente fiziologice

antecedente patologice

mecanismul leziunii

circumstantele in care s-a produs leziunea

modalitatea de asistare:

    • la locul accidentului
    • in timpul transportului
    • la camera de primiri urgente

Semne functionale

durere intensa

impotenta functionala totala

Examenul fizic

Inspectia

- Palparea

- ROM (range of motion) trebuie cautat sau aflat in functie de posibilitati

- Evaluarea leziunilor ligamentare si ruptura tendonului

- Evaluarea initiala a politraumatismului urmeaza protocolul A.T.L.S. (the advanced trauma life support)

1. Inspectie

- deformatia - mai mult sau mai putin evienta

- bilantul starii cutanate (clasificarea lui Gustillo sau Cauchoix-Duparc)

- starea teritoriilor distale de fractura (neurologic si vascular).

2. Palparea

- intregului membru inclusiv articulatiile pentru a percepe crepitatiile, adesea companiate de leziunilor

    • Cracmente fine (hematon)
    • Cracmente dure (osoase)

3. Auscultatia

Cracmente osoase

Radiologie:

Evidentiaza:

articulatiile supra si sub-iacente

formele traiectului (mai frecvene sunt traiectele spiroide, mai rare sunt fracturile izolate ale tibiei sau fibulei)

Clasificare

In functie de un anumit element considerat criteriu

Varsta

fracturile copiilor

    • fractura prin impactare - fractura in bulgare de unt Fractura torus - incretire a corticalei
    • fractura in lemn verde fractura unicorticala (defect de continuitate ce nu cuprinde intreaga circumferinta
    • fractura completa
    • decolarile epifizare (echivalente de fractura)

fracturile adultului

fracturile varstnicului

Grad de interesare

fractura completa daca intereseaza ambele corticale

fractura incompleta daca intereseaza numai o corticala (radiografic)

Starea tegumentelor

fractura inchisa pielea si tesuturile din vecinatatea osului, sunt intacte.

fractura deschisa focarul de fractura comunica cu exteriorul, pe orice cale



Traiect

transversale

oblice

    • scurte
    • lungi

spiroide

    • scurte
    • lungi

complexe (cominutive)

    • cu con
    • cu mai multe fragmente

Deplasarile fragmentelor

deplasare antero - posterioara

    • dorsala - posterioara
    • volara - anterioara

deplasare laterala

angulare

    • abductie - valgus
    • adductie - varus

rotatie decalaj

axiala

    • incalecare
    • tasare
    • diastazis interfragmentar
    • smulgere

Localizare

precizeaza localizarea anatomica a focarului de fractura:

    • osul
    • partea corpului (stanga sau dreapta)
    • punctele de referinta standard de exemplu: gatul femural tuberculul tibial posterior.

pentru osul lung se va putea preciza:

    • treimea interesata proximala medie distala
    • zona anatomica epifiza proximala metafiza proximala diafiza metafiza distala epifiza distala

Felul traiectului

fractura transversala traiectul perpendicular pe axa lunga a osului

fractura oblica orientarea planului de fractura in raport cu cele trei plane cardinale:

    • oblica de sus in jos
    • dinauntru in afara
    • antero-posterior

fractura spiroida traiect infasoara axa unui os lung => mai greu de descris

fractura complexa (cu mai multe fragmente) - se precizeze daca exista un contact intre principalele fragmente: proximal si distal.

Fractura prin avulsie sau smulgere un fragment osos tinut departe de pozitia normala prin contractia unui muschi sau rezistenta unui ligament.

Tasarea urmeaza compresiunii osului => depresiune

    • humerusul batranilor cu osteoporoza
    • platoul tibial
    • corpurile vertebrale.

Clasificarea AO

Humerus 1.

Radius-ulna 2.

Femur 3.

Tibia-Fibula 4.

Coloana 5.

Pelvisul 6.

Mana 7.

Piciorul 8.

Toate oasele ramase sunt clasificate sub cifra 9. Patela 91.1, Clavicula 91.2., Scapula 91.3, Mandibula 92. Oasele faciale si craniu 93.

Fiecare os lung are 3 segmente: proximal, diafizar si distal. Segmentul maleolar este clasificat ca al 4-lea segment al tibiei.

Mecanismul de fractura

efect de incovoiere => exagerarea curburii fiziologice (fracturi prin flexie) sau redresarea curburi fiziologice (fracturi prin extensie) => traiect oblic

efect de forfecare => traiect transversal

efect de torsiune prin aplicarea unui cuplu de torsiune tangential la suprafata cilindrului osos => traiect spiroid

compresiune axiala prin actiunea convergenta a fortelor

    • centrata, determina aparitia unor tasari,
    • excentrica, produce:
    • infundari (la nivelul osului spongios)
    • implozii (la nivel diafizar), cu aspect cominutiv sau complex

actiunea divergenta a fortelor =>

    • avulsia insertiilor musculare
    • fracturi cu diastazis (distanta) interfragmentar

Evolutie

consolidare la 3 la 6 luni

Vindecarea fracturilor

faza inflamatorie

tesutul de granulatie

formarea calusului

depozitele osoase lamelare

remodelarea

Influentarea vindecarii

varsta

comorbiditatile

medicamentele folosite

factori socio-culturali

nutritie



Factori de risc pentru complicatii

- intarzierile de consolidare, pseudartrozele, osteitele, durerile cronice

    • Varsta: peste 40 de ani
    • Comorbiditati: diabetul,
    • Medicamente: corticoizii, AINS
    • Factori sociali: fumatul
    • Nutritia: nutritia proasta
    • Tipul de fractura: fractura deschisa , pierderile de sange
    • Traumatism: politraumatismul
    • Factorii locali: infectia locala

Complicatii imediate :

neuro-vasculare sunt rare

deschiderea focarului de fractura discutate frecvent dupa clasificarea Gustillo

Complicatii acute

infectiile complica fracturile deschise si fac tratamentul dificil

deplasarile secundare sunt prezente in tratamentul ortopedic al fracturilor instabile

necrozele cutanate apar in primele zile la fracturile care au suferit deplasari.

- sindromul de loja (compartiment) - reprezinta o urgenta absoluta prin sechelele sale grave si impune o aponevrotomie:

    • bandajele stranse,
    • embolusul arterial
    • insuficienta arteriala

Sindrom Volkmann

durere,

paloare,

pulsatii,

parestezii 

paralizii.

Complicatii tardive

intarzierile in consolidare prin:

1. stare generala proasta

2. defectuoasa.

Pseudartroza:

1. aseptica

2. Septica

3. antreneaza un tratament chirurgical

osteita cu stafilococ auriu - prognostic prost si tratament chirurgical lung

calusul vicios - scundar:

-deplasarilor neglijate

-imperfectiunilor de tratament

-putin tolerate

-evolutia se face spre artroze.

Tratamentul fracturilor

Nonchirurgical

    • Imobilizare prin aparat ghipsat, atele

Chirurgical

    • Tractiune urmata de imobilizare
    • Amputatie urmata de protezare
    • Fixare interna
      • Suruburi, brose
      • Extracorticala: Placa si suruburi
      • Intramedulara:
        • Tija simpla sau zavorata
        • Tije Ender (Rusch)
        • Brose in manunchi (Haketal)
    • Fixare externa:
      • Hofmann
      • Ilizarov
      • Fischer

Complicatiile imobilizarii si decubitusului.

- Escarele

- Complicatiile cardiovasculare

- Complicatii respiratorii

- Complicatii ale aparatului locomotor

- Complicatii osoase - osteoporoza. - - Redori articulare

- Musculare

- Complicatii neurologice si comportamentale

-compresiunea nervilor periferici

-consecinte psihice

- Complicatii digestive si urinare

-reflux gastro-esofagian, rute false, constipatii

-complicatii urinare: retentie, infectii ascendente

- Infectii nosocomiale

Tratamentul initial al fracturilor

realinierea segmentelor de membru fracturat pe atela.

starea neuro-vasculara est evaluata si documentata inainte si dupa realiniere si imobilizare.

daca pacientul oprezinta fractura deschisa se face rapid o hemostaza in focarul de fractura (esentiala) apoi un pansament steril

- imobilizarea tine cont de complicatiile neuro-vasculare prezente sau viitoare posibile

Aparatul ghipsat

Confectionarea unui aparat ghipsat = act medical care angajeaza responsabilitatea medicului care-l executa sau care dispune executarea lui.

Scopul: Imobilizarea regiunii traumatizate in pozitie functionala, stabila si confortabila pana la vindecarea leziunilor

Indicatii:

1.fracturi,

2.afectiuni ortopedice,

3.leziunilor de parti moi (tendoane, ligamente),

4.leziunilor articulare (se pune in repaus articulatia ca in cazul artritelor septice)

- Complicatiile de gravitati diferite

-Supravegherea este esentiala in prevenirea complicatiilor si face parte integrala din tratamentul unei fracturi, a unei entorse sau a unei artrite.

-Educatia pacientului este fundamentala

Tipuri de materiale

- benzile textile preimpregnate cu ghips

- benzile de rasina

Tipurile de aparat confectionat

- simpla atela in forma de jghiab

- aparatul ghipsat circular

Denumirile apratelor ghipsate M. S.

- Manusa imobilizeaza pumnul

- Mansetele antebrahiale sau antebrahipo-palmare au pruncte de sprijin pe antebrat si mana

- Atela comisurala (ia sprijin pe prima comisura) se vorbeste astfel de atela de deschidere comisurala caci ea mentine deschisa prima comisura

- Atela ghipsata posterioara sau ghipsul brahio-antebrahial (imobilizeaza bratul si antebratul),

- Aparatul brahio-antebrahio-palmar (are sprijin pe cele trei segmente)

Denumirile apratelor ghipsate M. I.

- Cizma (imobilizeaza gamba si piciorul)

- Aparatul cruro-gambier (porneste de la regiunea inghinala si se opreste la nivelul maleolelor)

- Cruro-pedios (de la coapsa la picior)

- Pelvi-pedios (are priza pe pelvis si se opreste la nivelul piciorului cand prinde ambele membre inferioare (se vorbeste de pelvi-bipedios)

Supravegherea imobilizarii

Durerea

Tulburarile de sensibilitate

Caldura

Culoarea extremitatilor

Complicatiile secundare:

1.edem,

2.cianoza, - 3.caldura, - -- 1 1 4.sensibilitate,

5.motricitate puls etc.

Supravegherea biologica



-Coagularea sanguina

-Bilantul infectios

Radiografiile de control

- 2,7,14,21,30,45, 60 si 90

Complicatii

Vasculare (presiune circumferentiala permanenta pe membru prin defect de realizare, edem secundar prin obstacol pentru returul venos => edem si cianoza a extremitatilor. Se previne prin ridicarea membrului imobilizat, reeducare sub aparat ghipsat.

- Escarele

-Plagile si iritatiile cutanate

-Amiotrofia

-Redoarea

-Osteoporoza

Tratamentul chirurgical

-Osteosinteza cu focar deschis: reducerea se face cu cer deschis, prin abord direct al focarului de fractura.

-Solida, permite mobilizarea preecoce

-Contentia este asigurata prin mijloace de osteosinteza:

1. Tije: Ender, Kirschner, Kempf

2. placa insurubata,

3. brose,

4. cerclaje.

Avantaje 

- reducere anatomica

- renuntare la aparatul ghipsat

- permite mobilizarea precoce a articulatiilor

Iconveniente

Deschiderea focarului de fractura

deperiostarea fragmentelor poate fi la originea tulburarilor consolidarii, al infectiilor

Osteosinteza cu focar inchis

Reducerea prin manevre externe sub control RxTV

Evita deschiderea focarului de fractura

mijloacele de osteosinteza adaptate structurii osului.

Nu se renunta la aparatul ghipsat in afara montajului stabil (cui zavorat)

Risc de calus in rotatie +++ => interes pentru tija zavorata)

Fixatorul extern

Este utilizat in fracturile larg deschise.

Contentie solida

Cicatrizare cutanata controlabila

Mobilizare precoce a articulatiilor

Inconveniente: fisa fixatorului extern poate fi la originea osteitei localizate, a redorilor de glezna prin leziuni musculare ale lojei anterioare

Indicatiile depind de starea tegumentului, tipul de fractura si sediu, leziuni asociate, varsta pacientului si antecedentele pacientului si tendinta scolilor

Indicatii in fracturile inchise

Tratamentul otopedic in :

    • Fracturi fara deplasare
    • Fracturi stabile
    • Anumite fracturi cominutive dincolo de posibilitatile osteosintezei

Tratamentul chirurgical

    • Fracturi transversale sau oblice scurte in treimea medie
    • Fracturi bi sau multifocale
    • Placa are indicatiile cele mai bune pentru fracturile metafizare
    • Fixatorul estern are indicatie in fracturile metafizare si foarte cominutive.

Indicatii in fracturile deschise

Este o urgenta si starea tegumentului cionditioneaza indicatiile

Tipul I au aceleasi indicatii ca si fracturile inchise

Tipul II si mai ales tipul III reclama fixatorul extern

Tratamentul (managementul) fracturilor deschise

- hemostaza

- prevenirea infectiei si tetanosului (Cefazolin ori clindamycin pentru tipul I sau II), aminoglycoside (tobramicin) pentru tipul III. Penicilina se foloseste pentru prevenirea infectiei cu Clostridium perfringens sau cu Clostridium tetanii. Nu se folosesc profilactic quinolonele pentru ca dezvolta rapid rezistenta la stafilococ. Se pastreaza ca rezerva intrucat sunt antibiotice utile in tratamentul infectiilor dupa implante

- instalarea irigarii si debridarii plagii in sala de operatii. In primele 24-48 de ore dupa debridare este recomandata inchiderea sau atunci cand plaga este curata. Antibioterapia se mai mentine 2 zile.

- restabilirea functiei membrului lezat

- managementul depinde de tipul de fractura si de sediul ei. Plaga este subsecvent stabilizata.

Tehnicile nonoperative

- reducere cu focar inchis

- imobilizare

Indicatiile chirurgicale

esuarea managementului nonoperator

fracturi instabile (care nu se pot mentine in mod adecvat)

deplasarile fracturilor intraarticulare cu mai mult de 2mm

fracturi despre care se stie ca evolueaza prost cu tratament ortopedic nesangerand (fracturile colului femoral)

fracturi patologice

fracturi multiple care cuprind bazinul, femurul ori vertebrele

fracturi deschise sau complicate prin deschiderea focarului

fracturi la indivizi cu risc mare pentru tratamentul nonchirurgical (batrani care au risc mare la imobilizari prelungite cu fracturi ale femurului proximal)

fracturi in ariile de crestere ale unui schelet imatur care determina oprirea activitatii cartilajului de crestere (Salter-Harris tip III-IV)

intarzieri in consolidare ori pseudartroze care nu raspund la tratament nonoperativ

Contraindicatii ale tratamentului chirurgical

infectiile active (locale sau sistemice) ori osteomielite

tesut moale care compromite acoperirea fracturii ori abordul chirurgical pentru ca tesutul este de proasta calitate dupa arsuri, cicatrici ori infectii active

- conditii medicale care contraindica chirurgia sau anestezia (infarctul miocardic acut)

- cauze in care o amputatie este mai buna decat un membru sechelar

Tratamente asociate

- Chirurgicale.

- Gesturi asociate sau amanarea acoperirii cutanate (grefe dermo-epidermice, lambouri)

Medicamentoase

Prevenirea tetanosului

Antibioterapie parenterala

Tratament antitrombortic/anticoagulant

Antalghice

Crioterapie

Kineziterapie

Mers cu ajutorul c arjelor cu sau fara sprijin

Contractii ales cvadricepsului

Mobilizarea degetelor

Mobilizarea articulatiilor vecine daca osteosinteza este suficient de solida pentru a nu folosi aparat ghipsat

- Reluarea sprijinului depinde de tipul de fractura a fracturii a tipului de tratament si supravegherea xconsolidarii

- Tratament si compsicatii tardive

- Acte adesea delicate, realizari cu mijloace specializate si dupa bilantul loco-regional si general, indispensabil pentru a pune indicatii terapeutice

Pseudartroze

Pseudartroze aseptice necesitand :

Alinierea fragmentelor cu osteosinteza solida

Stimularea consolidarii (prin decorticare avivarea corticalelor, cel mai adesea)

Aport osos compolementar prin grefe osoase cortico=-spongioase necesare.

Pseudartroze septice

Tratament dificil

- Interventiile stabilizeaza focarul pseudartrozelor (fixare externa pentru a controla cicatrizarea osoasa (prion aport osos)

- Cicatrizare cutanata

Calusul vicios

- Osteotomia de corectie







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate